ICCJ. Decizia nr. 2892/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2892/2012
Dosar nr. 58/54/2012
Şedinţa publică din 19 septembrie 2012
Prin Sentinţa penală nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul G.C., împotriva Rezoluţiei nr. 1837/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 12 decembrie 2011, ca nefondată.
A fost obligat petentul la 10 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 923/P/2011 din data de 17 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul M.V. pentru infracţiunea prev. de art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există.
În motivarea rezoluţiei, s-au reţinut următoarele:
La data de 17 octombrie 2011, persoana vătămată G.C. a formulat o plângere, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului M.V. pentru infracţiunea prev. de art. 264 C. pen.
În motivarea plângerii petentul G.C. a susţinut că magistratul M.V. având funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 381/P/2009 al acestui unităţi de parchet.
Conform pretenţiilor persoanei vătămate, defectuozitatea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către magistratul M.V., a constat în faptul că prin ordonanţa din 02 iunie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror B.I.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi nu a luat măsurile prevăzute de lege, pentru tragerea la răspundere penală a expertului V.V. şi a lucrătorilor de poliţie de la secţia nr. 5 a Poliţiei Municipiului Craiova, favorizându-i pe aceştia.
S-a constatat că actele premergătoare efectuate, nu au confirmat săvârşirea de către magistratul M.V. a pretinselor fapte penale sesizate de persoanele vătămate.
Astfel, prin Ordonanţa nr. 381/P/2009 din 2 iunie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror B.I.D. şi inspectorul de poliţie judiciară R.F. cu privire la infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi art. 264 C. pen.
De asemenea, s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei faţă de expertul V.V. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru continuarea cercetărilor penale cu privire la infracţiunile prev. de art. 260 şi 289 C. pen.
Aşa fiind, chiar dacă soluţia pronunţată de către magistratul M.V. a produs nemulţumiri persoanei vătămate, totuşi valorificarea lor s-a realizat conform procedurii prev. de art. 278 şi 2781 C. proc. pen. şi nu prin sesizarea organelor de urmărire penală.
Cum din conţinutul plângerii, în afară de nemulţumirile persoanei vătămate nu au rezultat alte indicii cu privire la săvârşirea pretinselor fapte penale sesizate de aceasta, în cauză nu este realizat conţinutul constitutiv al acestora, astfel că potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul M.V. pentru infracţiunea prev. de art. 264 C. pen., întrucât nu există.
Având în vedere că prin Ordonanţa nr. 381/P/2009 s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru efectuarea urmăririi penale faţă de expertul V.V., nu s-a mai impus luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin Rezoluţia nr. 1837/II/2/2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Petentul a formulat plângere potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 58/54/2012.
În plângerea formulată împotriva Rezoluţiei nr. 1827/II/2/2011 din data de 12 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova petentul a arătat că la data de 13 aprilie 2009 a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie în privinţa expertului contabil V.V., arătând că acesta, cu complicitatea procurorului şi a poliţiştilor de la secţia 5 de Poliţie Craiova a falsificat expertiza contabilă.
A arătat că din dosar au fost sustrase documente şi că au fost influenţaţi atât expertul contabil M. cât şi instanţa de judecată în soluţionarea Dosarului nr. 4114/215/2009.
Comitetul Asociaţiei de proprietari nr. x C.B. a falsificat procesul-verbal din 7 aprilie 2008 pentru că au sustras peste 15 miliarde RON în cadrul asociaţiei.
În vederea soluţionării plângerii s-a dispus ataşarea Dosarului nr. 381/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a apreciat că plângerea formulată de petentul G.C. este nefondată. Reţinând că în Dosarul nr. 381/P/2009 magistratul procuror a analizat plângerea formulată de acelaşi petent faţă de un alt magistrat procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova precum şi faţă de un inspector de poliţie apreciind că în raport cu actele şi lucrările dosarului nu s-au comis fapte susceptibile de a fi încadrate în dispoziţiile art. 26 rap. la art. 260 şi art. 264 C. pen.
De asemenea, s-a reţinut şi faptul că petentul nu a formulat plângere potrivit dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen. şi că în cauză nu există elemente noi ce nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că modul în care au fost efectuate cercetările penale de către inspectorul de poliţie precum şi în care a fost supravegheată urmărirea penală de către procuror au fost analizate şi în raport cu actele şi lucrările dosarului respectiv procesul-verbal din 2 februarie 2006 întocmit cu ocazia efectuării controlului la Asociaţia de locatari nr. x C.N., raportul de expertiză contabilă întocmit de expert V.V.
Prima instanţă a constatat că prin Rezoluţia nr. 923/P/2011 din 17 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale faţă de intimata M.V., privind infracţiunea prev. de art. 264 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii care să confirme existenţa faptelor reclamate de petent.
Împotriva Sentinţei penale nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul G.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 aprilie 2012.
La termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, respectiv 19 septembrie 2012, a fost pusă în discuţie, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 3851 art. 38515 lit. a) teza a II-a şi la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de petentul G.C.
Excepţia pusă în discuţie este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută de C. proc. pen. şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac, numai în condiţiile legii, legea procesual penală a reglementa cadrul căilor de atac, precum şi cazurile de casare.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră strict şi limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs, sentinţa atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul legalităţii şi unicităţii acestei căi de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Raportat la cauza dedusă judecăţii, se constată că dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, privind accelerarea soluţionării proceselor publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Potrivit art. XXIV alin. (1) din aceeaşi lege, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
per a contrario, hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii menţionate sunt supuse căilor de atac reglementate de legea nouă.
Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunţate în fond în procedura prevăzută de 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiţii, se constată că Sentinţa penală nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu poate face obiectul controlului jurisdicţional, astfel încât recursul declarat de petentul G.C. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2564/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2632/2012. Penal → |
|---|
