ICCJ. Decizia nr. 2938/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 2/S din 21 februarie 2012, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a hotărât:
în baza art. 5221C. proc. pen. raportat la art. 3201C. proc. pen., a fost admisă cererea de rejudecare formulată de C.B.S.
A fost anulată, doar în ceea ce-l privește pe inculpatul C.B.S. sentința penală nr. 17/S 08 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3443 din 04 octombrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 3201C. proc. pen., inculpatul C.B.S. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii lipsire de libertate în mod ilegal în dauna părții vătămate S.S.M. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), Teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani de zile, calculată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripție executării pedepsei.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.S. prin sentința penală nr. 3079 din 16 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la data de 15 iunie 2005 și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
în baza art. 197 alin. (1) și (3) Teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 3201C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în dauna părții vătămate S.S.M. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), Teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani de zile, calculată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripție executării pedepsei.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.S. prin sentința penală nr. 3079 din 16 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la data de 15 iunie 2005 și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 3201C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate S.A.M.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.S. prin sentința penală nr. 3079 din 16 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la data de 15 iunie 2005 și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., inculpatului C.B.S. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), Teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani de zile, calculată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripție executării pedepsei.
în baza art. 71 C. pen., inculpatului C.B.S. i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea, pe durata executării pedepsei principale, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), Teza a II-a, b), d) și e) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului C.B.S., începând din data de 11 februarie 2002 și până în data de 16 februarie 2002 inclusiv și perioada executată din data de 21 decembrie 2010 la zi.
în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul C.B.S. a fost obligat să-i plătească părții civile S.S.M. suma de 25.000 RON, despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
A fost anulat mandatul de executare al pedepsei din 06 octombrie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov privind pe inculpatul C.B.S. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, la data de 23 noiembrie 2008, în jurul orelor 19:45, inculpatul C.B.S. a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată minoră S.S.M. în vârstă de 14 ani, până la orele 21:00, a urcat-o cu forța într-un autoturism, în timp ce aceasta se afla pe stradă cu sora sa și a transportat-o împotriva voinței sale pe raza cartierelor T. și S. din Municipiul Brașov, ducând-o într-un loc izolat, unde a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale orale repetate; în aceleași împrejurări, inculpatul C.B.S. a agresat-o pe stradă și pe sora părții vătămate, numita S.A.M. (majoră), întrucât aceasta a refuzat inițiativa inculpatului de a face o partidă de sex în trei, respectiv cu cele două surori; acesta a lovit-o, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și de asemenea prevederile art. 3201alin. (7) C. proc. pen. conform cărora în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege C. proc. pen.
Prima instanță a reținut că infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal sunt de o gravitate deosebită, aducând atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de lege, respectiv libertate de voință și acțiune. Pericolul social concret al faptelor pentru care este cercetat inculpatul este exprimat prin modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, respectiv pe timp de noapte, prin violență și amenințare, într-un loc public, ignorând posibilitatea de a fi surprins de organele de poliție, dar mai ales prin victima aleasă de acesta, respectiv un copil de 15 ani lipsit de maturitate fizică și psihică și implicit, de apărare.
S-a reținut că, potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 3079 din 16 decembrie 2004, definitivă la data de 15 iunie 2005, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, respectiv, lipsire de libertate în mod ilegal, cu suspendarea condiționată a executări pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani. în consecință, constatându-se că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, au fost săvârșite în cursul termenului de încercare, au fost aplicate dispozițiile art. 83 C. pen. potrivit cărora instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Raportat la această condamnare în cauză prima instanță va reține în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. ce reglementează recidiva postcondamnatorie.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul și inculpatul.
Criticile aduse de procuror au vizat aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Inițial, criticile de nelegalitate au vizat pedeapsa stabilită pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, însă acestea nu au mai fost susținute de procurorul de ședință. Cu toate acestea, au fost susținute oral alte motive de nelegalitate, respectiv omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/2008, având în vedere infracțiunile de viol și lipsire de libertate pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului. Criticile de netemeinicie au vizat individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, apreciindu-se că, pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., se impunea stabilirea unor pedepse mai mari. Memoriul cu motivele de apel dezvoltate pe larg se află la dosar.
Criticile aduse de inculpat au vizat aspecte de netemeinicie, susținând prin concluziile apărătorului său ales că, urmare a recunoașterii făcute, se impunea a se coborî pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 55/A din 3 mai 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 2/S din 21 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care a desființat-o cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/2008.
Rejudecând în aceste limite:
I. în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.B.S.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II. în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul inculpatului C.B.S.
în baza art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanță.
De asemenea s-a reținut că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate apte să asigure scopul general prevăzut de art. 52 C. pen., criticile formulate de Parchet și de inculpat fiind apreciate ca nefondate sub acest aspect.
Criticile suplimentare formulate oral de procurorul de ședință în fața instanței de apel referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 au fost apreciate ca întemeiate de prima instanță de control judiciar.
împotriva acestei din urmă decizii în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov invocând un motiv de netemeinicie și anume greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, în final solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 55/Ap din 3 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, desființarea sentinței penale nr. 2/S din 21 februarie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și în urma rejudecării majorarea pedepselor aplicate inculpatului C.B.S. precum și aplicarea unui spor de pedeapsă.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs formulate conform art. 3856alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce urmează.
în fapt se reține că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov - s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și 83 C. pen.
Prin sentința penală nr. 17/S din 08 februarie 2010, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a dispus condamnarea inculpatului C.B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 197 alin. (1), (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., dispunându-se revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3079 din 10 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov față de fiecare din cele trei pedepse aplicate prin prezenta; în urma aplicării regulilor privind concursul de infracțiuni s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani.
Pedeapsa a fost majorată la 15 ani închisoare prin decizia penală nr. 36/Ap din 07 mai 2010 a Curții de Apel Brașov și a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3443 din 04 octombrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
întrucât inculpatul C.B.S. s-a sustras executării pedepsei, a fost dat în urmărire națională, iar ulterior a fost emis un mandat european de arestare.
Inculpatul C.B.S. a fost depistat în Italia și preluat de la autoritățile judiciare italiene la data de 21 decembrie 2010.
A început executarea pedepsei la data de 21 decembrie 2010.
A formulat o cerere prin care a solicitat rejudecarea cauzei în caz de extrădare, conform art. 5221C. proc. pen. în acest sens înregistrându-se pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie.
Prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2012 în baza art. 5221C. proc. pen. instanța a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de persoana condamnată C.B.S. întrucât a constatat că, atât la judecarea cauzei cât și la pronunțarea hotărârii, inculpatul a fost lipsă.
în cursul acestei proceduri, la același termen, inculpatul C.B.S. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen.
Prin sentința penală nr. 2 din 21 februarie 2012 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza art. 5221C. proc. pen. raportat la art. 3201C. proc. pen. a admis cererea de rejudecare după extrădare, formulată de către inculpatul C.B.S. și pe cale de consecință a anulat sentința penală nr. 17/S din 08 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
în baza art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 3201C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C.B.S. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.; a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3079 din 16 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
în baza art. 197 alin. (1), (3) Teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 3201C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C.B.S. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.; a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3079 din 16 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 3201C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C.B.S. la pedeapsa de 5 luni închisoare; a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3079 din 16 decembrie 2004 a Judecătoriei Brașov și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare.
Aplicând regulile concursului de infracțiuni a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), Teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani. A dedus durata reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2002 până la 16 februarie 2002 și de la 21 decembrie 2010 la zi. A obligat pe inculpat să plătească părții civile S.S.M. suma de 25.000 RON daune morale. A anulat mandatul de executare din 06 octombrie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov; a emis un nou mandat de executare.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Prin decizia penală nr. 55/Ap din 03 mai 2012 Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 2/S din 21 februarie 2012, și în urma rejudecării în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la eliberarea din penitenciar; a menținut celelalte dispoziții.
înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză; încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținute în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina sa respectiv infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (parte vătămată S.S.M.) faptă prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; infracțiunea de viol (parte vătămată S.S.M.) prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) Teza I C. pen. și infracțiunea de lovire sau alte violențe (parte vătămată S.A.M.) prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și de asemenea prevederile art. 3201alin. (7) C. proc. pen. conform cărora în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Instanța a avut de asemenea în vedere și perseverența infracțională a inculpatului, acesta fiind recidivist.
Infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal sunt de o gravitate deosebită aducând atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de lege, respectiv libertatea de voință și acțiune. Pericolul social concret al faptelor pentru care este cercetat inculpatul este exprimat prin modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, respectiv pe timp de noapte, prin violență și amenințare, într-un loc public, ignorând posibilitatea de a fi surprins de organele de poliție dar mai ales prin victima aleasă de acesta, minoră în vârstă de 15 ani, o persoană imatură cu o personalitate în curs de formare, faptele comise asupra acesteia având un impact negativ imediat asupra stării ei fizice și psihice, urmare a puternicelor tulburări emoționale la care a fost supusă.
Aceleași repercursiuni s-au constatat și la sora sa majoră care a fost agresată pe stradă tocmai datorită faptului că nu a acceptat propunerea inculpatului de a întreține raporturi sexuale.
Față de aceste împrejurări înalta Curte apreciază că instanța de fond a dozat corect pedeapsa aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse rezultante de 12 ani închisoare, neimpunându-se majorarea acesteia sau aplicarea unui spor de pedeapsă.
Ca urmare înalta Curte, pentru considerentele arătate va constata ca nefondată critica formulată de Parchet astfel că va respinge recursul acestuia în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2987/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2922/2012. Penal → |
|---|
