ICCJ. Decizia nr. 2922/2012. Penal

Prin sentința penală nr. 127 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul M.l., fără antecedente penale, la pedepsele de 2 ani și două luni închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.

în baza art. 81,art. 71 alin. (5) C. pen. executarea pedepsei principale și a celei accesorii a fost suspendată pe durata prev. de art. 82 C. pen. și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Au fost anulate înscrisurile false.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile.

A fost respinsă cererea părții civile de instituire a măsurii asigurătorii.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:

Inculpatul M.l. a avut calitatea de asociat la SC F. SRL Vaslui, societate înființată în anul 2008 și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Vaslui, alături de asociatul R.l., având cote de participație la capitalul social de câte 50%. Asociatul R.l. avea și calitatea de administrator, însă, prin procura autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociați "I." din Vaslui din 16 septembrie 2008 aceasta l-a împuternicit pe inculpat să se ocupe de administrarea firmei. La data de 25 mai 2010 a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Vaslui cesiunea părților sociale deținute în firmă de către cei doi asociați către numitul M.C., acesta din urmă dobândind și calitatea de administrator.

Prin procesul-verbal din 29 martie 2010 încheiat de Garda Financiară Vaslui cu ocazia controlului de specialitate efectuat la SC F. SRL Vaslui s-a constatat că în perioada mai-august 2009, societatea administrată de inculpat a înregistrat în evidența contabilă 14 facturi fiscale privind achiziții de mărfuri de la SC B.A. SRL Timișoara.

în urma verificărilor încrucișate s-a constatat că SC B.A. SRL Timișoara nu funcționează la sediul social declarat și că au fost demarate procedurile de instrumentare ca societate de tip "fantomă". Față de această situație, exista suspiciunea că operațiunile comerciale consemnate în cele 14 facturi fiscale sunt fictive și că prin înregistrarea acestora în evidența contabilă a SC F. SRL, inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 27.361,20 RON (echivalentul a 6.673,54 euro), reprezentând impozit pe profit și TVA.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că operațiunile comerciale menționate în cele 14 facturi fiscale s-au desfășurat în realitate.

Instanța a reținut că susținerile inculpatului sunt apărări de circumstanță, atât timp cât rezultă fără dubiu că cele 14 facturi fiscale, precum și chitanțele aferente nu figurează în evidența contabilă a emitentului SC B.A. SRL Timișoara; deținătorii mijloacelor de transport menționate pe 4 dintre facturi nu au confirmat efectuarea de activități de transport pentru SC B.A. SRL Timișoara sau SC F. SRL Vaslui; cele 14 facturi fiscale, precum și chitanțele aferente au fost completate de către numita R.l., care este și concubina învinuitului; cele 14 facturi fiscale au seriile în ordine, fără întreruperi, deși au fost emise în perioada 12 mai 2009-14 august 2009, ca și cum SC F. SRL. Vaslui a fost unicul client al SC B.A. SRL Timișoara în perioada respectivă.

De asemenea au fost emise și cele 26 de chitanțe, care au seriile, fără întreruperi.

Garda Financiară Timiș a identificat și alte facturi fiscale, în care la emitent figurează SC B.A. SRL Timișoara, dar care nu sunt înregistrate în evidența contabilă a emitentului, ci numai în evidența contabilă a altor 4 societăți comerciale beneficiare, ceea ce duce la concluzia că facturi fiscale în alb pe care la emitent apar datele de identificare ale SC B.A. SRL Timișoara au fost puse în circulație, cu atât mai mult cu cât seriile și numerele facturilor identificate la cei 5 așa-ziși "beneficiari" sunt diferite, deși ar fi fost emise în aceeași perioadă de timp.

Pentru a crea aparența realității operațiunilor comerciale consemnate în cele 14 facturi fiscale, inculpatul M.l. a plăsmuit și un contract de vânzare-cumpărare între SC B.A. SRL Timișoara și SC F. SRL Vaslui. S-a reținut că acest contract nu are nici o relevanță probatorie, neputând dovedi realitatea operațiunilor comerciale consemnate în cele 14 facturi fiscale.

S-a reținut că cele 14 facturi și 26 chitanțe fiscale au fost întocmite fictiv și înregistrate în evidența contabilă a SC F. SRL Vaslui cu intenția evidentă a inculpatului de a influența negativ impozitul pe profit datorat statului și de a deduce necuvenit TVA-ul ce rezultă din acele operațiuni comerciale. Fapta inculpatului M.l. de a înregistra în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale care nu au fost efectuate în realitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. București și va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Vaslui, să-i achite acesteia suma de 27.361,20 RON din care TVA în sumă de 14.853,20 RON și impozit pe profit în sumă de 12.508,35 RON, cu titlu de despăgubiri civile, precum și dobânzile și penalitățile aferente debitului, pe care le datorează până la data stingerii obligațiilor.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă A.N.A.F. București în ceea ce privești instituirea de sechestru asigurător asupra eventualelor bunuri ale inculpatului și părții responsabile civilmente.

împotriva sentinței sus-menționate, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea, cu motivarea că situația de fapt nu este cea reținută de instanță întrucât operațiunile derulate de societatea administrată de inculpat cu cea din Timișoara s-au făcut în baza unui contract ce avea ca obiect vânzarea de produse agricole, că facturile și chitanțele au fost înregistrate, că facturile au fost achitate în numerar și că nu a creat prejudiciu.

Prin decizia penală nr. 190 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

S-a reținut că din probe rezultă că înscrisurile contabile au fost fictiv întocmite, iar înregistrarea în evidențele contabile ale societății s-a făcut cu scopul de a diminua contribuțiile datorate bugetului de stat.

Motivele de apel invocate în scris cu privire la situația de fapt, nu relevă o situație de fapt care să excludă incidența dispozițiilor art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, fiind doar aprecieri ale inculpatului asupra inexistenței faptei.

Existența unui contract între societatea administrată de inculpat SC B.A. Timișoara, nu exclude întocmirea de facturi și chitanțe false.

Din probele administrate s-a dovedit că cele 14 facturi și 26 chitanțe înregistrate în contabilitate, nu au avut la bază operațiuni reale chiar dacă au fost semnate și de reprezentanții societății SC B.A. SRL Timișoara.

Din moment ce se retine că s-au efectuat în contabilitate operațiuni fictive, nu are relevanță identificarea beneficiarilor produselor și nici proprietarii mijloacelor de transport.

Prejudiciul rezultat ca urmare a înregistrărilor fictive în contabilitate a fost corect stabilit de prima instanță, probele administrate în cursul urmăririi penale confirmând existența acestuia.

La stabilirea pedepsei și a modalității de executare instanța a avut în vedere toate circumstanțele atenuante, inclusiv vârsta înaintată a inculpatului.

împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs.

Prin recursul declarat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a solicitat casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate, invocând temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată inculpatului.

în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, înalta Curte constată că a fost just individualizat, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanțele având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunea de evaziune fiscală și prejudiciul cauzat bugetului de stat în valoare de 27.361,20 RON (echivalentul a 6.673,54 euro), precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și are o vârstă înaintată.

Instanța a avut în vedere toate aceste criterii și Ie-a valorificat în operațiunea de individualizare a cuantumului și modalității de executare a pedepsei aplicate, apreciind în mod just că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul declarat de recurentul inculpat M.l. împotriva deciziei penale nr. 190 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2922/2012. Penal