ICCJ. Decizia nr. 2946/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2946 /2012
Dosar nr. 3000/1/2012
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1140 din 12 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3362/109/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 14 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul condamnat D.G.
Decizia pronunţată de instanţa de recurs a fost criticată sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în coroborare cu dispoziţiile art. 10 lit. f) teza finală C. proc. pen.
Apărătorul a apreciat că se impun câteva precizări de fapt după cum urmează:
- agravarea situaţiei inculpatului în apel a fost adoptată ca urmare a promovării apelului tardiv al părţii civile;
- modificarea a fost făcută în latura penală (modificarea circumstanţelor atenuante) şi în latură civilă (majorarea despăgubirilor);
- criticile recursului inculpatului D.G. asupra tardivităţii apelului părţii civile nu au fost soluţionate de instanţa de recurs.
Luând în considerare aceste argumente a solicitat ca instanţa să observe că singura posibilitate procedurală de înlăturare a unei greşite condamnări stabilite de instanţa de apel o constituie prezenta contestaţie în anulare.
S-a apreciat că cererea de contestaţie în anulare este admisibilă în plan substanţial, dat fiind că trebuia luată în examinare cauza care împiedică exerciţiul acţiunii penale exercitată de partea civilă şi care a condus şi la modificarea în latură penală a hotărârii atacate, însă nu a fost soluţionată critica de tardivitate a apelului acestei părţi, astfel cum a fost invocată în recurs.
În final, apărătorul apreciază că pentru motivele mai sus arătate, prezenta contestaţie în anulare este admisibilă în principiu şi că se impune admiterea sa în principiu urmată de citarea condamnatului pentru judecarea fondului contestaţiei, aşa cum a fost motivată şi dovedită.
În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., art. 390 C. proc. pen., art. 392 C. proc. pen. şi art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Contestaţia în anulare formulată de condamnatul D.G. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Cum motivele invocate de contestatorul condamnat nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
Totodată va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat D.G. împotriva Deciziei penale nr. 1140 din 12 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3025/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2950/2012. Penal → |
|---|
