ICCJ. Decizia nr. 2915/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2915/2012
Dosar nr. 720/104/2011
Şedinţa publică din 20 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 68 din data de 02 mai 2011 a Tribunalului Olt, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplic. art. 74 lit. b) şi c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C., fiul lui N. şi F., născut la data de 4 martie 1977 în Drăgăneşti Olt, jud.Olt, domiciliat în comuna Mărunţei, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplic. art. 74 lit. b) şi c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.V.V., fiul lui P. şi I., născut la data de 22 iunie 1983 în Drăgăneşti Olt, jud. Olt, domiciliat în comuna Mărunţei, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pentru ambii inculpaţi pedeapsa complementară privativă de drepturi - art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. corob. cu art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) - prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, pe o durată de 6 ani termen de încercare stabilit conform art. 86 C. pen. din care 4 ani pedeapsa aplicată şi 2 ani interval de timp stabilit de instanţă.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare fiecare dintre cei doi condamnaţi s-a dispus ca inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) se vor prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt; b) vor anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) vor comunica şi justifica schimbarea locului de muncă; d) vor comunica informaţii de natură a fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia fiecăruia dintre cei doi inculpaţi asupra dispoz. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepselor aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse şi prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa principală aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpaţi timpul reţinerii de 24 ore de la data de 11 ianuarie 2011 ora 14,20 până la data de 12 ianuarie 2011 ora 14,20.
Potrivit art. 161 C. proc. pen., s-a luat act de tranzacţia dintre partea civilă Ş.I. şi cei doi inculpaţi privind pretenţiile civile conform înscrisului denumit „chitanţă" încheiat la data de 11 aprilie 2011, manifestare de voinţă exprimată nemijlocit şi în faţa instanţei la termenul din data de 2 mai 2011, constatându-se că partea vătămată a renunţat la o parte din pretenţiile civile formulate iniţial pe parcursul urmăririi penale şi la termenul din data de 14 martie 2011, ca urmare a achitării de către cei doi inculpaţi a sumei de 5.000 RON solicitată în final de partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale şi morale) potrivit înţelegerii intervenită între aceasta şi inculpaţi.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999, 1003 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 modif. prin O.G. nr. 72/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, s-a admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina şi au fost obligaţi inculpaţii C.C. şi N.V.V. la plata în solidar a despăgubirilor civile solicitate de această parte civilă, respectiv suma de 2.804,734 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate Ş.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 617/P/2010 din 02 februarie 2011, în baza art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi N.V.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 19 septembrie 2010 în urma unui conflict pe care l-au avut cu partea vătămată Ş.I., l-au lovit cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 14 - 15 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.
Înainte de citirea actului de sesizare în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, inculpaţii C.C. şi N.V.V., asistaţi de apărător ales, au solicitat să fie judecaţi exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, învederând că recunosc integral faptele pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii C.C. şi N.V.V.
În motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt s-a arătat că pedepsele aplicate nu se justifică în raport cu fapta comisă şi persoana inculpaţilor.
În motivele de apel formulate de inculpaţi s-a arătat în esenţă că încadrarea juridică corectă a faptelor este cea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. având în vedere că nu au acţionat cu intenţie directă sau indirectă de a ucide. Inculpaţii şi partea vătămată erau sub influenţa alcoolului, agresiunea nu a fost majoră, loviturile nu au avut intensitate, nu a existat stăruinţă în aplicarea acestora, nu s-a folosit un obiect apt de a ucide, iar relaţiile anterioare dintre părţi erau normale şi nu justificau un eventual conflict.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a procedat, în mod corect, la soluţionarea cauzei potrivit procedurii simplificate fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 3201 alin. (2) C. proc. pen.
În declaraţiile date la 14 martie 2011, inculpaţii au arătat că solicită aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. şi judecarea lor în baza probelor administrate pe parcursul urmăriri penale întrucât recunosc în totalitate faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
În raport cu probele administrate în faza de urmărire penale, respectiv declaraţiile părţii vătămate, martorilor S.B.I., P.M., M.S. şi inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că faptele inculpaţilor săvârşite la data de 19 septembrie 2010 constând în lovirea părţii vătămate cu pumnii şi picioarele ce au condus la producerea unor leziuni care au necesitat 14 - 15 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În privinţa individualizării judiciare a pedepsei, instanţa de apel a apreciat că au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond raportându-se la limitele de pedeapsă stabilite în raport cu disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei, modul în care au fost săvârşite faptele, circumstanţele personale ale inculpaţilor, faptul că au fost de acord să despăgubească partea vătămată şi să achite despăgubirile civile către partea civilă Spitalul de Urgenţă Slatina, precum şi atitudinea de regret, astfel că în privinţa cuantumului pedepselor principale aplicarea unor pedepse principale de 4 ani închisoare pentru fiecare inculpat sunt de natură să realizeze scopul preventiv educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Instanţa a apreciat ca fiind fondate criticile formulate de Parchet în privinţa aplicării greşite a disp. art. 861 C. pen.
În raport cu aceleaşi criterii de individualizare judiciară reţinute în cauză, respectiv împrejurările şi modul în care au fost săvârşite faptele, urmările acestora ce arată un grad de pericol social ridicat al faptelor, instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acestora în regim de deţinere prev. de art. 57 C. pen. întrucât partea vătămată a atras atenţia inculpaţilor asupra comportamentului acestora, inculpaţii au trântit la pământ partea vătămată şi au lovit-o cu pumnii şi picioarele peste tot corpul producându-i mai multe leziuni corporale. Acţiunea conjugată a inculpaţilor a încetat doar datorită intervenţiei martorului S.B.I. care a intervenit auzind strigătele de ajutor ale părţii vătămate.
Din fişele de cazier judiciar rezultă că inculpatul C.C. a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 2311 din 04 noiembrie 1997 a Judecătoriei Slatina iar inculpatul N.V.V. a mai fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 C. pen. la pedeapsa amenzii.
Prin Decizia penală nr. 32 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva Sentinţei penale nr. 68 din data de 02 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Olt, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa şi s-a înlăturat aplicarea disp. art. 861 C. pen., art. 863 alin. (1) C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în privinţa ambilor inculpaţi.
S-a dispus executarea pedepselor principale şi accesorii aplicate inculpaţilor potrivit disp. art. 57 C. pen. şi respectiv art. 71 alin. (2) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.C. şi N.V.V.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat casarea hotărârii atacate, invocând temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în susţinerea motivului de casare, au solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, în condiţiile art. 861 C. pen., raportat la circumstanţele personale, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar şi având în vedere că decizia atacată nu este motivată cu privire la înlăturarea art. 861 C. pen., singurul criteriu fiind sancţionarea administrativă pentru o infracţiune.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpaţi, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că hotărârea instanţei de apel este netemeinică, în ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, sub aspectul modalităţii de executare.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate, se constată că, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor, reeducarea acestora poate fi realizată fără executarea efectivă a pedepsei, în condiţiile art. 861 C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate, trebuie avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei de tentativă la omor calificat, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat fapta (iritaţi că partea vătămată le-a atras atenţia asupra comportamentului acestora, inculpaţii au trântit la pământ partea vătămată şi au lovit-o cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 14 - 15 zile îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viaţa), ţinând cont, în concret, de împrejurările concrete de comitere a acesteia, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Având în vedere materialul probator şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi faţă de criteriile reglementate în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de recurs apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptei comise de inculpaţi şi de datele personale ale inculpaţilor, o pedeapsă cu închisoarea în cuantumul de 4 ani închisoare, fără executarea în regim privativ de libertate, este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Astfel, raportat la datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care au recunoscut şi regretat faptele, au avut o conduită bună anterior - conform înscrisurilor în circumstanţiere aflate la dosar, a rezultat că inculpatul C.C. era angajat la serviciul tehnic al unei societăţi, iar la locul de muncă a dat dovadă de corectitudine şi a îndeplinit atribuţiile de serviciu, a manifestat în relaţiile cu personalul o atitudine de colaborare, profesionalism, fiind caracterizat ca o persoană liniştită care nu a creat niciodată probleme, iar inculpatul N.V.V. provine dintr-o familie de oameni gospodari, a manifestat un comportament corespunzător în societate, seriozitate, respect faţă de cei din jur, fiind caracterizat ca o persoană liniştită, care a încercat să aplaneze conflictele celor din jurul său - au manifestat constant preocuparea de a despăgubi partea vătămată şi de a achita despăgubirile civile. În acelaşi sens, grija inculpaţilor de a înlătura toate consecinţele infracţiunii s-a concretizat în acordul expres de a achita integral şi pretenţiile civile solicitate de Spitalul jud. de Urgenţă Slatina, respectiv cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate, dar şi cheltuielile judiciare din cursul procesului penal, precum şi în încheierea tranzacţiei cu partea civilă Ş.I. privind pretenţiile civile, manifestare de voinţă exprimată nemijlocit şi în faţa instanţei la termenul din data de 2 mai 2011, constatându-se că partea vătămată a renunţat la o parte din pretenţiile civile formulate iniţial pe parcursul urmăririi penale şi la termenul din data de 14 martie 2011, ca urmare a achitării de către cei doi inculpaţi a sumei de 5.000 RON solicitată în final de partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile.
Este adevărat că inculpaţii au suferit condamnări anterioare, inculpatul C.C. fiind condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., iar inculpatul N.V.V. la pedeapsa amenzii pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 C. pen., însă aceste date trebuie avute în vedere prin raportare la împrejurările concrete de săvârşire a faptei în prezenta cauză.
Având în vedere toate aceste date, cărora instanţa de fond le-a dat eficienţă şi le-a atribuit, în mod corect, valoarea de circumstanţe atenuante judiciare, reţinându-le în favoarea inculpaţilor şi reducând cuantumul pedepselor, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sub minimul special, Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse fără executare efectivă sunt apte să asigure într-o mai bună măsură reeducarea şi reintegrarea socială a inculpaţilor.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.C. şi N.V.V. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie admise, să fie casată decizia atacată şi menţinută Sentinţa penală nr. 68 din 2 mai 2011 a Tribunalului Olt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.C. şi N.V.V. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 68 din 2 mai 2011 a Tribunalului Olt.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.V.V., în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.C., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2917/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2913/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
