ICCJ. Decizia nr. 3025/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3025/2012
Dosar nr. 1232/95/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 7 februarie 2012, Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul T.L.F. a fost trimis în judecată, din infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C. pen.
În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.L.F., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte împotriva lui Z.G.G.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinţei în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
S-a admis în parte acţiunea civilă şi în baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 2.412, 35 lei despăgubiri materiale şi la 40.000 lei daune morale către partea civilă Z.P.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a fost obligat inculpatul la 718 lei despăgubiri civile către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj şi dobânda legală aferentă până la achitarea debitului.
A fost obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 17 iulie 2011, duminica, inculpatul T.L.F. s-a întâlnit cu victima Z.G.G. şi au consumat băuturi alcoolice într-un bar situat în aproprierea locuinţei lor din comuna Licurici, sat Licurici, judeţul Gorj. Aceştia au băut până în jurul orelor 200, când au luat hotărârea de a merge la locuinţa martorului B.C., vărul inculpatului, situată în comuna Berleşti judeţul Gorj, având asupra lor o sticlă cu bere. Aici cei trei au consumat vin până în jurul orei 500, când martorul s-a dus la culcare, cei doi rămânând împreună în altă cameră din casa martorului menţionat.
Dimineaţa la ora 1030 (18 iulie 2011) cei trei au plecat la magazinul din sat. Iniţial cei trei au stat la masă împreună. Aici victima a consumat vin adus de la B.C., iar inculpatul bere.
La un moment dat între victimă şi vânzătoare, respectiv martora U.C., s-a iscat un incident, întrucât aceasta a refuzat să-i dea băutură în schimbul lănţişorului şi a telefonului mobil. Iritat de acest refuz, victima a proferat cuvinte şi expresii triviale vânzătoarei şi celorlalţi consumatori, ce au fost ascultaţi ca martori.
Inculpatul ofensat de acest comportament i-a dat un pumn victimei în faţă. De menţionat că inculpatul dar mai ales victima se aflau în stare avansată de ebrietate survenită pe fondul consumului îndelungat de alcool, victima având o alcoolemie de 2,15‰ aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală (fila 92 d.u.p.). După acest incident cei doi au continuat să consume alcool dar la mese separate.
După circa 10 minute victima s-a ridicat de la masă intenţionând să plece, însă pe DN 67 a fost ajunsă de inculpat, acesta lovind-o cu palma în zona feţei, moment în care datorită stării avansate de ebrietate Z.G. a căzut pe spate - partea dreaptă -, aspect confirmat de excoriaţiile identificate cu ocazia autopsiei pe cotul şi piciorul drept, lovindu-se cu capul de asfalt.
Datorită impactului cu planul dur victima a suferit un traumatism cranio-cerebral şi cervico-vertebro-medular acut ce a condus la o hemoragie meningo-cerebrală şi medulară cervicală, aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală şi a raportului de expertiză medico-legală (fila 175-176 dosar instanţă). Din aceste probe a mai rezultat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu şi/ sau de corp dur, cădere şi torsionare bruscă a capului şi cele de la nivelul capului şi coloanei vertebrale cervicale superioare, produse mai probabil prin cădere (şi torsionarea bruscă a capului ca element final al căderii la o persoană cu alcoolemie mare), sunt în legătură directă de cauzalitate cu decesul.
După ce victima a căzut pe asfalt inculpatul a lovit-o uşor cu piciorul verificând dacă mai trăieşte. Observând cele întâmplate, martorul B.C. a plecat de la masă şi l-a luat pe inculpat, care s-a aşezat la masă. B.C. s-a deplasat din nou în drum şi a verificat dacă victima mai are puls, constatând acest fapt, întrucât victima era poziţionată pe mijlocul drumului a tras-o pe acostament. Aici a venit şi martorul L.V., cei doi încercând resuscitarea empirică a victimei. Imediat la lacul faptei au sosit şi o parte din martorii ascultaţi în cauză pentru vedea ce s-a întâmplat şi au transportat pe braţe victima pe o distanţă de aproximativ 8 m, la umbră, continuând manevrele de resuscitare, însă la scurt timp victima a decedat. Ambulanţa a venit după circa 30 de minute însă, echipajul acesteia a constatat decesul lui Z.G.G.
De remarcat că în toată această perioadă inculpatul a stat la masă şi la reproşurile martorilor a răspuns că a murit şi tatăl său iar dacă moare victima nu-i nici o problemă.
În ceea ca priveşte atitudinea procesuală a inculpatului instanţa a reţinut că acesta iniţial a negat faptul că a lovit victima, susţinând că aceasta s-a dezechilibrat când a încercat să scape de strânsoare inculpatului care îl apucase de mână. Numai în cursul cercetării judecătoreşti, după ascultarea repetată a martorilor, a recunoscut printr-un memoriu (fila 43) şi ulterior nemijlocit (fila 65) că a lovit victima cu palma.
Instanţa de fond a reţinut că încadrarea juridică dată faptei inculpatului prin rechizitoriu este greşită, iar acţiunea acestuia astfel cum e probată în cauză, de a lovi cu palma partea vătămată, care s-a dezechilibrat şi în urma impactului cu solul a suferit leziuni traumatice foarte grave, în urma cărora victima a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., text în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul T.L.F. şi partea civilă Z.P.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reţinând cauza spre rejudecare, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată este prea blândă, raportat la împrejurările concrete, mobilul, comportamentul anterior şi după săvârşirea infracţiunii, neacordând niciun fel de ajutor victimei, martorii fiind cei care au verificat dacă victima mai era în viaţă şi au anunţat medicii, este o persoană violentă, a mai fost cercetat pentru infracţiuni cu violenţă, iar în faza de urmărire penală nu a recunoscut săvârşirea faptei.
A mai arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante judiciare, inclusiv în ceea ce priveşte consecinţele reţinerii acesteia, astfel că trebuiau reţinute dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. şi nu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare, impunându-se ca modalitatea de executare să fie cea prevăzută de art. 861 C. pen. sau art. 867 C. pen., depunând o adresă prin care o societate este de acord ca acesta să execute pedeapsa la locul de muncă, ţinând cont de faptul că inculpatul şi victima erau prieteni, se aflau împreună la bar, a recunoscut săvârşirea faptei, în sensul că a împins-o pe victimă, lipsa antecedentelor penale şi a împrejurărilor concrete.
Partea civilă, a solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi rejudecând cauza, să fie majorat cuantumul pedepsei, prima instanţă deşi a reţinut pericolul social concret ridicat, totuşi, i-a aplicat o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, inculpatul are dificultăţi reale privind relaţiile cu ceilalţi, consumă excesiv alcool, dar şi raportat la conduita postfactuală, gravitatea şi împrejurările concrete, neîncercând să acorde ajutor victimei. A solicitat, de asemenea, ca inculpatul să fie condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., întrucât prima instanţă în mod incorect a schimbat încadrarea juridică, inculpatul acţionând cu intenţia de a ucide raportat la autopsia şi declaraţiile martorilor B. şi S.
Instanţa de apel a apreciat ca întemeiate criticile formulate de parchet şi partea civilă sub aspectul individualizării pedepsei şi ca neîntemeiate celelalte critici ale părţii civile şi inculpatului.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei s-a reţinut că probele administrate au conturat existenţa infracţiunii prev. de art. 183 C. pen. şi nu aceea a infracţiunii de omor prev. de art. 174-175 C. pen.
Pe corpul victimei nu s-au constatat şi alte leziuni care să ateste că inculpatul a lovit-o în mai multe zone, inclusiv că i-ar fi luxat coloana, raportul de expertiză medico – legală, concluzionând că decesul s-a produs în urma căderii victimei şi lovirii de corp dur (sol).
S-a reţinut, însă, că circumstanţele atenuante nu se justifică în cauză în condiţiile în care inculpatul nu recunoaşte în totalitate fapta, iar pedeapsa aplicată de prima instanţă este prea blândă raportat la gravitatea faptei, astfel că, sub acest aspect, au fost admise criticile formulate de parchet şi partea civilă şi, corelativ, respinse criticile formulate de inculpat.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel, prin decizia penală nr. 229 din 29 iunie 2012 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi partea civilă Z.P. şi a desfiinţat sentinţa în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
A înlăturat aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. b) şi în baza art. 183 C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă Z.P. şi inculpatul T.L.F.
Partea civilă a criticat decizia pentru greşita încadrarea juridică dată faptei inculpatului, solicitând condamnarea acestuia pentru infracţiunea de omor calificat, iar pe latură civilă a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor materiale şi a daunelor morale acordate.
Inculpatul a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei sub aspectul individualizării pedepsei, considerând că în mod nejustificat au fost înlăturate în apel circumstanţele atenuante reţinute în favoarea sa de prima instanţă.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Primul motiv de recurs formulat de partea civilă se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. şi vizează încadrarea juridică dată faptei inculpatului, susţinându-se că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.
Înalta Curte apreciază critica neîntemeiată.
În mod corect ambele instanţe au avut în vedere declaraţiile martorilor în măsura în care acestea s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, în special cu raportul de expertiză medico - legală, dar şi declaraţia martorului legist luată în cursul cercetării judecătoreşti.
Deşi o parte din martorii audiaţi au declarat că au văzut sau au auzit de la alţi martori că inculpatul, după ce a lovit victima cu pumnul în zona feţei şi aceasta a căzut, a continuat să o lovească cu piciorul, raportul de expertiză medico - legală atestă că pe torace sau altă parte a corpului cu excepţia capului şi a coloanei nu s-au constatat leziuni care să confirme loviturile susţinute de martori.
Excoriaţiile produse şi constatate pe corpul victimei au fost de mici dimensiuni şi sunt leziuni minore, de zgâriere, nicidecum produse de o lovitură cu piciorul, caz în care rămâneau echimoze, respectiv o marcă traumatică.
Acest lucru rezultă şi din declaraţia detaliată dată în faţa instanţei de medicul legist, care a arătat că nu a fost constatate, în momentul efectuării autopsiei, leziuni pe cap sau în alte zone ale corpului care să ateste lovituri recente sau mai vechi.
Pe de altă parte, nu poate fi vorba nici de o luxaţie a coloanei, întrucât aceasta ar fi condus la decesul imediat al victimei.
Mecanismul de producere al entorsei de la coloana cervicală superioară constatat putea avea loc prin cădere, torsionarea bruscă a capului, accidentală, dar şi ca urmare a manipulării şi resuscitării empirice a victimei.
Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că, moartea victimei Z.G.G. s-a datorat inundaţiei sanguine cerebrale ventriculare generalizate urmare unui traumatism cranio-cerebral, între această leziune şi deces fiind legătură directă necondiţionată (lanţ monocauzal primar). Leziunea de violenţă tanatogeneratoare craniană s-a produs cu cea mai mare probabilitate prin cădere şi lovire de corp dur (sol). Totodată s-a apreciat că loviturile ulterioare ce se presupune că au fost aplicate victimei căzute, cu piciorul, nu au avut legătură de cauzalitate cu decesul şi în contextul dat nu puteau agrava starea victimei indusă de leziunile craniene tanatogeneratoare produse prin cădere.
De aici s-a apreciat, corect, că inculpatul nu a avut niciun moment intenţia de a suprima viaţa victimei, ci dosar de a-i aplica o corecţie fizică, cu atât mai mult cu cât cei doi erau prieteni se cunoşteau de mult timp, mergeau împreună la muncă.
Prin urmare, în mod corect ambele instanţe au reţinut că fapta a fost săvârşită de inculpat cu intenţia depăşită, ce caracterizează infracţiunea prev. de art. 183 C. pen.
Nici critica formulată de partea civilă pe latură civilă a cauzei nu este fondată (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.).
Instanţele au reţinut că pretenţiile acesteia au fost dovedite în parte, din probele administrate rezultând că cheltuielile de înmormântare şi pomenire a victimei s-au ridicat la suma de 2.412,35 lei.
În privinţa daunelor morale s-a considerat că suma de 80.000 lei solicitată de partea civilă este exagerată, acordându-se suma de 40.000 lei ce reprezintă o reparaţie justă şi echitabilă, iar acest cuantum nu poate fi cenzurat de Înalta Curte în cadrul nici unuia din cazurile de casare expres şi limitativ prev. de art. 3859 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpat, raportat la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nu este fondat.
În apel, în mod corect au fost înlăturate circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului de prima instanţă, prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa majorării pedepsei.
Lipsa antecedentelor penale nu justifică reţinerea în favoarea acestuia a disp. art. 74 lit. a) C. pen., în contextul în care din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul este o persoană apreciată în comunitate ca fiind periculoasă, de natură să inspire teamă, datorită unui comportament ce devenea violent şi agresiv pe fondul consumului frecvent de alcool.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate în cauză, cu obligarea recurenţilor la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce la zi prevenţia pentru inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Z.P. şi de inculpatul T.L.F. împotriva deciziei penale nr. 229 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2011, la 26 septembrie 2012.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3040/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2946/2012. Penal → |
|---|
