ICCJ. Decizia nr. 2917/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2917/2012
Dosar nr. 383/84/2011
Şedinţa publică din 20 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 8 din data de 1 februarie 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosarul nr. 383/84/2011, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.V., fiul lui I. şi M., născut la data de 07 noiembrie 1979 în Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj, la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.V. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la ultraj.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 (nouă) ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 16 februarie 2010 până la data de 17 august 2011.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, măsură care s-a realizat conform art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea, în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, a profilului său genetic.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat ţeava metalică ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului şi folosită de inculpatul M.I.V. la săvârşirea infracţiunilor.
S-a constatat că S.F.D., G.D.V. şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău şi a fost obligat inculpatul M.I.V. la plata de despăgubiri în cuantum de 1.717,97 RON, actualizată cu dobânda oficială a BNR până la data plăţii integrale, sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate S.F.D.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 15 februarie 2010, a izbucnit un conflict între învinuiţii M.N. şi K.L.F., care au tăiat mai mulţi arbori din marginea pădurii şi au încărcat căruţa cu lemne şi partea civilă S.F.D., care a anunţat telefonic organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Sărmăşag, despre cele constatate. Întrucât era de serviciu, G.D.V. s-a deplasat la faţa locului, fiind îmbrăcat în uniformă de poliţist şi având asupra sa echipamentul din dotare.
La scurt timp după ce G.D.V. a ajuns la faţa locului, într-un interval de câteva minute, aici au ajuns şi două căruţe în care se aflau mai multe persoane de etnie rromă, din localitatea Lompirt, iar alte persoane veneau pe jos, în spatele căruţelor. Înspre poliţistul G.D.V. au înaintat mai multe persoane, printre care învinuiţii M.I., M.G., M.N., K.L. şi K.L.F., precum şi inculpatul M.I.V., toţi având în mâini furci, topoare, ţevi metalice etc. învinuitul M.I. ţinea în mână o furcă şi a început să adreseze ameninţări cu moartea părţii civile G.D.V., afirmând că nu îl interesează că este poliţist, că oricum îi vor omorî pe toţi. M.I. s-a apropiat cu furca îndreptată spre G.D.V., care încerca să îl potolească, iar discuţiile dintre ei au durat câteva minute.
La un moment dat, M.G., care avea în mână o ţeava metalică, i-a aplicat părţii civile G.D.V. o lovitură cu acea ţeavă, partea civilă apărând lovitura cu antebraţul mâinii. Apoi, M.G. a aplicat o nouă lovitură părţii civile G.D.V., cu aceeaşi ţeavă metalică, acesta apărând lovitura cu antebraţul celeilalte mâini, ocazie cu care i-a fost distrus ceasul de pe mână. După aceea, învinuitul M.G. a început să îl îmbrâncească pe G.D.V., care a căzut la pământ.
După acest moment, persoanele de etnie rromă s-au îndreptat către celelalte părţi civile. Astfel, M.I., având în mână o furcă, s-a îndreptat către partea civilă S.F.D. şi i-a lipit furca de abdomen. Partea civilă S.F.D. a prins cu ambele mâini de coada furcii, pentru a nu fi înţepat cu aceasta. Între timp, inculpatul M.I.V. l-a întrebat pe învinuitul M.N., fratele său, dacă a fost lovit de vreo parte civilă şi de care anume, iar acesta i-a indicat inculpatului pe partea civilă S.F.D.
Inculpatul M.I.V., având în mână o ţeavă metalică, s-a îndreptat către partea civilă S.F.D., care ţinea cu ambele mâini de furca lui M.I., şi i-a aplicat acesteia o lovitură cu ţeava metalică în partea lateral dreaptă a capului. Lovitura a fost aplicată de inculpat ţinând ţeava metalică cu ambele mâini şi ridicând-o deasupra nivelului umărului. În urma loviturii primite, partea civilă S.F.D. a căzut. De asemenea, şi părţile civile S.G., S.D. şi B.I. au fost agresate cu această ocazie.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, inculpatul M.I.V. a declarat apel, solicitând achitarea, cu motivarea că nu a lovit-o pe partea vătămată iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, având în vedere că este tânăr, căsătorit şi are doi copii minori în întreţinere. A mai susţinut că fapta a fost săvârşită sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii determinată de provocarea părţii vătămate şi că este aplicabil şi art. 74 lit. a) C. pen., privind lipsa antecedentelor penale.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru complicitate la infracţiunea de ultraj, inculpatul nu a înţeles să conteste acest cuantum.
Prin Decizia penală nr. 70/A din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost admis apelul inculpatului, a fost desfiinţată în parte, sentinţa penală atacată, doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestuia pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi judecând în aceste limite:
A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului M.I.V. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. de la 9 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, conform art. 65 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu cea de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa apelată sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenţie, pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 16 februarie 2010 şi până la 17 august 2011.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că apelul este fondat în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, susţinută de probele administrate în cauză.
A rezultat din probele administrate în cauză că la data de 15 februarie 2010 inculpatul apelant a aplicat o lovitură părţii vătămate S.F.D., cu o ţeavă metalică în zona lateral dreapta a capului, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în pericol viaţa. Fapta a avut loc într-un spaţiu accesibil publicului şi în prezenţa mai multor persoane.
La aceeaşi dată inculpatul apelant M.I.V. s-a deplasat împreună cu inculpatul M.I., tatăl său şi M.G., fratele său, din localitatea Lompirt la ferma de animale unde se aflau părţile civile S.D., S.F.D. şi S.G., având asupra lor furci, topoare, ţevi metalice şi alte astfel de obiecte, conferind încredere şi sprijin moral prin prezenţa sa inculpaţilor M.I. şi M.G. în acţiunile lor de ameninţare cu moartea şi lovire a agentului de poliţie aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justeţea soluţiei pronunţate de instanţa de fond sub aspectul existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpatului M.I.V. în comiterea acestora, punând însă în evidenţă caracterul neadecvat al cuantumului pedepsei aplicate acestuia pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat.
Existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului M.I.V. în comiterea acestora au fost dovedite prin declaraţiile inculpatului M.I.V., declaraţiile coinculpaţilor M.I. şi M.G. care au solicitat judecarea în procedura reglementată de art. 3201 C. proc. pen. privind recunoaşterea vinovăţiei, declaraţiile părţilor civile, declaraţie martor, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografii judiciare, rapoarte de constatare medico-legală, mijloace materiale de probă, declaraţiile martorilor K.L. şi K.L.F., prezenţi în instanţă, ale martorilor S.D. şi S.G., declaraţia martorului G.D.V., declaraţia martorului B.I.N. din cursul urmăririi penale, căreia i s-a dat citire în temeiul art. 327 alin. (3) C. proc. pen., certificatul medico-legal din 25 februarie 2010 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sălaj şi privind pe M.I.V.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că infracţiunile comise de inculpatul apelant prezintă un grad de pericol social ridicat şi că raportat la împrejurările concrete de comitere a faptelor, la atitudinea inculpatului după săvârşirea acestora, precum şi la atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului M.I.V.
Totuşi, faţă de lipsa de antecedente penale a inculpatului, situaţia sa familială, inculpatul având doi copii minori, împrejurarea că în cauză părţile vătămate S.F.D. şi G.D.V. nu s-au constituit părţi civile, conduita sa procesuală constând în prezentarea după punerea lui în libertate în faţa instanţei de judecată la toate termenele, atât la fond, cât şi în apel, Curtea apreciază că pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, situată la nivelul minimului special prevăzut de lege este mai adecvată pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
S-a reţinut că susţinerea inculpatului apelant că în cauză este incidenţă scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită, câtă vreme din probele administrate a reieşit că fraţii S. nu i-au reţinut nelegal pe M.N. şi K.L.F., ci au fost opriţi de către fraţii S. după ce s-a constatat tăierea nelegală a unor arbori din pădurea particulară a cetăţenilor din localitatea Lompirt şi au fost sesizate organele de poliţie, împiedicarea libertăţii de mişcare a acestor persoane nefiind una nelegală.
Chiar dacă inculpatul apelant deţine Certificatul medico-legal din 25 februarie 2010 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sălaj, în data de 17 februarie 2010, din care reiese că prezenta un hematom difuz deasupra cotului drept, 6 cm, de culoare violacee, leziune traumatică ce s-a putut produce prin lovire cu un corp dur şi a necesitat 1 - 2 zile de îngrijiri medicale, Curtea de Apel a reţinut, la fel ca şi instanţa de fond, că o astfel de leziune nu justifică săvârşirea infracţiunii de complicitate la ultraj asupra unui agent de poliţie şi nici tentativa la omor calificat, faptă ce a fost comisă prin aplicarea unei lovituri de către inculpat în timp ce se afla în spatele părţii vătămate, după cum a rezultat din declaraţiile persoanelor audiate în cauză.
Totodată probele administrate în cauză nu au confirmat susţinerile inculpatului M.I.V. că ar fi fost lovit de vreuna din persoanele prezente la incidentul din data de 15 februarie 2010.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs.
Prin recursul declarat, procurorul a solicitat admiterea acestuia şi casarea deciziei atacate, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. A susţinut că, în mod greşit, a fost admis apelul inculpatului şi s-a redus cuantumul pedepsei aplicate, raportat la împrejurările concrete de săvârşire ale faptelor, atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi a judecăţii, faptul că inculpatul nu a recunoscut faptele şi s-a sustras, aspecte care nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de Parchet, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale, iar instanţa de apel a individualizat, în mod just, pedeapsa aplicată.
Critica Parchetului, referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, al cărei cuantum a fost redus de instanţa de apel, nu este întemeiată.
Astfel, se constată că, în mod corect, instanţa de apel a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cărora le-au acordat eficienţa cuvenită, printre care şi datelor care caracterizează persoana inculpatului.
Înalta Curte constată că, raportat la conduita procesuală a inculpatului, care s-a prezentat după punerea lui în libertate în faţa instanţei de judecată la toate termenele, atât la fond, cât şi în apel, la atitudinea sinceră a inculpatului, de regret şi de cooperare cu organele judiciare, la actele în circumstanţiere, caracterizarea întocmită de conducerea locului de detenţie, lipsa antecedentelor penale şi datele privind conduita acestuia în societate, rezultă că posibilitatea de reeducare şi reintegrare socială a inculpatului poate fi realizată prin executarea pedepsei în cuantumul stabilit de instanţa de apel.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de apel a avut în vedere situaţia familială a inculpatului, care are doi copii minori, împrejurarea că, în cauză, părţile vătămate S.F.D. şi G.D.V. nu s-au constituit părţi civile, date în raport de care pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, orientată la nivelul minimului special prevăzut de lege este de natură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat M.I.V.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2942/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2915/2012. Penal → |
|---|
