ICCJ. Decizia nr. 2942/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2942/2012

Dosar nr. 775/83/2011*

Şedinţa publică din 21 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Tribunalul Satu Mare, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 166 din 17 octombrie 2011, în baza art. 254 C. pen. raportat la disp. art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C.M., fiul lui M. şi L., născut la data de 29 iunie 1982 în Carei, jud. Satu Mare, cetăţean român, domiciliat în Carei, cu reşedinţa în loc. Turulung, jud. Satu Mare, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, căsătorit, un copil minor, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 257 C. pen. raportat la disp. art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen. a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. raportat la disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii, stabilind în baza art. 82 C. pen. 3 ani termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. a învederat inculpatului consecinţele disp. art. 83 C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv de la 27 octombrie 2010 la 8 martie 2011.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 RON reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca L., a contravalorii unui pachet de şerveţele umede P. şi a 10 litri motorină precum şi a sumei de 450 RON, reprezentând suma încasată de la numitul K.S.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata F.M., fiica lui V. şi M., născută la data de 28 decembrie 1988 în com. Turulung, jud. Satu Mare, domiciliată în loc. Livada, fără antecedente penale, de săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen., cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 şi instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi 41 alin. (2) C. pen.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.A., fiica lui V. şi M., născută la data de 7 octombrie 1980 în Negreşti Oaş, domiciliată în com. Odoreu, jud. Satu Mare, de săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 şi instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 33 lit. a) şi 41 alin. (2) C. pen.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii H.N., fiica lui I. şi I., născută la data de 1 decembrie 1966 în com. Tulnici, jud. Vrancea, cetăţean maghiar, cu reşedinţa în România, com. Turulung, jud. Satu Mare, cu domiciliul în loc. Kismaros, Ungaria, M.A.G., fiul lui I. şi D., născut la data de 22 aprilie 1982 în Carei, jud. Satu Mare, cetăţean român, domiciliat în Carei, jud. Satu Mare şi B.M.S., fiica lui A. şi M., născută la data de 15 ianuarie 1987 în Satu Mare, domiciliată în loc. Halmeu, jud. Satu Mare, de săvârşirea infracţiunilor de instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.C.M. la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 198 alin. (5) C. proc. pen. a respins cererea de reexaminare formulată de av. E.E.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare nr. 173/P/2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului M.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 C. pen., rap. la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 248 C. pen., rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. şi ped. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - dare de mită prev. şi ped. de art. 255 C. pen., - cumpărare de influenţă prev. şi ped. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, - instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. şi ped. de art. 25 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); P.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - cumpărare de influenţă prev. şi ped. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, - instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. şi ped. de art. 25 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); H.N. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. şi ped. de art. 25 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, M.A.G. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. şi ped. de art. 25 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; B.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. şi ped. de art. 25 C. pen., rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Actul de inculpare a reţinut, în esenţă, că în cursul anului 2010, inculpatul M.C.M. a favorizat persoane din anturajul său (coinculpaţi) care aduceau din Ucraina ţigări, combustibil şi alte bunuri în cantităţi mai mari decât limita impusă de lege, inculpatul procedând în concret la neoprirea pentru control a maşinilor coinculpaţilor, în timpul serviciului său în Punctul fix de control, împreună cu câte un lucrător al Poliţiei de frontieră, ori, în situaţia opririi acelor maşini pentru control prin efectuarea controlului de către inculpat cu evitarea participării poliţistului de frontieră sau efectuarea unui control superficial, sumar.

Tot în vederea facilitării transportului de bunuri de către persoane din anturajul său, acesta le însoţea până în momentul în care treceau de orice filtru de control.

Persoanele care „au beneficiat de aceste servicii" sunt inculpatele: P.A., H.N., F.M., aspecte ce au fost recunoscute şi de către inculpat. Astfel, în timpul în care inculpatul nu se afla în serviciu la Punctul fix de control, efectua demersuri pentru a afla componenţa echipajului de serviciu şi transmitea lucrătorilor de poliţie şi poliţie de frontieră indicii pentru recunoaşterea autoturismelor sau persoanelor care urmau să intre în România şi unde el avea un interes în cauză, determinând astfel lucrătorii din Punctul fix de control să nu efectueze sau să efectueze un control sumar asupra acestor persoane şi mijloace de transport.

În data de 31 august 2010, la solicitarea inculpatei P.A. care intenţiona să introducă în România diferite bunuri care depăşeau plafonul vamal admis, inculpatul M.C.M. a acceptat să intervină pe lângă poliţistul aflat în timpul efectuării serviciului, sens în care l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie R.M. aflat în misiune, aflând de la acesta componenţa echipajului aflat în serviciu şi a celui care urma să intre în serviciu. Cu toate că iniţial acceptase să intervină pe lângă agentul T.D., faţă de care învinuita P.A. manifesta teama de a fi controlată, inculpatul M.C.M. a sfătuit-o să renunţe la încercarea de a introduce în ţară bunuri peste limita plafonului legal, afirmând că a discutat cu un coleg care o ştie, transmiţându-i că sunt şi alţi poliţişti în zona Punctului de Trecere a Frontierei Halmeu, pe care ea nu-i cunoaşte, existând riscul de a fi oprită şi controlată de aceştia.

În data de 28 august 2010, inculpatul a luat legătura cu R.M., agent de Poliţie în cadrul Postului de Poliţie Halmeu, acesta din urmă, cerându-i inculpatului să nu efectueze control asupra unui autoturism cu nr. de înmatriculare ROL care venea din Ucraina, maşină condusă de către fratele agentului de poliţie, R.M., întrucât acesta nu a ajuns la Punctul Fix de Control până la ieşirea lui din serviciu, i-a transmis colegului care urma să intre în serviciu, despre cele solicitate de către R.M.

Inculpatul M.C.M. a intervenit pe lângă colegii poliţişti care efectuau serviciul în Punctul de Control Fix pentru ca aceştia să faciliteze trecerea acestor persoane, fără efectuarea controlului mijloacelor de transport. Astfel, în data de 08 octombrie 2010, a intervenit pe lângă colegul său T.D., de la Postul de Poliţie Porumbeşti, pentru a-i permite inculpatei P.A. trecerea de filtru, aceasta transportând cu autoturismul bunuri alimentare, ţigări şi combustibil, peste limita legală.

În data de 22 septembrie 2010 a intervenit pe lângă agentul de poliţie M.R., din cadrul Postului de Poliţie Turulung, aflat în serviciu în Punctul Fix de Control, pentru a-i favoriza trecerea numitei F.M., aceasta transportând ţigări şi motorină aduse din Ucraina.

În data de 7 august 2010, inculpatul a intervenit pe lângă agentul poliţiei de frontieră C.I., aflat în serviciul în punctul Fix de Control, spunându-i că urmează să vină un prieten care îi aduce ceva din Ucraina şi să aibă „grijă" de acesta. Din cercetările efectuate a rezultat că această persoană era L.G., din Baia Mare.

În schimbul acestor „intervenţii" inculpatul a primit de la persoanele care se ocupau de traficul cu diferite bunuri, ţigări, combustibil, produse pentru îngrijirea copilului, (convorbirile telefonice din data de 07 iulie 2010, ora 06,40; 22 septembrie 2010, ora 08,55; 08 octombrie 2010, ora 21,57; 24 octombrie 2010, ora 11,41).

Inculpatul M.C.M. a primit, în repetate rânduri, diferite bunuri, constând în alimente, băuturi alcoolice, ţigări, combustibil, telefon mobil şi cartele de reîncărcare pentru telefoane mobile, şi bani, de la inculpatele P.A., F.M., de la numiţii L.G., K.S., M.A., astfel după cum chiar aceasta a recunoscut, în luna septembrie a acestui an, i-a cerut împrumut numitului K.S., din Porumbeşti, suma de 450 RON, acesta din urmă propunându-i stingerea datoriei prin efectuarea unui control superficial asupra autoturismului marca M., de culoare neagră, cu numere de înmatriculare de Ucraina, maşină care a transportat, în mod repetat, motorină şi ţigări pentru K.S. (convorbirile telefonice din data de 24 septembrie 2010, ora 18,26; 20 iulie 2010, ora 17,43).

În primăvara acestui an a primit de la M.A. din Carei, un telefon mobil marca L., în scopul de a-l folosi atunci când poartă convorbiri telefonice cu el.

Inculpatul a recunoscut că ştia cu ce se ocupă M.A., şi anume că, achiziţiona în scop de revânzare, ţigări aduse din Ucraina, de la persoane din Halmeu sau Porumbeşti, interesându-se de mai multe ori pentru el, de preţul acestor ţigări.

În cursul anului 2010, inculpatul, în repetate rânduri a transmis persoanelor din anturajul său date cu privire la amplasarea unor elemente de dispozitiv ale Poliţiei şi Poliţiei de Frontieră, precum şi a echipajelor mobile de control din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, aflate în misiune de supraveghere şi control, pe comunicaţia Halmeu - Satu Mare, cu atribuţii în identificarea şi constatarea contravenţiilor şi infracţiunilor privind traficul cu ţigări, combustibil şi alte produse accizabile. Aceste informaţii erau folosite de persoanele din anturajul inculpatului M.C.M., cu scopul de a evita aceste echipaje, ori de a tranzita această comunicaţie, în lipsa echipajelor.

Astfel de informaţii au fost comunicate numiţilor C.M. (12 iulie 2010, 19 iulie 2010, 26 iulie 2010, 28 iulie 2010, 29 septembrie 2010), H.N. (19 iulie 2010, 17 august 2010, 20 octombrie 2010, 21 octombrie 2010, 26 octombrie 2010), F.M. (06 septembrie 2010, 13 septembrie 2010, 14 septembrie 2010, 15 octombrie 2010, 22 septembrie 2010, 18 octombrie 2010, 25 octombrie 2010) numitului M.A. (23 iulie 2010, 17 august 2010, 06 octombrie 2010), L.G. (24 iulie 2010, 26 iulie 2010, 29 iulie 2010), P.A. (8 octombrie 2010, 31 august 2010), B.M.S. (28 septembrie 2010, 20 octombrie 2010, 21 octombrie 2010, 25 octombrie 2010), numitului A.C. (14 septembrie 2010), numitei O.C. (07 iulie 2010, 19 iulie 2010, 28 septembrie 2010), numitului K.S. (27 septembrie 2010, 28 septembrie 2010).

În data de 26 octombrie 2010, inculpata H.N. l-a informat pe inc. M.C.M., că în aceeaşi zi, urmau să sosească din Ucraina, 3 maşini, înmatriculate în aceea ţară, care aduceau combustibil şi ţigări, bunuri ce urmau să fie descărcate în Halmeu, la numita H.J. Cu ocazia percheziţiei efectuate la acest imobil, în data de 27 octombrie 2010, s-au găsit, în grădină, acoperite, cu un morman de frunze uscate, o cantitate de 358 de pachete ţigări cu timbru de Ucraina, marca V. Cu toate că inculpatul avea cunoştinţă de faptul că este cercetat în această cauză, a purtat convorbiri telefonice cu H.N., aceasta trimiţându-i chiar un mesaj, prin care, îi cerea să o anunţe pe proprietara imobilului, să ascundă tot.

Tot în cursul zilei de 27 octombrie 2010, cu ocazia efectuării percheziţiilor efectuate la domiciliile inculpatelor P.A., C.M. şi B.M.S., s-au găsit diferite cantităţi de ţigări şi combustibil. Prin Ordonanţa procurorului din data de 9 noiembrie 2010, au fost indisponibilizate şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P.F. Satu Mare, 358 de parchete ţigări ridicate de la domiciliul numitei H.J. şi 420 pachete ţigări ridicate de la domiciliul învinuitei P.A.

În cauză au fost efectuate interceptări şi înregistrări ale convorbirilor telefonice şi a mesajelor text transmise, în baza autorizaţiilor nr. 16/S/l. din 1 iulie 2010, nr. 30/S/l din 30 august 2010, nr. 42/S/l din 30 august 2010, emise de Tribunalul Satu Mare, iar percheziţiile s-au efectuat în urma autorizării de către Tribunalul Satu Mare, respectiv în baza Ordonanţei procurorului.

Din fişele de cazier judiciar a inculpatului M.C.M. şi a inculpatelor F.M., P.A., H.N. şi B.M.S., a rezultat că aceştia nu au antecedente penale.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului M.A.G. a rezultat că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Inculpatul şi învinuiţii nu au antecedente penale.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnarea în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dar şi prin achitare potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi, dar şi în contextul procesual al art. 320¹ C. proc. pen. în cazul inculpatului M.C.M. - instanţa fondului a administrat şi apreciat materialul probator, confirmând parţial existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, sens în care a reţinut următoarele:

Cercetarea judecătorească a demarat prin audierea inculpatului în şedinţa publică din 21 februarie 2011, ocazie cu care inculpatul a declarat că exceptând infracţiunea de trafic de influenţă, cu nuanţări faţă de declaraţiile date iniţial, nu se simte vinovat de comiterea niciunei fapte penale.

În cuprinsul acestei declaraţii inculpatul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, simplul fapt că a solicitat unor cunoscuţi de-ai săi să cumpere pentru el anumite produse din Ucraina, pentru care aceştia nu au dorit să încaseze suma plătită ca şi preţ neputând constitui infracţiunea de luare de mită, chiar dacă acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori.

Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, inculpatul a recunoscut că a intervenit pe lângă colegii săi poliţişti, însă nu şi pe lângă vameşi, iar prin informaţiile pe care le-a furnizat cunoscuţilor săi cu privire la echipajele de poliţie aflate pe traseu nu consideră că a săvârşit vreo infracţiune.

Detaliind infracţiunile care i se reţin în sarcină, inculpatul a arătat că în privinţa traficului de influenţă, a recunoscut că a discutat cu colegul său T.D. pentru a facilita introducerea în ţară de către inculpata P.A. a bunurilor pe care aceasta le-a cumpărat din Ucraina, cu colegul său a avut una sau două discuţii pe această temă, şi, de asemenea, a recunoscut că a discutat şi cu colegul său M.R. pentru inculpata F.M., însă discuţiile cu acesta nu au avut nici o finalitate. Tot cu referire la infracţiunea de trafic de influenţă, inculpatul a recunoscut că a purtat o discuţie telefonică cu C.I., el fiind în concediu, iar discuţia a purtat-o pentru o persoană din Baia Mare.

Legat de infracţiunea de luare de mită, inculpatul a arătat că a primit cu titlu de împrumut de la numitul K.S. suma de 450 RON, recunoscând totodată că acesta i-a propus stingerea datoriei prin ai facilita introducerea în ţară a diferitelor bunuri, însă inculpatul nu a acceptat această propunere.

Inculpatul a mai recunoscut că a primit de la inculpatul M.A.G. un telefon mobil, însă l-a primit cu titlu de împrumut, ceea ce nu corespunde realităţii că l-ar fi ajutat pe acesta în vreun fel, de altfel M.A.G. se deplasa foarte rar în Ucraina, iar informaţiile pe care i le-a furnizat acestuia vizau doar numărul autoturismelor care se afla în vamă pentru a intra sau ieşi din ţară.

În aceeaşi declaraţie inculpatul arată cum i-a cunoscut pe coinculpaţi şi relaţiile în care s-a aflat cu aceştia.

Tot legat de infracţiunea de luare de mită, inculpatul a arătat că este adevărat că a solicitat de la L.G. să îi aducă un bax de scutece, însă la momentul la care a vrut să i le achite acesta a refuzat.

Pe coinculpata P.A. a rugat-o să îi aducă un cartuş de ţigări, iar de la F.M. a solicitat o canistră de motorină, pentru care a achitat suma de 10 euro.

Datorită încărcăturii completului pentru această şedinţă de judecată şi orei înaintate, audierea inculpatului a fost întreruptă, acordându-se un nou termen de judecată în cauză, pentru data de 7 martie 2011, termen la care inculpatul, în continuarea declaraţiei date a arătat că înţelege în totalitate învinuirile aduse pe care le şi recunoaşte şi solicită să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

În considerarea poziţiei iniţial manifestate de recunoaştere a comiterii faptelor, chiar în condiţiile în care inculpatul a arătat că nu recunoaşte faptele comise însă dând declaraţii complete în sensul recunoaşterii, instanţa a încuviinţat solicitarea inculpatului de judecare potrivit articolului 320¹ C. proc. pen.

Tot la acel termen de judecată a fost luată în discuţie şi starea de arest a inculpatului fiind respinsă sesizarea din oficiu cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii preventive dispusă faţă de inculpat dispunându-se punerea în libertate.

Audiaţi fiind coinculpaţii, aceştia au arătat că nu se simt vinovaţi de săvârşirea nici unei fapte penale, nedorind să beneficieze de judecata în procedura prevăzută de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 202/2010. Astfel, inculpatul M.A. a arătat că este în relaţii de prietenie cu inculpatul M.C.M., fiind colegi de clasă şi de bancă, iar prin întrebările pe care le-a adresat inculpatul şi răspunsurile primite de la acesta nu consideră că a săvârşit vreo faptă penală, informaţiile furnizate de inculpat putându-le obţine de la orice participant la trafic.

Aceeaşi poziţie au manifestat-o şi coinculpatele F.M., care în declaraţia aflată la dosar, a recunoscut că l-a întrebat pe inculpat cine lucrează, şi asta pentru că transporta o cantitate de motorină mai mare decât cea acceptată potrivit legislaţiei vamale.

Cu referire la infracţiunea de dare de mită această inculpată a arătat că i-au fost solicitate diferite bunuri de către inculpatul M.C.M. însă acesta din urmă a achitat de fiecare dată contravaloarea lor.

Inculpata B.M.S. în declaraţia dată în şedinţa publică din 18 aprilie 2011 şi aflată la dosar, a recunoscut că l-a întrebat pe M.C.M. de câteva ori cine lucrează însă a făcut acest lucru pentru a avea garanţia că poate introduce în ţară cantitatea de motorină achiziţionată din Ucraina fără teama de a fi întoarsă din drum. Aceeaşi inculpată a mai arătat că combustibilul introdus în ţară era destinat ei şi familiei sale folosindu-l la muncile agricole.

Inculpata P.A. cu ocazia audierii sale a relatat că în mai multe rânduri efectua deplasări în Ucraina pentru cumpărături în scop personal, în aceste împrejurări cunoscându-l pe inculpatul M.C.M. Aceeaşi inculpată a declarat că a introdus în câteva rânduri combustibil în canistră de plastic deşi cunoştea că transportul acestuia era permis doar în canistre metalice şi singura facilitate care i-a făcut-o inculpatul a fost aceea de a trece cu vederea materialul din care erau confecţionate canistrele.

Cu referire la infracţiunea de cumpărare de influenţă care i se reţine în sarcină inculpata a recunoscut că a solicitat inculpatului M.C.M. să discute cu colegul său pe nume T.D. pentru a permite accesul în ţară cu canistrele de plastic însă inculpatul M.C.M. i-a cerut să renunţe la efectuarea acelui transport.

În şedinţa publică din 16 mai 2011 s-a procedat la audierea inculpatei H.N. învinuită fiind de săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii acuzaţie cu referire la care aceasta a recunoscut că l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C.M. iar informaţiile solicitate de la acesta le putea afla de la orice alt participant la trafic.

În raport de poziţia de recunoaştere manifestată de inculpatul M.C.M. a fost omisă audierea în calitate de martor a colegilor de muncă ai acestuia respectiv, M.R., C.I. şi T.D., martori propuşi prin actul de acuzare. A fost audiată în calitate de martoră doar H.J. persoană în imobilul căreia au fost descoperite diferite cantităţi de ţigări ascunse de persoane din Ucraina depozitarea acestor ţigări fiind intermediată de numita H.N.

Analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, coroborând între ele declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale şi cu ocazia cercetării judecătoreşti de către inculpatul M.C.M., atitudinea de recunoaştere în totalitate a vinovăţiei instanţa a reţinut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor astfel cum sunt ele descrise în actul de sesizare al instanţei.

S-a reţinut că fapta inculpatului de a pretinde ori primi bani sau diferite bunuri care nu i se cuvin în scopul de a nu îndeplinii sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită astfel cum este prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 cu referire la această faptă în considerarea atitudinii manifestată de inculpat a poziţiei pe care acesta a avut-o pe tot parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti a cantităţilor şi naturii bunurilor primite cu titlu de mită, respectiv pachet de şerveţele umede P., 10 litri de motorină, un telefon mobil evaluat la suma de 60 RON şi nu în ultim rând lipsa antecedentelor penale ale acestuia au determinat instanţa să reţină în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) şi 76 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei prevăzută de lege sub minimul special al acestuia apreciind ca o pedeapsă în cuantum de un an închisoare este în măsură să asigure îndreptarea inculpatului.

În considerarea cuantumului pedepsei aplicate instanţa a arătat că va omite aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen., incidente fiind în cauză prevederile art. 65 alin. (3) C. pen. unde se stipulează: condiţia arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel aliniat este obligatorie.

S-a apreciat pe deplin dovedită şi infracţiunea de trafic de influenţă ale cărei elemente constitutive sub aspectul laturii obiective şi subiective ale acestuia sunt întrunite, inculpatul primind de la coinculpatele F.M. şi P.A. diferite bunuri în scopul intervenţiei pe lângă colegi de muncă pentru facilitarea introducerii acestor bunuri în ţară. Pentru această faptă circumstanţele atenuante mai sus enunţate au fost reţinute, iar pedeapsa orientată la cuantumul de şase luni închisoare.

Îndeplinirea, în mod defectuos, de către inculpat a îndatoririlor sale de serviciu şi prin aceasta crearea unei pagube în patrimoniul statului, constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice astfel cum este ea prevăzută şi pedepsită de art. 248 C. pen. prin raportate la art. 13² din Legea nr. 78/2000. Reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea acestei fapte cu reţinerea totodată a circumstanţelor atenuante şi a reducerii limitei de pedeapsă potrivit art. 320¹ C. proc. pen. instanţa a apreciat că pedeapsa de şase luni închisoare este îndestulătoare.

Prin actul de sesizare al instanţei în sarcina inculpatului a fost reţinută şi săvârşirea infracţiunii de folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, astfel cum este ea prevăzută de art. 12 lit. d) din Legea nr. 78/2000, faptă pe care inculpatul, de asemenea, a recunoscut. Şi cu privire la această infracţiune elementele constitutive ale acestuia sunt întrunite, inculpatul cunoscând că nu are voie să furnizeze asemenea informaţii însă cu toate acestea, ignorând obligaţiile sale de serviciu le-a furnizat.

Pentru săvârşirea acestei infracţiuni în privinţa inculpatului s-a dispus condamnarea prin reţinerea aceloraşi circumstanţe atenuante şi a cauzelor de reducere a pedepsei de şase luni închisoare fiind apreciată, în raport şi de natura informaţiilor furnizate, ca fiind îndestulătoare.

Dând eficienţă prevederilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. cum faptele au fost comise în concursul real de infracţiuni, instanţa a dispus executarea pedepsei cea mai grea, aceea de un an închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) pe durata executării pedepsei.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, a fost apreciată de instanţă ca necesară, dat fiind faptul că în considerarea calităţii pe care o avea şi a funcţiei pe care o exercita inculpatul a comis faptele care îi sunt imputate.

Apreciind că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, cu atât mai mult cu cât inculpatul a şi fost arestat preventiv 6 luni, instanţa a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii aplicate, dând eficienţă juridică prevederilor art. 81 şi 71 alin. (5) C. pen.

Dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani, potrivit art. 82 C. pen. termen înăuntrul căruia s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării dispuse în cazul săvârşirii de noi infracţiuni, reglementare impusă de prevederile art. 359 C. proc. pen. prin raportare la disp. art. 83 C. pen.

Cum inculpatul a executat în stare de arest preventiv perioada de la 27 octombrie 2010 la 8 martie 2011, potrivit prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) această perioadă a fost dedusă din pedeapsa aplicată.

În temeiul prevederilor art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 RON reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca L., a contravalorii unui pachet de şerveţele umede P. şi a 10 litri motorină, precum şi a sumei de 450 RON, reprezentând suma încasată de la numitul K.S.

Cu privire la ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia dintre infracţiunile care li s-au reţinut în sarcină, cu privire la nici una dintre fapte, condiţia laturii subiective nefiind îndeplinită, şi, în consecinţă, s-a dispus achitarea potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel, în sarcina inculpatei F.M. s-a reţinut comiterea infracţiunii de dare de mită, inculpata chiar a recunoscut pe parcursul urmăririi penale că a dat inculpatului diferite produse pentru care nu cerea bani, însă interceptările convorbirilor telefonice dintre ea şi inculpatul M.C.M., aflate transcrise la dosarul cauzei, a evidenţiat o legătură foarte apropiată a celor doi, care din punctul de vedere al intenţiei directe care se cere pentru îndeplinirea laturii subiective a infracţiunii imputate se exclude. Faptul că inculpatul recunoaşte primirea unor bunuri simbolice de la această inculpată, pe care nici inculpata în fază de urmărire penală nu le neagă, s-a apreciat că nu există nici o altă probă care să susţină această faptă. Cu toate acestea, s-a apreciat că relaţia de prietenie dintre cei doi excede laturii subiective a infracţiunii, fapt pentru care s-a dispus achitarea acesteia.

Nici sub aspectul infracţiunii de cumpărare de influenţă elementele constitutive ale acesteia nu sunt întrunite. Inculpatul M.C.M. a recunoscut că a avut o discuţie cu colegul său M.R. pentru inculpata F.M., însă această discuţie nu a avut nici o finalitate, autoturismul fiind controlat de cei de la poliţia de frontieră. Pentru a subzista această infracţiune, inculpata trebuia să cunoască că întrebările legate de colegii de muncă şi eventualele facilităţi solicitate, pentru care i-a oferit inculpatului M.C.M. diferite atenţii, constituie infracţiunea de cumpărare de influenţă, faptă care se comite tot cu intenţie directă, însă nici una din probele din dosar nu relevă această intenţie a inculpatei.

Aceeaşi motivare s-a reţinut şi pentru inculpata P.A., şi aceasta fiind trimisă în judecata pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, astfel cum este ea prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Pornind de la conţinutul art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 10 ani.

Coroborarea textului legal din legea specială cu cel din norma generală care este Codul penal, relevă fără dubiu că această fapta se comite din punctul de vedere al laturii subiective, întotdeauna cu intenţie directă, ori din probele administrate în cursul urmăririi penale, acest lucru nu este evidenţiat. Interceptarea discuţiilor telefonice dintre inculpatul M.C.M. şi coinculpata P.A. nu evidenţiază că P.A. ar fi cumpărat influenţa inculpatului M.C.M. şi că eventualele atenţii ar fi fost date pentru ca el să intervină la colegi de-ai săi pentru a nu-şi îndeplini îndatoririle de serviciu sau a şi le îndeplini în mod defectuos.

Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina acestei inculpate, soluţia firească care se poate pronunţa în asemenea situaţie este achitarea.

Legea nr. 78/2008 incriminează şi sancţionează faptele de corupţie, iar în art. 12 lit. b) reglementează infracţiunea de folosire în orice, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

În sarcina inculpatei s-a reţinut instigarea la săvârşirea acestei infracţiuni. Potrivit art. 25 C. pen., instigator este persoana care cu intenţie determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Faptul că inculpata F.M., şi de altfel şi ceilalţi inculpaţi din cauză, s-au interesat de situaţia de la vamă, de traficul existent şi de eventualele filtre existente pe traseu, sens în care au adresat inculpatului M.C.M. întrebări, nu semnifică că l-au instigat pe acesta din urmă să comită fapta pentru care a şi fost condamnat în prezenta cauză.

În opinia instanţei, şi această infracţiune se comite cu intenţie directă, cei implicaţi cunoscând că fapta comisă atrage sfera de incidenţă a legii penale, însă în afara inculpatului, care potrivit atribuţiilor de serviciu cunoştea că furnizarea acestor informaţii nu este permisă, în sarcina coinculpaţilor nu se poate reţine întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

Din cuprinsul dosarului de urmărire penale, aspect confirmat de altfel şi de inculpaţi, a reieşit, în mod evident, relaţia de prietenie existentă între inculpatul M.C.M. şi toţi coinculpaţii, şi, în mod cert, nici unul dintre coinculpaţi nu a avut reprezentarea faptului că adresând întrebări de genul celor mai sus arătate comit vreo infracţiune.

Acesta este raţionamentul pentru care faţă de inculpaţii F.M., P.A., M.A.G., H.N. şi B.M.S. în cauză s-au pronunţat soluţii de achitare, întemeiate pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pronunţând condamnarea inculpatului M.C.M., instanţa îl va obliga la suportarea cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, incidente fiind prevederile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

2. Împotriva hotărârii amintite a formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, apreciind că sentinţa pronunţată este nelegală sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor F.M., P.A., H.N., M.A.G., B.M.S. pentru infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată.

S-a apreciat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că din interceptările telefonice dintre inculpata F.M. şi inculpatul M.C.M. transcrise la dosarul cauzei se evidenţiază o legătură foarte apropiată a celor doi care ar exclude intenţia directă cerută de textul de incriminare pentru a se putea aprecia că fapta constituie infracţiune.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate şi să se dispună condamnarea inculpaţilor F.M., P.A., H.N., M.A. şi B.M.S.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) şi art. 378 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că aceasta este legală şi temeinică, iar apelul formulat de parchet este neîntemeiat şi, în consecinţă, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins.

S-a apreciat că, în mod corect, Tribunalul Satu Mare a reţinut în privinţa celorlalţi inculpaţi, respectiv F.M., P.A., H.N., M.A. şi B.M.S., trimişi în judecată în prezenta cauză, că situaţia se prezintă în mod cu totul diferit, fiind apreciat de către instanţa de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre infracţiunile care li se reţin acestora în sarcină, cu privire la nici una dintre fapte condiţia laturii subiective nu este îndeplinită, consecinţa neputând fi decât pronunţarea unor soluţii de achitare potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În sarcina inculpatei F.M. a fost reţinută de acuzare comiterea infracţiunii de dare de mită, inculpata chiar a recunoscut pe parcursul urmăririi penale că a dat inculpatului diferite produse pentru care nu cerea bani, însă interceptările convorbirilor telefonice dintre ea şi inculpatul M.C.M., aflate transcrise la dosarul cauzei, evidenţiază o legătură foarte apropiată a celor doi, care din punctul de vedere al intenţiei directe care ce cere pentru îndeplinirea laturii subiective a infracţiunii imputate se exclude. Lăsând la o parte faptul că inculpatul recunoaşte primirea unor bunuri simbolice de la această inculpată, pe care nici inculpata în fază de urmărire penală nu le neagă, nu există nici o altă probă care să susţină această faptă.

Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat că relaţia de prietenie dintre cei doi excede laturii subiective a infracţiunii, fapt pentru care urmează a dispune achitarea acesteia.

Coroborarea textului legal din legea specială cu cel din norma generală care este Codul penal, relevă fără dubiu că această faptă se comite din punctul de vedere al laturii subiective, întotdeauna cu intenţie directă, ori din probele administrate în cursul urmăririi penale, acest lucru nu este evidenţiat. Interceptarea discuţiilor telefonice dintre inculpatul M.C.M. şi coinculpata P.A. nu evidenţiază că P.A. ar fi cumpărat influenţa inculpatului M.C.M. şi că eventualele atenţii ar fi fost date pentru ca el să intervină la colegi de-ai săi pentru a nu-şi îndeplini îndatoririle de serviciu sau a şi le îndeplini în mod defectuos.

Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina acestei inculpatei, soluţie firească care se poate pronunţa în asemenea situaţie este achitarea.

În opinia instanţei de fond şi această infracţiune se comite cu intenţie directă, cei implicaţi cunoscând că fapta comisă atrage sfera de incidenţă a legii penale, însă în afara inculpatului, care potrivit atribuţiilor de serviciu cunoştea că furnizarea acestor informaţii nu este permisă, în sarcina coinculpaţilor nu se poate reţine întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

Din tot cuprinsul dosarului de urmărire penale, aspect confirmat de altfel şi de inculpaţi, a reieşit, în mod evident, relaţia de prietenie existentă între inculpatul M.C.M. şi toţi coinculpaţii, şi, în mod cert, nici unul dintre coinculpaţi nu a avut reprezentarea faptului că adresând întrebări de genul celor mai sus arătate comit vreo infracţiune.

În consecinţă, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza Deciziei penale nr. 39/A din 8 martie 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva Sentinţei penale nr. 166 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Satu Mare.

3. Şi împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a formulat, în termen legal, recurs, invocând incidenţa în cauză a cazurilor de casare reglementate în art. 385⁹ pct. 17¹ şi 18 C. proc. pen. în sensul că instanţa, prin greşita aplicare a legii, a comis o gravă eroare, de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor P.A., H.N., M.A.G., B.M.S., F.M.

O altă critică a vizat greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C.M. circumscris cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În susţinerea recursului, procurorul arată că situaţia de fapt relevă că inculpatul M.C.M. a favorizat, prin diferite procedee, persoane din anturajul său pentru a aduce din Ucraina ţigări, combustibil şi alte bunuri în cantităţi mai mari decât limita impusă de lege, în schimbul acestor intervenţii, acţiuni defectuoase efectuate, primind de la acele persoane (coinculpaţi din cauză) care se ocupau de trafic cu diferite bunuri – ţigări, combustibil, alte produse - sume de bani, alte foloase.

Procurorul apreciază că materialul probator al cauzei dovedeşte că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute prin actul de inculpare în sarcina inculpaţilor P.A., H.N., M.A.G., B.M.S., F.M., instanţele făcând o greşită apreciere a probaţiunii şi a elementelor materiale ale faptelor săvârşite de aceşti inculpaţi.

Se invocă în acest sens procesele-verbale de constatare, interceptările convorbirilor telefonice, declaraţiile martorilor care relevă că acţiunea infracţională a inculpatului M.C.M. – luare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu, folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii – nu s-ar fi putut desfăşura fără participaţia penală a celorlalţi coinculpaţi, care, în planul laturii obiective şi subiective a infracţiunilor de care sunt acuzaţi, au săvârşit faptele.

În opinia procurorului, critica adusă de judecătorii cauzei laturii subiective şi aprecierile teoretice cu privire la formele intenţiei directe şi indirecte este „bizară” şi irelevantă, atâta timp cât analiza aspectului volitiv al faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.C.M. evidenţiază forma intenţiei, indiferent de relaţiile de prietenie cu unul dintre coinculpaţi, iar mai mult decât atât se identifică şi scopul de a obţine bani sau alte foloase materiale pe care, de altfel, M.C.M. le-a şi obţinut, prin exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu.

Examinând hotărârile atacate, prin prisma criticilor aduse şi a cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. în raport cu materialul probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului M.C.M. în săvârşirea infracţiunii de luare de mită – art. 254 C. pen. raportat la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000, trafic de influenţă – art. 257 C. pen., art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor publice – art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din aceeaşi lege, în contextul aplicării dispoziţiilor privind judecata simplificată în cazul recunoaşterii de către acest inculpat a vinovăţiei, potrivit art. 320¹ C. proc. pen.

Prin urmare, constatând îndeplinite exigenţele procedurii simplificate a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, precum şi a existenţei în favoarea inculpatului M.C.M. a unor circumstanţe atenuante judiciare, instanţele au procedat la tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracţiunile ce au constituit obiectul judecăţii.

În ceea ce priveşte pe inculpaţii P.A., H.N., M.A.G., B.M.S., F.M. în urma interpretării materialului probator al cauzei s-a apreciat că acuzaţiile de dare de mită şi cumpărare de influenţă, instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, reţinute în sarcina inculpatei F.M. nu întrunesc elementele constitutive.

Aceeaşi soluţie au adoptat instanţele şi cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă şi instigare la folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii – reţinute în sarcina inculpatei P.A., dar şi cu referire la acuzaţiile aduse inculpaţilor H.N., M.A.G., B.M.S. în considerarea neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii în planul laturii subiective.

În baza propriului examen cu privire la activitatea infracţională pretins săvârşită de către intimaţii inculpaţi M.C.M., P.A., H.N., M.A.G., B.M.S. şi F.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contrar celor susţinute de procuror apreciază că probatoriul administrat în cauză nu conturează convingerea că inculpaţii, prin conduita manifestată, şi îndeosebi din perspectiva elementului subiectiv, au săvârşit infracţiunile deduse judecăţii.

Astfel, probele cauzei nu au relevat, în sarcina inculpatei F.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită ori cumpărare de influenţă, forma de vinovăţie, anume intenţia directă, în sensul că această inculpată să conştientizeze aspectul că promiţând, oferind ori dând inculpatului M.C.M. (ce întrunea calitatea de funcţionar) bani sau alte foloase necuvenite, săvârşind asupra acestuia un act de corupere, creează o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, urmare a cărei producere să o fi dorit.

Un element ce nu trebuie neglijat în analiza asupra laturii subiective a infracţiunii de care e acuzată inculpata F.M. este acela că materialul probator al cauzei a evidenţiat că între această inculpată şi inculpatul M.C.M. există o legătură foarte apropiată (a se vedea conţinutul interceptărilor convorbirilor telefonice), inculpata recunoscând că a dat inculpatului anumite produse, însă în virtutea relaţiilor dintre ei, şi nu în scopul de corupere.

Prin urmare, gesturile inculpatei F.M. în a gratifica pe M.C.M., prin oferirea unor bunuri simbolice – aspect necontestat, de altfel – descrie o relaţie de prietenie între cei doi care excede laturii subiective a infracţiunii de dare de mită.

Aceeaşi atitudine subiectivă se impune a fi constatată şi în cazul celorlalte infracţiuni reţinute prin actul de inculpare în sarcina inculpatei F.M., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă ori instigare la folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unei persoane neautorizate la aceste informaţii.

Procedând la acelaşi demers analitic şi în cazul inculpaţilor P.A., H.N., M.A.G., B.M.S., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nici aceşti inculpaţi nu au avut reprezentarea faptului că prin conduita manifestată săvârşeşte acte de corupere a funcţionarului M.C.M. ori de instigare a acestuia la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

Probele strânse în cursul urmăririi penale, în principal ale conţinutului interceptărilor convorbirilor telefonice relevă existenţa unor relaţii apropiate între inculpatul M.C.M. şi ceilalţi inculpaţi, relaţii în considerarea cărora nu s-a încercat cumpărarea influenţei inculpatului M.C.M. şi nici determinarea acestuia de a folosi informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori de a permite accesul unor persoane neautorizate la asemenea informaţii. Aspectul că inculpata F.M., ori ceilalţi inculpaţi s-au interesat de situaţia regulilor de la vamă, de traficul existent, adresând în acest sens întrebări inculpatului M.C.M. nu dovedesc că au desfăşurat activităţi ilicite, atâta vreme cât cei implicaţi, nu au cunoscut că fapta lor atrage incidenţa legii penale nu au avut reprezentarea încălcării unor norme, inculpatul M.C.M. fiind singurul care potrivit atribuţiilor sale de serviciu cunoştea că furnizarea unor astfel de informaţii nu este permisă.

Din această perspectivă, susţinerea procurorului conform căreia activitatea ilicită a inculpatului M.C.M. nu s-ar fi putut derula fără participaţia celorlalţi inculpaţi apare ca nefondată.

În virtutea considerentelor ce preced, şi apreciind că nici critica avansată cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C.M. nu este întemeiată, recursul procurorului este nefondat.

În respectarea cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţele au procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C.M., atât în planul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, dând relevanţa cuvenită atenuării răspunderii penale, urmare a incidenţei art. 320 alin. (7) C. proc. pen., dar şi a aplicării art. 74 - 76 C. pen., context în care pedeapsa aplicată asigură scopul general şi special al prevenţiei sociale dar şi dezideratul unei reale reinserţii sociale a inculpatului.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 39/A din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii M.C.M., P.A., H.N., M.A.G., B.M.S. şi F.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 39/A din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii M.C.M., P.A., H.N., M.A.G., B.M.S. şi F.M.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.C.M., P.A., H.N., M.A.G., B.M.S. şi F.M., în sume de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2950/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2917/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2942/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2942/2012. Penal