ICCJ. Decizia nr. 2968/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2968/2012

Dosar nr. 1033/42/2011

Şedinţa publică din 24 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 339 din 10 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost condamnat inculpatul A.C.I., fără antecedente penale, domiciliat În Ploieşti, jud. Prahova, f.f.l. în Ploieşti, jud. Prahova, aflat În Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., faptă din perioada martie-mai 2011, parte vătămată L.G.A., domiciliată În Filipeşti de Târg, sat Brătăşanca, jud. Prahova - infracţiunea de trafic de persoane, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi 320¹C. proc. pen., faptă din data de 25 mai 2011- infracţiunea de nerespectarea armelor şi muniţiilor, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului şi, în baza textelor de lege arătate, s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 3 ani Închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

S-au aplicat disp. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 86¹ alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului.

În baza art. 86² C. pen., termenul de Încercare a fost format din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 4 ani, acesta fiind în final de 7 ani. În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de Încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe În prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi Întoarcerea ;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata termenului de Încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neÎndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 359 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre şi Poliţiei Municipiului Ploieşti.

În baza art. 350 alin. (3). lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată În libertate a inculpatului A.C.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 176/ U din 26 mai 2011, emis de Tribunalul Prahova, în baza Încheierii nr. 27 din 26 mai 2011 din Camera de Consiliu a aceleiaşi instanţe, dacă acesta nu este reţinut sau arestat În altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi a arestării sale preventive începând cu data de 26 mai 2011 la zi.

De asemenea a fost condamnat inculpatul, domiciliat În Ploieşti, jud. Prahova, aflat în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., faptă din perioada martie-mai 2011, parte vătămată L.G.A. - infracţiunea de trafic de persoane, la pedeapsa de 4 ani Închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,cu excepţia dreptului de a alege.

S-au aplicat disp.art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 86¹ alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului.

În baza art. 86² C. pen., termenul de încercare s-a format din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 4 ani, acesta fiind în final de 8 ani.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În baza art. 359 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre şi Poliţiei Municipiului Ploieşti.

În baza art. 350 alin. (3). lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.A.A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 175/ U din 26 mai 2011, emis de Tribunalul Prahova, în baza încheierii din 26 mai 2011 din Camera de Consiliu a aceleiaşi instanţe, dacă acesta nu este reţinut sau arestat În altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi a arestării sale preventive începând cu data de 25 mai 2011 la zi.

S-a luat act că partea vătămată L.G.A. renunţă la pretenţiile civile împotriva inculpaţilor.

În baza art. 118 alin. 1 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea a 48 de cartuşe sferice din cauciuc de la inculpatul A.C.I..

În baza art. 348¹ C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A.C.I. a bunurilor nesupuse confiscării şi menţionate în dovadă, respectiv: pistol marca, calibru 9 mm, fabricat pentru a utiliza muniţie neletală cu efect sonor sau cu gaze lacrimogene, cu încărcător, pistol cu gaze lacrimogene, calibru 9 mm, două tuburi cartuş calibru 9 mm, 4-patru- accesorii pistol.

În baza art. 1 18 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 100 lei de la inculpatul A.C.I. şi a sumei de 700 lei de la inculpatul I.A.A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La începutul lunii martie 2011, inculpatul I.A. s-a cunoscut iniţial cu partea vătămată L.G.A., Într-un club din localitatea de domiciliu a acesteia. Din aceeaşi seară, respectiv 06 martie 2011, partea vătămată în vârstă de 16 ani a acceptat să meargă la domiciliul inculpatului unde a declarat că a locuit împreună cu acesta o perioadă de timp, după care a început să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi recomandaţi de inculpat, banii rezultaţi fiind însuşiţi de acesta din urmă. A declarat partea vătămată că, în această perioadă, a întreţinut relaţii sexuale cu bărbaţi În locaţii diferite din municipiul Ploieşti, locaţii identificate de inculpat. Ulterior, în acest context, partea vătămată l-a cunoscut şi pe inculpatul A.C.I., acesta fiind iniţial client, după care, având În vedere că lucra ca bodyguard la un club din Ploieşti, a început să recomande părţii vătămate şi alţi bărbaţi pentru întreţinerea de raporturi sexuale, parte din banii obţinuţi fiind însuşiţi de inculpat.

Din probatoriul existent la dosarul cauzei a rezultat că cei doi inculpaţi nu lucrau împreună pentru găsirea clienţilor, uneori inculpatul A.C.I. nu dorea ca inculpatul I.A.A. să afle de clienţii recomandaţi minorei. Din interceptările telefonice efectuate în cauză a rezultat că cei doi inculpaţi cunoşteau că partea vătămată este minoră, dar, profitând de dezvoltarea fizică a acesteia, nu făceau cunoscut clienţilor acest aspect.

Deşi În declaraţia olografă dată la organul de poliţie - fila 166 - partea vătămată a declarat că a plecat de la domiciliul inculpatului I.A. pentru că acesta o bătea şi o obliga să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, în convorbirile telefonice purtate cu inculpatul A.C.I. partea vătămată spune doar că s-a cam certat cu inculpatul I.A. pentru că, având nevoie de bani, acesta din urmă a refuzat să-i dea. La dosarul cauzei nu au fost depuse alte probe, eventual acte medico-legale, care să confirme susţinerile părţii vătămate că ar fi fost lovită de inculpat şi nici din depoziţiile celorlalţi martori-clienţi nu rezultă aspecte care să formeze convingerea că partea vătămată, la întâlnirea cu aceştia, prezenta urme de lovituri. În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului A.C.I., s-a observat, din convorbirile telefonice transcrise în rechizitoriu la filele 6-7, că uneori însăşi partea vătămată era cea care insista pe lângă inculpat să găsească clienţi, motivând că are mare nevoie de bani, mai mult, solicita ca inculpatul să găsească clienţi şi pentru „o altă fată".

În declaraţiile date, partea vătămată a menţionat numele mai multor persoane cu care a întreţinut raporturi sexuale, numerele de telefon ale unora dintre aceştia, care au fost identificaţi şi audiaţi. A precizat că preţul pentru un raport sexual normal varia între 80-100 lei, sex combinat (oral şi normal) 150 lei, iar pentru sex oral 50-70 de lei. Toate persoanele identificate şi audiate în calitate de martori au declarat că minora a fost recomandată de,,A." şi că banii erau daţi acestuia din urmă. Astfel, martorul M.M.G. a declarat că a fost abordat de inculpatul I.A., care l-a întrebat dacă „vrea o fată" şi tot cu acesta a discutat şi preţul, iar martorul B.G. îl indică tot pe inculpatul I.A. ca fiind cel care i-a prezentat-o pe partea vătămată pentru Întreţinerea de raporturi sexuale şi că a plătit diferite sume de bani atât inculpatului, cât şi părţii vătămate.

De asemenea, martorul M.C. a declarat aceeaşi situaţie de fapt, că minora i-a fost recomandată de inculpatul I.A., că după flecare raport sexual plătea inculpatului suma de 50 lei, situaţie care s-a repetat de 2-3 ori. Martorii S.M.F. şi D.D. au confirmat faptul că inculpatul I.A. era cunoscut în zona de domiciliu ca prieten al părţii vătămate, dar că acesta o recomanda şi pentru relaţii sexuale contra cost cu alţi bărbaţi.

Din depoziţiile tuturor martorilor nu a rezultat că aceştia cunoşteau că partea vătămată este minoră, precizând că aspectul fizic, din punctul lor de vedere, era contrar vârstei minoratului.

Martorul I.B.E., fost coleg de serviciu cu inculpatul A.C.I., a declarat că a văzut-o în club pe partea vătămată, cunoştea că aceasta era prietenă cu inculpatul I.A. şi că acesta din urmă obţinea bani din relaţiile sexuale întreţinute de partea vătămată cu bărbaţii recomandaţi de inculpat.

Referitor la inculpatul A.C., martorul a declarat că l-a văzut o dată În club împreună cu cei doi şi că, în luna mai, inculpatul A.C.I. ar fi transportat-o pe partea vătămată L.A.G. la Buşteni - Sinaia pentru a fi „doamnă de companie". Acest ultim aspect se coroborează şi cu declaraţia martorului P.C.V. (fila 286, dosar urmărire penală). Martorul a declarat că, iniţial, l-a întrebat pe inculpatul A.C. dacă cunoaşte 2 sau 3 fete care să participe la o petrecere în oraşul Sinaia, iar acesta i-a dat numărul de telefon al părţii vătămate L.G.A.. A declarat că, ulterior, inculpatul A.C. i-a spus că a găsit două fete care doresc să meargă la Sinaia şi că, la data stabilită, s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi, cu L.G.A. şi cu V.O.M. şi au plecat la Sinaia, unde inculpatul I.A. a fost cel care „a negociat" participarea fetelor la petrecere şi tot el a fost cel care a ţinut legătura cu fetele pe parcursul şederii în Sinaia. Această declaraţie se coroborează cu discuţiile telefonice interceptate autorizat, transcrise şi depuse la dosar.

În prezenta cauză, începând cu data de 02 mai 2011, instanţa de fond a observat că au fost autorizate de către Tribunalul Prahova interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi comunicărilor S.M.S. efectuate de către inculpaţii A.C.I. şi I.A.

Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, la data de 25 mai 2011, au fost găsite la locuinţa inculpatului A.C.I. două pistoale, respectiv un pistol, de 9 mm, şi un încărcător, un pistol, precum şi un număr de 48 de cartuşe.

A reţinut prima instanţă că din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 iulie 2011 şi adresele din 09 august 2011 ale I.P.J. Prahova - C.E.C.T.Ş. rezultă următoarele:

Pistolul, de 9 mm, este un pistol fabricat special pentru a utiliza muniţie neletală, cu efect sonor sau cu gaze iritant lacrimogene; pistolul marca X, este un pistol fabricat special pentru a utiliza muniţie neletală, cu efect sonor sau cu gaze iritant lacrimogene; 47 de cartuşe au proiectile sferice (bilă) din cauciuc; tuburile sunt confecţionate din metal de culoare galbenă şi sunt prevăzute cu şanţ de extracţie şi rebord.

Din adresa din 6 iulie 2011 a Inspectoratului de poliţie al Judeţului Prahova - S.A.E.S.P., a rezultat că inculpatul A.C.I. nu figurează în evidenţa R.N.A. ca fiind deţinător legal de arme şi muniţii.

De asemenea, din adresa din 12 august .2011 a I.P.J. Prahova - C.E.C.T.Ş., a rezultat că armele fac parte din categoriile supuse notificării, iar cartuşele fac parte din categoria celor supuse autorizării.

În raport de toată această situaţie de fapt, reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, potrivit principiului libertăţii de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, tribunalul a reţinut că faptele inculpatului A.C.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că elementul material al acestei infracţiuni este realizat prin metode alternative, acelea de recrutare, transportare, transferare, găzduire a unui minor în scopul exploatării acestuia. Chiar dacă, în concret, activitatea inculpatului A.C. s-a rezumat la transmiterea victimei şi altor persoane, nu s-a putut reţine forma agravantă prev. de alin 3 al aceluiaşi articol, deoarece din probe nu rezultă că această acţiune era săvârşită în forma agravantă de două sau mai multe persoane împreună, din probatoriu rezultând că inculpatul I.A. nu avea cunoştinţă de aceste fapte. Mai mult, s-a reţinut că această modalitate de realizare a infracţiunii apare în modificările aduse textului iniţial, prin Legea nr. 230/2011, astfel că nu poate fi reţinută această formă de săvârşire, deoarece nu era incidenţă la momentul respectiv. în sarcina inculpatului A.C.I. s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. - respectiv nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, având în vedere că la percheziţia efectuată la domiciliul său, au fost descoperite 48 de cartuşe,ce fac parte din categoria celor supuse autorizării.

În temeiul textelor de lege indicate, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului A.C.I., pentru fiecare din infracţiunile săvârşite, la câte o pedeapsă în limitele prevăzute de textele de lege, reduse cu 1/3, conform art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele minime şi maxime ale textelor de lege incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor, în determinarea căruia s-a ţinut cont şi de comportarea şi atitudinea atât a inculpatului, cât şi a părţii vătămate, consecinţele faptelor şi persoana inculpatului, care beneficiază de o pregătire şcolară, avea un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale, are familie, care îl poate sprijini în activitatea de reeducare şi resocializare. în acest context, s-a ţinut seama şi de participaţia penală efectivă a inculpatului A.C.I., care se ocupa de identificarea potenţialilor clienţi şi la insistenţele părţii vătămate, aşa cum reiese din transcrierea convorbirilor telefonice din data de 27 martie 2011, când aceasta din urmă îl contactează pe inculpat, îi spune că s-a certat cu inculpatul I.A. şi insistă pentru identificarea unor clienţi, chiar şi pentru o altă fată, precizând că „trebuie să facă rost de nişte bani."

În scopul realizării dispoziţiilor art. 52 C. pen. privind prevenirea comiterii de noi infracţiuni şi reeducarea inculpatului, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă finală fără privare de libertate, În condiţiile art. 86¹ alin. (1) şi (2) C. pen., orientată spre minimul prevăzut de textele incriminatorii.

Deoarece faptele au fost comise în concurs real, s-au aplicat disp. art. 33 şi 34 C. pen., urmând ca, În final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

În ceea cel priveşte pe inculpatul I.A.A., s-a reţinut că faptele săvârşite de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la reţinerea formei agravante prev. de alin. (3) al aceluiaşi articol, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile acestui articol, atâta vreme cât este vorba de o infracţiune În formă continuată, ale cărei acte materiale au început înainte de modificările aduse de Legea nr. 230/2011, care modifică şi completează la rândul său Legea nr. 678/2001. Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de trafic de minori, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., pentru fapta din perioada martie-mai 2011, parte vătămată L.G.A..

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele minime şi maxime ale textului de lege incriminator, gradul de pericol social al faptelor, în determinarea căruia s-a ţinut cont şi de comportarea şi atitudinea părţii vătămate, consecinţele faptelor şi persoana inculpatului, care beneficiază de o pregătire şcolară ce îi permite să realizeze consecinţele unor astfel de fapte, mai ales ca urmare a perioadei petrecute în arest preventiv, este la prima încălcare a legii şi a avut o atitudine de regretare a faptelor săvârşite.

În scopul realizării dispoziţiilor art. 52 C. pen. privind prevenirea comiterii de noi infracţiuni şi reeducarea inculpatului, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă fără privare de libertate, În condiţiile art. 86¹ alin. (1) şi (2) C. pen., orientată spre minimul prevăzut de textul de lege.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel D.I.I.C.O.T -Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii A.C.I. şi I.A.A..

Inculpatul apelant I.A.A. şi-a retras apelul declarat, prin manifestare expresă şi neechivocă de voinţă la termenul de judecată din 9 decembrie 2011, astfel încât instanţa de apel a luat act de retragerea apelului şi a disjuns cauza faţă de inculpatul A.C.I., acordând un nou termen de judecată.

În apelul Parchetului, care-l vizează doar pe inculpatul A.C.I., s-a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia, care este situat în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum şi În raport de modalitatea de executare, care nu corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Raportat la acest motiv de apel, s-a susţinut că, deşi în cauză au fost aplicate disp. art. 320¹ C. proc. pen., totuşi, prima instanţă a realizat o greşită aplicare a acestui text de lege, în sensul că a redus În mod greşit cuantumul pedepsei stabilite pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, situându-l la pedeapsa de 3 ani Închisoare, în condiţiile În care limita minimă rezultată din reducerea cu o treime a pedepsei este aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare, şi nu de 3 ani închisoare.

S-a arătat că netemeinicia hotărârii atacate priveşte greşita individualizare a modalităţii de executare, în cazul inculpatului A.C.I., susţinându-se că aceasta este inadecvată pentru realizarea scopului pedepsei, ignorându-se amploarea fenomenului traficului de persoane, dar mai ales împrejurarea că victima infracţiunii este minoră, aspecte care sunt de natură a imprima faptei un caracter grav, ceea ce impune o ripostă fermă în planul răspunderii penale a autorului faptei, pentru a nu se crea impresia unor persistenţe în sfidarea legii.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate, majorarea cuantumului pedepsei, cu luarea în considerare a limitei minime de 3 ani şi 4 luni închisoare, precum şi schimbarea modalităţii de executare, prin înlăturarea suspendării sub supraveghere şi aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate.

Cel de-al doilea motiv de apel a privit, de asemenea, nelegalitatea hotărârii, susţinându-se că în mod greşit s-a dispus restituirea către inculpatul A.C.I. a unui pistol, fabricat pentru a utiliza muniţie neletală, cu încărcător, a unui pistol cu gaze lacrimogene, a celor 2 tuburi de cartuş şi a accesoriilor pistolului, în condiţiile în care, potrivit dovezii de la fila 320 dosar urmărire penală, aceste bunuri au fost predate la camera de corpuri delicte a I.P.J. Prahova şi, totodată, s-a înaintat adresă către Serviciul arme, explozibil şi substanţe toxice, pentru a se lua una dintre măsurile prevăzute de art. 130 din Legea nr. 295/2004.

S-a mai susţinut că, deşi potrivit dispoziţiilor acestui act normativ, deţinerea acestor bunuri nu constituie infracţiune, deoarece armele nu fac parte din categoria celor supuse autorizării, fapta constituind doar contravenţie, cu toate acestea, nu poate opera restituirea lor către inculpat, atâta vreme cât deţinerea lor nu se circumscrie tuturor dispoziţiilor legale, chiar dacă aceste dispoziţii legale califică fapta drept contravenţie şi nu infracţiune.

Apelantul inculpat A.C.I. a criticat hotărârea în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei, susţinând că în mod greşit nu au fost reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante facultative judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu efectele prevăzute la art. 76 C. pen., omiţându-se a se observa că celălalt coinculpat a avut iniţiativă în traficarea părţii vătămate minore şi că însăşi partea vătămată, potrivit probelor administrate, a intenţionat ca, prin consumarea raporturilor sexuale, să obţină cât mai multe resurse financiare, prin urmare contribuţia infracţională a inculpatului fiind mult redusă şi fiind, aşadar, de natură a justifica reducerea pedepsei sub limita minimă specială.

Prin Decizia penală nr. 9 din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 339 din 10 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Prahova, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi În consecinţă:

A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.C.I. În pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A majorat pedeapsa principală aplicată acestui inculpat pentru infracţiunea de trafic de minori - prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., de la 3 ani închisoare, la 3 ani şi 4 luni închisoare.

A contopit această pedeapsă cu cea aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. pen. - nerespectarea armelor şi muniţiilor, urmând ca, în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea disp. art. 86¹ şi următoarele C. pen., precum şi a disp. art. 71 alin. (5) C. pen., menţinând pedepsele complementare şi accesorii aplicate de prima instanţă.

A înlăturat restituirea către inculpatul A.C.I. a celor două pistoale ridicate de la acesta cu dovadă, respectiv pistol, calibru 9 mm, fabricat pentru a utiliza muniţie neletală cu efect sonor sau cu gaze lacrimogene, 821077, cu încărcător, pistol cu gaze lacrimogene, calibru 9 mm, două tuburi cartuş calibru 9 mm, 4-patru- accesorii pistol.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.C.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A obligat inculpatul A.C.I. la suma de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu pentru partea vătămată L.G.A., ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei În contul Baroului de Avocaţi Prahova.

Curtea de apel, examinând sentinţa apelată, În raport de criticile formulate, de.actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. şi în limitele impuse de art. 372 şi art. 373 din acelaşi cod, a constatat că apelul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat.

S-a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care a fost trimis În judecată inculpatul, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie în forma cerută de lege, de către inculpatul apelant A.C.I..

Au fost avute astfel în vedere procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice legal interceptate în baza autorizaţiilor instanţei, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, depoziţiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiilor inculpaţilor I.A.A. şi A.C.I., procesele verbale de percheziţie domiciliară şi informatică, fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.

S-a constatat că, pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reţinut şi rezultă că, În intervalul martie 2011- 19 mai 2011, apelantul inculpat A.C.I., împreună cu coinculpatul I.A.A. (faţă de care hotărârea a rămas definitivă prin retragerea apelului, iar calea de atac promovată de parchet nu îl vizează), au exploatat-o sexual pe minora L.G.A., care a fost determinată să Întreţină relaţii sexuale pe raza municipiului Ploieşti şi a împrejurimilor acestuia în schimbul unor sume de bani, cu diferite persoane de sex masculin, care erau găsite de către cei doi inculpaţi, iar sumele de bani achitate de persoanele de sex masculin erau în cea mai mare parte însuşite de către cei doi inculpaţi.

De asemenea, s-a constatat că în mod judicios s-a reţinut şi rezultă că inculpatul A.C.I. a deţinut un număr de 48 de cartuşe tip proiectile sferice din cauciuc, care fac parte din categoria celor supuse autorizării conform Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.

S-a reţinut că situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă mai sus, este în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate, aşa cum acestea sunt enumerate în precedent, iar inculpatul-apelant A.C.I. a recunoscut în cursul cercetării judecătoreşti comiterea faptelor deduse judecăţii, solicitând în faţa instanţei de fond a se face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

S-a apreciat că soluţia de condamnare a inculpatului este corectă, încadrarea juridică a faptelor fiind, de asemenea, legală, vinovăţia inculpatului nefăcând obiectul vreunei critici formulate în calea de atac de faţă.

În ceea ce priveşte însă individualizarea pedepselor aplicate, aspect care a fost criticat de către ambele părţi, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a realizat o greşită aplicare a disp. art. 320¹ C. proc. pen., în sensul că reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracţiunile comise nu a fost operată în raport de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în concret pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fiind redusă sub limitele impuse de acest text de lege, aşa Încât reducerea pedepsei efectuată de către instanţa de fond a condus la aplicarea unei pedepse nelegale.

S-a avut În vedere că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., astfel cum acesta a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, prevăd că, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

S-a reţinut că inculpatul a uzat de aplicarea acestor dispoziţii legale, Însă, potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a Urnitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, or în speţă, instanţa de fond nu a redus cu o treime limitele de pedeapsă deoarece, în concret, tratamentul sancţionator avut în vedere de legiuitor pentru infracţiunea de trafic de minori dedusă judecăţii prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 şi 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

S-a constatat că pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a stabilit o pedeapsă nelegală, deoarece în cauză nu au fost reţinute şi nici nu sunt incidente alte cauze legale de reducere a pedepsei, pe lângă cea prevăzută de art. 320¹C. proc. pen.

S-a reţinut că, făcând aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., rezultă că prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, limita minimă a pedepsei închisorii este de 3 ani şi 4 luni închisoare, şi nu de 3 ani închisoare, aşa cum a stabilit prima instanţă, astfel că aceasta a aplicat o pedeapsă nelegală, reducând limita minimă sub nivelul impus prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., iar circumstanţele facultative judiciare invocate de către apelant nu sunt incidente, chiar dacă inculpatul nu figurează cu antecedente penale.

Cu toate că, de plano, aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. nu este incompatibilă cu aplicarea concomitentă a art. 74 şi 76 C. pen., s-a apreciat că, în speţă, nu se impune a se realiza o atare aplicare concomitentă a celor două categorii de cauze de reducere a pedepsei, instanţa de apel observând că, prin reducerea impusă de art-320¹ C. proc. pen., scopul pedepsei poate fi în mod eficient atins În cazul apelantului inculpat A.C.I.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, care a fost criticată în apelul parchetului, instanţa de apel a constatat că şi această critică este fondată, apreciind că suspendarea executării pedepsei, chiar sub incidenţa impunerii unor obligaţii de supraveghere, nu este în măsură să asigure în mod eficient realizarea scopului preventiv educativ şi sancţionator avut în vedere de legiuitor.

În fundamentarea acestei convingeri, instanţa de apel a avut în vedere, pe lângă faptul că victima a fost recrutată din mediul rural, având o instrucţie şcolară oarecum deficitară, fiind deci vulnerabilă din aceste puncte de vedere, şi împrejurarea că recrutarea şi traficul victimei au avut loc în condiţiile în care aceasta a fost atrasă în promovarea iniţială a unei relaţii de uniune consensuală, improprie vârstei şi evoluţiei psihoafective a victimei.

Cu toate acestea, s-a reţinut că, ulterior, victima a fost în mod cert constrânsă, cel puţin din punct de vedere psihologic, să Întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi în schimbul unor sume de bani, câtă vreme din transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosar rezultă acest aspect, cu atât mai mult cu cât, prin starea de minoritate în care se afla, victima nu putea să-şi exprime un consimţământ valabil şi în deplină cunoştinţă de cauză.

S-a reţinut că aceste aspecte nu pot fi ignorate în operaţiunea de individualizare judiciară, astfel încât pericolul social al infracţiunii să-şi găsească reflectare deplină, instanţa de apel apreciind că se impune înlăturarea aplicării disp. art. 86¹ şi următoarele C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta constituind o modalitate de individualizare inadecvată raportat la natura infracţiunii deduse judecăţii, la forma continuată infracţională, dar, mai ales, la împrejurarea că inculpatul este dedus judecăţii pentru comiterea unui concurs infracţional, aceasta constituind o stare de agravare a pedepsei, care este de natură a imprima faptei un caracter grav ce impune o represiune penală pe măsură.

Totodată, s-a reţinut că, în mod cert, dat fiind faptul că inculpatul deţine arme şi muniţii contrar dispoziţiilor legale, nerespectând regimul juridic al acestora, această împrejurare era cunoscută de către victimă, constituind un element favorizant al profitării de vulnerabilitatea victimei de către inculpat.

S-a apreciat că aspectele invocate de către apelantul inculpat din acest punct de vedere, în sensul că victima însăşi ar fi intenţionat practicarea de raporturi sexuale cu câţi mai mulţi bărbaţi pentru a obţine sume de bani cât mai mari, nu pot constitui circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, ci dimpotrivă, în condiţiile în care este evident că însăşi inculpatul obţinea cea mai mare parte din aceste resurse financiare, fiind deci primul interesat în traficarea şi exploatarea sexuală a victimei.

În fine, şi cel de-al treilea motiv din apelul parchetului a fost apreciat ca fiind fondat, mai exact cel referitor la greşita restituire către inculpat a pistoalelor şi a tuburilor cartuş, precum şi a accesoriilor de pistol.

S-a reţinut că este adevărat că inculpatul nu a fost dedus judecăţii pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor privitoare la aceste două arme, ci doar pentru nerespectarea regimului de deţinere a celor 48 de proiectile sferice din cauciuc, supuse autorizării, în raport de care a fost reţinută vinovăţia acestuia în condiţiile recunoaşterii prevăzute de art. 320¹C. proc. pen. şi ale administrării celorlalte probe pe parcursul urmăririi penale.

De asemenea, s-a constatat că este reală şi împrejurarea că deţinerea acestor arme neletale constituia, conform art. 129 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, contravenţie, însă, în egală măsură, potrivit art. 59 din acest act normativ, dreptul de deţinere, de port şi de folosire a armelor neletale supuse autorizării, se anulează sau se suspendă în situaţiile prevăzute de lege, printre care figurează şi săvârşirea uneia dintre contravenţiile pentru care legea prevede sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de deţinere, de port şi folosire.

A fost avut în vedere că, în primul rând, în temeiul art. 59 alin. (1), lit. a) din acest act normativ, anularea suspendării dreptului de a deţine arme neletale intervine în situaţia condamnării deţinătorului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, precum şi în situaţia în care acesta nu mai îndeplineşte condiţia lipsei pericolului pentru ordinea publică, pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, or, fiind condamnat de către prima instanţă la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, chiar dacă hotărârea judecătorească nu este Încă definitivă, inculpatul apelant nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 57 alin. (4) lit. d) referitoare la absenţa pericolului pentru ordinea publică şi pentru viaţa şi integritatea corporală a altor persoane.

În acest sens, instanţa de apel a avut în vedere şi împrejurarea că natura infracţiunii de trafic de minori dedusă judecăţii poate constitui, prin ea însăşi, dar mai ales prin modalitatea sa de săvârşire, un criteriu în aprecierea neÎndeplinirii condiţiei referitoare la absenţa pericolului pentru ordinea publică, condiţie a cărei lipsă generează anularea dreptului de a deţine această categorie de arme.

Raportat la aceste considerente, s-a apreciat că măsura restituirii armelor şi muniţiei dispusă de către prima instanţă se impune a fi Înlăturată.

Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în raport de considerentele expuse mai sus, referitoare la inaplicabilitatea circumstanţelor atenuante facultative judiciare, aşa cum a solicitat apelantul.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.C.I., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, În sensul menţinerii cuantumului şi a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat, pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, inculpatul recunoscând, de altfel, comiterea faptelor, beneficiind de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Analiza actelor dosarului relevă împrejurarea că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat În cauză, dând faptelor comise Încadrarea juridică corespunzătoare.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, Înalta Curte apreciază, însă, că în speţă nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea, cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea lor în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului, pedeapsa fiind aplicată, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al Întregului material probatoriu studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Individualizarea judiciară a pedepsei şi modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanţa de judecată, ci ţinând cont de normele prevăzute în C. pen., care stabileşte anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 72 C. pen., printre acestea enumerându-se şi personalitatea inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei priveşte un complex de date referitoare la situaţia sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupaţia, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârşirea faptei), criteriu care reflectă cerinţa ca sancţiunea penală, ca reacţie împotriva răului pricinuit prin săvârşirea unei infracţiuni, să fie proporţională cu particularităţile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularităţile persoanei infractorului amplu cunoscute.

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. în această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A.C.I. de către instanţa de prim control judiciar, se constată că, deşi acestea sunt legal stabilite, având în vedere şi incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., nu au fost aplicate într-un cuantum corespunzător circumstanţelor personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă şi beneficiază de pregătire şcolară, împrejurări care, în speţă, pot dobândi consistenţa circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Astfel, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea unor pedepse principale în cuantum mai redus, ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante anterior menţionate, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane şi de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, urmând ca, după contopire, să rezulte o pedeapsă de 3 ani închisoare, care, în contextul particular al cauzei, este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

Totodată, Înalta Curte apreciază că scopul sancţiunii penale poate fi atins şi fără privarea de libertate a recurentului inculpatului, aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen. (ale cărui condiţii formale sunt întrunite), pe un termen de încercare de 7 ani, fiind aptă să asigure acestuia formarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpat, se vor casa, În parte, hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi de cea de apel, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi, în rejudecare, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi se vor repune pedepsele în individualitatea lor.

Se va reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi se va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., de la 3 ani Închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului şi se va dispune executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani Închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza disp. art. 86¹ alin. (1) si (2) C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit În condiţiile prev. de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi Întoarcerea ;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata termenului de încercare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat şi pentru intimata parte vătămată, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul A.C.I.

Împotriva Deciziei penale nr. 9 din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 339 din 10 octombrie 2011 a Tribunalului Prahova, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi, în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni Închisoare şi repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv: 3 ani şi 4 luni Închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

Reţine În favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., de la 3 ani Închisoare la 1 an şi 2 luni Închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani Închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza disp. art. 86¹ alin. (1) si (2) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile prev. de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata termenului de încercare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată, în sumă de 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2960/2012. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 2969/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2968/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2968/2012. Penal