ICCJ. Decizia nr. 2969/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2969/2012

Dosar nr. 2144/62/2011

Şedinţa publică din 24 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 274/ S din 12 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. 2144/62/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.N., domiciliat în Braşov, judeţul Braşov, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc (3 acte materiale).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite, acesta executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ şi 86² C. pen., executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată şi pedeapsa accesorie.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatului i s-a impus să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Braşov; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să desfăşoare un număr de 300 de ore la Atelierul M.F.C. al F.P.S.C.

Inculpatului i s-a atras atenţia cu privire la dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. De asemenea, dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

Inculpatul a fost obligat să efectueze un program de consiliere pentru o durată de 100 de ore la C.P.E.C.A. al Judeţului Braşov.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 19 ianuarie 2011 - 17 februarie 2011.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea Braşov, dispusă faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din data de 16 februarie 2011 a Tribunalului Braşov, executorie de drept cu privire la aceste dispoziţii.

Prin aceeaşi hotărâre, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul P.I.R., domiciliat în Braşov, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de traiic de droguri de risc (6 acte materiale), prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 86¹ şi 86²C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat şi pedeapsa accesorie.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune Braşov; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să desfăşoare un număr de 300 de ore la Atelierul M.F.C. al F.P.S.C.

Inculpatului i s-a atras atenţia cu privire la dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. De asemenea, dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

Inculpatul a fost obligat să efectueze un program de consiliere pentru o durată de 100 de ore la C.P.E.C.A. al Judeţului Braşov.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 19 ianuarie 2011- 17 februarie 2011.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din data de 16 august 2011 a Tribunalului Braşov, executorie de drept cu privire la aceste dispoziţii.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen., Tribunalul Braşov 1-a condamnat pe inculpatul D., domiciliat în Braşov, jud. Braşov, la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 şi 82 C. pen., executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat şi pedeapsa accesorie, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.R. pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus achitarea inculpatului, domiciliat în Braşov, judeţul Braşov, pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore în data de 19 ianuarie 2011.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul J.M.M./zis „G.", domiciliat în Braşov, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată şi pedeapsa accesorie.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Inculpatul a fost obligat să efectueze un program de consiliere pentru o durată de 100 de ore la C.P.E.C.A. al Judeţului Braşov.

S-a constatat că inculpatul J.M.M. a fost reţinut 24 de ore la data de 19 ianuarie 2011.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Tribunalul Braşov l-a achitat pe inculpatul E.O., zis „O.", domiciliat în Braşov, judeţul Braşov, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în scopul consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială: de la inculpatul P.l.R. a sumei de 20 lei, obţinută de acesta din traficul de substanţe stupefiante şi indisponibilizată prin ordonanţa de aplicare a sechestrului asigurător din 20 ianuarie 2011, sumă depusă la D.I.I.C.O.T - Structura Centrală conform chitanţei nr. 7 din 10 februarie 2011 şi a procesului-verbal din aceeaşi dată (f.227, vol. II), cu menţinerea măsurii sechestrului asigurător; de la inculpatul P.l.R. a sumelor de: 322 lei (fapta din data de 30 noiembrie 2010) şi 1830 lei (fapta din data de 09 decembrie 2010); de la inculpatul B.N. a sumei totale de 228 lei (fapta din data de 27 noiembrie 2010 -100 lei şi fapta din 30 noiembrie 2010 - 128 lei); de la inculpatul J.M.M., a sumei de 100 lei.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 combinat cu art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea şi distrugerea cu păstrarea de contraprobe: a cantităţii de 1 gram rezină de cannabis expertizată conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 02 decembrie 2010 şi depusă la I.G.P.R - D.C.J.S.E.O conform dovezii; a cantităţii de 7,14 grame rezină de cannabis expertizată conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 decembrie 2010 şi depusă la L.G.P.R - D.C.J.S.E.O conform dovezii; a cantităţii de 13,97 grame şi 23,42 grame rezină de cannabis expertizate conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 decembrie 2010 şi depuse la L.G.P.R -D.C.J.S.E.O conform dovezii; a cantităţii de 66,44 grame şi 5,62 grame rezină de cannabis expertizate conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 ianuarie 2011 şi depuse la L.G.P.R -D.C.J.S.E.O. conform dovezii; a unui „bone" folosit de inculpatul E.O., expertizat conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 august 2010 şi depus la LG.P.R -D.C.J.S.E.O. conform dovezii; a unei pipe metalice folosită de inculpatul D.R., expertizată conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 ianuarie 2011 şi depusă la LG.P.R - D.C.J.S.E.O conform dovezii; a unei pipe ceramice folosită de inculpatul B.N., expertizată conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 ianuarie 2011 şi depusă la L.G.P.R - D.C.J.S.E.O. conform dovezii.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.G.A. a sumei de 1.830 lei, suma fiind depusă la D.L LC.O.T - Structura Centrală conform chitanţei nr. 6 din 10 februarie 2011 şi a procesului-verbal din aceeaşi dată, fiind ridicat sechestrul asigurător prin care s-a dispus această măsură.

A rămas ataşat prezentului dosar, cu titlu de mijloc de probă, un C.D./ R marca C., ce reprezintă interceptări audio conţinând convorbirile interceptate şi înregistrate în cauză.

În baza art. 189 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii D.R., J.M.M. şi E.O., în cuantum de 400 lei, pentru fiecare inculpat, s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei şi se includ în cheltuielile judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat: inculpaţii B.N. şi P.I.R. câte 600 lei, inculpatul D.R. suma de 500 lei şi inculpatul J.M.M. suma de 300 lei, celelalte cheltuieli avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 27 noiembrie 2010, lucrătorii de poliţie judiciară s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul B.N. este consumator de droguri şi acesta comercializează droguri, astfel încât, pentru efectuarea cercetărilor, în cercul de cunoscuţi a fost introdus investigatorul sub acoperire D. care, la data de 27 noiembrie 2010, s-a întâlnit cu inculpatul B.N. pe strada X din municipiul Braşov.

Conform raportului şi procesului verbal încheiat de investigatorul sub acoperire şi poliţiştii care îi supravegheau, la data de 27 noiembrie 2010, B.N. i-a oferit spre vânzare investigatorului o cantitate de substanţă solidă cu aspect şi miros caracteristic rezinei de cannabis (haşiş), în schimbul sumei de 100 lei.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 02 decembrie 2010, bucăţile de substanţă solidă de culoare maro aveau o greutate de 1,41 grame, iar în acestea s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

La data de 30 noiembrie 2010, înjurai orelor 14:30, investigatorul acoperit D. a fost contactat de către B.N., stabilind că se vor întâlni în aceeaşi zi, în jurul orelor 16:30.

Conform înţelegerii, investigatorul D. s-a deplasat în zona intersecţiei străzii X cu B-dul X din municipiul Braşov, unde l-a întâlnit pe B.N., împreună cu care s-a deplasat în cartierul Tractorul cu autoturismul condus de investigator. Pe drum, B.N. i-a cerut telefonul pentru a suna pe cineva, astfel investigatorul i-a înmânat telefonul său şi a observat că inculpatul a sunat. La destinaţie, în spatele blocurilor, la scurt timp, a venit un tânăr la maşina în care se aflau, identificat ulterior în persoana inculpatului P.I.R.. B.N. l-a întrebat dacă are marfa la el, acesta i-a răspuns negativ, însă s-a deplasat imediat să o ia.

În intervalul de timp scurs între această discuţie şi revenirea lui P.I.R. la locul întâlnirii, B.N. a oferit spre vânzare investigatorului D. cantitatea de aproximativ 2 grame de substanţă solidă de culoare maro, cu aspect şi miros caracteristic rezinei de cannabis.

După aproximativ 5 minute de la realizarea acestei prime tranzacţii, a revenit la locul de întâlnire P.l.R., care a oferit spre vânzare direct investigatorului D. cantitatea de aproximativ 5 grame de substanţă solidă de culoare maro, cu aspect şi miros caracteristic rezinei de cannabis (haşiş).

Investigatorul acoperit D. a remis celor doi suma totală de 450 lei.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 decembrie 2010, în bucăţile de substanţă solidă de culoare maro, în greutate totală de 7,44 grame, a fost pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

La data de 19 ianuarie 2011, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului B.N., ocazie cu care a fost identificată şi ridicată o pipă din ceramică.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 ianuarie 2011, pe suprafaţa pipei din ceramică a fost pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

La data de 09 decembrie 2010, fiind continuate activităţile de urmărire penală, investigatorul acoperit D. a realizat o primă întâlnire cu P.l.R. (activitatea a fost înregistrată ambiental) şi acesta i-a oferit, conform unor discuţii anterioare, rezină de cannabis în greutate de 25 grame, contra sumei de 1030 lei. în acest sens, cei doi s-au întâlnit în jurul orelor 13,10, iniţial în zona străzii Codul Cosminului şi fiecare cu autoturismul său s-a deplasat pe o stradă şi, de acolo, în spatele blocurilor, paralel cu linia de cale ferată. După efectuarea tranzacţiei, cei doi s-au despărţit, înţelegându-se ca P.I.R. să îl contacteze pe investigatorul sub acoperire pentru a se realiza şi cea de a doua tranzacţie, deoarece îi va remite în aceeaşi zi restul substanţelor stupefiante, până la concurenţa sumei de 2.000 lei, astfel cum se înţeleseseră iniţial.

Tot la data de 09 decembrie 2010, inculpatul P.I.R. a realizat cea de a doua întâlnire cu investigatorul sub acoperire D., în jurul orelor 14,30-14,45, în acelaşi loc în care s-au întâlnit şi prima dată. în această împrejurare, P.I.N. a vândut investigatorului D. cantitatea de 14,95 grame de substanţă solidă de culoare maro, cu aspect şi miros caracteristic rezinei de cannabis (haşiş), contra sumei de 800 lei (activitatea a fost înregistrată ambiental).

Cu acelaşi prilej, P.I.R. i-a prezentat o bucată de rezină de cannabis în greutate de 30 grame (bucata a fost cântărită de investigator), care a rămas în posesia inculpatului.

S-a constatat că, într-adevăr, în data de 09 decembrie 2010, în intervalul orar 12,00 - 13,00, respectiv la orele 12,09, 12,29, 13,00, 13,31, 13,59, inculpatul P.I.R. a discutat cu inculpatul P.G. Alin la telefon, existând şi o întâlnire dintre cei doi în jurul orelor 12,30, fără însă a exista probe că P.G.A. ar fi predat ceva inculpatului P.I.R.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 decembrie 2010, în bucăţile de substanţă solidă de culoare maro în greutate de 23,96 grame şi, respectiv, 14,95 grame, a fost pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

În data de 19 ianuarie 2011, inculpatul P.l.R., conform celor convenite anterior, s-a întâlnit cu investigatorul acoperit D. pe str. X din municipiul Braşov, în fata localului M.C.

După întâlnire, cei doi s-au deplasat cu autovehiculul investigatorului până în apropierea imobilului de la nr. 78 de pe aceeaşi stradă şi, în acest loc, P.l.R. i-a vândut investigatorului acoperit D. cantitatea de 70 grame substanţă solidă de culoare maro, contra sumei de 3.000 lei.

Imediat după efectuarea tranzacţiei, organele de poliţie au intervenit, inculpatul P.l.R. fiind surprins în flagrant de către procurori şi organele de poliţie. Asupra sa a fost găsită o altă cantitate de 4,54 grame substanţă solidă de culoare maro, pe care o deţinea în vederea comercializării ulterioare.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifîcă din 21 ianuarie 2011, în probele puse la dispoziţie, în greutate totală de 74,54 grame rezină de cannabis a fost evidenţiat T.H.C., substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit şi existenţa unei legături între inculpatul B.N. şi inculpaţii E.O., J.M.M. şi D.R., în sensul că toţi aceştia consumă substanţe stupefiante.

S-a constatat că, la data de 12 august 2010, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului E.O., ocazie cu care a fost descoperit şi ridicat un „bone".

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifîcă nr. 918908 din 30 august 2010, pe suprafaţa „boncului", a fost pus în evidenţă T.H.C., substanţă biosintetizată de planta Cannabis.

S-a reţinut că, de la data menţionată, nu s-au descoperit şi alte elemente noi care să contureze certitudinea deţinerii şi consumului de substanţe psihotrope de acest inculpat, ceea ce conduce la concluzia insuficienţei probelor pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, de deţinere de droguri de risc în scopul consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Ca şi în cazul inculpatului D., instanţa a apreciat că nu se poate stabili că data comiterii faptei a fost data descoperirii bunului care poartă urme ale substanţei interzise, deoarece substanţa în sine a fost deţinută la o altă dată. S-a reţinut că, atâta vreme cât nu se poate stabili data faptei, aceasta nu poate fi determinată şi nici nu poate conduce la tragerea la răspundere penală, imposibilitatea stabilirii datei determinând, printre altele, imposibilitatea calcului prescripţiei sau a unor dispoziţii referitoare la graţiere, în măsura în care va interveni un asemenea act.

Deoarece din interceptările efectuate în cauză s-a stabilit o posibilă legătură între inculpatul J.M.M. şi inculpatul B.N., prin ordonanţa din data de 15 decembrie 2010, a fost introdus în cauză şi autorizat să procure droguri investigatorul acoperit D..

S-a constatat că, la data de 15 decembrie 2010, investigatorul sub acoperire D. s-a urcat în autoturismul, de la firma de taxi M. şi a solicitat efectuarea unei curse în zona Cartierului A. Cei doi au discutat despre droguri, inculpatul J.M. oferind spre vânzare investigatorului sub acoperire mai multe fragmente vegetale de culoare verde-oliv contra sumei de 100 lei.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920330 din 20 decembrie 2010, fragmentele vegetale, în greutate de 0,37 grame, sunt fragmente de planta Cannabis, în care s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

Interceptările efectuate în cauză au stabilit legături între inculpatul D.R. şi inculpatul E.O., din cuprinsul cărora au rezultat indicii cu privire la preocupări ale primului în ceea ce priveşte deţinerea de droguri în vederea consumului propriu.

De asemenea, în intervalul de timp 17 decembrie 2010-20 decembrie 2010, D.R. şi E.O. au discutat şi despre obţinerea de către primul a unor pastile de Xanax pentru a le consuma însoţite de alcool.

Cercetările au relevat faptul că, la data de 17 decembrie 2010, D.R. a contrafăcut o reţetă pentru medicamentul Xanax, profitând de faptul că avea aplicată parafa de medic specialist pediatru a mamei sale. Cu această reţetă s-a deplasat la farmacia H.N. de pe str. X, unde a achiziţionat o cutie cu tablete de Xanax, pe care le-a consumat împreună cu alcool.

S-a constatat că, la data de 19 ianuarie 2011, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului D.R., fiind identificată şi ridicată o pipă metalică.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 ianuarie 2011, pe suprafaţa pipei metalice a fost pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis.

S-a apreciat că simpla deţinere a unui obiect pe care s-a pus în evidenţă T.H.C. prezumă faptul că acel obiect a intrat în contact cu substanţa interzisă, însă ca şi în cazul inculpatului E.O. (raţionamentul fiind acelaşi), acest aspect nu a condus la concluzia indubitabilă că persoana la domiciliul căreia s-a descoperit obiectul a şi deţinut droguri în vederea consumului propriu. Nu s-a putut stabili că data comiterii faptei a fost data descoperirii bunului care poartă urme ale substanţei interzise, deoarece substanţa în sine a fost deţinută la o altă dată. S-a reţinut că, atâta vreme cât nu se poate stabili data faptei, aceasta nu poate fi determinată şi nici nu poate conduce la tragerea la răspundere penală, imposibilitatea stabilirii datei determinând, printre altele, imposibilitatea calcului prescripţiei sau a unor dispoziţii referitoare la graţiere, în măsura în care va interveni un asemenea act. Prin urmare, instanţa a apreciat că pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, nu există probe suficiente care să confirme această stare de fapt.

Inculpatul nu a furnizat declaraţii în cursul procedurii, iar afirmarea deţinerii în vederea consumului de droguri în faţa ofiţerului de probaţiune nu poate produce efecte juridice, atâta vreme cât inculpatul are dreptul de a nu autoincrimina, drept de care s-a folosit în prezenta procedură.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în privinţa consumului medicamentului Xanax, deşi s-a apreciat că, în această formă, substanţa nu este prevăzută de tabelele anexă ale Legii nr. 143/2000, astfel încât deţinerea şi consumul acestui medicament nu cade sub incidenţa legii penale, s-a constatat că substanţa activă ce se află în acest medicament, respectiv Alprazolam 0,25 mg/comprimat, este menţionată în lista Anexă tabelul nr. 3 a Legii nr. 143/2000 ca fiind substanţă interzisă de a fi deţinută. Cu toate acestea, faţă de soluţia adoptată de parchet, instanţa nu a avut posibilitatea legală de a o modifica.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.G.A., în sarcina sa s-a reţinut că, în data de 09 decembrie 2010, ar fi pus în vânzare cantitatea de 23,96 grame rezină de cannabis către P.l.R. şi acesta a vândut-o contra sumei de 1.030 lei investigatorului sub acoperire D. şi că, în data de 09 decembrie 2010, ar fi pus în vânzare cantitatea de 45 grame rezină de cannabis către P.l.R. şi acesta din urmă a vândut cantitatea de 14,95 grame rezină de cannabis contra sumei de 800 lei către investigatorul sub acoperire D., faptă ce ar realiza elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Pentru a se dovedi această stare de fapt, acuzarea a invocat următoarele argumente:

- în intervalul de timp 12⁰²-14³⁷ din data de 09 decembrie 2010, perioadă în care au fost realizate tranzacţiile cu droguri, P.l.R. a purtat convorbiri telefonice doar cu inculpatul P.G.A. şi cu investigatorul acoperit „D.";

- la momentul primei întâlniri cu investigatorul, P.l.R. i-a comunicat acestuia că îl sună pe furnizorul drogurilor şi l-a apelat pe P.G.A.;

- de fiecare dată, fiind monitorizat, după despărţirea de investigator, P.l.R. s-a întâlnit doar cu P.G.A.;

- din cuprinsul discuţiilor telefonice purtate între P.l.R. şi P.G.A. rezultă că primul aştepta ca cel de-al doilea să rezolve ce îi solicitase, a primit asigurări că va fi rezolvat „la maxim", împrejurare în care P.l.R. s-a arătat mulţumit de faptul că cel ce aştepta răspunsul nu va pleca (aspectul este foarte important întrucât la prima întâlnire investigatorul acoperit ce îi spusese lui P. că nu este din municipiul Braşov, îi comunicase şi că intenţionează să plece, fie în seara de 09 decembrie 2010, fie a doua zi dimineaţă);

- În seara de 08 ianuarie 2011, în cadrul unui schimb de mesaje telefonice tip S.M.S., inculpatul P.l.R. a comunicat cu fratele său P.S., aflat în străinătate şi, la solicitarea celui din urmă de a se opri din a „face prostii" întrucât „este spre binele său", inculpatul P.l.R. i-a confirmat intenţia de a se opri, replicând că a terminat „k alea", dar mai trebuie să îi facă „plata lui G." Referirile din aceste mesaje sunt făcute la cantităţile de substanţe stupefiante tranzacţionate în data de 09 decembrie 2010şi la faptul că P.l.R. nu achitase suma de bani cuvenită lui P.G.A., inculpat ce figura în agenda telefonică a lui P. cu numărul său de telefon şi cu numele de „G. bun";

- nu există alte convorbiri telefonice între P.l.R. şi P.G.A. în intervalul 10 decembrie 2010 - 07 ianuarie 2011când, la orele 21:22 - 21:24, cei doi discută despre recuperarea unor bani ai lui P.G.A., P. numindu-l pe acesta „G." în cuprinsul discuţiilor.

În aprecierea învinuirii ce se aduce inculpatului, instanţa a avut în vedere că atunci când vinovăţia nu este stabilită cu certitudine, prezumţia de nevinovăţie este aceea care împiedică pronunţarea unei hotărâri de condamnare. S-a reţinut că deducţiile şi presupunerile investigatorului sub acoperire nu pot duce la stabilirea cu certitudine a realităţii şi nu pot sta la baza unei soluţii de condamnare, după cum nici prezumţiile organelor judiciare nu pot justifica o asemenea soluţie, iar a acorda valoare de fapt unei prezumţii de fapt înseamnă a admite ca dovedite împrejurări ori situaţii puse în sarcina învinuitului sau inculpatului, fără să existe administrate probe directe sau indirecte cu privire la ele, or prezumţiile de fapt nu sunt probe şi, deci, nu pot forma convingerea judecătorului cu privire la existenţa unei infracţiuni şi a vinovăţiei ori nevinovăţiei celui supus judecăţii. S-a reţinut, de asemenea, că faptele imputate, ca şi vinovăţia, se dovedesc numai prin probe, prezumţiile nefiind decât raţionamente logice şi, unite cu alte probe, ele pot susţine o concluzie certă, confirmată de întregul probatoriu.

Tribunalul a apreciat că argumentele reţinute de acuzare şi prezentate mai sus sunt inapte a dovedi vinovăţia inculpatului, faptul că în data de 09 decembrie 2010 cei doi au discutat la telefon în perioada dinainte de prima tranzacţie, după aceasta, înainte de cea de a doua tranzacţie şi după aceasta (fiind vorba de tranzacţiile dintre P.I.R. şi investigatorul sub acoperire D.) nefiind un element suficient pentru a conduce la concluzia că inculpatul P. şi-a procurat drogurile de la P.G.A.. La dosar nu a fost identificată nicio dovadă directă sau indirectă a predării vreunui obiect/colet/substanţă între P. şi P.. S-a reţinut că faptul că cei doi se întâlneau nu este un element suficient pentru a aprecia că P. era sursa de la care P. făcea rost de droguri, iar faptul că P.I.R. vorbeşte despre o persoană cu numele G., fără a se face vreo legătură de cauzalitate între acest nume şi P.G.A., nu conduce la concluzia că P. se referea la P. atunci când a adus în discuţie cu fratele său plata unor bani. De asemenea, s-a reţinut că afirmaţia „se rezolvă maxim" nu este aptă să conducă la concluzia că P. i-a pus lui P. la dispoziţie vreo cantitate de droguri, iar afirmaţia lui P. că îl sună pe furnizorul său de droguri nu reiese din convorbirile pe care P. le-a avut cu investigatorul şi care se afirmă că sunt înregistrate. S-a mai reţinut că, şi dacă ar fi afirmat în acest sens, sunarea oricărui persoane pentru a crea convingerea unui terţ furnizor nu conduce la concluzia indubitabilă că şi acesta există, iar dacă există, este în persoana lui P.G.A..

Tribunalul a avut în vedere pentru inculpaţii P.G.A., D.R. şi E.O., pentru faptele pentru care s-a apreciat că nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie, faptul că în Codul de procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5² statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât, în cauză, probele în acuzare, pentru inculpaţii la care s-a făcut referire mai sus, nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesigur ante în privinţa vinovăţiei inculpatului, s-a apreciat că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

S-a reţinut că regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului (consacrat în art. 3 C. proc. pen.) se regăseşte în materia probaţiunii şi ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică, tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite. Chiar dacă, în fapt, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii aduse inculpaţilor, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu mai există şi totuşi îndoiala persistă, în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie" şi, deci, inculpatul trebuie achitat.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru care s-au apreciat întrunitele elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, s-a reţinut faptul că inculpatul B.N. este în vârstă de 26 ani şi nu are ocupaţie, din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultând că, faţă de acesta, a fost pusă în mişcare acţiunea penală la 27 noiembrie 2008, în Dosarul nr. 7D/P/2008 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Braşov, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Referatul de evaluare întocmit în cauză a relevat că datele obţinute cu privire la mediul familial al inculpatului B.N., de 27 de ani, evidenţiază faptul că familia de provenienţă a acestuia a fost legal constituită, dar, în prezent, părinţii sunt despărţiţi în fapt. în ceea ce priveşte antecedentele medicale ale inculpatului, s-a reţinut că acesta a indicat prezenţa unei suferinţe fizice încă din perioada de nou-născut, sub forma unei afecţiui dermice diagnosticată ca eritrokeratodermia variabilis Mendes da Costa (diagnostic menţionat în Livretul Militar al inculpatului, motiv medical pentru care a fost respins de la îndeplinirea stagiului militar), afecţiune care nu a răspuns la tratamentele medicamentoase urmate de inculpat; odată cu înaintarea în vârstă, manifestările cutanate s-au menţinut, dar la nivelul psihicului, este posibil ca inculpatul să fi dezvoltat complexe de inferioritate ce i-au afectat capacitatea de relationare, devenind retras, timid, cu dificultăţi în iniţierea de contacte sociale şi considerând societatea răspunzătoare pentru problemele şi dificultăţile trăite. Aceste trăiri s-au amplificat o dată cu trecerea timpului, mai ales că investigaţiile medicale de specialitate la care a apelat în diverse centre medicale din ţară nu i-au putut identifica/ institui un tratament corespunzător înlăturării afecţiunii, contribuind doar la menţinerea sub control a manifestărilor cutanate.

S-a reţinut că, datorită acestor aspecte, şi integrarea profesională a inculpatului a fost dificilă, caracterizată de instabilitate, deoarece nu putea desfăşura activităţi lucrative în medii poluante, pe acest fond crescut de vulnerabilitate psiho-afectivă, iar în cursul anului 2008, a avut loc debutul comportamentului de consum de droguri legale, facilitat de apariţia magazinelor ce comercializau produse etnobotanice, consum ce a escaladat spre consumul altor tipuri de droguri, ilegale; datorită efectului de dezinhibare psihică, consumul de droguri (legale şi ilegale) i-a oferit inculpatului „încredere" şi „curaj" în iniţierea de contacte sociale şi şi-a constituit un anturaj cu preocupări similare, în care se simţea acceptat şi valorizat.

În perioada 2008-ianuarie 2011 şi-a continuat preocupările de traiic şi consum de droguri, a trecut şi la experimentarea policonsumului, în sensul în care a asociat drogurile şi cu consumul de medicamente, rareori cu alcool, în majoritatea cazurilor în compania anturajului, frecvenţa consumului crescând, ajungând să fie zilnică, deseori pierzându-şi critica asupra conduitei generale.

Persistenţa în consumul de droguri şi în activităţile de trafic au continuat, chiar dacă inculpatul a ajuns să fie cercetat de organele abilitate pentru activitatea sa infracţională - în prezent fiind judecat pentru comiterea unor fapte similare şi în Dosarul penal nr. 823/1372/2008 al Tribunalului pentru minori şi familie, Braşov, fapte comise în perioada anului 2008.

În prezenta procedură, inculpatul a fost arestat preventiv aproximativ o lună (ianuarie - februarie 2011). în perioada ulterioară celei petrecute în detenţie, inculpatul susţine că a renunţat la consumul de droguri de orice tip şi a apelat la serviciile de consiliere ale C.P.E.C.A. Braşov, servicii pe care le accesează în mod sporadic, fără a urma un program integrat de consiliere. Susţine că, în cursul lunii mai, a intenţionat să consume produse etnobotanice, consum prilejuit de aniversarea zilei sale de naştere, dar din cauza stării de rău fizic, nu a continuat.

S-a mai reţinut că analiza istoricului comportamentului de consum de droguri, legale şi ilegale, indică faptul că inculpatul nu dispune încă de suficiente resurse motivaţionale şi de voinţă în vederea stopării consumului; procesul său de recuperare socială trebuie să fie diversificat şi pornit de la problemele declanşatoare şi favorizante ale comportamentului infracţional, respectiv rezolvarea problemelor psiho-individuale, emoţionale (cele legate de complexele trăite în legătură cu afecţiunea sa fizică şi care îi cresc gradul de vulnerabilitate psihică).

S-a apreciat că perioada relativ mare de timp (2008 - 2011) în care inculpatul obişnuia să consume droguri indică, de asemenea, necesitatea unei intervenţii specializate în vederea creşterii gradului de conştientizare şi de motivare a inculpatului în stoparea consumului.

Documentele prezentate spre consultare au indicat faptul că inculpatul a absolvit învăţământul profesional în anul 2002 în cadrul fostului G.Ş.I.A. Braşov (calificare de electrician auto), iar în anul 2009 a absolvit liceul în cadrul Colegiului Naţional Economic „A.B." din mun. Braşov, fără promovarea examenului de bacalaureat, noua calificare obţinută fiind de tehnician în turism. în această perioadă, a ocupat mai multe locuri de muncă, inclusiv ca vânzător într-un magazin ce comercializa produse etnobotanice; de aproximativ 3 luni de zile, lucrează ca electrician la SC P.O.E. SRL, loc de muncă obţinut cu sprijinul familiei; d-na P. relatează că este mulţumită de conduita profesională a inculpatului şi datorită faptului că este în relaţii apropiate cu familia inculpatului de mulţi ani, cunoscându-l din perioada copilăriei, apreciază că a putut observa schimbările comportamentale ale inculpatului, în sens pozitiv, faţă de perioada în care se cunoştea faptul că este consumator de droguri. Cunoaşte că îşi petrece timpul liber mai mult în familie, nu mai are vechiul anturaj şi este preocupat de menţinerea locului de muncă, intenţionând să-l sprijine profesional şi în viitor. Veniturile inculpatului variază în funcţie de numărul lucrărilor contractate de societate, media acestora fiind de aproximativ 1.000 de lei.

În ceea ce priveşte atitudinea inculpatului faţă de propriul său comportament problematic, s-a observat tendinţa acestuia de a transfera o parte a responsabilităţii asupra societăţii, din punctul său de vedere aceasta fiind responsabilă de suferinţele sale fizice, dar şi psiho-emoţionale. îşi asumă răspunderea pentru faptele comise, iar planurile sale de viitor se referă doar la viitorul apropiat, sens în care doreşte să se finalizeze situaţia juridică.

S-a mai reţinut că inculpatul P.I.R. este în vârstă de 22 de ani, a absolvit 13 clase şi în prezent are ocupaţie. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Referatul de evaluare întocmit a relevat că este al doilea născut al soţilor P.M. şi I.; fratele mai mare al inculpatului, S., de 29 de ani, lucrează în Franţa potrivit relatărilor din familie, fiind şi un susţinător financiar al familiei. Tatăl inculpatului este integrat profesional şi este singurul care realizează venituri stabile, 600-700 lei lunar, sumă ce rezolvă însă cu mare greutate necesităţile financiare şi materiale ale familiei; mama a fost angajată în trecut, în prezent nu realizează niciun fel de venit şi nu lucrează ca urmare a unor multiple probleme de sănătate (angină pectorală esenţială, hipertensiune arterială stadiul III esenţială, sindrom dureros de tip gastric, hernie de disc ce necesită intervenţie chirurgicală).

Inculpatul locuieşte cu familia sa într-un apartament de două camere, proprietate personală a părinţilor; locuinţa este dotată şi întreţinută corespunzător, asigurând un nivel de trai confortabil. Potrivit informaţiilor furnizate de sursele accesate şi a observaţiei cu ocazia vizitei la domiciliu, climatul familial este prin relaţii de întrajutorare şi respect reciproc între membrii familiei şi lipsa conflictelor manifeste; s-a remarcat, totodată, că relaţiile intrafamiliale gravitează în jurul problemelor de sănătate ale mamei, fiind reliefat rolul inculpatului de copil care îşi îngrijeşte mama, „copil liniştit, ascultător, grijuliu.

În cadrul interviurilor a ieşit în evidenţă faptul că atitudinea membrilor familiei faţă de comportamentul infracţional este de dezaprobare şi au o raportare corectă faţă de normele sociale, morale şi juridice. în acelaşi timp, s-a identificat în familie şi o stare de nemulţumire destul de accentuată în legătură cu situaţia socială şi economică din prezent, cu privire la disfuncţionalitatea instituţiilor, a şanselor reduse ale tinerilor de a se integra profesional, a insuficienţei resurselor financiare ale unei pături a populaţiei, ceea ce ar fi putut legitima pentru tânărul inculpat obţinerea de bani prin infracţiune şi duce la disiparea răspunderii pentru modalitatea ilicită de a realiza venituri în scopul „susţinerii" familiei, care sunt tehnici de neutralizare a criminalităţii prin negarea responsabilităţii şi negarea răului comis. Tânărul inculpat arată că, deşi comportamentul său este dezaprobat, beneficiază de suport din partea familiei, chiar în condiţiile materiale precare cu care se confruntă familia, natura suportului din partea familiei fiind preponderent moral şi financiar din partea fratelui; s-a constatat că P.I.R. se simte ataşat de părinţii săi.

Din informaţiile accesate a reieşit că niciun membru al familiei nu are antecedente penale, iar în antecedentele medicale ale membrilor familiei, în afara problemelor de sănătate ale mamei, menţionate mai sus, nu au fost identificat alte suferinţe.

S-a reţinut că starea de sănătate a inculpatului din trecut şi prezent este în parametri normali; nu fumează, consumă alcool foarte rar şi a experimentat substanţele interzise recent, la vârsta de 22 de ani, canabis, în ianuarie 2011, anterior, în decembrie 2010, consumând o dată produse etnobotanice, ambele tipuri de consum fiind asociate cu un „prieten" din acea perioadă, coinculpatul B.N.

La finalizarea studiilor liceale (2009), fără examen de bacalaureat, tânărul P.l.R. obţinuse trei calificări profesionale, însă nu a valorificat în câmpul muncii niciuna dintre acestea; are totuşi o minimă experienţă profesională, a lucrat în perioadă de probă la clubul „B.", în distribuţie la firma „L.", spune că în prezent ajută în service-ul unui prieten; este în căutarea unui loc de muncă, a depus mai multe C.V.-uri, dar nu a reuşit să ocupe un loc de muncă pe postul de ajutor de barman; îşi propune să urmeze un curs de calificare ca barman, fratele său urmând să-l ajute cu plata cursului. Bună parte a timpului de care dispune tânărul este alocată sarcinilor casnice, în rest utilizează internet-ul, îşi vizitează prietenii care lucrează în cluburi, este pasionat de maşini, motoare.

Inculpatul a conştientizat în prezent că modalitatea aleasă pentru a-şi ameliora situaţia financiară este una greşită, care are dezavantaje şi este pedepsită de lege, este centrat pe urmarea cursului de calificare şi se orientează pentru viitor la modalităţi licite de obţinerea a veniturilor.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul D.R. este în vârstă de 20 de ani, a absolvit 12 clase şi este în prezent student, din fişa de cazier judiciar rezultând că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Referatul de evaluare întocmit în cauză a relevat că acesta provine din familie legal constituită, organizată, fiind al doilea născut al soţilor G. şi V.D.; fratele mai mare, V., locuieşte cu propria familie. Inculpatul şi familia sa se bucură de stabilitate financiară, veniturile lunare ale familiei sunt constituite din pensia tatălui, pensionat cu gradul de colonel în M.A.N. şi salariul mamei, medic de familie; nivelul din prezent al veniturilor este apreciat ca fiind mulţumitor în opinia surselor familiale consultate. De asemenea, situaţia locativă este stabilă, inculpatul locuieşte cu familia sa într-un apartament de trei camere, proprietate personală a părinţilor, locuinţa asigură un nivel de trai confortabil, D.R. are camera sa.

Climatul familial este caracterizat prin stabilitatea relaţiei între soţi, preocuparea acestora pentru familie şi construirea carierei profesionale, asigurând din acest punct de vedere un mediu familial şi educaţional propice pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor, unele disfuncţionalităţi fiind remarcate în relaţionarea părinţi-copil odată cu adolescenţa inculpatului.

S-a menţionat că s-a identificat în cadrul evaluării mediului familial existenta unui eveniment marcant în viata de familie care a avut loc în perioada adolescenţei inculpatului, despre care şi părinţii cred că avut urmări nefavorabile asupra fiului lor. La vârsta de 15 ani, inculpatul şi-a însoţit părinţii pentru un an de zile în SUA, unde tatăl său a participat la o formă de perfecţionare profesională la o bază militară din Virginia. în legătură cu împrejurările acestui eveniment şi impactul resimţit de inculpat, părinţii săi au constatat că tânărul nu a fost pregătit pentru această plecare (nu a fost informat din timp pentru că era în perioada susţinerii examenului de capacitate); s-a adaptat cu uşurinţă pe perioada şederii (a urmat clasa a IX-a în Virginia până aproape de final), dar familia a trebuit să revină în România anterior finalizării anului şcolar; revenit în localitatea de domiciliu, în mun. Braşov, a trebuit să reia cursurile clasei a IX-a şi a pierdut ocazia de a fi coleg cu foştii colegi de şcoală generală. A urmat cursurile liceale la două unităţi de învăţământ, adaptarea şcolară a fost scăzută şi a fost victima unui episod de violenţă fizică în şcoală; în acelaşi timp, în planul relaţiilor intrafamiliale, nevoia de autonomie a adolescentului, firească de altfel etapei de vârstă, alături de firea timidă, scăderea interesului şcolar şi nevoia de a se simţi integrat, au dus la apariţia unor relaţii tensionate părinte-copil şi la blocaje în comunicare. în încercarea de depăşire a acestor dificultăţi, la iniţiativa mamei, inculpatul a fost orientat către serviciile medicale de psihiatrie în două rânduri, iar în perioada anilor 2008-2009, a participat la şedinţe de consiliere psihologică; din relatările inculpatului referitor la aceste experienţe reiese că s-a „familiarizat" cu medicii psihiatri şi recomandările lor (există o corelaţie aici cu luarea deciziei de a consuma Xanax, însă el nu primise niciodată medicaţie cu acest produs), iar consilierea psihologică apreciază că nu i-a fost de ajutor, simţindu-se folosit de psiholog.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul J.M.M. este în vârstă de 28 de ani, a absolvit 12 clase şi este în prezent taximetrist la SC M. SRL.

Referatul de evaluare întocmit în cauză a relevat că inculpatul J.M.M. provine din familia legal constituită de părinţii J.V. şi J.T., fiind primul copil al familiei din cei trei copii.

Mama inculpatului, în vârstă de 47 de ani, este absolventă de studii medii, iar în prezent lucrează ca îngrijitor la Laboratoarele Europharm Braşov; tatăl inculpatului, în vârstă de 53 de ani, este absolvent de studii medii, având calificările de lăcătuş mecanic şi agent de pază, iar în prezent lucrează ca forjor la o fabrică de şuruburi din Braşov. Părinţii şi inculpatul au descris relaţia dintre ei ca fiind bazată pe respect şi sprijin reciproc. Singurul aspect, menţionat atât de părinţi, cât şi de inculpat, care a influenţat nefavorabil relaţia dintre ei a constat în neaprobarea şi neacceptarea de către părinţi a relaţiei inculpatului cu partenera sa, din cauza diferenţei de vârstă dintre ei, ea fiind mai mare cu 10 ani decât el.

Mama inculpatului a afirmat că a observat o schimbare a comportamentului inculpatului faţă de ei după momentul arestării sale în acest dosar penal, în sensul că a început să comunice cu ei şi să petreacă mai mult timp alături de ei, aspect confirmat şi de inculpat; schimbarea comportamentală s-a datorat sprijinului pe care părinţii i l-au acordat de la momentul în care a început procesul penal. Fraţii inculpatului sunt J.C., lucrează ca şofer şi J.A., lucrează ca ospătar; ambii fraţi se află în Spania de aproximativ 6 ani. Inculpatul a afirmat că are o relaţie mai apropiată cu fratele său, însă menţine legătura periodic cu amândoi prin intermediul internetului şi telefonului.

S-a mai reţinut că inculpatul J.M.M. locuieşte împreună cu părinţii săi într-un apartament format din două camere, locuinţa fiind proprietatea părinţilor. Condiţiile de locuit asigură un nivel de trai decent, locuinţa fiind prevăzută cu utilităţile necesare şi dotată cu mobilier corespunzător.

Venitul financiar al inculpatului este constituit din salariul său lunar, plus contravaloarea orelor suplimentare, veniturile sale fiind apreciate ca mulţumitoare. Inculpatul J.M.M. participă la cheltuielile familiale în mod constant.

În ceea ce priveşte starea de sănătate fizică şi psihică, inculpatul J.M.M. a afirmat că nu s-a confruntat cu probleme de natură medicală; de asemenea, a fost menţionat faptul că niciun membru al familiei nu a avut probleme de sănătate grave.

Referitor la consumul de alcool, inculpatul J.M.M. a arătat că obişnuieşte să consume alcool rar, cu ocazia participării la anumite evenimente; fumează un pachet de ţigări la două zile. Potrivit declaraţiei inculpatului, nu au existat consecinţe negative asupra relaţiilor interpersonale din cauza consumului de alcool, aspect confirmat şi de părinţi.

Inculpatul J.M.M. a absolvit în anul 2001 şcoala profesională la Grup Şcolar Silvic „Dr. N.R." în meseria de tâmplar, după care a fost angajat ca tâmplar la SC P. SRL o perioadă de 4 ani. în perioada anilor 2005 - 2009, a lucrat ca şofer de taxi, iar ulterior, a plecat pentru o perioadă de 6 luni în Spania, unde a lucrat fără forme legale ca ospătar. în perioada iunie 2010 - februarie 2011, a lucrat fără forme lega e ca taximetrist, iar din februarie 2011, este angajat ca tâmplar la SC L.P. SRL Braşov.

Potrivit caracterizării de la locul de muncă, inculpatul J.M.M. „s-a achitat cu conştiinciozitate de sarcinile de serviciu, a respectat programul de lucru, a răspuns tuturor solicitărilor conducerii societăţii, achitându-se de obligaţiile postului său." Dl. B.G. a menţionat că inculpatul J.M.M. este o persoană ce încredere şi dornică să înveţe lucruri noi. De asemenea, şeful inculpatului a afirmat că a observat la inculpat existenţa unui sentiment accentuat de teamă cu privire la finalitatea procesului penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de petrecere a timpului liber, inculpatul a menţionat că merge la pescuit şi pe munte alături de prieteni.

Referitor la planurile de viitor, inculpatul a afirmat că doreşte să îşi menţină locul de muncă şi să îşi întemeieze o familie.

S-a mai reţinut că inculpatul J.M.M. nu are antecedente penale şi nu a creat probleme în comunitate, potrivit informaţiilor furnizate de dl., ag. şef de poliţie Spirea Sorin. De asemenea, niciun membru al familiei nu are antecedente penale.

Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul a apreciat că, în cazul inculpaţilor, scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege pentru faptele reţinute în sarcina lor, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere. La alegerea pedepsei şi a modalităţii de executare s-au avut în vedere circumstanţele faptelor, numărul actelor materiale, conduita procesuală, precum şi aprecierea că se impune o consiliere de specialitate. De asemenea, la stabilirea duratei termenului de încercare, instanţa a avut în vedere şi numărul actelor materiale reţinute în sarcina inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul D.R..

Apelantul procuror a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate în privinţa soluţiilor de achitare a inculpaţilor P.G.A., pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), D.R. şi E.O., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sub aspectul omisiunii de a dispune desfiinţarea înscrisurilor falsificate de inculpatul D., precum şi sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului P.I.R. (cuantum şi forma de executare).

În dezvoltarea motivelor de apel, realizată într-un amplu memoriu depus la dosarul cauzei, apelantul a apreciat că toate probele administrate în faza de urmărire penală şi cea de judecată demonstrează faptul că singura persoană care i-a furnizat în data de 09 decembrie 2010 droguri inculpatului P. este inculpatul P..

S-a arătat că, din conţinutul convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei, coroborate cu procesele-verbale întocmite de investigatorul D. şi de lucrătorii de poliţie care au supravegheat activităţile întreprinse de cei doi inculpaţi în data de 09 decembrie 2010, între orele 12,00 - 15,00, rezultă că, de fiecare dată, atât după întâlnirile cu investigatorul D., cât şi anterior acestora, inculpatul P. lua legătura telefonic şi se întâlnea cu inculpatul P., acesta fiind singura persoană cu care furnizorul de droguri al investigatorului s-a întâlnit în perioada critică.

S-a mai arătat că, deşi în acest caz momentul efectiv al tranzacţionării drogurilor între P. şi P. nu poate fi stabilit prin probe directe, starea de fapt poate fi corect stabilită prin probe indirecte, în speţă, convorbirile telefonice, procesele- verbale ale investigatorului şi lucrătorilor de poliţie, planşele foto întocmite, dar şi depoziţia inculpatului P., care a declarat că nu cunoaşte nicio persoană cu numele P. şi că toate drogurile vândute investigatorului provin de la inculpatul B.N., deşi în data menţionată, în perioada critică, nu a discutat telefonic şi nici nu s-a întâlnit cu acesta.

În privinţa achitării inculpatului D., procurorul a apreciat hotărârea netemeinică având în vedere faptul că, în timpul percheziţiei domiciliare efectuate la data de 19 ianuarie 2011, acesta le-a declarat poliţiştilor că a utilizat pipa artizanală găsită în apartament pentru consum de cannăbis în combinaţie cu tutun predominant; în declaraţia olografă, dată în faţa procurorului, a recunoscut că este consumator de droguri şi a deţinut diferite cantităţi de cannăbis, pe care le-a consumat singur, iar pipa ridicată din locuinţa sa a fost utilizată tot pentru tutun şi canabis. S-a arătat că textul incriminator nu condiţionează săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc de existenţa unei cantităţi minime de droguri, iar prin faptul că inculpatul a consumat cannăbis, utilizând instrumentul ridicat la percheziţie, a acceptat în mod implicit ca, în perioada cuprinsă între momentul consumului şi data de 19 ianuarie 2011, să deţină droguri de risc, materializate în urmele lăsate pe acele obiecte. S-a mai susţinut că instanţa a ignorat declaraţia inculpatului din data de 19 ianuarie 2011, făcând referire doar la menţiunile din referatul de evaluare.

Relativ la inculpatul E., s-a invocat faptul că, la percheziţia domiciliară din data de 12 august 2010, le-a declarat poliţiştilor că boncul ridicat îi aparţine şi că fumează la acesta, în faţa procurorului afirmând că a achiziţionat din străinătate boncul şi că îl foloseşte doar el pentru a consuma cannăbis; deţinerea s-a realizat în momentul în care inculpatul a intrat în posesia cannabisului până la data ridicării obiectului, respectiv 12 august 2010.

Având în vedere faptul că a rezultat cu certitudine împrejurarea că instrumentul utilizat pentru consumul de droguri de către inculpatul E. a fost deţinut începând cu perioada 2007-2008, fiind folosit la consumul de cannăbis, s-a apreciat, prin raportare la dispoziţiile art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., că nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.

S-a susţinut, de asemenea, că deşi prima instanţă 1-a condamnat pe inculpatul D.pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., constând în aceea că, la data de 17 decembrie 2010, a falsificat o reţetă medicală pentru produsul Xanax, pe care a utilizat-o pentru achiziţionarea medicamentului menţionat, pe care ulterior l-a consumat, a omis să dispună desfiinţarea reţetei aflată la fila 180 vol. II dosar urmărire penală.

În privinţa modalităţii de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P., apelantul procuror a invocat faptul că prima instanţă nu a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite. S-a arătat că inculpatul a comercializat sau a deţinut pentru comercializare, în şase rânduri, în perioada 30 noiembrie 2010 - 19 ianuarie 2011, cantităţi cuprinse între 5 grame şi 70 grame de droguri de risc, ceea ce evidenţiază o consecvenţă a acestuia în vânzarea de stupefiante. De asemenea, s-a susţinut că s-a omis a fi avută în vedere declaraţia acestui inculpat, în sensul că s-ar fi aprovizionat cu droguri de la inculpatul B., deşi din actele de cercetare penală a rezultat strânsa legătură cu inculpatul P., evidenţiată de întâlnirile şi convorbirile din data de 09 decembrie 2010. Prin urmare, s-a apreciat că pronunţarea condamnării nu constituie un avertisment suficient pentru inculpatul P., fiind necesară executarea pedepsei în detenţie.

Apelantul inculpat D.R. a criticat hotărârea pentru netemeinicia soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., având în vedere împrejurările concrete în care a comis fapta, fiindu-i uşor să intre în posesia unor reţete, pe care le-a descărcat de pe internet, aplicând ulterior ştampila ce aparţine mamei sale. A arătat că a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale şi este resocializat.

Cu ocazia soluţionării cauzei în apel, inculpaţii s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Prin Decizia penală nr. 3/ A din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 274/ S din 12 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. 2144/62/2011, pe care a desfiinţat-o sub aspectul omisiunii de desfiinţare a înscrisului falsificat de inculpatul D.R..

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 348 C. proc. pen., a desfiinţat reţeta emisă la data de „17.12", purtând parafa Dr. D.G., aflată la fila 180 dosar urmărire penală, volum II.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul D.R. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei şi a se plăti Baroului Braşov suma totală de 825 lei, onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu desemnaţi inculpaţilor D.R., P.I.R., P.G.A. şi E.O. (câte 150 lei fiecare pentru avocaţii S.N. şi C.L., 225 lei pentru avocat P.A. şi 300 lei pentru avocat D.L.), care se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

A obligat apelantul inculpat D.R. să plătească statului suma 350 lei cheltuieli judiciare; restul cheltuielilor avansate de stat, în cuantum de 675 lei, au rămas în sarcina acestuia.

Examinând sentinţa apelată în raport cu toate actele şi lucrările aflate la dosarului cauzei şi ţinând seama de motivele de apel invocate, instanţa de apel a constatat că prima instanţă de judecată a reţinut corect starea de fapt, analizând şi coroborând temeinic toate probele administrate în cursul urmării penale, dar şi nemijlocit, prin cercetarea judecătorească desfăşurată.

Astfel, în cauză, a rezultat că inculpatul P.I.R. l-a cunoscut pe investigatorului sub acoperire „D.", prin intermediul inculpatului B.N., în data de 30 noiembrie 2010, când i-a vândut direct aprox. 5 grame substanţă solidă în care s-a pus în evidenţă T.H.C.; cu acea ocazie, investigatorul a primit numărul de telefon al inculpatului P.

În data de 09 decembrie 2010, la iniţiativa investigatorului, ulterior unor convorbiri telefonice, „D." şi P.I.R. s-au întâlnit, aproximativ în jurul orelor 12,00, iar în maşina investigatorului au purtat o discuţie despre droguri; potrivit procesului-verbal întocmit de investigatorul D., în prezenţa sa, la ora 12,06, inculpatul P. l-a apelat pe furnizorul său de droguri, însă acesta nu i-a răspuns. Din procesul-verbal de certificare şi redare în formă scrisă a înregistrărilor audio şi video din data de 09 februarie 2011 (filele 71, 75 vol. I dosar urmărire penală) nu rezultă, însă, că cel pe care inculpatul P. l-ar fi apelat la ora menţionată ar fi fost inculpatul P.G.A.. Dimpotrivă, la ora 12,09, acesta din urmă l-a contactat telefonic pe inculpatul P., între cei doi purtându-se o convorbire, redată la fila 154 din volumul I dosar urmărire penală; din cuprinsul acestei discuţii rezultă că P. intenţiona să se deplaseze în Stupini pentru efectuarea inspecţiei tehnice periodice, P. sugerându-i şi alte locaţii unde se putea realiza procedura menţionată; nu rezultă că limbajul folosit ar fi fost unul codificat şi niciun alt mijloc de probă nu a demonstrat faptul că expresia „să fac un I.T.P. ar avea un alt sens şi nici că exprimarea „îs mai multe din astea. De-aia că trebuia să vorbesc cu tine neapărat, ştii?" s-ar referi la demersuri realizate cu scopul de a obţine drogurile solicitate de investigator.

Ulterior despărţirii de „D.", cu înţelegerea reîntâlnirii pentru livrarea drogurilor, inculpatul P. s-a deplasat la barul M.C., din Braşov, unde nu a stat decât câteva minute, după care a plecat cu autoturismul, conducându-l prin Mun. Braşov; la ora 12:29:45, a fost contactat telefonic de P.G.A., cu care a stabilit să se întâlnească în acelaşi bar; potrivit procesului-verbal de la filele 42-45 din vol. II al dosarului de urmărire penală, cei doi au stat în bar aproximativ de la ora 12:25, timp de cea. 25 de minute, iar la ora 12:50, P. a plecat cu autoturismul la reprezentanţa auto C., unde s-a întâlnit cu alte două persoane şi cu un angajat al reprezentanţei auto; la ora 13:00:40, P. a fost apelat de investigator, cei doi stabilind să se întâlnească la intrarea pe str. X, loc în care „D." urma să ajungă „în şapte, opt minute"; cu ocazia acestei întâlniri, P. i-a livrat 23,96 de grame rezină de cannabis, primind de la investigator suma de 1.030 lei; potrivit înţelegerii, P. s-a angajat să îl contacteze pe „D." pentru a-i furniza o altă cantitate de droguri.

La ora 13:31:38, inculpatul P. l-a apelat pe inculpatul P. care, potrivit celor consemnate de ofiţerii de poliţie care îl supravegheau, se afla în acel moment în cartierul Noua; între cei doi a avut loc convorbirea redată la fila 157 dosar urmărire penală (vol.I), din cuprinsul căreia nu rezultă referiri la stabilirea unei întâlniri în cadrul căreia P. să îi înmâneze ceva lui P. Din conţinutul acestei discuţii nu rezultă că P. i-ar fi spus interlocutorului său că „îi trebuie maxim" şi nu s-a stabilit, prin alte mijloace de probă (cu care să fie coroborate aceste convorbiri) ce avea de rezolvat P., motiv pentru care s-a apreciat că exprimările „Domn: Cre⁵că-ntr-o juma⁵ de oră am rezolvat. P.I.R.: M.? Domn: M., maximorum" sunt insuficiente pentru a se concluziona în sensul susţinut de apelantul procuror.

Organele de cercetare penală l-au supravegheat în continuare pe inculpatul P., constatând că, după ce a vorbit la telefon, s-a deplasat pe str. X, la familia G., de unde a plecat la ora 13:40 spre cartierul T., întâlnindu-se, pe str. C.C., cu cele două persoane cu care, anterior, se întâlnise şi la reprezentanţa C., apoi s-a dus la locuinţa de pe str. G., iar după aproximativ 20 de minute, s-a deplasat cu autoturismul pe str. O.G., lângă liniile de cale ferată, loc în care s-a întâlnit, după două minute, cu inculpatul P.; între cei doi a avut loc o discuţie în maşina lui P., ulterior căreia P. a plecat spre str. C.C., iar P. s-a deplasat la restaurantul F.R., unde s-a întâlnit din nou cu cele două persoane anterior menţionate şi cu încă una, necunoscută. Aproximativ la ora 15:00, acesta din urmă, împreună cu P., au plecat la barul M.C.

Exceptând scurta întâlnire pe care P. a avut-o cu P., ulterior convorbirii telefonice pe care aceştia au avut-o la ora 13:59:26, urmărirea penală efectuată nu a stabilit ce anume a făcut inculpatul P. din momentul despărţirii de investigatorul sub acoperire şi până la ora 14:20:49, când a fost apelat telefonic de „D." (fila 159 vol. II dosar urmărire penală).

Contrar celor consemnate de investigatorul „D." în procesul-verbal de la fila 27 dosar urmărire penală (volum II), acesta a fost cel care l-a contactat pe P., cei doi au stabilind să se întâlnească, fapt realizat la ora 14:30, când a avut loc cea de a doua livrare, 14,95 grame rezină de cannabis contra sumei de 800 lei, ulterior căreia P. s-a deplasat către barul M.C., iar „D." către sediul B.C.C.O. Braşov.

La ora 14:37:43, P. l-a sunat pe P., fără ca din conţinutul convorbirii să rezulte aspecte semnificative în cauză (fila 160 dosar urmărire penală, vol. I).

S-a reţinut că inculpatul P. s-a prevalat de dreptul la tăcere în prezenta cauză, iar inculpatul P. a furnizat o declaraţie în data de 19 ianuarie 2011 (atât olografă, cât şi în faţa procurorului, filele 219-220 vol. II dosar urmărire penală), făcând referire la faptele comise împreună cu Buda D. şi investigatorul „D." şi învederând că l-ar cunoaşte „din vedere" pe P., a cărui fotografie i-a fost prezentată; tot la acel moment, P. a menţionat că de fiecare dată când i-a vândut droguri lui D., acestea proveneau de la B.N.

Analizând informaţiile furnizate de probele anterior prezentate - înregistrările audio-video, inclusiv planşele fotografice, declaraţiile inculpaţilor şi ale investigatorului sub acoperire, procesele-verbale întocmite de acesta şi de organele de cercetare penală care i-au supravegheat pe „D." şi pe inculpatul P. -, instanţa de prim control judiciar a constatat că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul P., nefiind dovedit, fără niciun dubiu, faptul că de la acest inculpat ar fi obţinut P. cantităţile de droguri pe care le-a vândut investigatorului D. în data de 09 decembrie 2010.

În cauză a rezultat doar existenţa unor convorbiri şi întâlniri între P. şi P.; anterior primei livrări, P. a fost cel care l-a contactat pe P., cei doi s-au întâlnit în bar, fără să fie stabilit ce anume au făcut acolo, deşi echipa operativă îl supraveghea pe P.; înaintea celei de a doua livrări, organele de cercetare penală l-au urmărit exclusiv pe inculpatul P., fără ca inculpatul P. să fie supravegheat în tot ceea ce a întreprins până la întâlnirea pe care a avut-o cu P. S-a apreciat că acest aspect este de natură să creeze un dubiu asupra concluziei apelantului procuror, conform căreia P. ar fi obţinut drogurile de la inculpatul P. întrucât doar cu acesta ar fi vorbit şi s-ar fi întâlnit înaintea celor două vânzări către investigator.

Împrejurarea că în perioada critică inculpatul P. nu a discutat la telefon şi nici nu s-a întâlnit cu inculpatul B.N. (pe care l-a indicat drept sursă a drogurilor, cu ocazia audierii sale de către procuror) nu a prezentat relevanţă în cauză şi nici nu a confirmat teza obţinerii drogurilor de la P..

De asemenea, nici faptul că în agenda telefonică a inculpatului P. numărul de telefon al lui P. era memorat sub numele „G. bun" nu a fost de natură a demonstra decât că P. nu a fost sincer când a declarat că îl ştie din vedere pe P., fără să infirme concluzia în sensul lipsei de temeinicie a probelor aduse în acuzarea inculpatului P.

S-a apreciat că fără semnificaţie sub aspectul dovedirii comiterii de către P.G.A. a infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) sunt şi mesajele tip S.M.S. purtate între P.I.R. şi fratele acestuia, P. Sorin, din cuprinsul acestora rezultând intenţia inculpatului P. de a nu mai „face prostii", acesta afirmând că mai trebuie să îi facă „plata lui G." Susţinerile acuzării, conform cărora acest mesaj se referă la faptul că P. nu achitase suma de bani cuvenită lui P. în urma tranzacţiilor din data de 09 decembrie 2010, s-a apreciat a fi lipsite de orice suport probator întrucât, în cauză, nu s-a stabilit existenţa vreunei datorii între cei doi inculpaţi, care să se fi născut la data de 09 decembrie 2010.

Aşa fiind, instanţa de apel a constatat că soluţia de achitare a inculpatului P.G.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), întemeiată pe dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., este legală şi temeinică.

Verificându-se criticile aduse de apelantul procuror soluţiilor de achitare a inculpaţilor D.R. şi E.O. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a constatat că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În esenţă, faptele imputate celor doi inculpaţi au constat în aceea că, la percheziţiile efectuate la domiciliile lor, s-au identificat şi ridicat o pipă metalică confecţionată artizanal, cu urme de materie arsă (de la D.R.), respectiv un bong din sticlă, cu urme cu aspect de arsură (de la E.), iar potrivit rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 ianuarie 2011 (filele 162-165 vol. II dosar urmărire penală) şi din 30 august 2010 (filele 190-192 vol. II dosar urmărire penală), pe cele două obiecte s-a pus în evidenţă T.H.C.

Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul E. a recunoscut că bongul ridicat îi aparţine şi că îl foloseşte exclusiv pentru a consuma cannabis, precizând că nu a deţinut la domiciliu cantităţi de droguri, dar că a consumat cu diferite persoane (filele 253-254 vol. II dosar urmărire penală). Inculpatul D.R. a relatat că a deţinut cannabis în cantităţi mici, pe care le-a şi consumat singur, că deţine seminţe de cannabis şi „mă refer la cele găsite . şi că pipa găsită şi ridicată a fost folosită tot pentru tutun şi cannabis" (fila 257 vol. II dosar urmărire penală).

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea.

Din conţinutul normei de incriminare s-a observat că legiuitorul român nu incriminează consumul de droguri, ci cultivarea, cumpărarea, deţinerea de droguri pentru consum propriu.

A fost avut în vedere că, pentru a se putea reţine infracţiunea prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000, în forma „deţinerii", nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce inculpatul se află încă în detenţia drogurilor întrucât aceasta ar însemna restrângerea aplicării textului de lege menţionat doar la ipoteza prinderii în flagrant a inculpatului, ceea ce excede voinţei legiuitorului.

În acest sens, s-a reţinut că întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 necesită probarea faptului că cel acuzat s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantităţi de droguri, a cărei destinaţie era consumul propriu.

S-a reţinut că, în această modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective, deţinerea trebuie să aibă o anumită întindere în timp şi să fie suficient de, caracterizată întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge, indirect, la sancţionarea consumului de droguri - în dezacord cu voinţa legiuitorului - câtă vreme orice consum presupune implicit o deţinere anterioară a drogurilor consumate. Or, în cauză, nu s-a stabilit dacă între momentul în care cei doi inculpaţi au intrat în posesia unei anumite cantităţi de substanţă interzisă şi până când au consumat-o a existat sau nu un interval de timp.

S-a mai reţinut că, în speţă, atât pipa, cât şi bongul ridicate de la inculpaţii D. şi E., au conţinut doar urme arse în care a fost evidenţiat T.H.C., dar acest fapt nu poate face dovada, prin el însuşi, a unei deţineri de droguri în scopul consumului propriu, ci doar demonstrează un consum anterior.

De altfel, a fost avut în vedere că cei doi inculpaţi au recunoscut că sunt consumatori de droguri şi că au folosit pipele pentru consumul de cannabis, negând însă deţinerea unor cantităţi mai mari; nici în seminţele şi nici în cele trei punguţe din material plastic, în care se observă urme de materie, ridicate de la locuinţa lui D.şi nici în seringile de unică folosinţă şi nici în narghileaua identificate şi ridicate de la E. nu s-au pus în evidenţă T.H.C., aspect de natură să susţină concluzia că inculpaţii D.şi E. sunt doar consumatori de droguri.

Totodată, s-a reţinut că este reală susţinerea apelantului procuror, în sensul că legea nu condiţionează infracţiunea de „deţinere de droguri de risc" de existenţa unei cantităţi minime de droguri, instanţa de apel apreciind însă că „urmele de materie" găsite pe obiectele menţionate (care nici măcar nu au fost într-o cantitate care să poată fi cântărită) nu pot fi confundate cu însăşi „materia" (drogul), deţinerea presupunând posedarea unei substanţe palpabile, consumabile şi nu una deja consumată.

S-a constatat, de asemenea, că susţinerile primei instanţe relative la imposibilitatea stabilirii datei faptei de deţinere de droguri, cu consecinţa imposibilităţii calculării termenului de prescripţie, sunt neîntemeiate. A fost avut în vedere că fapta de deţinere de droguri, incriminată prin art. 4 din Legea nr. 143/2000, este o infracţiune continuă, or, specific acestei forme a unităţii naturale este tocmai prelungirea în chip natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenţia unei forţe contrare, aceasta însemnând că termenul de prescripţie al răspunderii penale se calculează de la data epuizării faptei, respectiv, identificarea şi ridicarea drogurilor de către organele de cercetare penală.

Pentru aceste motive, instanţa de apel a apreciat că există un dubiu asupra existenţei elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (deţinerea), astfel încât soluţia de achitare a inculpaţilor D.R. şi E.O., întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., se impune a fi menţinută.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut întemeiat comiterea de către inculpatul D.R. a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 17 decembrie 2010, a falsificat o reţetă medicală pentru produsul Xanax, pe care a aplicat parafa mamei sale, de profesie medic pediatru, achiziţionând ulterior medicamentul menţionat, pe care l-a consumat.

S-a reţinut că în mod temeinic s-a apreciat că fapta anterior descrisă prezintă gradul de pericol social necesar infracţiunii şi că, pentru sancţionarea inculpatului, este necesară aplicarea unei pedepse.

Relativ la criticile apelantului D.R., conform cărora se impune achitarea sa, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹C. proc. pen., s-a apreciat că argumentele invocate în susţinerea apelului sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 18¹ alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Analizându-se criteriile anterior menţionate, prin raportare la fapta imputată inculpatului D., s-a constată că, pentru a obţine tablete de Xanax, acesta a descărcat de pe internet o reţetă, pe care a completat-o singur şi a aplicat ştampila de medic pediatru a mamei sale; reţeta astfel contrafăcută a folosit-o la o farmacie, obţinând medicamentul dorit, pe care l-a şi consumat.

Deşi inculpatul D.a fost bine caracterizat prin referatul de evaluare întocmit în cauză şi a fost cooperant pe parcursul prezentului proces penal, evaluarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 18¹ C. pen. au împiedicat concluzia lipsei de pericol social al faptei, susţinerile apelantului de achitare nefiind apreciate ca întemeiate.

De altfel, s-a constatat că prima instanţă a valorificat toate aspectele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, justificând astfel condamnarea inculpatului la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de 290 alin. (1) C. pen., iar modalitatea de executare aleasă - suspendarea condiţionată - este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a constatat, însă, că Tribunalul Braşov, deşi a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., motiv pentru care, instanţa de apel a desfiinţat reţeta emisă la data de „17.12", purtând parafa Dr. D.G., aflată la fila 180 dosar urmărire penală, vol. II

Verificându-se modalitatea în care a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatului P.l.R., s-a constatat că în mod temeinic s-a ţinut seama de pericolul social al faptelor comise, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, astfel încât pedeapsa aplicată apare ca necesară prevenirii, educării şi reintegrării acestuia în societate.

S-a avut în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, fiind reţinute un număr de 6 acte materiale. S-a apreciat că împrejurările concrete în care faptele au fost comise, cantităţile de substanţă vândute sau deţinute în vederea comercializării, coroborate cu faptul că inculpatul este la prima confruntare cu rigorile legii penale şi că prezintă perspective de reintegrare socială, justifică concluzia că o pedeapsă de 3 ani închisoare, în modalitatea de executare prevăzută de art. 86¹ C. pen., este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispoziţiile art. 52 C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că măsurile de supraveghere impuse inculpatului pe durata termenului de încercare de 6 ani sunt de natură să asigure reinserţia sa socială, nefiind necesară executarea pedepsei în regim privativ de libertate. Totodată, s-a reţinut că perioada petrecută de acest inculpat în arest preventiv, din data de 19 ianuarie 2011 până în data de 17 februarie 2011, constituie un avertisment suficient pentru ca să nu reitereze comportamentul infracţional.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul D.R..

Parchetul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor D.R. şi E.O., pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a inculpatului P.G.A., pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege şi, de asemenea, în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P.I.R., susţinând că nu se justifica o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, condamnarea celor trei inculpaţi, pentru care s-au dispus soluţii de achitare, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.I.R., majorarea pedepsei şi executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Criticile au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat D.R. a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., susţinând că se poate dispune o soluţie de achitare, în baza art. 18¹ C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative.

Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpaţii P.I.R. şi D.R. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cel dintâi) şi, respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. (cel de al doilea), infracţiuni pentru care au fost condamnaţi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. - invocat în susţinerea căii de atac a recursului atât de Ministerul Public, cât şi de inculpatul D.R. -, este de menţionat că acesta există numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de prim control judiciar este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui acest caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, iar pe de altă parte, să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine. precizată asupra soluţiei. Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci numai dintr-o discordantă evidentă între situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor.

În prezenta cauză, Înalta Curte nu a identificat niciun aspect esenţial stabilit de instanţele inferioare care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale.

Fără a relua raţionamentele instanţelor de fond şi de apel realizate în interpretarea probatoriului administrat, Înalta Curte constată că nu există vreo contradicţie între ceea ce rezultă din actele dosarului şi considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârşirea infracţiunilor anterior menţionate de către inculpaţii P.I.R. şi D.R., situaţia de fapt reţinută fiind în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză.

Toate aceste probe confirmă situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare, concluziile la care acestea au ajuns prin raţionament neputând fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la o reinterpretare şi reapreciere a probelor, ceea ce ar fi în evidentă contradicţie cu dispoziţiile procesual penale anterior menţionate.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că, în cauză, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că faptele inculpaţilor P.I.R. şi D.R. întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul incriminator al infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv, art. 290 alin. (1) C. pen., cu privire la aceste fapte neputându-se adopta o soluţie de achitare întrucât probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească confirmă acuzaţiile formulate.

În speţă au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, fiind evidenţiate aspectele concordante ce susţin vinovăţia celor doi inculpaţi şi probele ce au servit ca temei al soluţionării cauzei. Se retine astfel că vinovăţia în săvârşirea infracţiunilor anterior menţionate a fost determinată printr-o evaluare a contribuţiei cauzale a celor doi inculpaţi, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv şi o analiză a tuturor probelor şi argumentarea soluţiei pronunţate pe acele probe care, coroborate, susţin situaţia de fapt reţinută.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului intimat inculpat D.R., în sensul că, faţă de acesta, s-ar putea dispune o soluţie de achitare, în baza art. 18¹ C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative, Înalta Curte constată că nici aceasta nu poate fi primită, neputându-se reţine că, prin activitatea ilicită, inculpatul a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, iar prin conţinutul său concret, fapta penală săvârşită este lipsită în mod vădit de importanţă, conform art. 18¹ alin. (1) C. pen. în acest sens, sunt avute în vedere criteriile prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C. pen., referitoare la modalitatea în care fapta a fost comisă, scopul urmărit, dar şi urmarea produsă.

Totodată, cu privire la critica formulată de parchet, vizând greşita achitare a inculpaţilor D.R. şi E.O., pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a inculpatului P.G.A., pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, critică circumscrisă aceluiaşi caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., fără a relua argumentele anterior expuse, referitoare la incidenţa acestor prevederi legale, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei judecătoreşti.

Art. 345 alin. (2) din acelaşi cod precizează ca soluţia de condamnare a inculpatului se pronunţă numai daca instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune si a fost săvârşită de inculpat

Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 62, 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, art. 200 şi art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie sa apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate.

În prezenta cauză, şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.R., E.O. şi P.G.A., probatoriul administrat a fost evaluat în mod corespunzător, împrejurare ce a atras pronunţarea unei corecte soluţii de achitare a acestora pentru infracţiunile prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv, art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, soluţie fundamentată pe dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în ceea ce-i priveşte pe primii doi inculpaţi - există un dubiu asupra existenţei elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (deţinerea) - şi, respectiv, art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu referire la inculpatul P.G.A. - nefîind dovedit, fără niciun dubiu, faptul că de la acest inculpat ar fi obţinut P.I.R. cantităţile de droguri pe care le-a vândut investigatorului D. în data de 09 decembrie 2010.

Pentru aceste considerente, criticile parchetului, respectiv ale recurentului intimat inculpat, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., nu pot fi primite.

De asemenea, nici criticile formulate de parchet, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că, în speţă, s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia.

Astfel, Înalta Curte reţine că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani - aplicată inculpatului P.I.R. de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi menţinută de instanţa de apel -, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului.

Totodată, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cu cea de prim control judiciar, apreciază că nu se impune executarea pedepsei aplicate inculpatului P.I.R. în regim privativ de libertate, stabilirea modalităţii de executare reglementată de dispoziţiile art. 86¹ şi urm. C. pen. fiind suficientă, în contextul particular al cauzei, pentru a se realiza reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Prin urmare, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, aplicată inculpatului P.I.R., apare ca fiind temeinică şi legală, aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, context în care nu poate fi primită solicitarea parchetului de majorare a cuantumului pedepsei şi de schimbare a modalităţii de executare.

Aşa fiind, criticile formulate de parchet şi de către recurentul intimat inculpat D.R. apar ca nefîind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat D.R. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales.

De asemenea, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpatul D.R. împotriva Deciziei penale nr. 3 A din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpaţii E.O., P.I.R. şi P.G.A.

Obligă recurentul intimat inculpat D.R. la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E.O. şi P.I.R., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G.A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2968/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2972/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2939/2012. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2960/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2968/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2972/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2975/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2978/2012. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Revizuire - Recurs