ICCJ. Decizia nr. 2972/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2972/2012
Dosar nr. 7017/114/2011
Şedinţa publică din 24 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 16 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)1C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului N.C. domiciliat în municipiul Buzău, pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 şi în baza art. 181 rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea administrativă a amenzii în valoare de 1.000 lei.
De asemenea, s-a constatat că prezenta infracţiune este concurentă cu cea pentru care s-a dispus încetarea procesului penal prin sentinţa penală nr. 56/2011 a Judecătoriei Buzău şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.559 lei, TVA către partea civilă D.G.F.P. Buzău.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, a reţinut următoarele:
La data de 10 iunie 2011, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău plângerea formulată de petenta D.G.F.P. Buzău împotriva ordonanţei nr. 1765/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, menţinută prin ordonanţa nr. 503/II/2/2011 de prim procurorul Parchetului, solicitându-se desfiinţarea acestora întrucât soluţiile sunt nelegale şi netemeinice.
Prin sentinţa penală nr. 635 din 01 septembrie 2011, Judecătoria Buzău a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Buzău având în vedere modificările aduse art. 27 alin. (1) lit. e)1 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 6704/114/2011.
Tribunalul, prin încheierea din 21 noiembrie 2011, a admis plângerea persoanei vătămate D.G.F.P. Buzău, a desfiinţat cele două ordonanţe emise de procurori şi a reţinut cauza spre judecare, dispunând o nouă repartizare a acesteia.
Examinând actele şi lucrările cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 5 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N.C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei, stabilind că acesta, în calitate de administrator al SC T.C. SRL Buzău, a efectuat la 12 februarie 2010 o achiziţie intracomunitară de 20.500 kilograme portocale din Grecia, în numele unei societăţi din Suceava, cantitate pe care a comercializat-o fără să evidenţieze sumele încasate, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 6.891 lei şi a unui T.V.A. de 8.138 lei.
În apărarea sa, învinuitul a arătat că a efectuat transportul pentru o firmă din Suceava, însă pentru faptul că aceştia nu i-au plătit contravaloarea, a depozitat marfa într-un depozit situat pe raza municipiului Rm. Sărat şi pentru că, între timp, marfa s-a depreciat, a predat 15.220 kilograme la SC R.S.E. SRL Buzău, iar diferenţa de 5.280 kg a aruncat-o.
În cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă, ocazie cu care s-a concluzionat că sumele datorate bugetului de stat sunt de 1.559 lei T.V.A. şi 680 lei impozit pe profit, obligaţii determinate doar de lipsa cantităţii de 5.280 kilograme, cealaltă cantitate fiind depreciată, încadrându-se în categoria perisabilităţi.
Întrucât în cursul urmăririi a fost achitată suma de 680 lei, procurorul a apreciat că prejudiciul cauzat bugetului de stat este aproape neînsemnat, fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.
S-a reţinut că, într-adevăr, inculpatul a adus din Grecia o cantitate de 20.500 kilograme portocale, fapt ce rezultă din chiar nota de recepţie din 17 februarie 2010 (C.M.R. nr. 00417 din 11 februarie 2010), iar prin neînregistrarea respectivei cantităţi în evidenţa contabilă, acesta a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, s-a arătat că, în cauza de faţă, sub nici o formă, nu se justifică reţinerea art. 181 C. pen. întrucât inculpatul nu este la prima încălcare a Legii nr. 241/2005, din comunicarea existentă la fila 39 d.u.p rezultând că, în Dosarul nr. 10450/200/2010, Judecătoria Buzău i-a aplicat inculpatului N.C. o amendă de 500 lei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinând achitarea prejudiciului către stat.
S-a constatat că acesta achiziţionase 8 tone de roşii din Grecia şi nu înregistrase această cantitate în evidenţa sa contabilă, motivând faptul că vânzătorul nu i-a eliberat factură.
Prin urmare, s-a reţinut că procurorul trebuia să aibă în vedere că învinuitul din acest dosar nu se află la prima încălcare a legii penale, că a săvârşit fapta în acelaşi mod în care a săvârşit şi infracţiunea din dosarul anterior, că scopul urmărit a fost acelaşi (de a prejudicia bugetul de stat). Mai mult, în acest dosar învinuitul nu a depus eforturi în vederea achitării întregului prejudiciu, deşi suma rămasă de plată nu este mare.
S-a apreciat că nu este de neglijat nici împrejurarea că împotriva sa a fost pusă în mişcare şi acţiunea penală pentru art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2001, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar de la fila 38.
Cauza a fost reînregistrată sub nr. 7017/114/2011.
Procedând la analizarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că inculpatul, în calitate de administrator al SC T.C. SRL Buzău, a achiziţionat cantitatea de 20.500 kg. portocale din Grecia, în numele unei societăţi comerciale din Suceava, din care 15.220 kg. au fost predate la SC R.S.E. SRL Buzău, deoarece marfa s-a depreciat, existând dovezi scrise în acest sens.
S-a mai reţinut că inculpatul a achitat impozitul pe profit pentru marfa rămasă în sumă de 680 lei, rămânând de achitat suma de 1.559 lei T.V.A.
Reţinând că fapta inculpatului se înscrie în disp. art. 9 lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 şi că este concurentă cu cea pentru care s-a dispus încetarea procesului penal prin sentinţa penală nr. 56/2011 a Judecătoriei Buzău, că în această situaţie a operat o cauză de nepedepsire reglementată prin art. 10 alin. (1) lit. i)1C. proc. pen. cu referire la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, că fapta pentru care a fost ulterior anchetat inculpatul este de altă natură, suma rămasă de acoperit este redusă, a avut o poziţie sinceră şi nu are antecedente penale, prima instanţă a apreciat că se impune achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen.
S-a reţinut astfel că fapta, în condiţiile concrete în care a fost comisă, nu întruneşte pericolul social al unei infracţiuni şi, în baza art. 181rap. la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.
Totodată, s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă, în sumă de 1.559 lei, reprezentând T.V.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă D.G.F.P Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că instanţa de fond a soluţionat în mod eronat latura civilă a cauzei, reţinând că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de numai 1.559 lei întrucât prezenta acţiune civilă este concurentă cu cea pentru care s-a dispus încetarea procesului penal prin sentinţa penală nr. 56/2011 a Judecătoriei Buzău.
A învederat apelanta că N.C. a fost inculpat în Dosarul nr. 10450/200/2010 al Judecătoriei Buzău pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 întrucât, în cursul anului 2007, a achiziţionat de la o societate din Grecia cantitatea de 8.000 kg tomate, pe care le-a comercializat ulterior şi a obţinut un venit estimat de 16.000 lei, operaţiuni comerciale pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, sustrăgându-se de la plata impozitelor pe venit şi a T.V.A.
S-a arătat că, în prezenta cauză, inculpatul s-a sustras de la plata către bugetul consolidat al statului a unor obligaţii fiscale, impozitul pe profit şi TVA, prin aceeaşi modalitate, neînregistrând în evidenţa contabilă o cantitate de 20.500 kg portocale.
În aceste condiţii, a solicitat apelanta desfiinţarea sentinţei pronunţate de prima instanţă şi obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu, aşa cum acesta a fost precizat în adresa din 09 iunie 2011, pe care a emis-o apelanta.
Prin Decizia penală nr. 58 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Buzău împotriva sentinţei penale nr. 18 din 16 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Buzău, privind pe inculpatul N.C.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpat, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Curtea de apel, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, în limitele motivelor prevăzute de art. 371 alin. (2), art. 372 şi art. 373 C. proc. pen., a apreciat că apelul este nefondat.
S-a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, fiind avute astfel în vedere: plângerea formulată de Garda Financiară Buzău şi declaraţiile anexate, raportul de inspecţie fiscală, declaraţiile inculpatului, expertiza tehnică contabilă, chitanţa de achitare obligaţii fiscale, facturi fiscale şi acte de însoţire a mărfurilor.
S-a reţinut că, pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a constatat că inculpatul N.C., în calitate de administrator al SC T.C. SRL Buzău, a achiziţionat cantitatea de 20.500 kg portocale din Grecia, în numele unei societăţi comerciale din Suceava, fără a înregistra operaţia în contabilitatea societăţii comerciale, din care 15.220 kg au fost predate la SC R.S.E. SRL Buzău, deoarece marfa s-a depreciat. Inculpatul a achitat în cursul. urmăririi penale impozitul pe profit pentru marfa rămasă în sumă de 680 lei, rămânând de achitat suma de 1.559 lei T.V.A., toate aceste obligaţii fiscale fiind aferente cantităţii de 5.280 kg portocale, cantitatea de produse predată societăţii de servicii ecologice încadrându-se în categoria perisabilităţii, deprecieri peste limitele legale, urmând ca aceste cheltuieli să fie încadrate în categoria pierderilor cu consecinţe asupra profitului societăţii.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat că atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului, au fost în mod judicios reţinute, inculpatul neînregistrând în evidenţele contabile ale societăţii comerciale al cărei administrator este această operaţiune comercială.
În condiţiile atingerii minime aduse bugetului de stat şi având în vedere, pe de o parte, conduita sinceră a inculpatului în faţa organelor şi judiciare, iar pe de altă parte, stăruinţa acestuia în acoperirea prejudiciului, concretizată în achitarea integrală a impozitului pe profit, s-a constatat că instanţa de fond în mod just a apreciat că fapta inculpatului nu întruneşte gradul de pericol social al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost cercetat, fiind aplicabile prevederile art. 181 C. pen. şi, ca atare, a dispus în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. achitarea acestuia şi aplicarea, în conformitate cu prevederile art. 91 lit. c) C. pen., a unei amenzi administrative.
S-a reţinut că susţinerile apelantei referitoare la cercetarea inculpatului pentru o altă infracţiune similară, au fost analizate de către prima instanţă şi, în condiţiile în care aceasta a constatat că infracţiunea anterioară este concurentă cu cea care face obiectul prezentei cauze, iar în respectiva cauză s-a constatat intervenirea unei cauze de nepedepsire, respectiv cea prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, achitarea integrală a prejudiciului produs bugetului de stat, soluţia din prezenta cauză apare ca fiind atât legală, cât şi temeinică, conduita inculpatului fiind una constantă în sensul acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat prin acţiunile sale.
în ceea ce priveşte criticile vizând greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, curtea de apel a constatat, de asemenea, că nu sunt fondate în raport de următoarele argumente:
Prima instanţă a realizat o corectă aplicare a disp. art. 14 C. proc. pen., care reglementează obiectul acţiunii civile, stabilind în concret ca, potrivit art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., repararea pagubei să se facă prin plata unei despăgubiri băneşti, dat fiind obiectul acţiunii penale şi faptul că infracţiunea dedusă judecăţii este o infracţiune de rezultat.
Din acest punct de vedere s-a observat că în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză contabilă de către un contabil autorizat, expertiză care a stabilit că prejudiciul cauzat prin acţiunile inculpatului bugetului consolidat al statului a fost de 1.559 lei, T.V.A. neachitat şi 680 lei, impozit profit.
La stabilirea acestor sume expertul a avut în vedere înscrisurile neanalizate de către reprezentanţii părţii civile A.F.P. Buzău atunci când aceştia au întocmit R.I.F., respectiv factura prin care se dovedeşte predarea cantităţii de portocale depreciate calitativ la societatea comercială specializată în primirea acestor produse. în condiţiile în care, din acest înscris, rezultă faptul că societatea administrată de către inculpat a predat cantitatea de 15.220 kg portocale depreciate către SC R.S.E. SRL Gălbinaşi, jud. Buzău, expertul a stabilit diminuarea obligaţiilor fiscale aferente tranzacţiei realizate la sumele anterior menţionate.
Susţinerile apelantei în sensul că obligaţiile fiscale datorate de societatea comercială administrată de inculpat sunt cele menţionate în adresa 09 iunie 2011, respectiv plângerea formulată, în conformitate cu prevederile art. 2781C. proc. pen., împotriva soluţiei pronunţate iniţial de către parchet, nu au putut fi primite, în aceste condiţii, pe baza probelor administrate în cauză în mod just prima instanţă stabilind prejudiciul pe care, prin acţiunile sale, inculpatul la cauzat bugetului consolidat al statului, respectiv sumele menţionate în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, probă pe care apelanta nu a contestat-o în nici un mod.
În atare situaţie, instanţa de apel a constatat că nu se poate antrena răspunderea civilă a inculpatului pentru sume superioare celor pentru care acesta a fost obligat de către prima instanţă.
În raport de considerentele expuse, s-a constatat că prima instanţă a dat o rezolvare justă acţiunii civile alăturate celei penale, stabilind în mod corect întinderea obligaţiilor civile în sarcina de plată a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, aşa încât criticile apelantei părţi civile sub acest aspect au fost apreciate ca nefondate.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii atacate şi obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu, care este mai mare decât cel reţinut de organele judiciare, astfel cum rezultă din Raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 28 iunie 2010.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă că inculpatul N.C., în calitate de administrator al SC T.C. SRL Buzău, a achiziţionat cantitatea de 20.500 kg portocale din Grecia, în numele unei societăţi comerciale din Suceava, fără a înregistra operaţia în contabilitatea societăţii comerciale, iar din respectiva cantitate, 15.220 kg au fost predate la SC R.S.E. SRL Buzău, deoarece marfa s-a depreciat.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat în cauză, de către instanţele anterioare, că fapta inculpatului nu întruneşte gradul de pericol social al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost cercetat, fiind aplicabile prevederile art. 181 C. pen., soluţia de achitare a inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi de aplicare a unei amenzi administrative, în conformitate cu prevederile art. 91 lit. c) C. pen., fiind temeinică şi legală.
Pe de altă parte, se reţine că şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată, astfel că nu pot fi primite criticile formulate de partea civilă în calea de atac a recursului.
Astfel, se constată că, în cursul urmăririi penale, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, de către un contabil autorizat, stabilindu-se pe această cale că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului prin acţiunile inculpatului a fost de 1.559 lei, T.V.A. neachitat şi 680 lei, impozit profit, or inculpatul a achitat în cursul urmăririi penale impozitul pe profit pentru marfa rămasă, în sumă de 680 lei, rămânând de achitat suma de 1.559 lei T.V.A., context în care nu există temei care să justifice obligarea inculpatului la o plata unei alte sume, mai mare decât cea la care acesta a fost obligat în prezenta cauză.
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurenta parte civilă apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău împotriva Deciziei penale nr. 58 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.C., în sumă de 200 lei,:Se .va plăti, din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2969/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2975/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
