ICCJ. Decizia nr. 2971/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2971 /2012
Dosar nr. 13093/62/2011
Şedinţa publică din 24 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 25/S/02 februarie 2012, Tribunalul Braşov, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.I.D. din două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c, art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., a contopit aceste pedepse, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale).
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului în baza art. 862 C. pen., a stabilit termen de încercare 7 ani, în baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie dacă nu respectă programul, măsurile de supraveghere şi obligaţiile civile stabilite prin hotărâre sau va săvârşi o nouă infracţiune intenţionată în cursul termenului de încercare.
În baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 998, 999 C. civ., O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, a obligat pe inculpatul P.I.D. să plătească părţii civile Statul Român prin ANAF suma de 5.832.914,29 RON, la care se vor adăuga obligaţii fiscale accesorii, adică penalităţi şi majorări de întârziere potrivit art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92 din 2003.
A respins cererea părţii civile Statul Român prin ANAF, prin reprezentant convenţional DGFP Braşov de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului.
în baza art. 2 din O.G. nr. 75 din 2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal şi art. 1 din H.G. nr. 742 din 2008, a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă, către DGFP Prahova pentru înscrierea în cazierul fiscal.
În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea totală a înscrisului fals intitulat „Contract de comodat pentru un bun imobil" ce poartă data de 31 mai 2006, ataşat la dosar.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 2.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 71/P/2009 din 20 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.I.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în fapt, s-a reţinut, în esenţă, în actul de sesizare că inculpatul P.I.D., în calitate de administrator al SC G.L. S.R.L., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a omis evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale derulate în perioada 30 iunie - 29 noiembrie 2006 şi a veniturilor realizate, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 5.832.914,29 RON, iar prin declararea fictivă a sediului firmei pe care o administra s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare.
Inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută în actul de sesizare solicitând înainte de citirea actului de sesizare judecarea sa pe calea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010.
Reprezentantul D.N.A a solicitat, raportat la cuantumul prejudiciului, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Statul Român prin ANAF (prin reprezentant convenţional DGFP Braşov) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.832.914,29 RON, plus obligaţii fiscale accesorii, adică penalităţi şi majorări de întârziere potrivit art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92 din 2003 şi a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale pe care le-a constatat legale, instanţa a reţinut următoarele:
În primăvara anului 2006, inculpatul P.I.D. i-a relatat martorului N.L.M., pe care-l cunoştea de mai mulţi ani, ambii locuind pe aceeaşi stradă din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, că intenţiona să-şi înfiinţeze o firmă la Braşov şi, sub pretextul că era foarte ocupat, i-a propus acestuia să-i găsească un spaţiu pentru sediul noii societăţi comerciale, promiţându-i suma de 300 euro în schimbul acestui serviciu.
Neavând loc de muncă şi, implicit, resurse financiare, martorul N.L.M. a acceptat propunerea învinuitului, astfel că s-a deplasat în municipiul Braşov, unde a identificat mai multe locuinţe oferite spre închiriere, iar în cele din urmă a optat pentru închirierea a două camere din imobilul proprietate a numiţilor S.G. şi S.M., situat pe strada C. Inculpatul i-a cerut martorului N.L.M. să semneze el contractul de închiriere, activitate pe care acesta din urmă a realizat-o, în numele locatarului SC H.H.P. SRL Braşov.
în paralel, prin procura specială autentificată sub nr. 592/29 mai 2006 de B.N.P. M.G. din Braşov, inculpatul, în calitate de asociat unic - fondator şi administrator, a mandatat-o pe martora B.T.A.I. să îndeplinească toate procedurile necesare înfiinţării unei societăţi comerciale cu răspundere limitată cu sediul pe strada C din Braşov, să semneze actul constitutiv şi celelalte documente necesare. Notarul public M.G. a legalizat specimenul de semnătură al învinuitului P.I.D. şi a autentificat sub nr. 593 din 29 mai 2006 declaraţia ce era necesară la Oficiul Registrului Comerţului.
Inculpatul a predat martorei B.T.A.I. un exemplar al unui contract de comodat întocmit în fals, datat 31 mai 2006, ce avea ca obiect darea în folosinţă de către soţii S., pe o perioadă nedeterminată, a două camere din imobilul situat pe strada C din Braşov, în favoarea SC G.P.T.S.L. SRL Braşov.
S-a reţinut că acest document este fals deoarece semnăturile proprietarilor au fost contrafăcute şi chiriaşul a fost înlocuit faţă de convenţia iniţială dintre soţii S. şi martorul N.L.M., scopul întocmirii şi utilizării contractului fictiv fiind ascunderea faţă de autorităţi, de la început, a sediului societăţii administrate de inculpat, în condiţiile în care intenţiona să realizeze practici comerciale evazioniste.
Contractul de comodat datat 31 mai 2006, prezentând aparenţă de legalitate, a stat la baza emiterii certificatului de înmatriculare din 12 iunie 2006, potrivit căruia sediul SC G.P.T.S.L. SRL a fost stabilit în municipiul Braşov, pe strada C.
Conform clauzelor stipulate în actul constitutiv al societăţii, ce a fost semnat de inculpat, acesta urma să administreze SC G.P.T.S.L. SRL cu puteri depline, pe o perioadă nedeterminată, asigurând totodată conducerea operativă a activităţii societăţii, pe care o reprezenta în relaţiile cu terţii.
În ziua de 20 iunie 2006, martora B.T.A.I. a achiziţionat de la SC I.L. SA Braşov carnete cu facturi şi chitanţe, pe care le-a predat inculpatului, iar acesta din urmă a întreprins demersurile necesare pentru confecţionarea unei ştampile cu denumirea firmei.
Inculpatul a deschis pentru SC G.P.T.S.L. SRL Braşov cont bancar la RB - Sucursala Braşov, cont ce a fost mutat la data de 1 noiembrie 2006 la RB - Agenţia Piaţa Amzei Bucureşti şi la O.T.P. Bank - Sucursala Braşov, inculpatul fiind singura persoană împuternicită să efectueze operaţiuni bancare în numele firmei.
Deşi a primit doar o parte din banii promişi pentru deplasările efectuate, martorul N.L.M., la cererea inculpatului, a fost de acord să caute un spaţiu în municipiul Bucureşti destinat sediului secundar al SC G.P.T.S.L. SRL Braşov, martorul semnând contractul de închiriere pentru apartamentul situat în Bucureşti, aflat în proprietatea martorilor B.R. şi B.C., spaţiu care nu a fost utilizat niciodată de către învinuit.
S-a mai reţinut că SC G.P.T.S.L. SRL nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat din municipiul Braşov sau la sediul secundar din municipiul Bucureşti, însă în perioada 30 iunie 2006 - 29 noiembrie 2006, a furnizat cantitatea totală de 2.839.544 kg motorină şi combustibil lichid uşor, în valoare de 9.299.434,58 RON, la SC I.C.S. art. SRL Slobozia în baza a 61 facturi ce cuprind la rubrica privind expediţia numai datele de identificare ale inculpatului.
Contravaloarea produselor petroliere a fost virată de SC ICS art. SRL Slobozia în conturile bancare ale SC G.P.T.S.L. SRL Braşov, de unde banii au fost ridicaţi în numerar de către inculpat.
Uleiurile minerale livrate de SC G.P.T.S.L..SRL Braşov nu au fost însoţite de declaraţii de conformitate care să ateste provenienţa legală a acestora, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 239 din Legea nr. 571/2003, care prevede că „sunt interzise operaţiunile comerciale cu uleiuri minerale care nu provin din antrepozite fiscale" şi H.G. nr. 44/2006, care precizează la pct. 6 alin. (1) că „sunt permise numai operaţiunile comerciale cu uleiuri minerale a căror provenienţă pe tot circuitul economic poate fi dovedită ca fiind de la un antrepozitar autorizat".
A fost avut în vedere art. 175 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, conform căruia „uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzit sau carburantului echivalent". În Titlul VIII din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 sa precizat că, pentru alte uleiuri minerale, precum combustibilul lichid uşor, se datorează o acciză la nivelul accizei datorate pentru motorină.
Ca urmare a activităţii inculpatului, bugetul consolidat al statului a fost prejudiciat cu suma de 3.097.786,48 RON reprezentând valoarea accizei aferente uleiurilor minerale comercializate de SC G.P.T.S.L. SRL.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul P.I.D., în perioada 30 iunie 2006 - 29 noiembrie 2006, nu a înregistrat în contabilitatea firmei tranzacţiile comerciale efectuate şi veniturile realizate, condiţii în care bugetul consolidat al statului a mai fost prejudiciat cu suma de 1.484.783,66 RON reprezentând valoarea taxei pe valoarea adăugată şi 1.250.344,15 RON impozit pe profit, suma totală ridicându-se la 5.832.914,29 RON.
Astfel, s-a reţinut că în perioada 2006 - 2007, SC G.P.T.S. LOGISTIC SRL nu a înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Braşov declaraţii privind obligaţiile de plată la buget.
În cursul urmăririi penale, inculpatul P.I.D. a declarat că a fost implicat în activitatea de administrare a SC G.P.T.S.L. SRL Braşov la îndemnul unor persoane a căror identitate nu o cunoaşte, prin intermediul martorului N.L.M., martor care, de fapt, a întreprins demersurile de înfiinţare a firmei. A recunoscut însă că a semnat împuternicirile prin care a mandatat-o pe martora B.T.A.I. să întocmească documentaţia pentru înregistrarea la registrul comerţului a SC G.P.T.S.L.. SRL cu sediul în Braşov.
în cursul urmării penale, inculpatul a recunoscut că a deschis personal conturile bancare pentru SC G.P.T.S.L. SRL Braşov, că era singura persoană cu drept de semnătură şi că a scos banii din conturile bancare, dar a precizat că nu a beneficiat de aceştia deoarece i-a predat persoanelor neidentificate, care l-au recompensat pentru serviciile prestate, apărări care au fost corect înlăturate ca nedovedite. în faţa instanţei, însă, inculpatul a recunoscut starea de fapt reţinută în actul de sesizare, a regretat faptele şi a solicitat judecata prin procedura simplificată.
Instanţa a constatat indubitabil că documentele bancare evidenţiază că inculpatul era singura persoană cu drept de semnătură pentru SC G.P.T.S.L. SRL Braşov, tot acesta fiind menţionat la rubrica privind dreptul de ridicare a banilor. Prin acţiunile pe care le-a întreprins, respectiv înfiinţarea firmei cu un sediu fictiv, obţinerea formularelor şi a ştampilei necesare desfăşurării operaţiunilor economico - financiare, deschiderea conturilor bancare, inculpatul P.I.D. a desfăşurat activităţi specifice calităţii de administrator, asumându-şi responsabilitatea faptelor sale.
Facturile emise de SC G.P.T.S.L. S.R.L., actele întocmite de Garda Financiară, precum şi raportul de constatare tehnico - ştiinţifică au relevat prejudiciul cert şi indubitabil cauzat bugetului consolidat al statului de către inculpat, care a disimulat activitatea firmei prin stabilirea sediului pe raza altui judeţ decât cel unde domicilia.
În drept, s-a stabilit. că faptele inculpatului P.I.D. care, în calitate de administrator al SC G.P.T.S.L. S.R.L., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a omis evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale derulate în perioada 30 iunie - 29 noiembrie 2006 şi a veniturilor realizate, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 5.832.914,29 RON (deci mai mare de 500.000 euro), iar prin declararea fictivă a sediului firmei pe care o administra s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, infracţiuni săvârşite în concurs real (art. 33 lit. a) C. pen.), urmând ca, raportat la cuantumul prejudiciului, să se dispună schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii în cazul infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi a agravantei prev. de alin. (3).
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social moderat al faptelor, împrejurările săvârşirii acestora, cuantumul extrem de ridicat al prejudiciului cauzat statului şi perioada scurtă de timp în care a săvârşit activitatea ilicită, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 50 ani, este la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine relativ sinceră în cursul urmării penale şi de regret, are o locuinţă stabilă în municipiul Ploieşti şi este şcolarizat 12 clase, având deci posibilitatea de a munci şi a achita din prejudiciu.
Faţă de argumentele prezentate, văzând cauza legală de atenuare a pedepsei prev. de art. 3201 C. proc. pen., reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c pentru ambele infracţiuni, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,b,c (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite aceste pedepse, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a a), b), c) (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale).
Apreciind că scopul aflictiv şi moralizator al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, în temeiul art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului, stabilind un termen de încercare de 7 ani.
Sub aspectul laturii civile, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 C. civ., ale legislaţiei fiscale indicate mai sus, dar şi dispoziţiile O.G. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, în baza art. 346 alin. (1), a fost obligat inculpatul P.I.D. să plătească părţii civile Statul Român prin ANAF suma de 5.832.914,29 RON, compusă din 3.097.786,48 RON accize, 1.484.783,67 RON TVA, 1.250.344,15 RON impozit pe profit, la care se vor adăuga obligaţii fiscale accesorii, adică penalităţi şi majorări de întârziere potrivit art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92 din 2003.
Având în vedere înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală ce emană de la AFP de domiciliu al inculpatului, din care rezultă că acesta nu deţine bunuri mobile sau imobile şi nu are momentan loc de muncă şi nici alte venituri, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea părţii civile de luare a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, neputându-se institui o măsură asiguratorie asupra unor bunuri viitoare.
În ceea ce priveşte înscrisul fals, respectiv contractul de comodat, instanţa a constatat că acesta a produs consecinţe juridice, fiind înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov cu prilejul înregistrării SC G.P.T.S.L. SRL Autorii realizării acestui înscris nu au fost identificaţi până la momentul respectiv, iar prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., întrucât s-a prescris răspunderea penală, având în vedere limitele pedepsei pentru această infracţiune în raport cu prevederile art. 122 lit. d) C. pen.
Văzând dispoziţiile art. 348 C. proc. pen., instanţa de judecată a dispus desfiinţarea totală a înscrisului fals intitulat „Contract de comodat pentru un bun imobil" ce poartă data de 31 mai 2006, ataşat la dosar.
Împotriva acestei soluţii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a declarat apel înlăuntrul termenului legal stipulat în art. 363 C. proc. pen., solicitând majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, apărând nejustificată în opinia sa reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în contextul incidenţei art. 3201 C. proc. pen., schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante şi reţinerea ca aplicabile a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., în loc de cele ale art. 76 lit. d) C. pen., dată fiind valoarea prejudiciului care se ridică la o sumă de peste 200.000 de RON. S-a susţinut că se impune a se lua în calcul gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor de evaziune fiscală, explicaţiile superficiale oferite de inculpat cu privire la angrenarea sa în demersul infracţional, prejudiciul ridicat cauzat bugetului de stat, elemente care demonstrează greşita dozare a cuantumului pedepselor aplicate la fond.
Prin Decizia penală nr. 39/Ap din 3 aprilie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 25/S din data de 2 februarie 2012 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub următoarele aspecte:
- al greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. faţă de inculpatul P.I.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;
- al greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 76 lit. d) C. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Rejudecând în aceste limite, a înlăturat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. art. 74 lit. c) C. pen. reţinută faţă de inculpatul P.I.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
A înlăturat dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen. reţinute de către prima instanţă pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi a reţinut pentru această infracţiune prevederile art. 76 alin. (2) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor Sentinţei apelate.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Braşov, a sumei de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, sumă ce se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Curtea de apel, examinând cauza, a reţinut următoarele aspecte:
- impozitele instituite în majoritatea statelor lumii sunt caracterizate prin diversitatea lor determinată de deosebirile care privesc atât trăsăturile de formă, cât şi de conţinut, cele cu caracter fiscal fiind instituite în scopul realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului, ţinând cont că o obligaţie fiscală reprezintă conţinutul fundamental al raportului juridic fiscal, constând în obligaţia juridică stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina persoanelor fizice şi juridice de a plăti o sumă de bani la termene prestabilite, în contul bugetelor publice, că în prezent codul de procedură fiscală reglementează cadrul G. de manifestare a obligaţiei fiscale care se naşte dintr-un act numit generic „titlu de creanţă" prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, că autoritatea fiscală este îndreptăţită să aprecieze, conform art. 6 din C. proc. fisc., în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege;
- infracţiunile de evaziune fiscala sunt prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) - g) şi alin. (2) şi (3) şi constau în săvârşirea unor fapte cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Sustragerile se pot realiza în principal prin ascunderea bunurilor sau surselor impozabile, omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, evidenţierea în actele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, sustragerea de la verificările financiare, alterarea, distrugerea sau ascunderea unor acte contabile.
Urmarea imediată este concretă, materială, deoarece se urmăreşte evitarea achitării plăţii datorate bugetului de stat. Astfel, s-a reţinut că inculpatul a acţionat tocmai pentru a obţine acest rezultat axat pe dobândirea unor venituri ilicite, neînregistrând în mod corespunzător veniturile provenite din comercializarea unor produse;
- în speţă, pentru stabilirea prejudiciului cert cauzat bugetului consolidat al statului prin neînregistrarea în evidenţele contabile a operaţiunilor comerciale derulate cu SC ICS SRL, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, că inculpatul este atât asociat unic, cât şi administrator al SC G.P.T.S.L. SRL, ce are ca obiect de activitate declarat intermedieri în comerţul cu material lemnos şi materiale de construcţii,
- urmare a unui control operativ, inopinat, efectuat de Garda Financiară la sediul SC ICS SRL, s-a constatat că în intervalul iunie-noiembrie 2006, societatea în cauză a achiziţionat produse petroliere, motorină şi combustibil lichid uşor de la SC G.P.T.S.L. SRL în cantitate totală de 2.839.544 kg, dispunându-se în consecinţă efectuarea unor verificări şi la sediul declarat al societăţii administrată de inculpat, constatându-se că practic aceasta nu a funcţionat niciodată la respectiva adresă, indicându-se de către reprezentantul său legal un sediu social în mod fictiv. Această din urmă societate a emis un număr de 61 facturi fiscale pentru livrările către SC ICS SRL, deşi în obiectul său de activitate nu era şi comerţul cu astfel de produse, facturile nefiind însoţite de documentul administrativ aferent cum cer dispoziţiile art. 187 din C. fisc., de declaraţii de conformitate care să certifice calitatea produselor şi provenienţa lor legală cum este inserat în art. 239 din Legea nr. 571/2003;
- potrivit art. 79 C. proc. fisc., în vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare, or, inculpatul, în calitate de administrator, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a omis evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale derulate în intervalul 30 iunie - 29 noiembrie 2006 şi a veniturilor încasate, cauzând un prejudiciu considerabil părţii civile, iar prin declararea fictivă a sediului social a urmărit să se sustragă verificărilor financiare operate în temeiul prevederilor art. 94 C. proc. fisc.;
- dacă legiuitorul a statuat că documentele justificative şi evidenţele financiar-contabile şi fiscale constituie mijloace de probă relevante pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor fiscale, inculpatul a avut un comportament fiscal neadecvat, neţinând evidenţa contabilă potrivit legii;
- contravaloarea produselor petroliere a fost virată de CS ICS art. SRL în conturile bancare ale SC G.P.T.S.L. SRL, de unde banii au fost ridicaţi de inculpat.
Astfel, s-a reţinut imputabilitatea faptelor reclamate, inculpatul acţionând în mod liber şi nu sub determinarea unor constrângeri exterioare, de natură a-i imprima o conduită străină şi nedorită de el, însă s-a apreciat că pentru o corectă aplicare a legii penale, prima instanţă a omis să indice ca incidente dispoziţiile art. 76 alin. (2) şi nu art. 76 lit. d) C. pen., câtă vreme prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului depăşeşte suma de 500.000 euro, iar prin „consecinţe deosebit de grave" se înţelege conform art. 146 C. pen. o daună materială mai mare de 200.000 RON, şi, mai mult, a reţinut a fi aplicabile prevederile art. 74 lit. c) C. pen. în contextul incidenţei procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen. S-a reţinut în acest sens că pentru a beneficia de reducerea permisivă prin art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., un inculpat trebuie să manifeste o atitudine sinceră, de recunoaştere în totalitate şi regret a faptelor comise, să se prezinte benevol în faţa autorităţii judiciare şi să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ceea ce denotă că s-au reţinut două beneficii de reducere a pedepsei în considerarea aceleiaşi atitudini procesuale.
Relativ la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, curtea de apel a apreciat că acestea sunt perfect adaptate cazului individual concret, fiind adecvate nu numai în raport cu pericolul social concret al faptelor săvârşite, care rămân în centrul procesului de individualizare, dar şi cu periculozitatea inculpatului, cu gradul său de moralitate şi şansele de reeducare pe care el le prezintă, nesupunându-l unui spor de privaţiuni ori restricţii nenecesar pentru a i se corecta conduita, ci dimpotrivă sunt apte a-i anihila concepţiile şi deprinderile antisociale, a stopa o ipotetică perseverenţa infracţională. Funcţie de circumstanţele reale şi personale incidente, dar şi de natura contribuţiei proprii a acestuia, s-a apreciat că pedepsele opozabile inculpatului aflat la primul conflict cu rigorile legii penale sunt de natură să-i influenţeze în mod pozitiv conştiinţa, caracterul şi deprinderile, determinându-i formarea unui alt mod de viaţă, fiind în aşa fel alese şi dozate încât să nu-i provoace suferinţe excesive şi să-şi exercite acţiunea de constrângere numai în limitele necesare. S-a reţinut că acestea sunt ferme nu pentru că sunt aspre, ci pentru că sunt stabilite pe baza criteriilor inserate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), răspunzând întru totul exigenţelor legii penale.
Relativ la individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante aplicate, curtea de apel a luat în calcul aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se îndrepta prin autoreeducare, dată fiind absenţa antecedentelor penale, apreciind că pe parcursul unui termen de încercare inculpatul va trăi sub ameninţarea consecinţelor mai grave pe care va fi ţinut să le suporte în ipoteza săvârşirii din nou a unei infracţiuni, suspendarea sub supraveghere prin măsurile anume inserate de legiuitor fiind de natură a-l intimida şi reeduca totodată, determinându-l la un autocontrol deosebit în ce priveşte respectarea legii penale. Ca atare, s-a apreciat a fi oportune prevederile art. 861 C. pen. ce implică supunerea inculpatului pe durata termenului de încercare de 7 ani unor măsuri de supraveghere speciale, încât pronunţarea acestei soluţii va constitui pentru inculpat un avertisment, în sensul că o va privi ca o reacţie a societăţii, susceptibilă de a se repeta în forme mai intense în ipoteza în care va săvârşi din nou o infracţiune în cursul termenului de încercare.
Împotriva Deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a Deciziei penale atacate şi aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
S-a susţinut că pedeapsa a fost greşit individualizată, în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, reţinerea circumstanţelor atenuante, cât şi modalitatea de executare, având în vedere gravitatea faptei, dar şi valoarea mare a prejudiciului, care nu a fost acoperit.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, inculpatul recunoscând, de altfel, comiterea faptelor, beneficiind de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Astfel fiind, au fost reţinute în favoarea inculpatului dispoziţiile privind beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa de fond aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, care a fost menţinută de instanţa de prim control judiciar.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de Parchet nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile G. prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care este infractor primar.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că este justificată reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. având în vedere conduita bună a acestuia anterior săvârşirii faptei, dar şi lipsa antecedentelor penale, reţinându-se, de asemenea, că în mod corect instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., în loc de art. 76 lit. d) C. pen. întrucât prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului depăşeşte suma de 500.000 euro, iar prin „consecinţe deosebit de grave" se înţelege conform art. 146 C. pen. o daună materială mai mare de 200.000 RON.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte reţine că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate- ori în speţă, faţă de natura faptei comise, de circumstanţele personale ale inculpatului, în mod corect instanţele au apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării este suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni, datele personale ale inculpatului, dar şi lipsa antecedenţei penale, fiind corect evaluate de instanţe cu prilejul stabilirii modalităţii de executare a pedepsei, respectiv aceea prevăzută de dispoziţiile art. 861 C. pen.
Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului apare ca fiind temeinică şi legală, aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei fiind, de asemenea, corect stabilită.
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov împotriva Deciziei penale nr. 39/Ap din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.I.D.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2872/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2973/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
