ICCJ. Decizia nr. 2973/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2973 /2012
Dosar nr. 5569/117/2011
Şedinţa publică din 24 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 19 ianuarie 2012, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul H.V. în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., s-a admis acţiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 18.578 RON, despăgubiri civile reprezentând TVA, precum şi dobânzi de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data de 31 mai 2010. inculpatul fiind obligat a plăti părţii civile şi accesoriile acestor sume începând cu data de 01.06.2010 şi până la data plăţii efective.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, care se avansează din fondul Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj emis în dosarul de urmărire penală nr. 255/P/2011 şi înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 04 iulie 2011 sub număr unic de Dosar 5569/117/2011, a fost trimis în judecată inculpatul H.V., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
S-a reţinut, în esenţă, în actul de inculpare că inculpatul H.V., în calitate de asociat şi administrator al SC „L.E.I." SRL din Cluj-Napoca, în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziţionate din Germania, în valoare de 3.763.240 RON, echivalentul a 895.846 euro, către diverse persoane fizice, avea obligaţia să colecteze un TVA în cotă de 19% în sumă de 617.238 RON, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de 9.498 RON, care a fost aplicată doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, respectiv care prin neînregistrarea în contabilitate a unor livrări intracomunitare în valoare de 97.778 RON, s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 RON, cauzând un prejudiciu total în sumă de 715.016 RON bugetului de stat.
Aşa cum a rezultat din informaţiile comunicate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, la sfârşitul anului 2008. inculpatul H.V., la acea vreme în vârstă de 41 de ani. a înfiinţat SC „L.E.I." S.R.L., cu sediul în municipiul Câmpia Turzii. Societatea nou înfiinţată avea ca obiect principal de activitate comerţul cu autoturisme şi autovehicule uşoare sub 3,5 tone.
Din actele contabile ale societăţii, din procesul-verbal de control al organelor fiscale ca şi din anexele la acest proces-verbal a rezultat că în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, inculpatul a desfăşurat în calitate de administrator şi asociat unic al societăţii de mai sus, comerţ cu mijloace de transport uzate, second hand, achiziţionând diferite autovehicule de la vânzători din Germania care au fost revândute către diverse persoane fizice din România.
În data de 31 mai 2010, reprezentanţii A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj, Activitatea de Inspecţie Fiscală - SIF 4, în urma unui control efectuat cu privire la achiziţiile intracomunitare efectuate de SC „L.E.I." SRL cu sediul în municipiul Câmpia Turzii, în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009 şi la modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale rezultate din aceste achiziţii, respectiv modul de respectare a prevederilor legale de către inculpat referitor la TVA, au constatat că acesta nu a achitat TVA în sumă de 715.016 RON.
Din procesul-verbal al echipei de control a rezultat că, în perioada mai sus menţionată, inculpatul, în calitate de reprezentant al „L.E.I." SRL Câmpia Turzii, a achiziţionat pe bază de factură de la diferite firme din Germania autoturisme uzate, în valoare totală de 3.763.240 RON, echivalentul a 895.846 euro, comunicând către firmele furnizoare codul valabil de plătitor de TVA RO 24848130, motiv pentru care aceste firme au facturat bunurile respective în regim de scutire de TVA deoarece în acest caz obligaţia de plată a TVA-ului revenea firmei din statul de destinaţie a bunurilor, adică societăţii de mai sus, care avea sediul în România.
Inculpatul H.V., deşi a vândut toate autoturismele achiziţionate din Germania către diverse persoane fizice, având obligaţia să colecteze TVA în cotă de 19% în sumă de 715.016 RON, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de 9.498 RON, care a fost aplicată doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare.
Organele de inspecţie fiscală au constatat, de asemenea, că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate achiziţii intracomunitare în sumă de 97.778 RON şi, în acest mod, acesta s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 RON. Această sumă a fost reţinută de organele de control în suma globală de 715.016 RON reprezentând TVA.
Inculpatul H.V., care în perioada 10 decembrie 2008 - 14 ianuarie 2010 a fost administrator şi asociat unic al SC „L.E.I." SRL, în luna ianuarie 2010 a cesionat părţile sociale în favoarea numiţilor D.I.D. şi D.I., domiciliaţi în judeţele Timiş şi Arad, cesiune ce a însemnat şi predarea tuturor documentelor societăţii către cei doi. Noii asociaţi, cu toate eforturile depuse de organele de control, nu au putut fi contactaţi, iar invitaţia adresată noului administrator D.I.D. a fost returnată cu menţiunea „destinatar mutat".
În baza art. 22 din Regulamentul CE nr. 1798/2003 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA, s-a solicitat de către organele fiscale un raport VIRS. VIES sau Sistemul de Schimb de Informaţii privind TVA-ul este un mijloc electronic de transmitere a informaţiei referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea numerelor de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE şi la livrările intracomunitare efectuate de furnizori din state membre. Cu ajutorul acestui sistem au putut fi identificate toate livrările de marfă din perioada decembrie 2008 -decembrie 2009 de la firme din Germania către societatea condusă de inculpat, având codul TVA RO 24848130.
în cauză a fost audiată martora S.A.I. care a condus evidenţele contabile ale SC „L.E.I. SRL" SRL în perioada în care administrator a fost inculpatul. Martora a arătat că pe baza informaţiilor primite de la alţi contabili din cadrul unor firme care aveau un obiect de activitate similar şi de la angajaţi ai AFP Câmpia Turzii, a considerat că TVA-ul se calculează doar la marja de profit şi nu la întregul preţ de re vânzare.
S-a reţinut că este real faptul că, ulterior, martora a aflat că TVA-ul se aplică la marja de profit la achiziţiile intracomunitare doar dacă societatea şi achiziţia îndeplinesc anumite condiţii. Astfel, aceste condiţii sunt prevăzute de art. 1522 din C. fisc., respectiv Legea nr. 571/2003.
Ascultat în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată inculpatul a recunoscut că a aplicat TVA-ul numai la marja de profit, deoarece aşa a fost sfătuit de către persoane ce administrau sau deţineau părţile sociale ale unor firme cu obiect de activitate similar şi de propria contabilă, despre care iniţial a arătat că ar fi o anume doamna A., iar nu martora S.A.I.
Instanţa a apreciat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală numai în ce priveşte neînregistrarea în contabilitate a unor achiziţii intracomunitare în sumă de 97.778 RON şi în acest mod inculpatul s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 RON.
Pentru diferenţa de prejudiciu, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, incriminată de prevederile art. 9 lit. b) din Lege nr. 241/2005.
S-a reţinut că, potrivit textului legal mai sus amintit, constituie infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
În acest sens, s-a avut în vedere că din procesul-verbal întocmit de organele fiscale, nu a reieşit că inculpatul nu ar fi evidenţiat operaţiunile comerciale, cu excepţia celor în sumă de 97.778 RON, arătate mai sus. De asemenea, nu a rezultat nici că inculpatul nu ar fi evidenţiat veniturile realizate, dimpotrivă, au fost evidenţiate achiziţiile intracomunitare şi preţul de vânzare, către persoane fizice, al autoturismelor cumpărate de firma inculpatului, însă, inculpatul, prin interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1522 din Legea nr. 571/2003, a calculat şi a plătit TVA numai la marja de profit rezultată din re vânzarea bunurilor achiziţionate din spaţiul Uniunii Europene.
S-a reţinut că, potrivit unui studiu publicat în „Curierul Fiscal" nr. 10 din anul 2008, frauda de tip carusel privind taxa pe valoarea adăugata aferentă achiziţiilor intracomunitare este o prezenţă de necontestat, deşi nedorită, în spaţiul comunitar. Mecanismul în sine se structurează pe regimul tranzitoriu actual de impozitare a schimburilor intracomunitare, care presupune, ca regulă generală, impozitarea schimburilor intracomunitare de bunuri, efectuate între persoane impozabile, în statul membru de destinaţie. Odată cu integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, o parte din agenţii economici din România au căutat sa asimileze „din mers" practicile infracţionale de fraudare a obligaţiilor fiscale, „experimentate" de mai mulţi ani în spaţiul comunitar şi, de foarte multe ori, chiar cu „succes".
În acelaşi studiu sunt redate patru metode de fraudare a bugetului statului, prin neplata TVA-ului raportat la achiziţiile intracomunitare.
O prima metodă şi „metoda clasica", se refera la achiziţiile intracomunitare efectuate de un operator economic din România.
De ex., firma A din România, înregistrată în scopuri de TVA în baza art. 153 din Codul fiscal, doreşte să facă o achiziţie intracomunitară de la firma B, situată într-un stat membru.
Pentru eludarea acestor obligaţii fiscale, reprezentând TVA, factorii de Decizie ai firmei A vor înfiinţa o alta firmă de tip „săgeată", firma C, al cărei asociat unic şi administrator să fie un „om de paie", firma C fiind controlată în fapt tot de reprezentanţii firmei A. La înfiinţarea firmei C, aceasta se declară plătitoare de TVA prin opţiune, dar declară o cifră de afaceri anuală sub pragul valoric de 100.000 euro, pentru a beneficia de posibilitatea depunerii trimestriale a decontului de TVA, în acord cu prevederile art. 1561 alin. (2) şi (3) C. fisc. Ulterior, firma C efectuează achiziţiile intracomunitare de la firma B, firma C aplicând pentru aceste operaţiuni regimul de taxare inversă.
Mărfurile astfel achiziţionate sunt facturate ulterior către beneficiarul în fapt al acestora, respectiv firma A. Pentru aceste operaţiuni de livrare internă, firma C colectează TVA-ul aferent, iar firma A îl va deduce, folosind drept document justificativ facturile întocmite de firma C, în acord cu prevederile art. 155 alin. (5) C. fisc. Operaţiunile descrise anterior au o „durată de viaţă" precis determinată, respectiv de maxim 3 luni, până la termenul limită prevăzut privind obligaţia firmei C de a depune decontul de TVA; cu puţin timp înainte de împlinirea acestui termen, firma C „dispare", fără a mai putea fi identificată ulterior şi fără a înregistra, declara şi plăti TVA-ul colectat ca urmare a livrărilor interne efectuate către firma A. Practic, firma C are ca „unic obiect de activitate" furnizarea de documente justificative către firma A, în scopul deducerii TVA-ului de către aceasta din urmă.
O a doua metodă privind frauda de tip „carusel" reprezintă, în fapt, o forma de „perfecţionare" a celei descrise anterior, în sensul că produsele ajung în final de la firma A la firma B, expeditorul lor iniţial. Această metodă poate fi identificată ca mecanismul de autogenerare a fraudei de tip „carusel", cu efecte vizibile în ieftinirea produselor ce fac obiectul acestor tranzacţii. Acest mecanism se structurează pe faptul că preţul de livrare al firmei A către firma B, adică preţul de livrare fără TVA, deoarece, în momentul în care firma A vinde către firma B, firma A efectuează o livrare intracomunitară, ce intră în categoria operaţiunilor scutite de TVA cu drept de deducere, este inferior preţului de vânzare practicat iniţial de firma B către firma C; firma A poate „susţine" acest preţ de livrare din „câştigul din TVA" care îi revine în urma tranzacţiilor derulate, în amonte, cu firma C.
O a treia metodă a acestui tip de fraudă se refera la livrările simulate, efectuate de un agent economic din România, înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 C. fisc., către un agent economic din alt stat membru, înregistrat în scop de TVA în baza legislaţiei specifice a statului membru din care acesta face parte. în acest sens, firma din România efectuează o livrare intracomunitară, facturează fără TVA în baza codului de TVA aparţinând unui agent economic extern din spaţiul comunitar, dar, în fapt, vinde produsele respective pe piaţa internă „la negru". Aceasta metoda se poate realiza atât prin complicitatea partenerului extern, care comunică codul său de TVA, sau fără ştiinţa acestuia, spre exemplu, prin procurarea codului de TVA din diverse mijloace de informare. Aşa-zisa «livrare intracomunitară» în cauză va trebui evidenţiată de agentul economic din România în decontul de TVA, declaraţia, iar datele raportate autorităţilor publice din România vor fi confruntate ulterior cu cele raportate, de partenerul extern, autorităţilor publice din ţara sa. însă, în acest interval de timp, agentul economic în cauză va cere rambursarea TVA-ului şi, ulterior, se va „volatiliza".
În fine, o a patra metodă, se referă la situaţia în care un agent economic din România, înregistrat în scopuri de TVA în baza art. 153 C. fisc., efectuează o achiziţie intracomunitară şi declară toate operaţiunile în acest sens din punct de vedere absolut legal. Ulterior, înregistrează un adaos comercial infim şi simulează vânzarea en detail, prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale. în fapt, produsele respective sunt comercializate pe „piaţa paralelă" la preţuri mult mai mari decât cele înregistrate în evidentele contabile. Exemplul „clasic" în acest sens îl reprezintă achiziţia intracomunitară de făină, simulându-se comercializarea acesteia en detail către persoane fizice, a căror identificare ulterioară nu este cerută de niciun text de lege şi, de altfel, nici nu pot fi identificate, dar în realitate fiind vândută către diverse unităţi de panificaţie şi patiserie.
Din toate metodele evidenţiate prin studiul de mai sus, s-a evidenţiat intenţia directă a administratorilor firmelor româneşti din exemplele date, de a frauda statul, prin neplata în totalitate a TVA-ului rezultat în urma unor schimburi comerciale intracomunitare. Ori în cauza în speţă, s-a reţinut că o astfel de intenţie nu este atât de evidentă şi necalcularea TVA-ului la întregul preţ de vânzare al autoturismelor este rezultatul interpretării eronate a unui text din legea fiscală.
S-a considerat că pentru evitarea unor situaţii similare, legiuitorul ar trebui să intervină, pentru reglementarea ca infracţiune ori ca şi contravenţie, în funcţie de pericolul social al unei astfel de fapte, prin modificarea legii evaziunii fiscale.
În privinţa neînregistrării în contabilitate a unor achiziţii intracomunitare cu scopul de a se sustrage de la plata TVA. s-a reţinut că inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a reuşit acest lucru din cauza stării de boală şi a imposibilităţii deplasării, unele acte contabile primare şi justificative i-au fost transmise martorei S.A.I., contabila firmei pe care o administra inculpatul, prin intermediul martorului K.E. şi că acesta este posibil să nu fi predat actele respective contabilei. Instanţa a procedat la ascultarea acestui martor, ori din cele declarate de acesta, o asemenea ipoteză nu s-a verificat. Astfel, martorul a declarat că, după declanşarea bolii inculpatului, acesta a cesionat părţile sociale ale firmei unor persoane, despre care nu cunoaşte amănunte. Până la cesionare însă, inculpatul s-a ocupat personal de administrarea concretă a firmei.
în drept, s-a reţinut că fapta inculpatului H.V., care în calitate de asociat şi administrator al SC „L.E.I." SRL clin Câmpia Turzii, în perioada decembrie 2008 decembrie 2009, prin neînregistrarea în contabilitate a unor livrări intracomunitare în valoare de 97.778 RON, s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 RON, cauzând un prejudiciu bugetului de stat echivalent cu suma de mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
La dozarea pedepsei, instanţa a ţinut seama de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială pentru infracţiunea dedusă judecăţii şi anume închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, de gradul de pericol social al faptei, concretizat în modul simplist, neelaborat, în care inculpatul a acţionat, în prejudiciul nu foarte însemnat. S-a luat în considerare şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale a recunoscut fapta şi care este grav bolnav, instanţa luând la cunoştinţă în acest sens, actele medicale de la filele 36 - 38 din dosarul instanţei şi percepând în mod nemijlocit că inculpatul se deplasează cu foarte mare greutate. Din actele medicale despre care s-a vorbit mai sus a reieşit că inculpatul este încadrat permanent într-un grad de handicap, având o deficienţă funcţională gravă şi necesitând asistent personal.
Din această perspectivă, s-a apreciat că starea sănătăţii inculpatului reprezintă o circumstanţă judiciară facultativă, în sensul art. 74 alin. (2) C. pen.
Prin urmare, pedeapsa inculpatului a fost coborâtă sub minimul special de 2 ani închisoare, instanţa apreciind că pedeapsa de 6 luni închisoare reprezintă o sancţiune aptă să-i atragă atenţia asupra consecinţelor profund antisociale ale faptei sale, în contextul în care fenomenul infracţional evazionist a căpătat o amploare semnificativă, organele statului fiind ferm angajate în eradicarea acestuia.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
în cauză, A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 932.923 RON reprezentând TVA în valoare de 715.016 RON, de la plata căreia s-a sustras inculpatul, respectiv majorări de întârziere în sumă de 217.907 RON.
Ţinând seama de faptul că instanţa a apreciat că numai suma de 18.578 RON reprezintă urmarea activităţii infracţionale a inculpatului, prin neînregistrarea operaţiunilor comerciale, adică a achiziţiilor intracomunitare, deci numai în această măsură există legătură între faptă şi prejudiciu, în temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., instanţa a admis acţiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi, în consecinţă, a obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 18.578 RON despăgubiri civile reprezentând TVA, precum şi dobânzi de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data de 31 mai 2010, obligând inculpatul a plăti părţii civile şi accesoriile acestor sume începând cu data de 01 iunie 2010 şi până la data plăţii efective. Celelalte pretenţii au fost respinse, iar pentru diferenţa de sumă, partea civilă va trebui să recupereze TVA-ul de plată, prin mijloacele de executare fiscale de care dispune.
Împotriva Sentinţei tribunalului au declarat apel partea civilă ANAF prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi inculpatul H.V.
Prin motivele scrise, partea civilă a învederat că inculpatul datorează acesteia, aşa cum s-a precizat prin constituirea de parte civilă făcută în faţa procurorului, precum şi în faţa primei instanţe, suma de 932.923 RON despăgubiri civile compusă din: 715.016 RON TVA şi 217.907 RON majorări aferente, precum şi accesoriile corespunzătoare sumei de 715.016 RON de la data de 31 mai 2010, aceea a încheierii procesului-verbal de control cu nr. 1357 şi până la data plăţii efective a debitului, sume la care inculpatul este obligat potrivit prevederilor art. 119 - 1201 C. proc. fisc.
Inculpatul H.V. a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu a avut intenţia de a frauda bugetul de stat, iar în subsidiar, a apreciat că reeducarea sa este posibilă raportat la maladiile grave de care suferă: ale sângelui, rinichilor şi ficatului şi prin aplicarea unei sancţiuni mult reduse, sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., ţinându-se cont de faptul că nu a mai fost confruntat cu legea penală şi a cooperat cu organele judiciare.
Prin Decizia penală nr. 81/A din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori a admis apelul părţii civile A.N.A.F reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj, împotriva Sentinţei penale nr. 14/A/19 ianuarie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o în latură civilă şi, judecând sub acest aspect:
A obligat inculpatul H.V. să achite părţii civile A.N.A.F prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj suma de 932.923 RON, despăgubiri civile, compusă din: 715.016 RON TVA şi 217.907 RON majorări aferente, precum şi accesoriile corespunzătoare sumei de 715.016 RON de la data de 31 mai 2010 şi până la plata efectivă a debitului.
A admis apelul inculpatului H.V., împotriva Sentinţei penale nr. 14 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi, judecând sub acest aspect:
A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., conform art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., acela de 2 ani şi 6 luni.
Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării art. 83 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71, 4 lit. a) teza a II-a C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii.
A menţinut restul dispoziţiilor Sentinţei apelate.
A stabilit onorariu apărător oficiu în sumă de 50 RON, ce se achita Baroului de Avocaţi Cluj din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanţa de prim control judiciar, examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a constat că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, concretizată în încadrarea juridică a infracţiunii, descrierea faptei, pedeapsa aplicată, fiind netemeinică însă modalitatea de executare a pedepsei raportat la afecţiunile de care suferă inculpatul, acestea necesitând prezenţa permanentă a unei alte persoane care să-i ofere ajutor, cu ocazia deplasării.
S-a constatat că latura civilă, de asemenea, a primit o rezolvare necorespunzătoare, fiind încălcate dispoziţiile Codului de procedură fiscală.
Cu privire la apelul părţii civile A.N.A.F prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, s-a reţinut că taxarea inversă este o procedură excepţională ce simplifică colectarea şi deducerea taxei pe valoare adăugată (TVA), aspecte care ridică numeroase probleme în practica contabilă de zi cu zi, cu implicaţii semnificative la nivelul activităţii societăţilor comerciale. Aplicarea taxării inverse pentru anumite tipuri de activităţi reprezintă o necesitate cu beneficii în două direcţii. Pe de o parte, contribuie în mod semnificativ la prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, iar pe de altă parte, oferă o şansă reală de supravieţuire agenţilor economici care s-ar putea confrunta cu probleme grave de lichiditate.
S-a reţinut, aşa cum se arată şi în practica judiciară comercială, că „taxarea inversă se aplică în cazul operaţiunilor externe (prestări de servicii, livrări de bunuri şi achiziţii intracomunitare) în legătură cu care Codul fiscal prevede că obligaţia de plată a TVA-ului revine beneficiarului, pentru a evita ca furnizorul bunurilor sau prestatorul serviciilor din străinătate să fie obligat să se înregistreze în scopuri de TVA în România, pentru operaţiuni ocazionale".
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat că Tribunalul Cluj, sub aspectul laturii civile a cauzei, l-a obligat pe inculpat să achite părţii civile A.N.A.F suma de 18.578 RON reprezentând TVA, precum şi dobânzi de întârziere aferente acestei sume, calculate până la 31 mai 2010, precum şi accesoriile bugetare aferente acestor sume începând cu data de 1 iunie 2010 şi până la data plăţii efective.
Astfel, s-a reţinut că hotărârea este criticabilă întrucât prejudiciul creat de inculpat bugetului de stat trebuie recuperat conform normelor şi dispoziţiilor legale prevăzute în Codul de procedură fiscală în art. 119 - 1201.
Totodată, potrivit art. 126 alin. (8) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a rezultat că la vânzarea autovehiculelor second-hand pe teritoriul României, SC L.E.I. SRL avea obligaţia de a aplica regimul normal de TVA, în sensul de a colecta taxa pe valoare adăugată la preţul de vânzare al autovehiculelor second-hand şi nu doar la marja de profit.
S-a avut în vedere că în urma verificării efectuate de către inspecţia fiscală a A.N.A.F, s-a recalculat TVA datorat de către firma inculpatului, prin aplicarea cotei de 19 % asupra preţului de achiziţie al autovehiculelor second-hand achiziţionate şi comercializate de societate respectivă, rezultând suma de 715.016 RON. Pentru diferenţa stabilită suplimentar, echipa de inspecţie fiscală a calculat majorări de întârziere în sumă totală de 217.907 RON. Operaţiunile de mai sus au fost consemnate în raportul de inspecţie fiscală nr. 12.793/31 mai 2010 şi, respectiv, în decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. 749 din 31 mai 2010.
Aşa fiind, curtea de apel a apreciat ca fiind fondat apelul părţii civile A.N.A.F reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj, inculpatul H.V. fiind obligat să achite părţii civile A.N.A.F prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj suma de 932.923 RON, despăgubiri civile, compusă din: 715.016 RON TVA şi 217.907 RON majorări aferente, precum şi accesoriile corespunzătoare sumei de 715.016 RON de la data de 31 mai 2010, data întocmirii procesului-verbal de control cu nr. 1357 şi până la plata efectivă a debitului.
Cu privire la apelul inculpatului, s-a reţinut că primul motiv vizând achitarea acestuia pentru lipsa laturii subiective a infracţiunii nu poate fi acceptat, întrucât nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii. Astfel, s-a constatat că din probele dosarului a rezultat că în perioada decembrie 2008-decembrie 2009, inculpatul în calitate de reprezentant SC L.E.I. SRL Câmpia Turzii, a achiziţionat pe bază de factură de la diferite firme din Germania autoturisme uzate, în valoare totală de 3.763.240 RON, comunicând către firmele furnizoare codul valabil de plătitor de TVA - RO24848130, motiv pentru care aceste firme au facturat bunurile respective în regim de scutire de TVA, deoarece în acest caz obligaţia de plată a TVA-ului revenea firmei din statul de destinaţie a bunurilor, respectiv societăţii inculpatului, cu sediul în România. S-a reţinut că aceleaşi probe testimoniale şi scrise dovedesc faptul că inculpatul, în scopul de a se sustrage de la plata TVA în România, deşi în perioada supusă controlului a vândut toate autoturismele achiziţionate din Germania către diverse persoane fizice, având obligaţia să colecteze TVA în cotă de 19 %, în sumă de 715.016 RON, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de 9.498 RON, care a fost aplicată doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare.
Totodată, a fost avută în vedere împrejurarea potrivit căreia, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul apelant a încercat să transfere vinovăţia asupra contabilei S.I., însă a recunoscut că a aplicat TVA doar pe marja de profit, deoarece aşa a fost sfătuit şi de alte persoane care aveau societăţi cu activităţi similare şi, nu în ultimul rând, martora S.I. nu a fost angajată în calitate de contabilă la firma inculpatului, astfel că răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii i-a revenit administratorului, respectiv inculpatului,
S-a reţinut, de asemenea, că inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia în săvârşirea faptei prin declaraţia de la fila 17 u.p. în care învederează că, „dacă plătea TVA-ul, afacerea nu mai era profitabilă pentru el", condiţii în care s-a apreciat că este exclusă achitarea acestuia.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel vizând reducerea pedepsei, nici acesta nu a putut fi acceptat deoarece apelantului i-au fost recunoscute de către tribunal circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen., cărora li s-a dat eficienţa prev. de art. 76 C. pen., prin coborârea pedepsei la o sancţiune de doar 6 luni închisoare, la dozarea şi individualizarea acesteia fiind avute în vedere dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen., împrejurarea că inculpatul nu posedă antecedente penale, că a fost încadrat în muncă, că este pensionar de boală şi este în vârstă de 45 ani.
S-a reţinut că, în cauză, Tribunalul Cluj, printr-o aplicare şi corelare judicioasă a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă care se situează sub minimul special prevăzut de lege, sancţiune apreciată de către instanţa de apel ca adecvată pericolului social concret al faptei.
Pe de altă parte, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în regim de detenţie pentru apelant relevă caracterul inadecvat al unei asemenea sancţiuni, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilităţile reale ale scopului preventiv şi educativ prevăzut de lege. S-a reţinut din actele depuse la dosar că inculpatul prezintă grave boli ale sângelui, rinichilor şi ficatului: hemofilie formă severă, artropatie hemofilică generalizată, microlitiază renală şi hepatită cronică virală C şi, de asemenea, are un handicap motor sever, ce necesită o rezolvare chirurgicală, inculpatul putându-se deplasa doar cu ajutorul unei alte persoane.
În egală măsură, analiza actelor şi lucrărilor dosarului a relevat o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare a orientat instanţa de apel în menţinerea sancţiunii şi aplicarea unei modalităţi de executare a pedepsei neprivativă de libertate faţă de inculpat, aceea a suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.
Astfel, s-a reţinut că în privinţa inculpatului H.V. nu se poate ignora că acesta, în vârstă de 45 de ani la data comiterii infracţiunilor, este încadrat în muncă şi nu posedă antecedente penale, suferă de grave maladii ale organelor interne şi ale sângelui, de la data comiterii infracţiunii până la judecarea cauzei în apel a trecut un interval de timp de trei ani, iar în cazul infracţiunilor economice, ceea ce este prioritar este repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dovadă şi introducerea art. 74/1 C. pen. prin Legea nr. 202/2010, care dă posibilitatea aplicării unor sancţiuni administrative în cazul acoperirii pagubelor produse prin evaziune fiscală şi nicidecum dispunerea executării pedepselor prin privare de libertate, faţă de persoane care prezintă o stare medicală alterată, cum este şi cazul de faţă, aşa cum rezultă din referatul eliberat de Institutul Oncologic Cluj şi depus la dosar.
S-a reţinut că atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanţei judecătoreşti datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Totodată, s-a reţinut că mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a sancţiunii afectează temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare.
Împotriva Deciziei anterior menţionate, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a Deciziei penale atacate şi menţinerea Sentinţei primei instanţe în ceea ce priveşte latura penală, precizând că nu se impunea suspendarea condiţionată a executării pedepsei, având în vedere activitatea infracţională, desfăşurată pe parcursul unui an, valoarea mare a prejudiciului, neacoperit, declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală şi în instanţă, precum şi modalitatea de săvârşire a faptei. în subsidiar, s-a susţinut că s-ar putea aplica în cauză, eventual, dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen.
Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat în prezenta cauză.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile G.e prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care este infractor primar şi are o sănătate precară.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
în prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond şi cu cea de prim control judiciar, constată că este justificată reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. în favoarea inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, având în vedere toate circumstanţele personale ale acestuia, anterior expuse.
în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte reţine că suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanţă dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speţă, faţă de natura faptei comise, de modul concret de săvârşire, de circumstanţele personale ale inculpatului - care este încadrat în muncă şi nu posedă antecedente penale, suferă de grave maladii ale organelor interne şi ale sângelui -, în mod corect instanţa de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării este suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni, datele personale ale inculpatului, dar şi lipsa antecedenţei penale, fiind corect evaluate de instanţa de prim control judiciar cu prilejul stabilirii modalităţii de executare a pedepsei, respectiv aceea prevăzută de dispoziţiile art. 81 C. pen.
Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului apare ca fiind temeinică şi legală, aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei fiind, de asemenea, corect stabilită.
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 19 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul H.V.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2971/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2977/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
