ICCJ. Decizia nr. 2872/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2872/2012

Dosar nr. 9244/117/2011

Şedinţa publică din 19 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 167 din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Cluj s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.E. (fiul lui E. şi A., născut la data de 24 august 1952 în comuna Ormeniş, jud. Braşov, cetăţean român, studii 8 clase, pensionar de boală, văduv, recidivist, domiciliat în mun. Turda, jud. Cluj), pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de 9 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a fost privat pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

A luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire conform art. 113 C. pen., măsură cu privire la care va fi anunţată administraţia locului de deţinere după rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 05 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus, la rămânerea definitivă a sentinţei, prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii sistemului naţional de date genetice judiciare.

A luat act că partea vătămată R.B.A., domiciliat în mun. Turda, jud. Cluj nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 600 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 4.900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce a inclus şi onorariile apărătorilor din oficiu.

S-a reţinut ca situaţie de fapt că inculpatul B.E. este o persoană în vârstă de 59 ani, iar până în prezent a mai fost condamnat în două rânduri pentru infracţiuni contra vieţii, prin Sentinţa penală nr. 395/1995 la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor comisă în anul 1993, iar prin Sentinţa penală nr. 582/2003 - ambele ale Tribunalului Cluj - la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pentru o infracţiune de tentativă la omor calificat, comisă în anul 2003.

În cursul anului 2011, începând din a doua parte a lunii august, inculpatul locuia cu chirie la victima R.V., în casa proprietatea acestuia din Turda, locuind împreună în aceeaşi cameră de la parterul imobilului, în camera de la etaj locuind tot cu chirie martorul C.M.D.. Inculpatul şi victima au fost prieteni.

În după-masa zilei de 03 septembrie 2011, în jurul orei 21,00, un alt prieten al victimei R.V., pe nume I.I., s-a dus la acesta în vizită, având cu el un flacon de 2,5 litri cu bere, din care au început amândoi să consume. Martorul susţine că în jurul orelor 21,30 - 21,40 a intrat în casă la R.V. un bărbat cu mustaţă şi părul cărunt, despre care a aflat că se numeşte B.E. şi locuieşte în chirie în aceeaşi cameră cu prietenul său, şi care avea asupra sa o sticlă de suc de 250 ml cu rachiu. El mai afirmă că cei doi bărbaţi au început să discute în limba maghiară, timp în care R.V. şi-a adus din cămară mâncare într-o farfurie şi şi-a pus-o pe un taburet în faţa patului, începând să mănânce, iar cel căruia acesta îi spunea "M." a intrat la baie, observând că avea o figură încruntată şi că consumase şi mirosea puternic a alcool.

După ce bărbatul cu porecla "M." a revenit din baie, martorul susţine că a început să mănânce şi el din aceeaşi farfurie cu R.V., iar la un moment dat, în jurul orei 22,30, a coborât la ei în cameră şi chiriaşul de la etaj cu numele de C.M.D., pe care l-au servit cu un pahar cu bere, iar după ce i-a spus lui R.V. că i-a luat o ţigară şi a preparat o cafea pentru inculpat, a plecat înapoi la el în cameră. I.I. mai afirmă că în timp ce B.E. mânca, şezând pe fotoliul-pat din partea stângă a camerei, aproximativ în jurul orei 23,00, a început să îl certe pe R.V. deoarece spăla vasele într-un lighean folosit pentru igiena corporală, ridicând tonul la el şi jignindu-l, după care l-a lovit cu dosul palmei în piept, agresiune în urma căreia acesta a căzut pe spate pe patul pe care şedea.

În faza de urmărire penală martorul a afirmat că, în timp ce R.V. revenea cu picioarele spre podea, într-o fracţiune de secundă, B.E. l-a împuns cu cuţitul cu care mânca, pe prietenul său la încheietura de la genunchi din spate a piciorului drept, iar imediat a văzut cum a început să-i curgă sânge pe picior în jos pe sub pantaloni, începând să se adune o baltă de sânge. Audiat de instanţă, a revenit şi a specificat faptul că în realitate nu a văzut lovitura ci doar că, după ce martorul a revenit cu picioarele pe pământ, a observat că din piciorul drept îi curge sânge pe sub pantaloni. Din declaraţia inculpatului a reieşit însă că acesta l-a „agăţat" cu cuţitul cu care mânca pe R.V. pe care l-a atins în spatele genunchiului drept.

Martorul a afirmat în faza de urmărire penală că a vrut să-i facă ceva cu un garou prietenului său spre a nu-i mai curge sânge, declaraţie pe care a modificat-o în instanţă menţionând că ştia că trebuia să-i aplice un garou prietenului său dar s-a grăbit să sune la salvare.

Când victima s-a ridicat în picioare, martorul a observat că sângele a început să-i ţâşnească mai tare din zona înţepăturii, fapt pentru care afirmă că l-a luat în braţe pe prietenul său şi l-a scos afară la poartă, în stradă, lăsându-l acolo jos şi fugind să anunţe staţia de salvare din apropiere. Acolo a fost anunţat că trebuie să apeleze numărul de urgenţă 112 pentru că doar o ambulanţă poate să se deplaseze la locuinţa victimei. Martorul a făcut acest lucru de la o cabină telefonică publică situată în faţa spitalului.

Din probele administrate de către instanţă, respectiv din redarea convorbirii telefonice avute de martor cu operatorii de la 112 şi ambulanţă, a reieşit în primul rând că martorul a indicat ca şi adresă a victimei strada ... nr. 17, în realitate victima locuind la numărul 14, între cele două imobile fiind, conform planşei de la dosar o distanţă destul de mare având în vedere că imobilul de la numărul 14 se află în diagonală faţă de cel de la numărul 17, vis-a-vis, dar despărţite de partea de început a unui scuar-parc. În al doilea rând, martorul a minţit operatorul de la ambulanţă afirmând că nu ştie ce i s-a întâmplat prietenului său, că l-a găsit la poartă rănit, el doar trecând întâmplător prin faţa imobilului unde victima locuia. Deşi operatorul a insistat pentru a-şi da seama dacă trebuie să trimită sau nu poliţia la faţa locului, martorul a persistat în minciună.

Echipajul de pe ambulanţă care s-a deplasat în Turda pe strada ... nr. 17 - adresa indicată de martor, a constatat că victima nu locuieşte la acea adresă, acest lucru fiind comunicat şefului de echipaj (martorul O.N.L.) de persoanele ce domiciliau acolo. Acesta a cerut centralistei să-i comunice numărul de pe care s-a apelat 112, a sunat la acel număr de mai multe ori însă nu i-a răspuns nimeni. Ambulanţa s-a deplasat apoi spre sediu, însă, observând o persoană la o fereastră, şeful de echipaj a cerut şoferului să oprească, a întrebat unde locuieşte numitul R.V., i s-a comunicat că undeva vis-a-vis, fără a i se indica în mod clar imobilul, martorul a observat o poartă deschisă dar nu a intrat, iar după ce a mai sunat o dată la numărul de pe care a fost chemată salvarea, a decis deplasarea la sediu, astfel că echipajul de salvare nu a intervenit pentru salvarea victimei.

De menţionat este faptul că martorul a sunat de la un telefon public aflat în faţa Spitalului Policlinic Turda situat pe strada ..., o stradă aflată în imediată apropiere şi că ambulanţa a ajuns la faţa locului în 9 minute ceea ce înseamnă că martorul a minţit din nou când a afirmat că a aşteptat venirea salvării 35 - 40 minute, în realitate el abandonând victima şi plecând, fiind speriat.

Victima a fost ridicată de către inculpat de la poartă şi transportată în casă unde a fost culcată pe pat.

Inculpatul recunoaşte că a aplicat o lovitură cu cuţitul cu care mânca victima, pe care a nimerit-o în spatele genunchiului, însă susţine că doi dintre membrii echipajului de la ambulanţă au intrat în casă, au vorbit cu victima, au pansat-o şi, pentru că au constatat că aceasta nu doreşte deplasarea la spital, au plecat. Probele care susţin această împrejurare ar fi un pansament găsit cu ocazia cercetării la faţa locului, care nu avea cum să fie acolo deoarece inculpatul şi victima nu aveau pansament în casă, precum şi împrejurarea că inculpatul a recunoscut din fotografiile prezentate pe unul dintre cei care au intrat în casă, în persoana martorului I.E.

Interpretând probele de la dosarul cauzei instanţa constată că, deşi nu se poate stabili cu certitudine dacă echipajul a intrat în casă sau nu - dat fiind că membrii acestuia nu recunosc acest aspect, dar s-a găsit un pansament, este mai probabilă varianta martorilor pentru următoarele considerente:

Echipajul de pe ambulanţă s-a deplasat la faţa locului la ora 0.43, iar la ora 0.50 s-a declarat telefonic liber pentru intervenţie pe traseu, ceea ce înseamnă că nu ar fi avut timpul necesar în 7 minute pentru a căuta adresa, a pătrunde în casă, a pansa victima şi a pleca. Acest interval de timp ar fi fost eventual suficient dacă martorul I.I. indica adresa corectă. Apoi, plaga din zona poplitee, conform fotografiilor de la dosar era una care necesita ligaturarea vaselor de sânge. Este neverosimilă varianta potrivit căreia plaga a fost doar pansată simplu, fără ca echipajul să cheme poliţia fiind clar vorba de o plagă înţepată. Din cele 9 fotografii judiciare prezentate, inculpatul a indicat două persoane ca fiind prezente la faţa locului, pe cele din foto 7 şi 9. Doar persoana din foto 9 a făcut parte din echipaj, însă la o intervenţie standard, fiind vorba de şoferul I.E., acesta nu ar fi intrat în imobil. În imobil intră comandantul de echipaj şi paramedicul, martorii O.N.L. şi T.A.B. în speţă, în timp ce şoferul aşteaptă în stradă. Doar dacă s-ar fi solicitat în mod expres ajutorul acestuia de către comandantul de echipaj şoferul intra în imobil, de obicei pentru a ajuta la transportul victimei. Pansamentul la care face referire inculpatul nu pare a fi dintre cele utilizate de echipajele medicale. În concluzie, este puţin probabil ca echipajul medical să fi intrat în imobil.

În dimineaţa următoare, care era o zi de duminică, martorul C.M.D., celălalt chiriaş, susţine că s-a trezit în jurul orei 07,30 - 08,00 şi a coborât în camera lui R.V. să meargă la baie, observând că în încăpere se afla numai R.V., care stătea culcat sub plapumă şi era treaz, iar la întrebarea ce face i-a răspuns că „bine". Martorul a stat o perioadă la baie, după care s-a pregătit să plece în oraş, la ieşire l-a văzut pe inculpat vorbind în şoaptă cu victima. A observat mai multe urme de sânge pe trotuarul ce ducea la poartă, l-a întrebat pe inculpat ce e cu ele iar acesta i-a răspuns că în noaptea precedentă martorului I.I. i-a ţâşnit sânge din nas. Apoi, în jurul orei 10,40, când s-a reîntors acasă, martorul a găsit uşa de la intrare deschisă şi pe hol a observat bălţi de sânge de la patul lui R.V. din cameră până pe verandă la uşa de la intrare, iar pe R.V. l-a găsit culcat pe spate în fotoliul din verandă de după uşă, dezbrăcat de la brâu în jos şi plin de sânge. Văzându-l că era cu gura căscată şi cu ochii închişi, martorul susţine că i-a pus mâna la gât să-i ia pulsul, constatând că nu mai are puls şi dându-şi astfel seama că este mort, fapt pentru care a efectuat un apel la telefonul de urgenţă 112, comunicându-i unei femei ce i-a răspuns la apel cele întâmplate, după care vecinului din curte B.V. i-a zis să-l anunţe pe fiul lui R.V. că acesta a decedat. Apoi martorul a asistat ca martor asistent la cercetarea locului faptei.

Ulterior, martorul susţine că s-a întâlnit cu I.I., care i-a relatat cum cei doi s-au certat şi la un moment dat inculpatul s-a ridicat în picioare şi l-a lovit cu cuţitul pe R.V. în picior sub genunchi în spate, afirmând că acesta a vrut să-l lovească şi pe el cu cuţitul (împrejurare neadevărată) şi din această cauză a fugit din cameră şi a mers să dea telefon la salvare, iar apoi a văzut de la colţul străzii cum a venit salvarea acolo pe stradă şi după aceea a plecat fără să intre în locuinţa lui R.V., el spunând că nu s-a apropiat atunci de frică. În ce priveşte afirmaţiile inculpatului privind persoanele de la ambulanţă, ce ar fi intrat atunci noaptea la ei în locuinţă, martorul afirmă că nu crede să fi intrat în curte şi în locuinţă persoanele respective, pentru că el ar fi auzit dacă ar fi intrat. Instanţei, martorul i-a declarat că nu a auzit nimic în timpul nopţii din cauză că doarme pe muzică. Oricum, ceea ce contează este că dimineaţa, atunci când martorul a plecat de acasă, victima trăia, însemnând că dacă ambulanţa ar fi intervenit în timpul nopţii victima ar fi fost salvată. În plus, reiese că martorul I.I. a prezentat o altă variantă martorului C.M.D. cu privire la aşteptarea şi venirea ambulanţei decât cea menţionată procurorului sau instanţei.

Cu ocazia cercetării locului faptei victima R.V. a fost găsită decedată în fotoliul din holul de la intrarea în locuinţă. În urma examinării, medicii legişti au constatat existenţa unei leziuni înţepate în spatele genunchiului piciorului drept, fapt pentru care s-a luat măsura transportării sale la morga I.M.L. Cluj-Napoca, în vederea efectuării autopsiei. Cu aceeaşi ocazie, au fost identificate - pe lângă alte mijloace materiale de probă - într-un corp de mobilier, o carte de identitate şi una de alegător pe numele de B.E., iar după depistarea acestuia în oraş de către lucrătorii Poliţiei mun. Turda şi recunoaşterea verbală în faţa lor că el este autorul actului de agresiune asupra victimei, pe baza susţinerilor lui a fost identificat şi ridicat dintr-un sertar al dulapului tip vitrină din locuinţa victimei, un cuţit cu mâner din material cornos, de culoare crem şi lama din metal cu vârf ascuţit cu lungimea de circa 15 cm, pe care l-a folosit la comiterea actului de agresiune. Au mai fost descoperite, fixate prin fotografiere şi ridicate ca mijloace materiale de probă obiecte de îmbrăcăminte ce fuseseră purtate de victimă, găsite aruncate într-o găleată la intrarea în locuinţă, precum şi alte obiecte de lenjerie aruncate pe un garaj din curte, toate îmbibate cu pete de culoare brun roşcată, iar în interiorul încăperii de la parter pe linoleumul din centrul camerei mai multe pete de culoare brună, precum şi un pansament din material textil cu acelaşi tip de pete, iar sub dormeză o baltă de substanţă de culoare brun roşcată ce părea a fi de sânge închegat, adunată probabil cu mopul din baie.

În ce priveşte pe victima R.V., ce a avut vârsta de 62 de ani, în urma efectuării necropsiei, prin Raportul de constatare medico-legală nr. 6588/111/484 din 27 septembrie 2011 al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca s-au constatat în esenţă următoarele: „6. - La nivelul regiunii poplitee drepte plagă înţepată-tăiată cu lungime de 3 cm şi dehiscentă maximă de 1,8 cm, cu unghiul medial ascuţit şi cu cel lateral rotunjit, după explorarea plăgii ..., s-a constatat infiltrarea sanguină a ţesuturilor subiacente cu secţionarea parţială a unor ramuri din artera poplitee şi a unor vene precum şi a nervului peronier comun".

Pe baza tuturor constatărilor făcute la necropsie, s-au formulat următoarele concluzii:

„1. Moartea numitului R.V. a fost violentă;

2. Ea s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi înţepate-tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte, cu interesarea unor elemente ale pachetului vascular popliteu;

3. Plaga poplitee s-a putut produce prin lovire cu corp înţepător-tăietor (de exemplu cuţit) în condiţiile stabilite de ancheta judiciară şi pot data din cursul nopţii de 3/4 septembrie 2011;

4. Direcţia de aplicare a loviturii a fost în sens caudo-cranial. Posibila poziţie victimă - agresor poate fi stabilită prin coroborarea datelor medico-legale cu datele din anchetă;

5. Între plaga de la nivelul regiunii poplitee şi deces există legătură de cauzalitate directă;

7. Sângele recoltat de la cadavru nu conţine alcool etilic; examenul toxicologic general a fost negativ pentru clasele uzuale de medicamente şi insecticide. Alcoolemia victimei a fost zero grame la mie;

8. Moartea datează din 04 septembrie 2011".

A fost identificat ca aparţinător al victimei, fiul acestuia R.B.A., care a declarat că tatăl şi mama sa au divorţat de mai mult timp, iar tatăl R.V. a locuit singur în imobilul din Turda, ştiind că acesta l-a primit în chirie pe numitul C.M.D. Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul B.E., solicitând admiterea acestora şi desfiinţarea hotărârii atacate.

Parchetul a solicitat ca prin noua hotărâre ce va fi pronunţată să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum sport prin înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului.

În motivarea apelului, Parchetul a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică în ce priveşte individualizarea pedepsei, reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. fiind greşită, întrucât inculpatul nu s-a prezentat autorităţilor imediat după comiterea faptei, pe parcursul procesului a recunoscut fapta doar în materialitatea ei, prezentând-o drept un accident, unele împrejurări relatate fiind menite să diminueze sau să înlăture răspunderea penală.

Pe de altă parte, Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru faptul că la individualizarea pedepsei a acordat prioritate circumstanţelor personale ale inculpatului, în detrimentul celorlalte criterii prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social faptei, starea de recidivă, consumul de alcool, în condiţiile în care inculpatul ştia că suferă de o boală care se agravează pe acest fond.

Inculpatul a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor simplu.

În motivarea apelului inculpatului, s-a arătat că zona piciorului a fost lovită accidental şi că inculpatul nu a vizat-o, situaţie în care nu se poate vorbi de intenţia directă, inculpatul şi victima fiind prieteni foarte buni.

Pe de altă parte, decesul nu ar fi intervenit dacă martorul ar fi anunţat şi indicat, în mod corect, adresa la care locuieşte victima, că lovitura a avut o intensitate redusă, iar inculpatul a avut discernământul redus.

S-a mai arătat că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut şi regretat fapta şi suferă de o boală psihică.

Apelul Parchetului a fost fondat, iar apelul inculpatului nefondat.

În baza probelor administrate, în cauză, s-a reţinut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Astfel, acţiunea inculpatului de a aplica o lovitură cu un cuţit cu o lamă de 15 cm în zona poplitee a piciorului drept, zonă puternic vascularizată, în urma căreia i-a provocat victimei o hemoragie externă consecutivă plăgii înţepate-tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte, în urma căreia acesta a decedat, poate fi considerară aptă de a produce eo ipso, în mod obişnuit, rezultatul letal.

Apoi, sub aspectul raportului de cauzalitate, s-a observat un proces cauzal linear, existând o legătură imediată de la cauza primară la efect, între actul violent şi deces.

În fine, în ce priveşte latura subiectivă, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a comis fapta cu intenţie indirectă în sensul că a prevăzut rezultatul faptei, pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea lui. Această împrejurare rezultă din folosirea cuţitului de 15 cm, un obiect vulnerant apt să producă o leziune care să ducă la deces, intensitatea loviturii, zona corpului puternic vascularizată şi consecinţele cauzate. Mai mult, deşi victima sângera abundent, inculpatul a avut un comportament necorespunzător în sensul că nu a anunţat ambulanţa, după ce a fost anunţat serviciul 112 a transportat-o pe victimă înapoi în casă, dându-şi concursul la nedepistarea acesteia şi mai ales, cele afirmate faţă de martorul K.T.S., respectiv „hai şi bea că nu o să mai apuci să bei cu mine", aspecte din care rezultă fără urmă de tăgadă că inculpatul a acceptat rezultatul faptei sale.

Pe de altă parte, susţinerea inculpatului că în cauză este vorba de un omor simplu întrucât a fost condamnat doar pentru tentativă la infracţiunea de omor nu poate fi reţinută. Astfel, prin săvârşirea unui omor, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 C. pen., se înţelege, săvârşirea oricăreia din faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă. În aceste condiţii este evident că omorul anterior nu trebuie să fie neapărat un omor consumat, ci poate să rămână şi în formă de tentativă.

Faţă de argumentele arătare mai sus, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, respectiv omor simplu, este nefondată.

În ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a reţinut, în mod netemeinic, în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) şi 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.

Astfel, nu se poate reţine că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal câtă vreme acesta nu a relatat exact toate împrejurările legate de faptă sau comportamentul adecvat pe parcursul procesului penal câtă vreme acesta a încercat în permanenţă să inducă ideea că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, încercând să diminueze sau să înlăture răspunderea sa penală.

Mai mult, comportamentul inculpatului după producerea faptei de a nu-i acorda victimei ajutor, de a nu chema serviciul de ambulanţă, de a nu încerca să înlăture prin aceasta rezultatul faptei sale, este contrar unei atitudini ce ar conferi reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

În fine, instanţa a mai reţinut că inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu, în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 582/2003 a Tribunalului Cluj pentru o tentativă la infracţiunea de omor calificat, chiar dacă ar fi neîndeplinite condiţiile circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., nu se justifică reţinerea acesteia.

În baza aceloraşi argumente, Curtea de Apel a reţinut ca netemeinică reţinerea boli psihice şi discernământul redus ca circumstanţă, în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen., aceste împrejurări urmând a fi reţinute la orientarea pedepsei spre minimul prevăzut de lege.

Or, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul extrem de ridicat al infracţiunii săvârşite, de starea de recidivă a inculpatului, de faptul că acesta a mai fost condamnat de două ori pentru comiterea a două tentative la infracţiunea de omor, de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică potrivit căreia inculpatul a avut discernământul diminuat şi de celelalte împrejurări ale cauzei, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 16 ani închisoare a fost mai potrivită pentru reeducarea acestuia şi pentru realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul Parchetului, a desfiinţat sentinţa atacată cu privire la greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi cuantumul pedepsei aplicate şi pronunţând o nouă hotărâre, a dispus condamnarea inculpatului la 16 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

Conform art. 381 rap. la art. 350 C. proc. pen., Curtea a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu 05 septembrie 2011 la zi.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelul inculpatului ca nefondat.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 121/A din data de 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minorii, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 167 din 24 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Cluj, pe care o desfiinţează cu privire la greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., precum şi cu privire la individualizarea pedepsei.

A pronunţat o nouă hotărâre şi a condamnat pe inculpatului B.E., pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. şi ped. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu 05 septembrie 2011 la zi.

2. A respins apelul declarat de inculpatului B.E. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A stabilit suma de 200 RON în favoarea Baroului Cluj, ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.E., criticând-o prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., referitoare la greşita încadrare juridică dată faptei şi greşita individualizare a pedepsei.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a susţinut că inculpatul a aplicat o lovitură cu cuţitul victimei în picior, dar nu a avut intenţia să-i suprime viaţa, nu a prevăzut rezultatul faptei, iar cu referire la critica recurată s-a solicitat să se aibă în vedere că inculpatul are decizie de încadrare în grad de handicap pe temei de boală psihică, are discernământul scăzut în raport de fapta comisă, iar la momentul producerii evenimentului se afla în stare de ebrietate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi prezentate mai sus şi de cazurile de casare deja indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de faţă declarat de inculpatul B.E. se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Cu referire la primul motiv de critică, prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., Înalta Curte, are în vedere nepertinenţa acestuia.

Aceasta, întrucât cu titlu de premisă, Înalta Curte reţine că ambele instanţe, de fond şi prim control judiciar, au reţinut corect situaţia de fapt imputată printr-un examen complet al probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv - proces-verbal de sesizare şi actele anexe; proces-verbal de cercetare a locului faptei; planşa cu fotografii judiciare; Raportul de constatare medico-legală nr. 6588/III/484 din 27 septembrie 2011; fişa de urgenţă prespitalicească; proces-verbal şi fişa cu datele de identitate ale victimei R.V.; declaraţia părţii vătămate R.B.A.; acte privind încadrarea în grad de handicap a lui B.E.; Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9620 din 07 octombrie 2011; declaraţiile martorului I.I.; declaraţiile martorului C.M.D.; declaraţia martorului K.T.S.; proces-verbal de investigaţii din 04 septembrie 2011; declaraţiile martorului O.N.L.; declaraţiile martorului T.A.B.; declaraţiile martorului I.E.; comunicarea I.S.U. Cluj; fişele cu atribuţiile de serviciu ale membrilor echipajului SMURD; planşa fotografică cu fotografiile membrilor echipajului SMURD; proces-verbal privind comunicarea imposibilităţii testării la Poligraf; declaraţiile inculpatului B.E.; fişa de cazier judiciar a inculpatului şi anexe; precum şi a probelor administrate în faza de judecată: declaraţii inculpat, declaraţiile martorilor C.M.D., O.N.L., T.A.B., I.E., K.T.S., I.I., înregistrarea apelului la numărul unic de urgenţă 112, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice, planşa ce cuprinde imobilele cu nr. 14 şi 17 de pe strada ... din Turda  toate coroborate cu declaraţiile inculpatului recurent.

Cu această proiecţie, se are în vedere în esenţă că a apreciat tribunalul, fapta inculpatului recurent B.E. care, după ce prin Sentinţa penală nr. 395/1995 a Tribunalului Cluj a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor, iar prin Sentinţa penală nr. 582/2003 a Tribunalului Cluj a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat; la data de 3/4 septembrie 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict minor spontan, a aplicat victimei R.V., în incinta locuinţei acestuia din Turda, o lovitură cu un cuţit cu lama de circa 15 cm în zona poplitee a piciorului drept, provocându-i o hemoragie externă consecutivă plăgii înţepate-tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte cu interesarea unor elemente ale pachetului vascular popliteu, în urma cărora la data de 04 septembrie 2011 acesta a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pe de altă parte, ceea ce primează pentru stabilirea deosebirii dintre infracţiunea de omor deosebit de grav şi cea de lovituri cauzatoare de moarte, pentru ultima pretinzându-se că, deşi agresiunea exercitată cu intenţie, rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpă în cazul infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., pe când la omor, rezultatul este urmărit cu intenţie directă sau, neurmărit fiind, se acceptă producerea lui este forma vinovăţiei.

Or, este fără echivoc că acţiunea recurentului inculpat B.E. de a aplica o lovitură cu un cuţit cu o lamă de 15 cm în zona poplitee a piciorului drept, zonă puternic vascularizată, în urma căreia i-a provocat victimei o hemoragie externă consecutivă plăgii înţepate - tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte, în urma căreia acesta a decedat, poate fi considerară aptă de a produce eo ipso, în mod obişnuit, rezultatul letal.

Apoi, sub aspectul raportului de cauzalitate, se poate observa un proces cauzal linear, existând o legătură imediată de la cauza primară la efect, între actul violent şi decesul victimei R.V.

În fine, în ce priveşte latura subiectivă, în mod legal şi temeinic, instanţele de fond şi de apel au reţinut că inculpatul recurent nominalizat a comis fapta cu intenţie indirectă în sensul că a prevăzut rezultatul faptei, pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea lui. Această împrejurare rezultă din folosirea cuţitului de 15 cm, un obiect vulnerant apt să producă o leziune care să ducă la deces, intensitatea loviturii, zona corpului puternic vascularizată şi consecinţele cauzate.

De altfel, nici măcar intensitatea loviturii nu a fost mare, de vreme ce victima sus-menţionată a supravieţuit aproape 12 ore, plus că dacă inculpatul recurent indicat intenţiona să îşi ucidă prietenul (cu intenţie directă) îl lovea în piept sau într-o zonă general acceptată ca vitală (cum a făcut anterior în cazul celorlalte infracţiuni pentru care a fost condamnat). Însă, condamnările anterioare pentru tentativă la omor fac imposibilă concluzia că inculpatul recurent B.E. nu a prevăzut rezultatul faptei sale, care rezultă atât din faptul că a lovit victima cu cuţitul, obiect vulnerant, cu care în aproximativ orice zonă a corpului s-ar lovi, ar putea produce decesul, precum şi din comportamentul ulterior constând în nechemarea ambulanţei şi continuarea consumului exagerat de alcool.

Din acest punct de vedere se reţine că deşi victima deja arătată sângera abundent, inculpatul recurent a avut un comportament necorespunzător în sensul că nu a anunţat ambulanţa, după ce a fost anunţat serviciul 112 a transportat-o pe victimă înapoi în casă, dându-şi concursul la nedepistarea acesteia şi mai ales, cele afirmate faţă de martorul K.T.S., respectiv „hai şi bea că nu o să mai apuci să bei cu mine", aspecte din care rezultă fără dubiu că acesta a acceptat rezultatul faptei sale.

b) Nu este fondată nici critica secundă a recurentului inculpat B.E., prin care se tinde la reducerea pedepsei de 16 ani închisoare aplicată de instanţa de apel, întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen. şi, respectiv să constituie atât o reală măsură de constrângere şi reeducare a sa, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de violenţă sporită.

Pe de altă parte, cuantumul deja descris al pedepsei cu închisoare stabilită este corect individualizat în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv atât de gradul extrem de ridicat al infracţiunii săvârşite, de starea de recidivă a inculpatului recurent, de faptul că acesta a mai fost condamnat de două ori pentru comiterea a două tentative la infracţiunea de omor, de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică potrivit căreia a avut discernământul diminuat şi de celelalte împrejurări ale cauzei.

Concomitent, în mod judicios, instanţa de apel a apreciat că recurentul inculpat B.E. nu a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal câtă vreme acesta nu a relatat exact toate împrejurările legate de faptă şi a încercat în permanenţă să inducă ideea că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, încercând să diminueze sau să înlăture răspunderea sa penală.

Mai mult, comportamentul inculpatului recurent după producerea faptei de a nu-i acorda victimei ajutor, de a nu chema serviciul de ambulanţă, de a nu încerca să înlăture prin aceasta rezultatul faptei sale, este contrar unei atitudini ce ar conferi reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

În fine, se mai reţine că inculpatul recurent fiind recidivist postcondamnatoriu, în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 582/2003 a Tribunalului Cluj pentru o tentativă la infracţiunea de omor calificat, chiar dacă ar fi neîndeplinite condiţiile circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., nu se justifică reţinerea acesteia.

Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia recurentului inculpat B.E. de la 05 septembrie 2011 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 121/A din data de 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 septembrie 2011 la 19 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2487/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2971/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2872/2012. Penal