ICCJ. Decizia nr. 310/2012. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 310/2012
Dosar nr.676/1/2012
Şedinţa publică din 2 februarie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constata următoarele:
Prin încheierea din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 960/57/2011, sesizată prin rechizitoriul întocmit la data de 3 august 2011 de către D.I.I.C.O.T. în dosarul nr. 114 D /P/2010, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Pe durata măsurii preventive inculpaţii nu pot părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei inculpaţii au fost obligaţi să respecte următoarele:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi.
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi.
c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei.
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experţi şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 626/57/2011.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Examinând cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, formulată de inculpaţii C.D.N., D.I., S.M.I., I.D.I., instanţa a constatat următoarele:
În motivarea cererilor inculpaţii au susţinut că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, iar datele din care rezultă că inculpaţii C.D.N., D.I. şi S.M.I. au încercat zădărnicirea aflării adevărului nu sunt temeinice şi actuale.
De asemenea, s-a susţinut că lăsarea în libertate a inculpaţilor nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar arestarea preventivă a depăşit un termen rezonabil, în cauză efectuându-se acte procesuale care au dus la schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv s-a pronunţat o hotărâre pentru o parte din inculpaţi şi s-a procedat la audierea inculpaţilor arestaţi.
S-a reţinut că cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I. sunt fondate, din următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 6/MP din 12 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 626/57/2011 a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I. formulată de D.I.I.C.O.T. şi s-a dispus arestarea acestora pe o durată de 29 de zile.
Inculpaţii C.D.N., D.I. şi S.M.I. au fost arestaţi în temeiul art. 148 alin. (1) lit. b) şi f) C. proc. pen., iar inculpatul I.D.I. în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f).
Măsura arestării preventive a fost prelungită şi menţinută succesiv.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. din 03 august 2011 din în dosarul nr. 114/D/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaţilor:
1 C.D.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 (referitor la SC P. SA), conflict de interese prevăzut de art. 2531 C. pen. (referitor la SC P. SA), favorizarea infractorului prevăzut de art. 264 C. pen. (referitor la SC P. SA), omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzut de art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen. (referitor la SC P. SA), complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (referitor la SC B. SRL), complicitate la delapidare prevăzut de art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen. (referitor la sumele de bani identificate şi primite prin SC B. SRL de la SC P. SA), omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen. (referitor la SC F.C.U. SA), conflict de interese prevăzut de art. 2531 C. pen. (referitor la SC M.S. SRL), fals în declaraţii prevăzut de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (declaraţiile de avere şi interese sumele primite de la SC P. SA, SC M.S. SRL, maşina folosită, interesele din firmele de unde obţinea foloase, inclusiv SC B. SRL), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2. D.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, conflict de interese prevăzute de art. 2531 C. pen. (referitor la SC P. SA), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. (referitor la SC P. SA), omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen. (referitor la SC P. SA), fals în declaraţii prevăzut de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (declaraţiile de avere şi interese), omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzute de art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen. (referitor la SC F.C.U. SA) totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
3. S.M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), d) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevenţele calculate la SC P. SA şi activităţile derulate prin SC E. SRL), conflict de interese prevăzut de art. 2531 C. pen. (sume de bani şi alte foloase primite de la L.A.), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzut de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (constatările de la SC E. SRL şi SC P. SA), fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (declaraţiile de avere şi interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
4. I.D.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevenţele calculate la SC P. SA şi activităţile derulate prin SC E. SRL), conflict de interese prevăzut de art. 2531 C. pen., favorizarea infractorului prevăzut de art. 264 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzut de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (constatările de la SC E. SRL şi SC P. SA), fals în declaraţii prevăzut de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (declaraţiile de avere şi interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pe parcursul procedurilor inculpaţii au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive şi cereri de liberare provizorie sub control judiciar, care au fost respinse de instanţa de fond sau de instanţa de recurs.
Prin sentinţa penală nr. 148/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 1215/57/2011, au fost condamnaţi inculpaţii A.L., A.E., G.A.M., C.M.E., P.O.I. şi B.D. la pedeapsa închisorii, pedepsele fiind suspendate sub supraveghere, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
La termenul de judecată din 26 ianuarie 2012 inculpaţii aflaţi în stare de arest au fost audiaţi.
Instanţa a reţinut că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, iar pericolul pentru influenţarea anchetei nu mai subzistă, prin luarea depoziţiilor persoanelor implicate şi realizarea tuturor verificărilor cerute de circumstanţele cauzei, neexistând în realitate un risc de ascundere a dovezilor şi influenţarea martorilor în acest moment.
După un anumit timp existenţa motivelor plauzibile de a bănui persoanele arestate de comiterea infracţiunii nu mai sunt suficiente pentru a justifica detenţia preventivă a acesteia.
Inculpaţii sunt în detenţie preventivă din luna mai 2011, de aproximativ 8 luni.
Ţinând cont de complexitatea cauzei, de diligenta specială a organelor judiciare, de stadiul procedurilor, instanţa a apreciat că durata rezonabilă a arestării preventive a fost depăşită, iar motivele invocate de autorităţi pentru menţinerea detenţiei preventive nu au fost completate cu elemente factuale concrete, convingătoare şi pertinente referitoare la necesitatea menţinerii măsurii arestării preventive.
A mai reţinut că atunci când se decide cu privire la menţinerea arestării preventive, instanţele sunt obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezenţa persoanei respective la proces (C.E.D.O. cauza V ren ce v. contra Serbiei), această posibilitate putând fi evaluată încă din primele faze ale arestării (C.E.D.O. cauza Mc.Kay contra Regatului Unit).
Instanţa a apreciat că, ţinând seama de nivelul de instrucţie şi educaţie al inculpaţilor, de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că aceştia au fost suspendaţi din funcţie, este suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpaţi, impunerea obligaţiilor faţă de inculpaţi fiind de natură a asigura buna derulare a cercetării judecătoreşti, cu atât mai mult cu cât în cazul nerespectării obligaţiilor se va lua faţă de inculpaţi măsura arestării preventive.
Având în vedere considerentele mai sus, în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen. instanţa a apreciat că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi, pe cale de consecinţă, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaţilor cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., solicitând casarea încheierii atacate, referitor la dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că prima instanţă a apreciat, în mod greşit, că în cauză temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat şi că sunt întrunite condiţiile pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpaţi.
Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislaţiilor europene, menţinerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare expres şi limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen. pentru inculpaţii C.D.N., D.I. şi S.M.I. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru inculpatul I.D.I., subzistă şi în prezent.
Instanţa trebuia să constate că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de textul de lege sus-menţionat: inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi că subzistă pericolul zădărnicirii aflării adevărului.
Referitor la primul temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menţinerea detenţiei este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puţin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unei noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
În prezent, cauza se află în faza procesuală a judecăţii în primă instanţă, cercetarea judecătorească fiind la început, astfel că există un pericol pentru buna desfăşurare a procesului penal, pentru următoarele considerente:
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că în raport de natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de inculpaţi (sprijinire a unui grup infracţional nestructurat, complicitate la evaziune fiscală, conflict de interese, favorizarea infractorului, omisiunea sesizării organelor judiciare, fals în declaraţii), reflectat de modalitatea în care se reţine că le-au săvârşit şi de calitatea inculpaţilor, pentru care au fost trimişi în judecată şi pentru care nu s-a pronunţat încă o hotărâre în primă instanţă, precum şi de faptul că cercetarea judecătorească este la început, lăsarea inculpaţilor în libertate ar putea crea atât riscul de influenţare a probatoriului în cauză, precum şi ca aceştia să repete asemenea fapte.
Sub acest aspect, dat fiind că în prezent cauza se află la momentul iniţial al fazei de cercetare judecătorească, care va continua cu administrarea probelor strânse la urmărirea penală, asupra cărora a existat încercarea inculpaţilor de influenţare, precum şi în raport de faptul că inculpaţii I.D.I. şi S.M.I. au fost trimişi în judecată printr-un rechizitoriu al D.N.A., pentru fapte de corupţie, săvârşite tot prin folosirea funcţiilor deţinute în cadrul D.F.P., se constată că din actele şi lucrările dosarului se relevă indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpaţii ar săvârşi sau ar întreprinde acţiuni de natură a influenţa probatoriul în cauză.
Pe de altă parte, în raport de complexitatea cauzei, dată de natura infracţiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaţilor şi calitatea în care le-au săvârşit, se constată că prin lăsarea în libertate s-ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică.
Pentru motivele mai sus-arătate, Înalta Curte constată că se impune menţinerea arestării preventive pentru o bună desfăşurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 960/57/2011, privind pe intimaţii inculpaţi C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I., să fie admis, să fie casată parţial încheierea atacată şi, rejudecând, să fie respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru intimaţii inculpaţi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 960/57/2011, privind pe intimaţii inculpaţi C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I.
Casează parţial încheierea atacată şi, rejudecând:
Respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.D.N., D.I., S.M.I. şi I.D.I. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru intimaţii inculpaţi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 311/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 309/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
