ICCJ. Decizia nr. 2993/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 44 din data de 3 mai 2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a dispus condamnarea inculpatului O.V., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. De art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b), c) C. pen. (acesta din urmă vizând interzicerea drepturilor de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.; 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

S-a făcut aplic, art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

II. A fost condamnată inculpata P.M.S. (Ț., înainte de desfacerea căsătoriei) la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b), c) (aceasta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.; 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organe de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societății comerciale) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale în organe de conducere ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

Conform art. 86 alin. (1) și (2) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 86 alin. (1) C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.

în baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpata pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, în prima lună din fiecare trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatei, conform art. 864alin. (1) rap. la art. 83, 84 C. pen., asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și asupra neexecutării obligațiilor civile, precum și referitor la dispozițiile art. 864alin. (2) C. pen. privind neîndeplinirea cu rea - credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

III. A fost condamnat inculpatul M.D.P., la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

S-a făcut aplic, art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) ( acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

Conform art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și s-a stabilit potrivit art. 82 C. pen. un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (fapta referitoare la Hotărârea nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL Parva, faptă care nu există).

în temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul restituirii către partea civilă Ț.S.R.V. de către inculpatul O.V. (în calitate de administrator al SC "C.I." SRL Salva) a imobilului teren în suprafață de 1300 mp, înscris în CF nr. 49383 al localității Arad, nr. top. 4158/1/1/2 (imobil asupra căruia, în vederea recuperării prejudiciului, a fost instituită în cursul urmăririi penale, măsura sechestrului asigurător).

Au fost obligați, în solidar, inculpații O.V. și P.M.S. să plătească părții vătămate și civile Ț.S.R.V. despăgubiri civile în sumă totală de 1.172.920 lei sau echivalentul în euro la data plății al acestei sume și s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate în cauză de această parte civilă.

S-au respins pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă SC "M.C.G." SRL București.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale în vederea recuperării prejudiciului prin Ordonanța din 10 iunie 2005, asupra celor două imobile aparținând SC C.I. SRL Salva, respectiv imobilul situat în Arad, înscris în CF nr. 49383 de 1300 mp și imobilul înscris în CF 3638/b/P al comunei Salva din jud. Bistrița Năsăud, de natură prestații.

S-a dispus anularea actelor false, conf. art. 14, 170, 348 C. proc. pen., respectiv a contractului de consultanță din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud și a Hotărârii nr. 1 din 14 mai 2004 a Adunării generale Extraordinare a Asociaților a SC M.S.D. SRL Parva.

Conform art. 7, 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 s-a dispus efectuarea cuvenitelor înregistrări la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunalul Bistrița Năsăud (unde va fi comunicată hotărârea, la rămânerea ei definitivă), precum și prelevarea de probe biologice de la inculpatul O.V., conform Legii nr. 76/2008.

A fost obligat inculpatul M.D.P. să plătească părții civile Ț.S.R.V. suma de 427 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost obligați inculpații O.V. și P.M.S., să plătească fiecare, în favoarea părții civile Ț.S.R.V. câte 1277 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligat inculpatul O.V. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpata P.M.S. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul M.D.P. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligată partea civilă T.S.R.V., să plătească în favoarea statului 200 lei cheltuieli judiciare ( urmare a achitării inculpatului M.D.P. pentru una din faptele deduse judecății).

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, următoarea stare de fapt:

I. La data de 1 iulie 2002, SC M.C. SRL avea sediul în Arad, asociați fiind soții Ț.S.R.V. și Ț.M.S., aceasta din urmă având și calitatea de administrator. Pe parcursul soluționării cauzei, soții Ț. au divorțat, fosta soție purtând după desfacerea căsătoriei numele de "P.". De asemenea, sediul societății a fost schimbat, în prezent fiind în București, denumirea actuală a acesteia fiind SC M.C.G. SRL

La aceeași dată, SC C.I. SRL avea sediul în localitatea Salva, județul Bistrița-Năsăud, asociați fiind T.G., O.G.L. și inculpatul O.V., acesta din urmă având și calitatea de administrator.

De asemenea, la data de 1 iulie 2002, inculpatul M.D.P. și partea vătămată Ț.S.R.V. erau asociați la SC M.S.D. SRL Parva, partea vătămată deținând la această societate 75% din părțile sociale iar diferența asociatul său.

La vremea respectivă, partea vătămată Ț.S.R.V. și inculpata P.M.S. (soți în acea perioadă) au fost în relație de prietenie deosebit de strânsă cu inculpatul M.D.P. și familia acestuia, care a durat până în cursul lunii iunie 2004. De asemenea, inculpatul O.V. era prieten cu partea vătămată Ț.S.R.V. precum și cu inculpatul M.D.P., astfel că aceștia derulau împreună relații comerciale prin intermediul societăților la care erau asociați sau administratori.

Anterior datei de 1 iulie 2002, inculpatul O.V. acorda consultanță juridică societății la care erau asociați soții Ț. Sub acest aspect este de menționat că în cursul anului 2000, inculpatul O.V. a încheiat cu partea vătămată Ț.S.R.V. o convenție civilă de reprezentare în instanță pentru suma de 5.000.000 lei vechi.

La data de 1 iulie 2002 între SC C.I. SRL Salva, reprezentată de inculpatul O.V., în calitate de consultant, pe de o parte, și SC M.C. SRL, cu sediul în Arad la acea vreme, reprezentată de Ț.S.R.V. și inculpata P.M.S. (atunci soți), în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de consultanță din 1 iulie 2002. Potrivit acestui contract, consultantul se obliga să asigure beneficiarului servicii de consultanță, acesta din urmă obligându-se să plătească pentru serviciile prestate suma de 240.000.000 lei vechi lunar.

Din probele existente la dosar a rezultat că acest contract de consultanță a fost încheiat de părțile contractante la filiala din București a SC M.C. SRL, care la data de 1 iulie 2002 avea sediul în Arad, fiind prezenți inculpatul O.V. și inculpatul M.D.P., fără a fi de față și inculpata P.M.S.

în baza contractului de consultanță încheiat de părți la filiala din București a SC M.C. SRL Arad, SC C.I. SRL Salva reprezentată de inculpatul O.V. a emis factura fiscală din 30 septembrie 2002, în sumă de 720.000.000 lei vechi. Se factura astfel contravaloarea "serviciilor prestate" de SC C.I. SRL Salva către SC M.C. SRL Arad, aferente perioadei iulie-septembrie 2002. SC M.C. SRL Arad a achitat parțial factura, rămânând neachitată suma de 240.000.000 lei vechi (f.41-46 voi. III d.u.p.). Ulterior, consultantul SC C.I. SRL Salva nu a mai emis nicio altă factură.

La data de 18 iunie 2004, SC C.I. SRL Salva, prin împuternicitul R.B. a înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, un alt contract de consultanță, din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, între aceleași părți. Ulterior, prin încheierea din 24 iunie 2004 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosarul execuțional, a fost admisă cererea formulată de SC C.I. SRL Salva împotriva debitorilor garanți Ț.M.S. și Ț.S.R.V., încuviințându-se astfel executarea silită a titlului executor constituit prin Contractul de consultanță din 1 iulie 2002 - Contract de garanție reală mobiliară (titlu executor conform Legii nr. 99/1999) asupra bunurilor mobile, imobile și conturilor debitorului pentru suma de 17.280.000.000 lei vechi, reprezentând 8.640.000.000 lei vechi datorie principală și 8.640.000.000 lei vechi penalități, conform actului adițional la contract (f.245 vol. I d.u.p.).

în urma încuviințării executării silite, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a trei imobile proprietatea comună a foștilor soți Ț.M.S. și Ț.S.R.V., care figurau în calitate de debitori garanți, imobilele fiind adjudecate (în urma vânzării la licitație) de cumpărătoarea SC C.I. SRL Salva, cu suma totală de 3.523.500.000 lei vechi (f.253,311 și 312 vol. I d.u.p.). Cele trei imobile vândute la licitație și adjudecate de SC C.I. SRL Salva, care au fost în proprietatea foștilor soți Ț. au fost: imobilul apartament situat în Arad, în suprafață de 160 mp; imobilul teren în suprafață de 10.000 mp. situat în Arad, înscris în CF nr. 66058 nedefinitivă a loc. Arad cu nr. top 147.1509/7/2/1/1 și imobilul teren în suprafață de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF nr. 49383 al loc. Arad, nr. top 4158/1/1/2.

Ulterior, însă la scurt timp după adjudecare, cumpărătoarea acestor imobile, respectiv SC C.I. SRL Salva a reușit să vândă două dintre aceste imobile (apartamentul și terenul în suprafață de 10.000 mp), în prezent deținând doar terenul în suprafață de 1.300 mp asupra căruia în cursul urmăririi penale a fost instituit sechestru asigurător.

în perioada ianuarie-februarie 2005, partea vătămată Ț.S.R.V. a făcut demersuri pentru a actualiza garanțiile bancare ale societății la care era asociat, în al cărei statut au intervenit modificări, în sensul schimbării denumirii și sediului social, aceasta devenind SC M.C.G. SRL București, ocazie cu care a constatat că figurează la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare ca debitor față de SC C.I. SRL Salva, în baza contractului de consultanță din 1 iulie 2002.

Solicitând să-i fie pus la dispoziție acel contract de consultanță (cel înregistrat la Arhiva Electronică) partea vătămată a constatat că este diferit de cel pe care l-a încheiat cu inculpatul O.V., atât sub aspectul locului încheierii, al scrisului cât și al clauzelor contractului. Cu aceeași ocazie partea vătămată a constatat că acel contract instituia garantarea executării lui cu universalitatea patrimoniului prezent și viitor al societății beneficiare, pe care se angaja să nu-l diminueze, cât și cu patrimoniul fiecărui asociat. De asemenea, partea vătămată a constatat că acel contract înregistrat la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare, a fost depus și în vederea executării silite.

Având în vedere situația constatată partea vătămată Ț.S.R.V. a formulat plângere penală și a prezentat în fotocopie contractul real încheiat de părți, în care este consemnat că s-a perfectat la Arad, declarând că este singurul semnat de părți și care nu conține condiții de garantare a executării lui, atât de împovărătoare.

Pe baza a două rapoarte de expertiză efectuate în faza de urmărire penală de către Inspectoratul General al Poliției Române, s-a constatat că, contractul de consultanță pus în executare de inculpatul O.V. este un fals realizat prin înlocuirea primelor trei file ale celui real (prezentat de partea vătămată Ț.S.R.V.), cu altele, conținând alte clauze, la care a fost adăugată ultima filă a contractului real, pe care sunt aplicate semnăturile și ștampila părților.

în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că, contractul de consultanță din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud este un fals, conceput, redactat, stampilat și semnat de inculpata P.M.S. (aspect de care avea cunoștință inculpatul O.V.) la o dată apropiată de 18 iunie 2004 și în niciun caz la 1 iulie 2002. în mod cert acest contract a fost falsificat după separarea în fapt a foștilor soți Ț. și probabil după înlocuirea din funcția de administrator la SC M.C. SRL Arad a inculpatei P.M.S.

Fapta săvârșită de inculpatul O.V., de a folosi contractul de consultanță falsificat (1 iulie 2002, încheiat la Năsăud) cunoscând că este fals, în sensul punerii lui în executare silită, constituie infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a induce în eroare instanța de judecată și executorii judecătorești prin prezentarea ca real a contractului de consultanță falsificat, în scopul de a obține pentru sine un folos material prin executarea silită și pricinuind astfel părții vătămate o pagubă de 1.172.920 lei RON, sau echivalentul în euro al acestei sume, constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

Fapta inculpatei Ț. (P.) M.S., de a aplica ștampila SC M.C. SRL Arad și semnătura pe filele contractului de consultanță din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, despre care probele administrate au stabilit că este fals, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

Fapta aceleiași inculpate de a ajuta, cu intenție, pe inculpatul O.V., la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, comisă în modalitatea descrisă mai sus, constituie infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

II. a) La data de 21 septembrie 1999, partea vătămată Ț.S.R.V. l-a împuternicit pe inculpatul M.D.P., prin procură specială, ca în numele său și pentru el să semneze toate actele privind modificarea SC M.S.D. SRL Parva, la care erau asociați, cât și întreaga problematică civilă și comercială pe care activitatea societății o presupune, inclusiv modificări privind cesiunea parțială sau totală a părților sale sociale, scop în care îl va putea reprezenta în fața organelor enumerate în procură (f.90-91 voi. IV dos. de urm. penală).

La SC M.S.D. SRL Parva situată într-o zonă "defavorizată", care beneficia potrivit legislației în vigoare de reduceri de impozite, partea vătămată Ț.S.R.V. deținea 75% din părțile sociale iar inculpatul M.D.P. diferența de 25%.

Inculpatul M.D.P. a întocmit Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 în care a consemnat că împreună cu asociatul său, partea vătămată Ț.R.V. au hotărât, la sediul SC M.S.D. SRL Parva, restrângerea activității principale a societății la una singură.

Prin actul de acuzare se reține că această hotărâre a fost semnată de inculpatul M.D.P. atât în numele său cât și în dreptul numelui asociatului său, partea vătămată Ț.S.R.V., pentru care a efectuat o semnătură care încearcă să o imite pe cea a părții vătămate (f.31 voi. IV d.u.p.). în urma acestei hotărâri, inculpatul M.D.P. a întocmit actul adițional de modificare și completare a contractului și statutului societății, care ulterior a fost autentificat la notar și înscris în registrul Comerțului, obținând în final un certificat de înscriere de mențiuni (f.68-73 voi. IV d.u.p.).

Prin declarația dată în faza de urmărire penală (f.8-9 voi. IV) inculpatul M.D.P. a recunoscut această faptă, respectiv că a semnat Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL Parva și în locul asociatului său, în condițiile în care partea vătămată nu avea cunoștință despre această împrejurare, bazându-se pe procura autentică care în opinia sa îi dădea acest drept precum și pe dispozițiile art. 199 din Legea nr. 31/1990, modificată, care impuneau restrângerea obiectului de activitate al societății comerciale. Având în vedere poziția adoptată de inculpat, de recunoaștere a faptei, procurorul nu a mai dispus efectuarea unei expertize grafologice sub acest aspect.

După sesizarea instanței, inculpatul M.D.P. a revenit asupra declarației de la urmărirea penală și a susținut că partea vătămată a semnat Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL Parva, prin care a fost restrâns obiectul de activitate la "extracția și prelucrarea pietrei calcaroase", justificându-și afirmația prin aceea că, în perioada respectivă familia Ț. s-a aflat la Năsăud și au petrecut sărbătorile de iarnă împreună.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost efectuată o expertiză grafologică pentru a se stabili dacă semnătura de pe Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 A.G.A. a SC M.S.D. SRL Parva, de la poziția "numele asociatului" Ț.S.R.V. a fost executată de partea vătămată Ț.S.R.V.

Ca urmare, pe baza Raportului de expertiză criminalistică din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj s-a stabilit că semnătura în cauză a fost executată de partea vătămată Ț.S.R.V. Concluzii similare, în sensul că semnătura de pe Hotărârea AGA nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL Parva de la poziția "numele asociatului Ț.S.R.V." aparține în realitate părții vătămate Ț.S.R.V. au fost formulate și prin Raportul de expertiză criminalistică din 20 septembrie 2009 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București (f.539-561).

Față de aceste probe științifice care confirmă susținerile inculpatului M.D.P. referitoare la semnarea de către partea vătămată Ț.S.R.V. a Hotărârii nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL Parva instanța a constatat că această faptă de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există în materialitatea ei.

Ca urmare, pentru fapta descrisă mai sus s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.D.P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

b). La data de 14 mai 2004, inculpatul M.D.P. a întocmit Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților nr. l a SC M.S.D. SRL Parva, în care a consemnat nereal că au participat ambii asociați (respectiv el și partea vătămată Ț.S.R.V.) și au hotărât cesionarea în întregime a părților sociale către SC C.I. SRL Salva, reprezentată de inculpatul O.V. și ceilalți coasociați, O.L.G. și T.G. Aceeași hotărâre consemnează retragerea definitivă din societate a inculpatului M.D.P. și a părții vătămate Ț.S.R.V. și menționează că "Asociatul Ț.S.R.V. declară că a primit contravaloarea părților sociale cesionate, respectiv a primit suma de 45.000.000 lei și nu are nici un fel de pretenții financiare."

Hotărârea AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 este semnată în dreptul numelui asociatului Ț.S.R.V. de către inculpatul M.D.P., în calitate de împuternicit. Ulterior, s-a întocmit actul adițional de modificare și completare a actului constitutiv al SC M.S.D. SRL Parva, iar inculpatul M.D.P. a solicitat înscrierea mențiunilor la Registrul Comerțului.

Prin încheierea nr. 2380 din 28 mai 2004 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis cererea și a dispus înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului, Oficiul Registrului Comerțului eliberând ulterior certificatul de înscriere de menținui.

împotriva încheierii nr. 2380 din 28 mai 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, partea vătămată Ț.S.R.V. a declarat recurs, invocând că asociatul său, inculpatul M.D.P., a folosit cu rea-credință procura specială, care nu îl mandata să-l reprezinte în adunările generale ale asociaților la care, de altfel, nici nu a fost convocat.

Curtea de Apel Cluj, Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal, prin Decizia civilă nr. 4594 din 30 iunie 2004 a respins recursul, argumentând că din punct de vedere formal actele care au stat la baza încheierii pronunțate de judecătorul delegat sunt suficiente și valabile, cenzurarea procurii speciale depășind limitele controlului de legalitate al încheierii. Se mai precizează în cuprinsul deciziei, că în măsura în care actele ce au stat la baza pronunțării încheierii, ar fi anulate, pe calea dreptului comun, acest fapt va influența și înscrierile în Registrul Comerțului.

în urma acestei decizii, partea vătămată Ț.S.R.V. a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.D.P.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului M.D.P., în drept fapta acestuia de a consemna în conținutul Hotărârii AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 împrejurarea nereală a prezenței lui Ț.S.R.V. la adunarea generală, de a semna în locul acestuia și de a folosi ulterior această hotărâre în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.

împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal inculpații M.D.P., P. (fostă Ț.) M.S., O.V. și părțile civile Ț.S.R.V. și SC M.C.G. SRL București.

Prin decizia penală nr. 171/A/2010 Curtea de apel Cluj, secția penală și de minori a admis apelurile declarate de inculpații O.V. și P. (fostă Ț.) M.S. împotriva sentinței penale nr. 44 din data de 3 mai 2010 a Tribunalului Bistrița Năsăud, desființând în parte sentința, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.V. și modalitatea de executare și cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile Ț.S.R.V.

Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului O.V. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de uz de fals, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organe de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societății comerciale) C. pen.

Conform art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 C. pen.

în baza art. 86 alin. (1) C. pen. inculpatul O.V. a fost obligat pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi;

b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului, conform art. 86 alin. (1) rap. la art. 83, 84 C. pen., asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și asupra neexecutării obligațiilor civile, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe durata termenului de încercare s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată de instanța de fond, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

în temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii către partea civilă Ț.S.R.V. de către inculpatul O.V. (în calitate de administrator al SC C.I. SRL Salva) a cotei de V2 parte din imobilul teren în suprafață de 1300 mp, situat în Arad.

Au fost obligați în solidar inculpații O.V. și P.M.S. să plătească părții civile Ț.S.R.V. despăgubiri civile în sumă totală de 586.460 lei sau echivalentul în euro la data plății al acestei sume.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M.D.P. și de părțile civile Ț.S.R.V. și SC M.C. SRL București împotriva aceleiași sentințe.

împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații M.D.P., O.V. și P.M.S., recurs ce a fost respins prin decizia penală nr. 4241 din 13 decembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererile înregistrate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, la datele de 28 decembrie 2011 și 11 ianuarie 2012, condamnații O.V., M.D.P. și P.S.M. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4241 din 13 decembrie 2011, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală.

în motivarea cererilor, contestatorii O.V. și M.D.P. au invocat cazurile prevăzute de art. 386 lit. a), b), c) și e) C. proc. pen.; prin cererea de contestație în anulare formulată de către apărătorul ales al contestatorilor condamnați M.D.P. și P.M.S. și concluziile orale ale acestuia a fost invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen. S-a argumentat, în esență, că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) și că actul de sesizare a fost întocmit de un organ de urmărire penală necompetent material, fiind lovit de nulitate absolută.

Prin încheierea de ședință din data de 03 aprilie 2012, înalta Curte a admis în principiu contestațiile în anulare, însă numai în ceea ce privește cazul prevăzut de dispozițiile de art. 386 lit. c) C. proc. pen., în sensul omisiunii instanței de recurs de a se pronunța asupra unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Cu privire la cazurile prevăzute de art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen. s-a constatat că acestea au fost formal invocate de contestatorii O.V. și M.D.P., nefiind invocate și nici depuse dovezi în susținerea lor, iar apărările vizând necompetența materială a organului de urmărire penală nu se circumscrie cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 2133 din 19 iunie 2012 înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare formulată de contestatorul M.D.P. împotriva deciziei penale nr. 4241 din 13 decembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală.

A desființat decizia penală contestată numai în ceea ce privește soluția de respingere a recursului declarat de inculpatul M.D.P.

A dispus rejudecarea recursului inculpatului numai în ceea ce privește soluția pronunțată asupra infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. pentru care a fost condamnat.

Au fost respinse, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii O.V. și P.M.S. împotriva aceleiași decizii penale.

Pentru a pronunța această decizie înalta Curte a reținut următoarele:

Contestatorii condamnați M.D.P., O.V. și P.M.S. au invocat faptul că, la data la care s-a soluționat recursul era împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. iar instanța a omis să se pronunțe cu privire la această cauză de încetare a procesului penal.

în raport de situația de fapt stabilită de către instanțe și care a condus la condamnarea inculpaților O.V. și P.M.S., înalta Curte a constatat neîntemeiate contestațiile în anulare, la 13 decembrie 2011 nefiind împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale prevăzut de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen.

Astfel, în sarcina contestatoarei P.M.S. s-a reținut că, la o dată apropiată datei de 18 iunie 2004, a falsificat contractul de consultanță din 1 iulie 2002 și l-a încredințat spre folosire inculpatului O.V., în scopul producerii de consecințe juridice, respectiv în vederea înregistrării în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și executării silite.

Referitor la contestatorul condamnat O.V., acesta a folosit contractul de consultanță din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, cunoscând că este fals, în vederea punerii lui în executare silită, executare ce a fost încuviințată de către Judecătoria Arad prin încheierea de ședință din 24 iunie 2004. Anterior, la data de 18 iunie 2004 SC C.I. SRL a înregistrat acest contract în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Față de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals (în varianta în care înscrisul falsificat este un înscris sub semnătură privată), de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu amenda, înalta Curte a reținut că termenul de prescripție specială a răspunderii penale este, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen., de 7 ani și 6 luni, aceasta începând să curgă, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen. de la data săvârșirii infracțiunii.

în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a constatat că aceasta s-a consumat la data încredințării contractului inculpatului O.V., respectiv la data de 18 iunie 2004. Instanțele au stabilit că falsificarea contractului de consultantă din 1 iulie 2002 s-a făcut anterior datei de 18 iunie 2004, însă la 18 iunie 2004 actul falsificat, respectiv contractul de consultanță din 1 iulie 2002, s-a aflat în posesia lui O.V., SC C.I. SRL înregistrându-l în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Ca atare, în cazul condamnatei P.M.S. termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen., de 7 ani și 6 luni, se împlinea la data de 17 decembrie 2011, deci ulterior pronunțării decizie penale nr. 4241 din 13 decembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Infracțiunea de uz de fals reținută în sarcina contestatorului O.V. a fost comisă la data de 24 iunie 2004, dată la care acesta a folosit contractul de consultanță falsificat în vederea executării silite, astfel că termenul de prescripție în acest caz se împlinea la 23 decembrie 2011, deci după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

în ceea ce privește contestația în anulare formulată de condamnatul M.D.P., înalta Curte a constatat că, în sarcina acestuia s-a reținut că a consemnat în conținutul Hotărârii AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 împrejurarea nereală a prezenței lui Ț.S.R.V. la adunarea generală și semnat în locul acestuia, iar ulterior, la 28 mai 2004 a folosit această hotărâre în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului.

Ca atare, termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., de 7 ani și 6 luni, calculat conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen., curgea de la data folosirii înscrisului falsificat, respectiv de la 28 mai 2004, împlinindu-se la data de 27 noiembrie 2011, anterior soluționării recursului.

în aceste condiții, se constată că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal pentru care existau probe la dosar, astfel că, contestația în anulare este întemeiată, urmând a fi admisă.

înalta Curte a reținut că nu există motive care să conducă la rejudecarea ambelor fapte pentru care acesta a fost trimis în judecată, astfel cum s-a solicitat de apărare.

Sub acest aspect, s-a menționat faptul că, deși dispozițiile art. 392 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că, în urma admiterii contestației în anulare, instanța de recurs desființează decizia a cărei anulare se cere și procedează la rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei după casare, nu în toate situațiile reglementate de către dispozițiile art. 386 C. proc. pen. se poate ajunge la o verificare a întregii cauze. Astfel, în cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) (cu excepția situației decesului sau radierea persoanei juridice) și d) C. proc. pen., rejudecarea nu poate privi decât acele fapte pentru care se constată existența unei cauze de încetare a procesului penal sau în privința cărora există autoritate de lucru judecat, acestea fiind limitele în care instanța de recurs poate retracta hotărârea.

Procedând la rejudecarea recursului, în limitele stabilite prin decizia penală nr. 2133 din 19 iunie 2012 prin care s-a admis contestația în anulare, deci numai cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. pentru care acesta a fost condamnat, înalta Curte reține următoarele:

Deși cu ocazia dezbaterilor inculpatul M.D.P. și-a susținut nevinovăția, solicitând, în principal, achitarea sa iar în subsidiar încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale, înalta Curte constată că nu poate analiza decât teza subsidiară formulată de către apărare, dispozițiile art. 13 C. proc. pen. care permit inculpatului să solicite continuarea procesului penal, în vederea dovedirii nevinovăției nemaiputând fi invocate în cauză.

Astfel, spre deosebire de cazurile prev. de art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen., când, la rejudecarea recursului, în raport de cazurile de casare invocate, se poate analiza fondul cauzei și pronunța orice soluție, o asemenea posibilitate nu există în ipoteza reglementată de art. 386 lit. c) C. proc. pen., instanța putând dispune doar încetarea procesului penal. Aceasta întrucât, deși are loc o rejudecare a recursului, limitele acestei rejudecări rămân circumscrise cazului de contestație în anulare ce a condus la desființarea hotărârii definitive, respectiv omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unei cauze de încetare a procesului penal.

în cauză, înalta Curte constată că, în sarcina inculpatului M.D.P. se reține că a consemnat în conținutul Hotărârii AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 împrejurarea nereală a prezenței lui Ț.S.R.V. la Adunarea generală și semnat în locul acestuia, iar ulterior, la 28 mai 2004 a folosit această hotărâre pentru înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului.

Reținând ca dată a săvârșirii infracțiunii data la care autorul falsului, inculpatul M.D.P., a folosit înscrisul în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv 28 mai 2004, față de limitele de pedeapsă stabilite de lege în cazul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. (închisoare de la 3 luni la 2 ani alternativ cu amenda),de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., (conform cărora termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani), și ale art. 124 C. pen. privind prescripția specială, având în vedere că pe tot parcursul termenului de 7 ani și 6 luni nu a intervenit nicio cauză de suspendare a cursului prescripției, înalta Curte constată că la 27 noiembrie 2011 termenul de prescripție specială a răspunderii penale s-a împlinit.

în raport de aceste considerente, se va admite recursul declarat de inculpatul M.D.P., se va casa în parte decizia atacată și sentința penală nr. 44 din data de 3 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul M.D.P., și rejudecând:

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II a C. proc. pen. se va dispune încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate. în raport de soluția pronunțată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

← ICCJ. Decizia nr. 3016/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2687/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2993/2012. Penal