ICCJ. Decizia nr. 3059/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 6 septembrie 2012, pronunțată în dosar, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pe rol fiind procesul penal privind pe inculpatul P.D.M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de : ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen. și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției dacă a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane, prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., printre altele, a respins cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, formulată de inculpat, constatând că restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale poate avea loc numai în cazul nerespectării normelor procesual penale care determină nulitatea absolută a actului de urmărire penală îndeplinit în aceste condiții, aceste cazuri fiind expres și limitativ reglementate în conținutul art. 332 alin. (2) C. proc. pen.
în termen legal, împotriva încheierii sus-menționate a declarat recurs inculpatul P.D.M., solicitând casarea încheierii atacate și restituirea cauzei pentru refacerea expertizei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 6 C. proc. pen.
în acest sens, a susținut că la urmărirea penală nu a fost asistat de apărător, motiv pentru care se impune restituirea dosarului la parchet, precizând totodată că a mai invocat anterior neregularitatea actului de sesizare a instanței.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 300 C. proc. pen. privind verificarea sesizării instanței coroborate cu cele ale deciziei nr. XXVIII/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că "Hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. pen., este supusă căii ordinare de atac a recursului într-un termen de trei zile, potrivit art. 332 alin. (4) C. proc. pen.".
Totodată, conform dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen., "împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți și de la comunicare, pentru cei lipsă".
per a contrario, încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de restituire a cauzei la procuror nu este supusă, separat, nici unei căi de atac.
Se constată în acest context juridic că legiuitorul a prevăzut cale de atac numai împotriva hotărârilor de desesizare și de restituire a cauzei la procuror, conform dispozițiilor art. 300 și art. 332 alin. (4) C. proc. pen.
O astfel de cale de atac separată nu este însă prevăzută și pentru situațiile în care se respinge cererea de restituire a cauzei la procuror, situație în care această încheiere poate fi atacată doar odată cu fondul.
în raport de argumentele expuse, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei încheieri care nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, întrucât nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în acest sens, încheierea pronunțată putând fi atacată doar odată cu fondul cauzei.
Așa fiind, înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul P.D.M.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3074/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3049/2012. Penal → |
|---|
