ICCJ. Decizia nr. 3016/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin Rechizitoriul nr. 1127/P/2008 din 24 iunie 2011 - Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului E.V.H., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2801din Legea nr. 31/1990,art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și art. 290 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind reținută următoarea situație de fapt:
în calitate de asociat unic și administrator al SC E.V.C. SRL Craiova, în perioada mai 2006 - iunie 2009, inculpatul E.V.H. a înregistrat în evidențele contabile ales societății peste 75 de facturi fiscale false care atestau operațiuni de vânzare-cumpărare de produse cerealiere care în fapt nu au avut loc.
Prin aceste operațiuni fictive inculpatul E.V.H. a cauzat un prejudiciu în valoare de 1.173.554 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 532.832 lei și TVA în sumă de 640.721 lei.
La producerea unei părți din acest prejudiciu evaluat, la suma de 490.721 lei (263.623 cu titlu de TVA și 227.098 lei reprezentând impozit pe profit) a contribuit și inculpatul M.A.C. care a întocmit în numele SC T. SRL Craiova un număr de 20 de facturi fiscale în care a menționat în fals că a vândut diferite cantități de cereale către societatea S.C. ECV S.R.L. Craiova administrată de inculpatul E.V.H.
Pe lângă aceste fapte, în sarcina inculpatului E.V.H. s-a mai reținut că în perioada noiembrie 2010 - martie 2011 a înregistrat în evidențele contabile ale SC C. SRL Craiova facturi fiscale în care erau înscrise mențiuni false referitoare la vânzarea cumpărarea de citrice și cereale provenite din achiziții intracomunitare cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 1.060.995,91 lei.
Soluționând cauza în fond, prin sentința penală nr. 490 din 2 noiembrie 2011 - Tribunalul Dolj, secția penală, - a luat act de cererea ambilor inculpați de a fi judecată cauza după procedura simplificată prevăzută de art. 3201C. proc. pen. și a dispus următoarele:
în baza art. 334 combinat cu art. 320 alin. (6) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 3201alin. (7) C. proc. pen. și condamnarea inculpatului E.V.H. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., fiind dedusă pedeapsa reținerii și arestării preventive și menținută această măsură.
în baza art. 334 combinat cu art. 3201alin. (6) C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen. pentru care a dispus condamnarea inculpatului M.A.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în condițiile art. 71 și 64 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și condamnarea aceluiași inculpat în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 3201alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare.
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond a dispus achitarea inculpatului M.A.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2801din Legea nr. 31/1990, iar în conformitate cu prevederile art. 320 alin. (5) C. proc. pen. a fost disjunsă latura civilă a cauzei față de ambii inculpați.
Prin decizia penală nr. 176 din 18 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, - a admis apelul exercitat de procuror, a desființat în parte sentința sub aspectul laturii penale și a aplicat față de cei doi inculpați prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind comunicarea dispozitivului hotărârii de condamnare la Registrul Comerțului.
A fost respins motivul de apel invocat de parchet vizând necesitatea majorării pedepselor aplicate inculpaților, fiind admis, însă, apelul inculpatului M.A.C. în privința căruia instanța de apel a dispus înlocuirea executării pedepsei în regim de detenție cu executarea acesteia în condițiile art. 86 și urm. C. pen.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum și intimații inculpați M.C.A. și E.V.H.
Criticile formulate de parchet vizează nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză în ceea ce îl privește pe inculpatul M.A.C., întrucât acesta, deși condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în completarea cu date false a 20 de facturi fiscale, instanțele de judecată au omis a dispune anularea actelor false.
De asemenea, parchetul critică hotărârile atacate pe motive de netemeinicie vizând cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul M.A.C. și sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate acestuia.
Astfel, se susține că inculpații au cauzat prin comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și respectiv complicitate la evaziune fiscală, prejudicii foarte mari bugetului de stat (2.233.549 lei inculpatul E.V.H., 490.721 lei M.A.C.) din care nu s-a recuperat nicio sumă, astfel că între gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite și pedepsele aplicate (respectiv 2 ani) există o vădită disproporție, acestea fiind mult reduse.
Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 172 și 14 C. proc. pen.
Pentru motivele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând să se pronunțe o hotărâre prin care să fie înlăturate aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate.
Inculpații E.V.H. și M.A.C., au invocat critici de netemeinicie a hotărârii atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74, 76 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și stabilirea ca modalitate de executare a dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 861C. pen., având în vedere atitudinea sinceră a inculpaților pe parcursul procesului penal, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o conduită anterioară bună.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Examinând hotărârea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate și din oficiu, conform, disp. art. 3859alin. (2) și (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul formulat de parchet este fondat, iar recursurile formulate de inculpați sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta:
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție reține:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, astfel cum a fost expusă în considerente și cum a fost recunoscută de inculpați care au solicitat ca judecata să se efectueze pe baza probelor administrate la urmărirea penală, respectiv note de constatare și procese verbale întocmite de D.G.F.P. Dolj, procese verbale de percheziție, raport de expertiză contabilă, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarații de martori, declarațiile inculpaților, probe care nu au fost contestate de inculpați.
în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, în mod corect s-a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul E.V.H., constând în aceea că, în mod repetat dar în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada mai 2006 - iulie 2009, în calitate de asociat unic și administrator al SC ECV SRL cu sediul în municipiul Craiova, a înregistrat în actele de evidență contabilă mai multe facturi fiscale care conțineau date nereale în sensul că atestau efectuarea unor operațiuni de vânzare - cumpărare care în realitate nu au avut loc, iar prin înregistrarea în evidența contabilă și fiscală a unor asemenea operațiuni, nereale, S.C. ECV SRL a înregistrat debite mai mici față de bugetul statului în sumă totală de 1.173.553 lei din care impozit pe profit - 532.832 lei și TVA - 640.721 lei. Activitatea infracțională astfel desfășurată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 săvârșite în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, cum de altfel, a reținut și instanța de prim control judiciar.
Infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005 presupune sub aspectul laturii obiective realizarea următoarelor condiții: să existe o acțiune de stabilire a impozitelor, taxelor sau a contribuțiilor, o acțiune de obținere a unor sume de bani cu titlu de rambursări de la bugetul general consolidat, ori compensări datorate bugetului general consolidat. Infracțiunea menționată presupune, totodată, formularea unei cereri adresată organelor fiscale privind acordarea de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat deși contribuabilul care face solicitarea cunoaște faptul că nu este îndreptățit să i se acorde sume de bani cu acest titlu.
Această infracțiune presupunea formularea unei cereri adresată organelor fiscale privind acordarea de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, situație care nu se regăsește în speță, astfel că în mod corect s-a dispus de prima instanță schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului E.V.H., din infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, într-o singură infracțiune, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, reține:
Raportat la critica formulată de parchet vizând aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului cu referire la starea de fapt reținută și încadrarea juridică dată faptelor comise de acesta, se constată că aceasta este neîntemeiată.
Pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatului și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 3201C. proc. pen., este just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind avute în vedere gravitatea faptei comise, durata în timp a activității infracționale, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o conduită procesuală sinceră și de regret.
Atitudinea sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale însă nu pot fi reținute automat, ca circumstanțe atenuante, așa cum solicită inculpatul, instanța fiind obligată să aprecieze conținutul criteriilor de individualizare în raport de gradul de pericol social concret al faptei, de modalitatea comiterii și de împrejurarea că inculpatul este cercetat în alte cauze pentru infracțiuni similare.
Așa fiind, înalta Curte constată că, în mod corect, s-a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
De asemenea, criticile formulate de inculpat referitoare la modalitatea de executare a pedepsei sunt nefondate, întrucât în contextul infracțional reținut o pedeapsă cu suspendare condiționată a executării pedepsei sau cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii, numărul mare de acte materiale comise de inculpat.
Pentru considerentele arătate, înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului E.V.H. a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, astfel că nu se impune reindividualizarea pedepsei de către instanța de recurs pentru inculpat, criticile formulate de parchet prin care se solicită majorarea pedepsei aplicate acestuia și criticile formulate de inculpat prin care se solicită reținerea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare, fiind, așa cum s-a arătat, neîntemeiate.
Referitor la inculpatul M.C., s-a reținut că în perioada octombrie 2007 - ianuarie 2008, acesta a pus la dispoziția inculpatului E.V.H. un număr de 20 de facturi fiscale care atestau operațiuni fictive pentru a fi evidențiate în contabilitatea SC ECV SRL, acțiuni comise în mod repetat, la diferite intervale de timp, în baza unei rezoluții infracționale unice, care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru considerentele expuse în precedent.
Referitor la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., instanța de prim control judiciar a constatat în mod just că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.C. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținându-se întocmirea de către acesta a unui număr de 20 de facturi false pe care le-a predat celuilalt inculpat pentru a fi înregistrate în actele contabile ale SC ECV SRL, însă dintr-o eroare de redactare în rechizitoriu, deși se menționează expres că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a menționat art. 291 C. pen. în loc de 290 C. pen., eroare de redactare care a fost preluată și de instanța de fond, care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reținând că fapta a fost comisă în formă continuată.
în aceste condiții, constatând întemeiate criticile formulate de parchet, astfel cum au fost formulate de procurorul de ședință, în mod corect s-a dispus admiterea apelului parchetului pentru acest motiv, cu consecința desființării sentinței penale sub acest aspect, a descontopirii pedepsei rezultante aplicată inculpatului M.C., și înlăturarea condamnării acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
în baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 3201alin. (1)-(7) C. proc. pen., în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.C. la o pedeapsă care este de natură să asigure scopul educativ și preventiv al acesteia, raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, cu o conduită anterioară bună și o atitudine procesuală sinceră.
în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.C., atât pentru infracțiunea pentru care s-a menținut soluția de condamnare dispusă de prima instanță, respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201C. proc. pen., cât și pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 3201alin. (1)-(7) C. proc. pen., pentru care instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului se constată că pedepsele astfel aplicate au fost just individualizate atât sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, prin luarea în considerare a tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, caracterul de repetabilitate a acestora, urmările produse, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală sinceră și de regret pe parcursul procesului penal.
Totuși împrejurarea că inculpatul a avut o conduită procesuală sinceră a fost avută în vedere de instanță la stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, astfel că nu se justifică reținerea acestei împrejurări drept circumstanță atenuantă, și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, și nici aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de lege, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., întrucât nu poate fi disproporționat apreciat caracterul de repetabilitate al faptelor comise și nici gravitatea acestora.
în ceea ce privește modalitatea de executarea pedepsei aplicate, înalta Curte, apreciază că o pedeapsă în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 861C. pen., este de natură a realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei, raportat la conduita anterioară bună a inculpatului, atitudinea procesuală sinceră și de regret a acestuia, măsurile dispuse de instanță conform dispozițiilor art. 863C. pen., constituind garanții pentru preîntâmpinarea unui comportament infracțional și pentru resocializarea pozitivă a inculpatului.
Așa fiind, criticile formulate de parchet și de inculpat sub acest aspect circumscris cazului de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. sunt neîntemeiate.
Criticile formulate de parchet sub aspectul incidenței cazului de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., însă sunt întemeiate.
Potrivit art. 445 C. proc. pen., dispozițiile hotărârii penale care declară un înscris fals în totul sau în parte se execută sau se pune în executare de către judecătorul delegat.
în speță, ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale în ceea ce îl privește pe inculpatul M.A.C., întrucât acesta a fost condamnat în baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în completarea cu date false a 20 de facturi fiscale, însă instanțele de judecată au omis să dispună anularea acelor acte.
Prin această omisiune, instanțele de judecată au încălcat prevederile art. 348 combinat cu art. 445 C. proc. pen., constând în obligativitatea pronunțării asupra desființării totale sau parțiale a înscrisurilor falsificate
Pentru considerentele arătate, în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, a casa în parte hotărârile atacate și, rejudecând, a dispune anularea înscrisurilor false, respectiv facturi fiscale aflate la fila 113-114 dos. urm. penală și a menține restul dispozițiilor legale ale respectivelor hotărâri.
Văzând disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M.C.A. și E.V.H.
Văzând disp. art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E.V.H. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data încarcerării la zi.
Văzând disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3048/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2993/2012. Penal → |
|---|
