ICCJ. Decizia nr. 3026/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3026/2012
Dosar nr. 7870/84/2010
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 131 din 30 decembrie 2011 a Tribunalului Sălaj, secţia penală, inculpatul C.L.G. a fost condamnat la 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată timpul reţinerii de 24 ore din 11 aprilie 2010.
Inculpatul a fost obligat la 189,87 RON, despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, la 3,60 RON, despăgubiri civile către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj, la 31.471 RON, despăgubiri civile, şi la 100.000 RON, daune morale către S.Z.
În baza art. 5 şi 7 din Legea nr. 78/2008, s-a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea întocmirii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În fine, inculpatul fost obligat la 4.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, la 4 aprilie 2010, inculpatul C.L.G. s-a deplasat în localitatea R. unde, la un bar, a petrecut împreună cu mai mulţi prieteni, iar în jurul orei 23:00 s-a deplasat, împreună cu un prieten, cu autoturismul acestuia, la discoteca din localitatea B., unde s-a întâlnit cu mai mulţi consăteni, printre care numiţii D.B., T.M., M.C., M.I. şi J.F., cu care a consumat băuturi alcoolice, apoi la scurt timp s-a reîntors în localitatea R.
În jurul orei 4 dimineaţa, inculpatul a revenit la discoteca din B., dar nu a mai stat mult în discotecă deoarece era ora închiderii. În faţa discotecii, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată S.D.R., care ieşise şi ea pentru a merge acasă, s-au înjurat reciproc, iar inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu pumnul mâinii drepte, în zona feţei, lovitură în urma căreia aceasta a căzut şi s-a izbit cu capul de sol; suprafaţa pe care victima a căzut fiind un drum pietruit; în urma loviturii, aceasta şi-a pierdut cunoştinţa, revenindu-şi după ce prietenii lui au stropit-o cu bere. După ce şi-a revenit, partea vătămată, împreună cu fratele său, cu V.I., F.D. şi L.M. s-au întors spre casă, iar inculpatul a plecat şi el cu maşina cu care venise. Când a ajuns în P., partea vătămată a dormit la numitul V.I., iar dimineaţă tatăl lui s-a deplasat la locuinţa acestuia, aflând de la fratele său că a fost bătut, mergând toţi la martorul D.B. Peste zi partea vătămată s-a comportat normal, s-a jucat cu băieţii, spre seară însă i s-a făcut rău, a început să acuze dureri de cap foarte puternice şi să verse. Tatăl său a transportat-o la spital, aici i s-au făcut primele investigaţii, şi, întrucât a făcut stop cardio-respirator, iar situaţia acesteia s-a complicat, fiind transportată la Clinica de Neurochirurgie Cluj, fiind internată cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral grav închis, hemoragie subarahnoidiană posttraumatică şi edem cerebral masiv, decedând în data de 11 aprilie 2010, ora 14:30.
Astfel, fapta inculpatului care, în data de 4 aprilie 2010, i-a aplicat părţii vătămate S.D.R. o lovitură cu pumnul în zona feţei, lovitură în urma căreia aceasta a căzut la pământ şi s-a lovit cu capul de pavajul drumului, suferind leziuni traumatice în urma cărora a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., urmând a fi condamnat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), rap. la 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani.
La individualizarea pedepsei s-a ţinut cont de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social al faptei, de atitudinea inculpatului, care a recunoscut fapta, însă a negat că decesul s-a produs ca consecinţă a acestei fapte, a discutat cu familia părţii vătămate, de la care şi-a cerut scuze, s-a interesat de soarta acesteia, a avut o atitudine constantă în menţinerea declaraţiilor, de circumstanţele personale ale inculpatului, acesta aflându-se la prima abatere, având o ocupaţie, apreciindu-se în final că în favoarea acestuia se pot reţine circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi că o pedeapsă orientată sub minimul prevăzut de lege pentru această faptă este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală, înscrise în art. 52 C. pen., potrivit căruia scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Tot ca element de individualizare a pedepsei a fost avută în vedere şi împrejurarea concretă în care fapta a fost comisă, precum şi împrejurarea că infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte este o infracţiune cu intenţie depăşită, praeterintenţionată, că intenţia inculpatului nu a fost nici pe departe aceea de a produce vătămări victimei, că acesta i-a aplicat părţii vătămate doar un pumn, în urma căruia aceasta a căzut şi s-a izbit cu capul de sol.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, s-a avut în vedere că prin acţiunea agresivă a inculpatului s-a suprimat viaţa victimei, aceasta fiind un tânăr de doar 15 ani, sănătos, integrat în societate şi familie, iar scopul pedepsei s-a apreciat că nu putea fi atins decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu executare efectivă, într-un loc de deţinere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termenul legal inculpatul C.L.G., Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi partea civilă S.Z.
În motivarea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală deoarece aceasta a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii preventive, de 24 de ore, deşi în realitate acesta a fost reţinut doar 16 ore şi 15 minute din data de 11 aprilie 2011 ora 20:00 până la data de 12 aprilie 2011, ora 12:15, când s-a dispus revocarea acelei măsuri preventive; de asemenea, sentinţa a fost criticată sub aspectul reţinerii în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante şi, ca atare, aplicarea unei pedepse sub minimul special, arătându-se că instanţa de fond nu a motivat reţinerea circumstanţelor atenuante, ci doar a făcut trimitere la absenţa antecedentelor penale fără a lua în considerare faptul că infracţiunea prezintă un pericol social ridicat, deşi a fost comisă cu praeterintenţie, având ca urmare decesul victimei, în vârstă de numai 15 ani, astfel că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, precum şi deducerea corespunzătoare a duratei reţinerii inculpatului.
În susţinerea apelului său, partea civilă S.Z. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, precum şi majorarea daunelor morale acordate de instanţa de fond.
În motivarea apelului inculpatului s-a arătat că deşi prima instanţă a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante, modalitatea de executare a pedepsei nu este corespunzătoare, impunându-se aplicarea art. 861 C. pen., care ar asigura şi fără executare efectivă scopul pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 60/A din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi de partea civilă S.Z. împotriva Sentinţei penale nr. 131 din 30 decembrie 2011 a Tribunalului Sălaj, sentinţă care a fost desfiinţată în parte numai cu privire la greşita deducere a duratei reţinerii inculpatului şi greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului şi, în consecinţă, la determinarea greşită a cuantumului pedepsei.
Rejudecându-se cauza în aceste limite, s-a dispus înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului C.L.G. şi condamnarea acestuia la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infr. de loviri cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C. pen. cu executare în regim de detenţie.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii preventive de 16 ore şi 15 minute.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul C.L.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Inculpatul C.L.G. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON reprezintă onorariul parţial pentru apărătorului din oficiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că numai absenţa antecedentelor penale şi faptul că inculpatul are o ocupaţie, fără a fi indicată care ar fi aceasta, deşi la fila 227 există o caracterizare emisă de Primarul comunei C., în sensul că inculpatul este beneficiar de ajutor social de la începutul anului 2011, conform Legii nr. 416/2001, efectuând ore de muncă corespunzătoare venitului pe care îl realizează, nu justifică reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului, reţinerea circumstanţelor atenuante constituind o facultate, şi nu o obligaţie pentru instanţă în procesul individualizării pedepsei.
Nu se poate face abstracţie de natura şi gravitatea infracţiunii comise, de urmarea produsă - decesul victimei - şi nici de conduita procesuală a inculpatului, care a avut o poziţie oscilantă de recunoaştere a faptei. Astfel că, instanţa de fond nu a procedat la o corectă individualizare a pedepsei, reţinând în mod eronat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C pen. în favoarea inculpatului, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate acestuia la 5 ani de închisoare. S-a reţinut că reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii comise, urmarea produsă, dar şi faptul că acesta nu a depus diligenţe nici măcar pentru recuperarea parţială a prejudiciului şi nici nu a manifestat regret pentru comiterea faptei, astfel că nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 861 lit. c) C. pen. încât executarea pedepsei în regim de detenţie este necesară şi oportună.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reţinut că aceasta a fost soluţionată în concordanţă cu probele de la dosar.
Acordarea daunelor morale este pertinentă deoarece partea civilă a suferit totodată şi un prejudiciu nepatrimonial efectiv ce constă în lezarea sentimentelor de afecţiune dintre aceasta şi victimă, în calitate de fiu în vârstă de 15 ani.
Daunele morale în principiu nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se menţin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităţilor materiale, şi întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur, un arbitrar, şi nu prin operare cu criterii precise, ci pe baza unor aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanţei în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale, astfel că instanţa de fond a stabilit un cuantum al daunelor morale care reflectă prejudiciul moral cauzat părţilor civile, astfel că nu se impune majorarea daunelor morale.
Împotriva acestei decizii, inculpatul C.L.G. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând ca prin reacordarea de circumstanţe atenuate judiciare să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii acestei şi al stabilirii unui cuantum în raport cu care să poată fi executată în condiţiile art. 867 C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Din examinarea întregului dosar al cauzei şi a considerentelor hotărârilor pronunţate la fond şi în apel rezultă că în mod corect instanţa de fond - confirmată de instanţa de apel - a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrare juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev de art. 183 C. pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, împrejurare sub care hotărârea este criticată de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a efectuat o justă individualizare a sancţiunii penale, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală comisă, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Instanţa de apel a înlăturat justificat circumstanţele atenuante judiciare reţinute de instanţa de fond, ţinând seama de faptul că a murit o persoană tânără, a apreciat, întru totul justificat, că o pedeapsă de 5 ani închisoare corespunde criteriilor prevăzute în dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acelaşi timp, apreciază că nu este justificată solicitarea recurentului-inculpat de reducere a pedepsei aplicate de instanţa de apel şi de schimbare a modalităţii de executare a pedepsei, întrucât împrejurările referitoare la lipsa antecedentelor penale, la atitudinea sa adoptată faţă de fapta comisă, la comportamentul său în comunitate (caracterizările de la dosar) nu pot conduce la modificarea - în sensul uşurării acestei pedepse, care, de altfel, se situează în proximitatea minimului special. Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este necesară şi suficientă pentru reeducarea acestuia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, încât nu este cazul reducerii cuantumului ei şi că, în raport cu datele şi împrejurările concrete ale cauzei, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Aşa fiind şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 350 RON, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L.G. împotriva Deciziei penale nr. 60/A din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2880/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3029/2012. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
