ICCJ. Decizia nr. 3022/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3022/2012
Dosar nr. 5312/104/2010
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 28 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5312/104/2010, inculpatul T.C.V., a fost condamnat la o pedeapsă de 22 ani închisoare şi 8 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. c), rap. la art. 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 12 octombrie 2010 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 21.986,534 RON despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei M.C.
S-a constatat că Primăria comunei Izvoarele, judeţ Olt, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.200 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu, suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2010, victima M.C. - fratele mamei inculpatului - s-a deplasat la un cetăţean din comuna Izvoarele, pe care I-a ajutat la efectuarea unor treburi în gospodăria personală. Terminând munca seara târziu, victima s-a deplasat spre domiciliul său, situat la câteva case de locuinţa mamei inculpatului.
În timp ce se deplasa spre locuinţa mamei sale, inculpatul T.C.V. s-a întâlnit cu unchiul său M.C. pe un teren viran pe care se afla în construcţie casa lui J.N. Aici, între inculpat şi victimă a avut loc o discuţie contradictorie, în cadrul căreia inculpatul T.C.V. i-a reproşat unchiului său M.C. că în urmă cu câtva timp, s-ar fi certat cu bunica sa şi, respectiv mama victimei, şi i-ar fi adus injurii.
Discuţia, care la început a părut a fi doar una contradictorie, ulterior a degenerat în scandal, împrejurare în care inculpatul T.C.V., observând că unchiul său are la brâu un topor, s-a repezit la el, I-a doborât la pământ, după care i-a smuls acest topor şi cu el i-a aplicat lovituri la nivelul capului şi corpului. La un moment dat, victima i-a smuls din mână toporul şi I-a lovit pe T.C.V. cu acesta pentru a se apăra şi a scăpa de atacul furibund al nepotului său, la nivelul piciorului stâng, provocându-i o leziune minoră (a se vedea raportul de constatare medico-legală din 18 octombrie 2010 al Serviciului de Medicină Legală Olt).
Inculpatul i-a smuls victimei din nou toporul din mână şi a continuat s-o lovească, aplicându-i, totodată, lovituri şi cu picioarele.
Ca urmare a aplicării în mod repetat de lovituri cu toporul, pumnii şi picioarele, victima a fost adusă în stare de inconştienţă.
Inculpatul T.C.V., observând că unchiul său nu mai mişcă, I-a lăsat întins pe terenul viran, iar în dimineaţa zilei în 24 septembrie 2010, victima a fost găsită în poziţia şi starea menţionate mai sus de către rudele şi vecinii săi. Apoi victima a fost dusă în locuinţa sa, după care rudele sale au sesizat organele de poliţie şi o ambulanţă luându-se măsura transportării acesteia la Spitalul Judeţean Slatina pentru tratament medical.
Victima M.C. a fost internată în perioada 24 septembrie 2010-11 octombrie 2010 la Spitalul Judeţean Slatina, însă, cu tot tratamentul medical acordat, viaţa acesteia nu a mai putut fi salvată, decedând la data de 11 octombrie 2010.
Fapta săvârşită de inculpatul T.C.V. în condiţiile expuse anterior întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. c) rap. la art. 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), avându-se în vedere faptul că anterior acesta a mai comis o infracţiune contra vieţii pentru care a fost condamnat definitiv de instanţa de judecată.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă, gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii prin care s-a suprimat viaţa unei persoane de către o persoană care a mai săvârşit o infracţiune contra vieţii, împrejurările reale ale săvârşirii acesteia şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi, cu toate că a mai fost condamnat, nu a tras învăţămintele necesare, iar anterior săvârşirii acestei fapte, aşa cum rezultă din actul de trimitere în judecată, a avut un comportament violent şi consuma în mod exagerat băuturi alcoolice şi în momentul săvârşirii infracţiunii se afla într-o stare avansată de ebrietate, aşa cum a relatat în faţa organelor de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.C.V., criticând soluţia instanţei de fond sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
În motivele de apel, inculpatul a arătat că instanţa de fond a realizat o greşită încadrare juridică a faptei întrucât încadrarea juridică corectă este cea de omor calificat şi nu omor deosebit de grav, anterior săvârşind o tentativă la infracţiunea de omor şi nu un omor în formă consumată, în conformitate cu disp. art. 144 C. pen.
Totodată, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., sau infracţiunea prev. de art. 181, 182, 180 C. pen., întrucât în urma loviturilor pe care Ie-a aplicat, fără intenţia de a-l omorî, victima a suferit 30-40 zile îngrijiri medicale, iar decesul s-a datorat bronhopneumoniei, aceasta fiind o boală mai veche.
S-a solicitat reţinerea circumstanţei legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima, unchiul său, l-a abordat, ei întâlnindu-se din întâmplare, iar în urma unor discuţii în contradictoriu, acesta l-a lovit şi ameninţat, el lovindu-l numai cu pumnii şi picioarele, ripostând însă, fără a-l lovi cu vreun corp dur, topor, par sau piatră.
Totodată, inculpatul a arătat că a lovit victima cu pumnii şi picioarele, fiind în legitimă apărare, acesta lovindu-l în gamba stângă cu toporul, de care era nedespărţit, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 44 C. pen.
Inculpatul a arătat că el a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, solicitând să i se aplice dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea apelantului.
În apărarea sa, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale şi reaudierea martorilor din rechizitoriu T.B., M.I. şi G.I.
Deşi legal citaţi, martorii din acte S.L., S.T., T.B., M.I. şi G.I., audiaţi la instanţa de fond şi în faza de urmărire penală, apreciindu-se utilă reaudierea acestora faţă de apărările inculpatului, nu au putut fi audiaţi şi la instanţa de apel, procesele-verbale de căutare existente la dosarul cauzei indicând imposibilitatea prezentării lor la instanţă.
Instanţa de apel a considerat ca fiind utilă cauzei - faţă de cererea de probatorii privind efectuarea unei noi expertize medico-legale - avizarea raportului de constatare medico-legală privind autopsia cadavrului numitului M.C.
Cu avizul din 10 aprilie 2012, Institutul de Medicină-Leglă Craiova - Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale a aprobat raportul de constatare medico-legală din 16 decembrie 2010, însă cu următoarele menţiuni:
- moartea s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral, în evoluţie cu o bronhopneumonie;
- leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure şi tăietoare-înţepătoare, posibil topor - cele de la nivelul craniului; şi prin lovire cu corpuri dure, posibil compresiune între două planuri dure - leziunile toraco-abdominale;
- între leziunile traumatice şi decesul victimei a existat legătură de cauzalitate directă.
Prin decizia penală nr. 246 din 12 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins apelul declarat de inculpatul T.C.V., a fost dedusă în continuare durata arestul preventiv şi a fost menţinută starea de arest.
S-a dispus scutirea de amenda judiciară aplicată de avocatului L.C.T. prin încheierea din 18 noiembrie 2011.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezintă onorariu avocatului din oficiu, iar 35 RON taxă pentru avizul din 10 aprilie 2012 al Institutului de Medicină Legală Craiova şi 660 RON aviz al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, constatând că există contradicţii între cele două acte medico-legale, respectiv raportul de constatare medico-legală de autopsie din 16 decembrie 2010, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Slatina, şi avizul din 10 aprilie 2012, întocmit de Institutului de Medicină Legală Craiova - Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale, acestea au fost înaintate Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti pentru avizare.
La data de 29 iunie 2012, Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti a dat avizul privind cele două acte medico-legale înaintate, precizând că aprobă avizul Comisiei de avizare şi control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Craiova din 10 aprilie 2012 şi reformulând punctul care se referă la mecanismul de producere a leziunilor în sensul că: „leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure şi lovire cu corp tăietor-despicător (posibil topor) - cele de la nivelul craniului; şi prin lovire cu corpuri dure şi compresiune între două planuri dure - leziunile toraco-lombare”.
Faţă de avizele date în cauză de către cele două comisii de avizare, instanţa a apreciat că nu mai este utilă şi concludentă cauzei efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală cu privire la decesul victimei, solicitat în apărare de către inculpat, cele două avize răspunzând obiectivelor învederate de inculpat prin cererea sa, pe care a respins-o.
Examinând întregul material probator administrat în tot cursul procesului penal, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt şi o încadrare juridică corecte, în concordanţă cu întregul probatoriu administrat în cauză.
Criticile referitoare la încadrarea juridică a faptei s-au apreciat ca fiind nefondate. Pentru a se reţine existenţa infracţiuni prev. de art. 183 C. pen., instanţa de apel a apreciat că este necesar ca fapta să fie comisă cu praeterintenţie, respectiv lovirea se realizează cu intenţie, iar rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpa agresorului, acesta neurmărind şi neacceptând posibilitatea producerii morţii.
Din modul în care inculpatul a acţionat, date fiind intensitatea loviturilor, instrumentul cu care s-a acţionat şi organul vizat - lovitură cu toporul la nivelul capului, lovituri repetate cu pumnii şi picioarele în zona corpului - rezultă că inculpatul a acceptat posibilitate rezultatului letal, fapta sa încadrându-se în dispoziţiile de art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 176 lit. c) C. pen. Totodată, instanţa a apreciat ca nefondată critica inculpatului cu privire la împrejurarea că decesul victimei s-ar fi datorat bronhopneumoniei, boală pe care aceasta o contractase anterior. Victima a fost internată, fiind în comă, la secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean Slatina, cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral”. Avizele medico-legale întocmite în cauză au arătat că moartea s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale, consecinţa traumatismului cranio cerebral produs prin lovire cu un corp ascuţit tăietor (topor), complicat în evoluţie cu o bronhopneumonie. Totodată, cele două avize concluzionează că între leziunile traumatice şi deces a existat legătură de cauzalitate directă. Astfel, instanţa nu a reţinut apărările inculpatului şi a apreciat ca nefondată cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. sau în infracţiunile prevăzute art. 181, 182, 180 C. pen.
În ceea ce priveşte critica inculpatului cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., instanţa de apel, faţă conţinutul alin. (7) teza ultimă a sus-arătatului text de lege, a constatat că este nefondată, întrucât recunoaşterea faptei reţinute în rechizitoriu nu produce efectele invocate de inculpat în cazul infracţiunilor pedepsite cu pedeapsa alternativă a detenţiei pe viaţă.
Instanţa de apel, totodată, a apreciat ca nefondată critica inculpatului potrivit căreia fapta săvârşită de el nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, ci de omor calificat, întrucât anterior a săvârşit o tentativă la omor, neputând astfel fi reţinută circumstanţa agravantă reţinută de art. 176 lit. c) C. pen.
Circumstanţa agravantă prev. de art. 176 lit. c) C. pen., ce priveşte omorul săvârşit de o persoană care a mai comis un omor, se referă la un antecedent al făptuitorului - săvârşirea anterioară a altui omor - care demonstrează persistenţa sa în săvârşirea acestui gen de fapte ce îl caracterizează ca fiind deosebit de periculos.
Prin „omor” în cazul prev. de art. 176 lit. c) C. pen., se înţelege numai fapta prevăzută de C. pen. cu această denumire, practica şi literatura juridică statuând că omorul săvârşit anterior poate să fie un omor consumat sau un omor rămas în fază de tentativă. Potrivit dispoziţiilor art. 144 C. pen. „prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice”. Nu interesează dacă făptuitorul a fost sau nu reabilitat pentru omorul comis anterior (formă consumată sau tentativă), dacă a executat sau nu pedeapsa, după cum nu interesează dacă infracţiunea anterioară a fost sau nu amnistiată ori s-a împlinit termenul de reabilitare ori s-a împlinit prescripţia.
S-a reţinut că, în cauză, inculpatul a fost anterior condamnat pentru săvârşirea unei tentative la omor calificat prin sentinţa penală nr. 62 din 15 mai 2001 a Tribunalului Olt, fiind arestat în executarea pedepsei de 9 ani la 09 martie 2001 şi eliberat la 17 ianuarie 2005 cu un rest de 1.146 zile.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, de 22 ani închisoare, Curtea a apreciat că a fost corect individualizată în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere împrejurările şi modul de săvârşire a faptei, urmările produse, gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, recidivist postexecutoriu, care a avut o atitudine procesuală oscilantă, nu a recunoscut şi nu a regretat săvârşirea faptei penale.
Împotriva acestei decizii, inculpatul T.C.V. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., acordarea unor circumstanţe atenuate şi, în consecinţă, reducerea pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport cu fapta comisă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni şi ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput-o şi săvârşit-o (a lovit victima - unchiul său - cu pumnii şi cu toporul la nivelul capului şi peste corp, după care a părăsit-o, lăsând-o peste noapte la locul faptei - pe un teren viran - fără a-i acorda ajutor), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, (recidivist, fusese condamnat anterior pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat, fiind cunoscut pe raza localităţii de domiciliu ca un om violent, stăpânit de viciul beţiei, fiind gata să omoare pe cel cu care intră în conflict) rezultă că instanţa de apel a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei şi a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că 22 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pdepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, aşa încât nu se justifică acordarea de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei.
Din declaraţiile martorului M.I. (inculpatul „m-a bătut şi pe mine şi m-a lovit în zona bărbiei şi am stat 2 săptămâni în casă, ştiu că este o fire violentă, a bătut-o şi pe mama lui în mai multe rânduri”) şi ale martorului T.B., precum şi din raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză - „tulburare de personalitate de tip antisocial”, rezultă în mod pregnant comportamentul violent al inculpatului, faptul că acesta nu are respect faţă de oameni şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recuretul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.V. împotriva deciziei penale nr. 246 din 12 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 octombrie 2010, la 26 septembrie 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3021/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3033/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
