ICCJ. Decizia nr. 3053/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 44 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.Ș., împotriva rezoluției nr. 626/P/2011 din 27 ianuarie 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență că, prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași la nr. 626/P/2011, petentul B.Ș. a acuzat pe intimata A.M. de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., constând în aceea că, fiind învestită cu soluționarea dosarului civil, intimata, judecător în cadrul Tribunalului Iași, și-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu în ceea ce privește soluția dispusă, iar în motivarea hotărârii date în acea cauză s-ar fi referit la anumite afirmații ale petentului pe care în realitate acesta nu le-a făcut.
Prin rezoluția nr. 626/P/2011 din 27 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător A.M. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.
Soluția dată plângerii a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin rezoluția nr. 147/II/2/2012 din 29 februarie 2009.
împotriva sentinței penale nr. 44 din 28 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul B.Ș., arătând în cererea de recurs depusă la dosar că sentința penală atacată este nelegală, reiterând motivele și textele de lege invocate inițial în plângerea adresată Parchetului, în sensul că învinuita A.M. nu a respectat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., săvârșind astfel infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Recursul este inadmisibil.
Analizând sentința recurată prin prisma excepției invocate, înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată la data de 28 martie 2012, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, la data de 26 noiembrie 2010.
Potrivit dispozițiilor art. XXIV alin. (1) din această lege "hotărârile: pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". per a contrario, hotărârilor pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispozițiile noii legi, inclusiv în ceea ce privește calea de atac.
Sub acest ultim aspect, din examinarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că alin. (10) al art. 2781C. proc. pen. a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 în sensul că "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Ca atare, cum sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunțată de judecător în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen. a fost definitivă, cum de altfel era menționat și în dispozitivul hotărârii, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a), Teza a II-a C. proc. pen., înalta Curte a constatat că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs, astfel că a respins recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) din același Cod a obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3071/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3046/2012. Penal → |
|---|
