ICCJ. Decizia nr. 3879/2012. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3879 /2012
Dosar nr. 19839/63/2011
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Prin sentinţa penală nr. 66 din 6 februarie 2012, Tribunalul Dolj, a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile Ţ.C.M., N.l.D., N.G., Ţ.A.M. şi Ţ.G.M., prin reprezentantul lor legal Ţ.C.M. şi s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Ţ.G., ca nefondată.
A fost obligat inculpatul V.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la despăgubiri civile către părţile civile după cum urmează: la plata sumei de 2 . 000 RON cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă Ţ.C.M., la plata sumelor de câte 10.000 RON daune morale pentru fiecare din părţile civile Ţ.A.M. şi Ţ.G.M. reprezentate prin mama acestora Ţ.C.M., la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de daune materiale pentru partea civilă N.l.D. şi la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale către aceeaşi parte civilă şi la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă N.G. şi la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale către aceeaşi parte civilă.
A fost obligat inculpatul V.M. la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului şi la 5.000 RON cheltuieli judiciare (constând în onorariu avocat) către părţile civile Ţ.C., N.l.D. şi N.G.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă în fapt, a reţinut că în luna iunie 2011, inculpatul V.M., în vârstă de 26 ani, era angajat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul de Poliţie al Jud. Dolj - avea calitatea de organ de cercetare a poliţiei judiciare şi desfăşura activitatea ca agent de poliţie în cadrul Postului de poliţie B.
În seara zilei de 26 iunie 2011, în jurul orelor 19,30, inculpatul V.M. a plecat cu autoturismul proprietate personală marca V. înmatriculat sub nr. DJ-xx-xxx de la locuinţa părinţilor din D. către localitatea B. Inculpatul se afla în stare de ebrietate, întrucât consumase băuturi alcoolice (bere) pe timpul zilei şi în noaptea anterioară împreună cu mai mulţi prieteni. În jurul orelor 20,40, în timp ce rula pe DN 55A la Km 8+600, în afara corn. O., în direcţia localităţii Zăval, inculpatul a aţipit la volan, împrejurare în care a pierdut controlul direcţiei de deplasare, pătrunzând pe contrasens, respectiv pe partea stângă a drumului pe care rula regulamentar o bicicletă, condusă de victima N.A. Autoturismul condus de inculpat a lovit cu partea stângă faţă bicicleta condusă de victimă, iar în urma impactului N.A. a fost proiectat pe marginea carosabilului. Victima a suferit leziuni traumatice grave, ce au condus în scurt timp la deces. După comiterea faptei, V.M. a părăsit locul accidentului şi a ascuns autoturismul avariat într-un lăstăriş din pădurea Z., la o distanţă de aproximativ 150 m de şosea. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. AA/2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,80 g%0 la orele 22,05 şi 1,60 g%0 la orele 23,05. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. BB/2011 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. M.M.” Bucureşti a concluzionat că la data de 26 iunie 2011, ora 20,40 (când a provocat accidentul rutier), V.M. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreştere de circa 2,00 g%0.
Întrucât înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut în totalitatea activitatea infracţională dedusă judecăţii achiesând la probatoriu administrat în faza de urmărire penală, prin sentinţa penală nr. 502 din data de 08 noiembrie 2011, în baza disp. art. 178 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul V.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 38 C. proc. pen. rap. la art. 3201alin. (5) C. proc. pen. instanţa a disjuns soluţionarea acţiunilor civile, făcând obiectul prezentei cauze, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale fiind indubitabilă cauzarea unui prejudiciu părţilor civile cauzat de suferinţa fizică şi psihică produsă prin decesul victimei N.A. în urma accidentului cauzat de inculpat, vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea faptei ilicite care a cauzat acest prejudiciu fiind dovedită, iar între activitatea infracţională săvârşită de inculpat şi prejudiciu există legătură de cauzalitate.
Printr-o examinare riguroasă a tuturor probatoriilor administrate, instanţa de fond a constatat că pentru înmormântarea victimei şi pentru pomenirile pentru datină cheltuieli efectuate au fost efectuate de toţi moştenitorii fiind dovedit însă că fiica victimei partea civilă Ţ.C.M. a contribuit cu suma de 2.000 RON (aceasta locuind împreună cu soţul său, formând o familie, cheltuielile fiind deci efectuate în comun), N.l.D. a contribuit tot cu suma de 2.000 RON, iar partea civilă N.G. a contribuit cu suma de 5.000 RON, aceste sume fiind relevate că au fost efectuate în principal de depoziţiile martorilor N.N. - soţia lui N.G. şi de martora T.I., acestea fiind rude apropiate moştenitorilor şi care au cunoscut realitatea cheltuielilor efectuate.
Cu privire la daunele morale solicitate instanţa a apreciat că plata unor daune morale în cuantum de câte 50.000 RON pentru părţile civile Ţ.C.M. şi N.l.A. în calitate de copii al defunctului, a unor daune morale în cuantum de 30.000 RON pentru fratele defunctului - o partea civilă N.G. şi a unor daune morale de câte 10.000 RON pentru fiecare din nepoatele defunctului - părţile civile Ţ.A.M. şi Ţ.G.M. este în măsură să ofere o reparaţie echitabilă prejudiciului nepatrimonial suferit de părţile civile în calitate de moştenitori ai victimei. În ceea ce o priveşte pe partea civilă Ţ.G., având în vedere calitatea acestuia - de ginere al defunctului, care nu locuia şi nu se gospodărea cu victima a reţinut că nu se poate susţine că între aceştia ar fi existat o legătură psihică atât de puternică încât să impună acordarea unor daune morale.
Constatând că în cauza de faţă Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii are legitimare procesuală activă în limitele şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare, instanţa a apreciat că pentru a se garanta plata integrală a despăgubirilor se impune a fi obligat şi inculpatul în solidar cu Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata daunelor morale şi materiale, astfel cum au fost dovedite deoarece obligarea în exclusivitate a fondului este lăsată la aprecierea instanţei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul V.M., partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi părţile civile N.G., Ţ.C.M., Ţ.G., Ţ.A.M., Ţ.G.M., N.l.D.
Prin decizia penală nr. 234 din 4 iulie 2012 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpatul V.M., împotriva sentinţei penale nr. 66 din 6 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 19389/63/2011.
A desfiinţat în parte sentinţa penală şi a înlăturat obligaţia solidară a inculpatului la plata despăgubirilor civile, urmând ca despăgubirile civile stabilite prin hotărârea apelată să fie achitate în totalitate de partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins apelurile formulate de părţile civile şi partea responsabilă civilmente, ca nefondate.
A obligat apelanta parte responsabilă civilmente, părţile civile N.G., Ţ.G., N.l.D., Ţ.C.M. la cheltuieli judiciare.
La data de 5 iulie 2012, părţile civile N.G., N.l.D., Ţ.C.M., Ţ.G., Ţ.A.M. şi Ţ.G.M., prin avocat M.A., au formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 234 din 04 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cererea acestora aflându-se la dosar.
La data de 26 noiembrie 2012, părţile civile N.G., N.l.D., Ţ.C.M., Ţ.G., Ţ.A.M. şi Ţ.G.M., prin avocat M.A., au transmis o cerere prin care menţionează că îşi retrag recursul, având în vedere că s-a încheiat o tranzacţie între părţile civile şi Fondul Protecţiei al Victimelor Străzii.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurentelor părţi civile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părţi civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursurilor declarate de părţile civile N.G., N.l.D., Ţ.C.M., Ţ.G., Ţ.A.M. şi Ţ.G.M. împotriva deciziei penale nr. 234 din 04 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul V.M.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V.M.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, azi, 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2644/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3092/2012. Penal → |
|---|
