ICCJ. Decizia nr. 316/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 316/2012
Dosar nr. 8729/1/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin rezoluţia din 30 septembrie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, în dosarul nr. 120/P/2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul militar general – maior magistrat I.V. sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals intelectual prev. de art.289 C. pen. şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prev. de art. 271 din acelaşi cod.
Pentru a pronunţa această rezoluţie procurorul a reţinut următoarele:
La data de 17 august 2011, petentul A.I. a formulat două plângeri penale împotriva procurorului militar şef al Secţiei Parchetelor Militare, general-maior magistrat I.V., pe care-l acuză de „...corupţie şi complicitate la tentativele de omor".
Plângerile au fost înregistrate iniţial la Biroul registratură al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 14034 şi 14036 din 17 august 2011 şi remise la Secţia Parchetelor Militare spre competentă soluţionare, unde, în temeiul art. 36, alin. (1), raportat la art. 34 lit. d) C. proc. pen., pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, prin rezoluţia nr. 120/P/2011 din 28 septembrie 2011 s-a dispus reunirea lor sub acest număr.
Din examinarea conţinutului plângerilor rezultă fără dubiu greşita încadrare juridică dată de petent presupuselor infracţiuni atribuite magistratului, în realitate făcându-se trimitere la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prev. de art. 271 din acelaşi cod. Cu privire la acest aspect, s-a menţionat că procurorul de caz nu este obligat să ţină cont de încadrarea juridică dată faptelor penale de cei care sesizează, sens în care s-a pronunţat deja Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 1040 din 25 mai 2009 (dosar penal nr. 3663/1/2009).
În fundamentarea acuzaţiilor sale, se invocă faptul că generalul-maior magistrat I.V., cu ocazia soluţionării „...cauzelor din dosarele nr.199/II-2/2001 şi 201/II-2/2001 ale Secţiei Parchetelor Militare de la Ministerul Public înserează în motivarea rezoluţiilor numai falsuri intelectuale”. Petentul se mai referă, printre altele, la nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii pronunţate prin încheierea nr. 63/2003 a Curţii Supreme de Justiţie şi susţine că „A fost emis un act fals şi abuziv împotriva prevederilor legale în vigoare, cu nerespectarea actelor probatorii şi a hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, infracţiune precizata la art. 271 C. pen.”.
Toate aceste presupuse fapte ar fi, în accepţiunea petentului, „corupţie şi complicitate la tentativele de omor”.
Cercetarea faptelor invocate de petent s-a făcut atât prin studierea şi verificarea celor declarate de acesta, cât şi prin examinarea altor lucrări cu caracter asemănător sau identic, pe care sus-numitul le-a iniţiat în decursul anilor precedenţi împotriva unor judecători militari şi a tuturor procurorilor din cadrul Secţiei Parchetelor Militare, iar în ultima perioadă, cu precădere împotriva şefului secţiei, explicaţia constând în faptul că şeful secţiei este procurorul competent a soluţiona plângerile formulate în temeiul art. 278 C. proc. pen.
S-a constatat că în general, petentul obişnuieşte să adreseze petiţii instituţiilor şi autorităţilor publice centrale, invocând tot felul de abuzuri ale unor magistraţi sau oficialităţi care nu i-au soluţionat în mod favorabil cererile sale fanteziste, solicitând, pe fondul unei nemulţumiri evidente, cercetarea penală a acestora, in special pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului şi fals intelectual.
Această lucrare este asemănătoare cu cele anterioare şi fusese precedată de dosarul penal nr. 85/P/2009, nr. 60/P/2009, nr. 21/P/2009, nr. 8/P/2008, nr. 9/P/2008, nr. 17/P/2008, nr. 18/P/2008, nr. 30/P/2008, nr. 22/P/2007, nr. 69/P/2009, nr. 97/P/2011, nr. 112/P/2011, nr. 113/P/2011, 116/P/2011 şi alte câteva zeci soluţionate de Secţia Parchetelor Militare, precum şi cu rezoluţia nr. 79/VIII-1/2009 din 27 februarie 2009 a procurorului general, toate petiţiile petentului aflându-se într-o înlănţuire psihogenă cauză-efect, soluţia dată într-o lucrare şi comunicarea acesteia iniţiind un nou demers justiţiabil într-un ciclu oniric fără sfârşit, consumator de timp, efort uman şi resurse financiare publice.
S-a arătat că în prezenta cauză, acuzele sus-numitului sunt focalizate pe procurorul militar I.V., care, în calitatea sa de şef al Secţiei Parchetelor Militare, a soluţionat, în temeiul disp. art. 278 C. proc. pen., mai multe plângeri formulate de petent împotriva rezoluţiilor prin care acestea au fost respinse. Lucrările la care face trimitere petentul, respectiv nr. 199/II-2/2001 şi nr. 201/11-2/2001, nu au putut fi identificate în arhiva Secţiei Parchetelor Militare şi în legătură cu acest aspect trebuie precizat că în anul 2001, procurorul militar I.V. nu îşi desfăşura activitatea în această instituţie şi avea o altă funcţie şi alte atribuţii, la o altă unitate de parchet. E posibil ca petentul, în avântul justiţiabil notoriu din ultima perioadă, să fi încurcat datele şi lucrările prin care încearcă să-şi motiveze demersurile.
Prin încheierea nr. 63 din 05 mai 2003, la care petentul face trimitere în mai toate demersurile sale, Curtea Supremă de Justiţie - Completul de 9 Judecători - a dispus scoaterea de pe rol a dosarului privind cererea formulată de petiţionarul A.I., prin care acesta solicita revizuirea deciziei nr. 106 din 07 octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pentru efectuarea actelor de cercetare prevăzute de art. 399 C. proc. pen. Actele de cercetare au fost efectuate de Parchetul Militar Timişoara, iar prin sentinţa nr. 128 din 08 octombrie 2003, Tribunalul Militar Timişoara a dispus respingerea cererii revizuientului.
Din reexaminarea actelor şi lucrărilor precizate mai sus rezultă fără dubiu că respingerea plângerilor formulate anterior de către petent s-a făcut în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală şi în urma unor motivări temeinice, concluzionându-se încă o dată, în mod justificat, că susţinerile sale sunt nefondate. Mai mult decât atât, la data pronunţării hotărârilor instanţei supreme, la care face trimitere petentul, magistratul nici măcar nu-şi desfăşura activitatea la Secţia Parchetelor Militare şi nu avea nici un fel de cunoştinţă despre existenţa lor.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul, iar procurorul ierarhic superior prin rezoluţia nr. 1905/C/2011 din 19 octombrie 2011 a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 120/P/2011 din data de 30 septembrie 2011 a Secţiei Parchetelor Militare.
Petiţionarul A.I. a formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva celor două rezoluţii pronunţate în cauză, arătând că la data de 7 octombrie 2011 a înaintat la dosarul nr. 120/P/2011, o plângere în temeiul prevederilor art. 278 C. proc. pen., prezentând o parte dintre infracţiunile comise la adoptarea rezoluţiei, pentru plângerea penală înaintată împotriva domnului procuror I.V.
A arătat că doamna procuror general L.C.K., la soluţionarea plângerii a săvârşit următoarele infracţiuni:
- a refuzat să constate că rezoluţia pentru cauza din dosarul nr. 120/P/2011 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 49 alin. (2), art. 187, art. 277 C. proc. pen., refuzând să-i asigure dreptul garantat prin art. 52 din Constituţia României, infracţiune precizată la art. 254 C. pen.;
- a refuzat cercetarea realizării conflictului de interese precizat la art. 253 C. pen., infracţiune precizată la art. 254 C. pen.;
- a refuzat cercetarea infracţiunii de uzurpare de calitate art. 240 C. pen., pentru că domnia sa a încălcat prevederile art. 4142 C. proc. pen., refuzând să constate încălcarea ordinii de drept;
- a urmărit împiedicarea participării în proces art. 2611 C. proc. pen. pentru că a adoptat rezoluţia cu nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, infracţiune precizată la art. 271 C. pen..
- a omis de a sesiza organele judiciare, art. 263 C. pen. pentru că a protejat criminalii şi complicii acestora, art. 264 C. pen.;
- a refuzat cercetarea tentativelor de omor dovedite cu probe materiale şi acte probatorii, devenind complice la tentativele de omor, art. 174 C. pen., asociindu-se grupului infracţional pentru crimă organizată împotriva petiţionarului.
Examinând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei atacate, Înalta Curte reţine că plângerea este neîntemeiată.
Petiţionarul susţine că intimatul procuror militar, general maior magistrat I.V. a comis infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prev. de art. 271 din acelaşi cod.
În fundamentarea acuzaţiilor sale, petiţionarul invocă faptul că intimatul, cu ocazia soluţionării „... cauzelor din dosarele nr. 199/II-2/2001 şi nr. 201/II-2/2001 ale Secţiei Parchetelor Militare de la Ministerul Public inserează în motivarea rezoluţiilor numai falsuri intelectuale”. Petentul se mai referă, printre altele, la nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii pronunţate prin încheierea nr. 63/2003 a Curţii Supreme de Justiţie şi susţine că „A fost emis un act fals şi abuziv împotriva prevederilor legale în vigoare, cu nerespectarea actelor probatorii şi a hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, infracţiune precizată la art. 271 C. pen.”. Toate aceste presupuse fapte ar fi, în accepţiunea petentului „corupţie şi complicitate la tentativele de omor”.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii sau probe în sensul săvârşirii de către intimat a vreunei infracţiuni.
În speţă, acuzele petiţionarului sunt focalizate pe procurorul militar I.V. care, în calitatea sa de şef al Secţiei Parchetelor Militare a soluţionat, în temeiul disp. art. 278 C. proc. pen., mai multe plângeri formulate de petent împotriva rezoluţiilor prin care acestea au fost respinse. Lucrările la care face trimitere petentul, respectiv nr. 199/II-2/2001 şi nr. 201/II-2/2001 nu au putut fi identificate în arhiva Secţiei Parchetelor Militare şi în legătură cu acest aspect este de menţionat că procurorul militar I.V. nu îşi desfăşura activitatea în această instituţie în anul 2001, având o altă funcţie şi alte atribuţii la o altă unitate de parchet de unde rezultă caracterul subiectiv şi nefondat al acuzaţiilor formulate de petiţionar.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea ca nefondată şi va menţine rezoluţia atacată.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞT.
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei din 30 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, pronunţată în dosarul nr. 120/P/2011.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 341/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 315/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
