ICCJ. Decizia nr. 3184/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3184/2012

Dosar nr. 15159/118/2010

Şedinţa publică din 8 octombrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă

În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele;

Prin sentinţa penală nr. 206 din 19 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 15159/118/2010, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice, puse în discuţie din oficiu sau solicitate de inculpatul A.A., prin apărător.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A.A. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii -latura obiectivă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, prev. de art. 302 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura obiectivă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A.A. pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii, prev.de art. 292 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura obiectivă.

În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. a condamnat pe inculpatul A.A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat si dreptul de a efectua operaţiuni de import export de natura celor pentru care a fost condamnat), pentru infracţiunea de folosirea la Autoritatea vamală a documentelor de transport şi comerciale care se refera la alte mărfuri decât cele prezentate în vamă.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare stabilit. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului T.I.D, pentru comiterea infracţiunii de instigare la înşelăciune, prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura obiectivă.

În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. a condamnat pe inculpatul T.I.D, cu reşedinţa în România, Mun. Bucureşti, administrator, fără antecedente penale) la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat si dreptul de a efectua operaţiuni de import export de natura celor pentru care a fost condamnat), pentru infracţiunea de folosirea la Autoritatea vamală a documentelor de transport şi comerciale care se referă la alte mărfuri decât cele prezentate în vamă.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare stabilit

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Constanţa în contradictoriu cu inculpaţii T.l. şi A.A.

A obligat inculpaţii T.l. şi A.A., în solidar, la plata sumei de 337.445 lei către A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Constanţa, reprezentând despăgubiri civile - taxe vamale neachitate şi a respins restul pretenţiilor civile.

În baza art. 256 lit. d) din Legea nr. 86/2006 a dispus confiscarea specială în folosul statului a celor 13.500 cutii, conţinând fiecare 2.840 grame net, de ciuperci conservate în saramură identificate nedeclarate cu ocazia importului din 13 februarie 2009, depozitate în magazia Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea din Portul Constanța Sud Agigea sau a sumelor de bani obţinute în urma valorificării acestor bunuri.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea unei ştampile aparţinând SC E.I.C.I. SRL Bucureşti aflată la Camera de Corpuri delicte din cadrul Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Constanţa.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii T.l. şi A.A. la plata a câte 5.450 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă reţinut că, la data de 17 februarie 2009, lucrătorii din cadrul Serviciului de Poliţie Transporturi Maritime Port Constanţa, Biroul T.N. Agigea, s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că din documentaţia aferentă a trei importuri a rezultat faptul că, la data de 13 februarie 2009, SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, prin comisionarul vamal SC T.L. SRL Constanţa, a întocmit şi depus declaraţiile vamale în vederea efectuării a trei importuri de gogoşari conservaţi în oţet.

Având în vedere suspiciunile rezultate din scanarea celor trei containere, lucrătorii vamali au procedat, la data de 17 februarie 2009 la efectuarea controlului fizic, context în care, în fiecare dintre cele trei containere, au fost identificate pe lângă borcanele cu gogoşari conservaţi în oţet şi conserve de ciuperci în saramură nedeclarate, după cum urmează :

- în container-ul, pentru care a fost depusă declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie (nr. registru vamal de import), au fost identificate nedeclarate, un număr de 750 colete cu 4.500 cutii conţinând ciuperci tăiate în saramură;

- în container-ul, pentru care a fost depusă declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie (nr. registru vamal de import). au fost identificate nedeclarate, un număr de 750 colete cu 4.499 cutii conţinând ciuperci tăiate în saramură;

- în container-ul, pentru care a fost depusă declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie (nr. registru vamal de import), au fost identificate nedeclarate, un număr de 750 colete cu 4.500 cutii conţinând ciuperci tăiate în saramură.

Dată fiind această împrejurare, lucrătorii vamali, prin adeverinţele, la data de 17 februarie 2009, au dispus reţinerea în vederea confiscării a mărfurilor identificate nedeclarate, totodată luând măsura sancţionării contravenţionale a administratorului societăţii, conform proceselor verbale din data de 18 februarie 2009. Sancţiunea a fost luată în lipsa reprezentantului societăţii, însă în prezenţa martorului asistent, respectiv, inculpatul A.A.

Instanţa a reţinut în baza actelor vamale aflate la dosarul cauzei şi a declaraţiilor martorilor M.R. şi C.C. agenţi de linie, a martorului V.V. director la SC M.L. SRL şi a martorilor I.F. şi C.C.L., angajată în cadrul SC T.L. SRL Constanţa, că pentru importurile din data de 28 ianuarie 2009 şi 13 februarie 2009 efectuate de SC E.I.C.I. SRL s-a prezentat inculpatul A.A. care a semnat, completat şi ştampilat actele pentru ambele comenzi, în numele importatorului.

Astfel, martorul V.V. a arătat că a încheiat contractul de reprezentare directă cu importatorul SC E.I.C.I. SRL. Bucureşti, ca urmare a unei discuţii purtate cu inculpatul A.A., împrejurare în care i-a prezentat societatea ca având un administrator cetăţean român ce urma să efectueze mai multe importuri. Acelaşi martor arată că după redactarea şi semnarea contractului din 15 decembrie 2008, conform datelor importatorului comunicate de inculpatul A.A., l-a înmânat acestuia din urmă spre a fi prezentat şi semnat de reprezentanţii SC E.I.C.I. SRL. Bucureşti, contract ce i-a fost returnat, ulterior, de către acelaşi inculpat.

În ceea ce priveşte documentaţia aferentă importului din 13 februarie 2009, aceasta a fost întocmită de martora C.C.L., angajată în cadrul SC T.L. SRL Constanţa, la solicitarea inculpatului A.A., care a depus în acest sens documentele necesare, prezentând însă completată declaraţia în vamă a bunurilor ce urmau să facă obiectul importurilor. în cursul cercetărilor martora a pus la dispoziţia lucrătorilor de poliţie ştampila SC E.I.C.I. SRL. Bucureşti, precizând că a fost uitată de inculpatul A.A. la data de 13 februarie 2009, cu ocazia întocmirii declaraţiei vamale de import, ştampilă ce a fost introdusă la Camera de Corpuri delicte din cadrul S.R.P.T. Constanţa în baza dovezii din 01 iulie 2009.

Fiind audiat, inculpatul A.A. a recunoscut că a solicitat, a depus şi a semnat în numele importatorului documentele necesare aferente tuturor importurilor efectuate de SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, fără a avea însă nicio împuternicire în acest sens, ci doar în baza unor solicitări verbale telefonice, ale unui cetăţean arab pe care l-a cunoscut sub numele de „A.M." Referitor la îndeplinirea formalităţilor vamale de import şi depunerea documentelor, inculpatul a susţinut că exceptând primul import din data de 16 decembrie 2008 când a discutat şi primit documentele şi ştampila SC E.I.C.I. SRL. Bucureşti de la numitul „A.M.", ulterior, a purtat numai discuţii telefonice cu acesta din urmă, documentele necesare fiindu-i înaintate în plic prin intermediul conducătorilor auto ale microbuzelor ce efectuează curse de transport persoane pe relaţia Bucureşti - Constanţa.

În acest sens, inculpatul A.A. a precizat că la fiecare import, primea în original conosamentele, facturile externe, specificaţiile, certificatele de sănătate şi în xerocopii certificatele de înregistrare fiscală şi în scopuri de T.V.A. ale SC E.I.C.I. SRL. Bucureşti, precum şi ştampila societăţii. în ceea ce priveşte traducerea în limba română a mărfurilor menţionate în facturile externe, inculpatul a precizat că acestea îi erau comunicate telefonic de numitul „A.M.", consemnată olograf denumirea pe documente de către comisionarii vamali respectiv semnat şi ştampilat de către A.A. în numele importatorului.

Prima instanţă a reţinut că apărările formulate de inculpatul A.A. au fost infirmate de rezultate percheziţiilor efectuate la sediul societăţii SC I.F.P. SRL, administrată de acesta, respectiv suportul ştampilei SC A. SRL fără amprenta cauciucată, ce a fost ridicată şi depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul S.R.P.T. Constanţa, pe baza dovezilor, ambele din 01 iulie 2009; ordinul de plată prin care SC E.I.C.I. SRL. a achitat tarife sanitar veterinare la data de 18 decembrie 2008; factura din 13 februarie 2009 prin care s-au achitat taxele aferent manipulării şi expedierii containerelor de către SC R. SRL, aferent importurilor din 13 februarie 2009 respectiv exemplarele roşii ale facturilor din 28 ianuarie 2009 şi din 28 ianuarie 2009 prin care SC A.T. SRL a factura transport auto tur/ retur către importator, precum şi cele ale percheziţie informatice asupra unităţii P.C. ridicate de la sediul SC I.F.P. SRL, fiind identificate-fişiere format pdf. şi excel conţinând documente ce pot fi editate, identice cu cele folosite la îndeplinirea formalităţilor de import de către SC E.I.C.I. SRL (conosamentul, nenegociabil, aferent containerului, importat la data de 13 februarie 2009; conosamentul, nenegociabil, aferent containerului, importat la data de 13 februarie 2009 şi conosamentul, nenegociabil, aferent containerului, importat la data de 13 februarie 2009).

S-a mai reţinut de prima instanţă că din documentele puse la dispoziţie de O.R.C. Bucureşti cu adresa din 11 martie 2009, a rezultat că s-a stabilit faptul că la data de 28 august 2008, prin încheierea I.C., Tribunalul Bucureşti a autorizat constituirea SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, cu sediul social declarat în mun. Bucureşti şi unic asociat şi administrator în persoana numitei H.R.E., înregistrată, având ca obiect principal declarat, comerţ cu ridicata al bunurilor de consum şi al produselor textile. La data de 25 noiembrie 2008, H.R.E. a cesionat, toate părţile sociale învinuiţilor M.R.B.E.H. şi A.M.Z.A.E.S.E.W. dată la care noii acţionari au hotărât schimbarea atât a sediului social declarat iniţial cât şi denumirea societăţii în SC I.A.I. SRL Bucureşti.

Din verificările efectuate de I.G.P.F., a rezultat că M.B. figurează intrat pe teritoriul României la data de 18 iunie 2008 respectiv ieşit la data de 25 februarie 2009 în timp ce A.H. şi A.Z.A.E.S.E.W. figura încă pe teritoriul ţării, intrat la data de 08 august 2008 (adresa din 21 aprilie 2009).

S-a mai reţinut că, din transcrierile convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul A.A. a purtat convorbiri telefonice cu o persoană căreia i se adresa pe nume "R.", din conţinutul cărora a rezultat că acesta din urmă a solicitat efectuarea importului din data de 13 februarie 2009. Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că persoana apelată de inculpatul A. sub numele "R." este inculpatul T.I. unul dintre asociaţii SC U.T.P.C. SRL Bucureşti.

Elocventă în acest sens este convorbirea purtată între cei doi inculpaţi la data de 02 iunie 2009 orele 18:05. în care, inculpatul T.I. îi reproşează lui A. că a primit o amendă de 5.000 lei de la organele vamale, redând conţinutul procesului verbal în care sunt menţionate datele sale de identitate: "deci am procesul verbal, importator SC G.F. SRL bla, bla, bla anexă parte integrantă a procesului verbal de constatare a contravenţiilor, importator SC G.F. SRL a depus la Biroul Constanţa Sud, comisionar SC E.P. SRL, declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie a mărfurilor din numărul, bla, bla, bla, pe numele meu, conform permis de şedere,dl. T.I.D, seria Ro bla, bla, în calitate de asociat la SC G.F.SRL , potrivit declaraţiei vamale de punere în liberă circuit, bla, bla. bla, la controlul vamal fizic efectuat la 15 mai, la ora 10."

Astfel cum rezultă din conţinutul convorbirii telefonice, sancţiunea contravenţională a fost aplicată ca urmare a faptului că a fost identificată nedeclarată o altă marfa decât cea menţionată în documente cu ocazia unui alt import, luându-se în acelaşi timp şi măsura confiscării, mod similar în care s-a procedat şi cu ciupercile ce fac obiectul cercetărilor.

În acelaşi registru probator se înscrie şi convorbirea telefonică dintre cei doi inculpaţi din data de 02 iunie 2009, ora 17:39, din care rezultă că după aplicarea sancţiunii contravenţionale a fost confiscată şi marfa : " „R." -Păi nu ştii ? Au confiscat orezu, că au confiscat că am orez în plus şi nu ştiu ce vine prin poştă, cum a fost cu ciupercile, sunt pe nu ştiu ce, nu ştiu ce, adică vrei să mă duc eu acum la Parchet la „A.A " - Nu mă, da n-are cum, eu nu ştiu nimic de asta. ; „R."- Nu ştii nimic ? Cine ştie, si e stampila pe procesul verbal, e ştampila de G.F., cine are stampila, eu ? Eu am pus stampila acolo măi frate ?".

Referitor la inculpatul T.I.d prima instanţă a reţinut în baza probatoriului administrat că acesta era finanţatorul operaţiunilor de import din data de 13 februarie 2009 respectiv beneficiarul mărfii, fapt ce rezultă atât din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate cât şi din documentaţia depusă organelor vamale, analiza documentaţiei conducând la concluzia că acelaşi inculpat, a finanţat şi solicitat şi efectuarea importului din data de 28 ianuarie 2009, pentru care însă nu s-au făcut cercetări complete de către organele ce cercetare dar care ajută instanţa să-şi facă o imagine de ansamblu asupra activităţii inculpatului şi a gradului său de implicare.

Relevantă în acest sens este convorbirea din data de 15 iunie 2009, dată la care inculpatul T.I.d poartă o discuţie telefonică cu numitul „D." referitor la un import efectuat de SC G. SRL : „R." - . are, are plăţi pentru că, eu am dat lor 28.000 de mii de euro săptămâna trecuta, că-ţi aduce marfa trebuie să-mi plătească mie, şi zice nu, că are pe tine să-ţi plătească întâi; „D." - îhl; „R."- Asta e.; „D."- Tot ta tine ajung.;,,R."-Ha, ha, ha, ha, ha.; „D."-Ha, ha, ha, ha, ha.

Totodată, s-a reţinut că din analiza documentelor depuse la organele vamale, aferente importurilor efectuate la datele de 28 ianuarie 2009 şi 13 februarie 2009, respectiv conosamentele, certificatele de sănătate, certificatele de origine şi declaraţiile expeditorului privind detaliile mărfurilor importate, a rezultat faptul că în ambele cazuri, bunurile declarate au avut ca ţară de provenienţă China, Expeditor („C.") fiind F.H.I. A.E. T.C. Ltd iar Destinatar („Consignee") SC U.T.C. SRL Lebanon (offshore).

Conform facturilor externe prezentate Autorităţii vamale cu ocazia importurilor, respectiv invoice 2 ambele din 05 noiembrie 2008, respectiv, la data de 21 noiembrie 2008, destinatarul SC U.T.C. SRL H., M., Lebanon (off-shore), a vândut mărfurile către SC E.I.C.I. SRL. Bucureşti. Dată fiind această situaţie, a rezultat că inculpatul T.I.d coordona introducerea în mod fraudulos în România a mărfurilor alimentare de provenienţă China, stare de fapt ce reiese din faptul că exportatorul mărfii din China, expedia marfa în România pentru firma off shore SC U.T.C. SRL, al cărui nume este menţionat la rubrica destinatar (Consignee), denumirea SC E.I. SRL fiind menţionată în conosamente ca persoană de contact la rubrica „N."

Prin menţiunea „To The Order Of" completată ulterior în conosamente alături de denumirea firmei off shore SC U.T.C. SRL, agentul de linie al containerelor, nu putea elibera marfa decât unei societăţi nominate de firma din LIBAN, fapt ce reiese şi din andosarea conosamentelor şi notificărilor trimise de către firma libaneză agenţiilor maritime de transport din România.

Transferul dreptului de proprietate al mărfii de către SC U.T.C. SRL H., M., Lebanon (off-shore), către SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, prin rectificarea conosamentelor şi emiterea facturilor externe, a avut drept scop introducerea mărfii în ţară de către inculpatul T.I.d, pe numele unei societăţi comerciale, care deşi este atestată prin certificat de înmatriculare şi C. fisc., aceasta este în realitate „fantomă", fără un sediu real şi fără asociaţi care să poată fi identificaţi, în cazul de faţă cetăţeni străini, având drept consecinţă sustragerea de la plata taxelor vamale. Faptul că SC E.I.C.I. SRL Bucureşti nu era destinatarul real al mărfurilor importate la datele de 28 ianuarie 2009 şi 13 februarie 2009, reiese din extrasele de cont ale acesteia, în care nu se regăsesc plăţi externe către exportatorul din China, F.H.I. AE. T.C. Ltd sau către SC U.T.C. SRL H., M., Lebanon (off-shore), aşa cum a procedat în cazul importurilor anterioare din datele de 16 decembrie 2008, 19 decembrie 2008 şi 05 ianuarie 2009.

Instanţa a reţinut că această împrejurare demonstrează că facturile externe emise de SC U.T.C. SRL H., M., Lebanon (off-shore) şi prezentate autorităţii vamale cu ocazia efectuării importurilor ca expeditor/exportator al mărfii sunt nereale, destinatarul real al mărfurilor importate de SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, fiind o altă firmă administrată de inculpatul T.I.

Mai mult, cu ocazia audierii sale, inculpatul T.I.d a recunoscut că a deţinut până în anul 2008 părţi sociale în cadrul firmei off shore SC U.T.C. SRL H. M. Lebanon, iar în prezent, colaborează cu aceeaşi societate pe linia deschiderii de acreditive la firmele recomandate de el.

Ca şi modalitate de expediere a documentelor aferente importurilor, conosamente, specificaţii, facturi externe, certificate de sănătate şi de origine, din interceptările efectuate s-a stabilit că acestea erau trimise prin poştă către inculpatul A.A. ori erau recepţionate prin e-mail documente identice cu cele utilizate în cazul importurilor ce fac obiectul cercetărilor fiind identificate ca urmare a efectuării percheziţiei informatice asupra unităţii PC ridicate de la acelaşi inculpat, documentele fiind într-un format ce poate suporta modificări ori completări.

Faptul că inculpatul T.I.d era destinatarul mărfurilor, reiese şi din împrejurarea că pe cutiile de ciuperci, erau aplicate etichete în limba română şi engleză, ale mărci „L.", din conţinutul cărora rezultă că SC U.T.P.C. SRL Bucureşti administrată de inculpat este unul dintre distribuitorii mărfii din Liban.

De altfel, chiar inculpatul T.I.d a precizat că unicul distribuitor al mărcii „L." în România, este societatea pe care o administrează, SC U.T.P.C. SRL Bucureşti.

Cel de-al doilea distribuitor al ciupercilor, conform aceloraşi etichete, a fost identificat ca fiind SC S.I.I. SRL Cluj Napoca, administrată de martorul S.B.

Fiind audiat, în calitate de martor, numitul S.B., a precizat faptul că, începând cu anul 2007, a achiziţionat ciuperci numai din state membre ale Uniunii Europene, precum şi de la firma SC U.T.P.C. SRL administrată de inculpatul T.I.D, aspect confirmat de documentele puse la dispoziţie de acesta din care rezultă că a trimis în format electronic atât partenerilor din statele membre U.E. cât şi inculpatului T.I.d, etichete pentru ciuperci marca „H.G.", pe care era menţionată denumirea societăţii sale în calitate de distribuitor. Faptul că nu a avut nicio relaţie comercială cu SC E.I.C.I. SRL Bucureşti rezultă din extrasele din cont bancar ale societăţii în care nu se regăsesc operaţiuni bancare între cele două societăţi

În apărarea sa, inculpatul T.I.d a declarat că pe parcursul anului 2008 până în luna septembrie, a achiziţionat mărfuri alimentare de la SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, societate ce a fost reprezentată pe tot parcursul derulării relaţiilor comerciale de numitul H.H., pe care îl cunoaşte de circa 15 ani de zile iar, după cesionarea societăţii, unul dintre asociaţi, A.Z.A.E.S.W., l-a contactat şi i-ar fi oferit spre achiziţie ciuperci, operaţiune comercială care însă nu s-a materializat, arătând însă că, societatea pe care o administrează este unic distribuitor al mărcii „L." şi că la solicitarea lui A.Z.A.E.S.W., i-ar fi pus acestuia la dispoziţie pe suport optic tip C.D. brand-ul mărcii sale, dar că operaţiunile comerciale nu s-au mai derulat.

Or, potrivit menţiunilor existente pe etichetele cutiilor cu ciuperci identificate nedeclarate, s-a stabilit că ţara de origine este China, fiind însă identificate două mărci şi distribuitori diferiţi: cutii cu ciuperci ce au aplicate etichete în culori roşu şi galben iar înscrisurile de culoare neagră, figurează ca marcă „H.G.", având menţiunea Original Mushrooms Pieces & Stemps în limba engleză respectiv menţiuni în limba română şi engleză cu privire la greutate netă de 2.840 g şi 1930 g uscată, ingrediente, data fabricaţiei şi a expirării, producătorul, distribuitor figurând SC S.I. SRL Cluj Napoca 3400 România şi cutii cu ciuperci ce au aplicate etichete în culori albastru, roşu, galben şi verde iar înscrisurile de culoare neagră, figurează ca marcă „Lele", având menţiunea „Original Ciuperci Tăiate" în limba română respectiv menţiuni în limba română şi engleză cu privire la greutate netă de 2840 g şi 1930 g uscată, ingrediente, data fabricaţiei şi a expirării, producătorul, distribuitor figurând SC U.T.P.C. SRL Bucureşti, România.

Având în vedere menţiunile existente pe etichetele cutiilor cu ciuperci, cu privire la producător, raportat la documentele depuse la organele vamale în vederea efectuării importurilor din data de 13 februarie 2009, respectiv menţiunile din conosamente, rezultă fără dubiu, că ţara de origine este China.

Totodată, s-a mai reţinut că din concluziile constatărilor tehnico-ştiinţifice, efectuate de specialiştii din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, Facultatea de Horticultura, rezultă că, ambele mărci de ciuperci fac parte din specia „Agaricus Bisporus"; ambele mărci sunt conservate în saramură, iar potrivit concluziilor specialiştilor din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos Galaţi" - Platforma Bioaliment, Centrul Integrat de Cercetare şi Formare pentru Biotehnologie Aplicată în Industria Alimentară, în urma analizării ciupercilor, s-a stabilit că acestea sunt conservate prin fierbere completă.

Contrar celor susţinute de inculpaţi în apărare, prima instanţă a reţinut că din listingurile convorbirilor telefonice reiese că inculpaţii A.A. şi T.I. au purtat convorbiri telefonice atât anterior datelor de efectuare a importurilor cât şi ulterior, fapt ce dovedeşte că se cunoşteau, fără a fi însă identificate convorbiri telefonice purtate între inculpatul T.I. cu A.Z.A.E.S.E.W., respectiv convorbiri telefonice între inculpatul A.A. şi persoana indicată de acesta sub numele de „A.M." despre care a susţinut că ar fi solicitantul şi beneficiarul tuturor importurilor efectuate de SC E.I.C.I. SRL Bucureşti.

În susţinerea concluziei că inculpatul T.I.d este atât solicitantul cât şi beneficiarul importului din 13 februarie 2009 sunt şi extrasele conturilor bancare în lei, din care rezultă că SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, de la data deschideri conturilor, a încasat suma totală de 11.281.310.73 lei, de la mai mulţi creditori, din care suma de 835.387,41 lei de la SC U.T.P.C. SRL Bucureşti.

Totodată, nu au fost identificate plăţi efectuate de SC E.I.C.I. SRL Bucureşti în conturile exportatorului F.J.H.I.A.E.T.C. Ltd din China, aferent importurilor din 28 ianuarie 2009 şi 13 februarie 2009 şi nici în conturile firmei off shore SC U.T.C. SRL Lebanon menţionată în facturile externe prezentate organelor vamale.

Referitor la plăţile efectuate de SC U.T.P.C. SRL Bucureşti, s-a constatat că societatea a virat în conturile SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, în intervalul 16 octombrie 208 02 decembrie 2008, suma totală de 835.387,41 lei, conform menţiunilor din extrasele de cont, justificarea fiind contravaloare marfă.

Totodată, A.F.P. Bucureşti, prin adresa din 24 august 2009, a comunicat faptul că SC U.T.P.C. SRL Bucureşti a depus declaraţii recapitulative privind livrările şi achiziţiile intracomunitare respectiv declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României, în conţinutul cărora nu se regăsesc decât importurile din spaţiul intracomunitar şi serviciile prestate la nivel naţional. De asemenea, SC E.I.C.I. SRL Bucureşti şi SC I.A.I. SRL Bucureşti nu se regăsesc printre societăţile comerciale de la care a inculpatul T.I. a achiziţionat mărfuri.

Din verificările efectuate de organele de cercetare la instituţiile abilitate cu privire la M.R.B.A.E.H. şi A.Z.A.E.S.E.W., care au preluat prin cesiune SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, a rezultat că primul a părăsit teritoriul României la data de 25 februarie 2009 iar despre cel de-al doilea persoana a intrat în România la data de 08 august 2008, în calitate de angajat al SC S.I.A. SRL, neexistând date cu privire la părăsirea ţării (adresa din 21 aprilie 2009 emisă de I.G.P.F., Bucureşti).

Prima instanţă a reţinut că niciunul dintre inculpaţi nu a fost sincer în declaraţiile date în cursul procesului penal, în sensul că, iniţial, nu au recunoscut că se cunoşteau între ei sau că ar fi desfăşurat activităţi împreună, după care inculpatul T.l. a revenit asupra depoziţiei şi a arătat că nu i-au fost date destule detalii de către organele de cercetare privind persoana inculpatului A. pe care, dealtfel, îl cunoaşte întrucât a purtat discuţii telefonice cu acesta despre transportul unor containere de la Constanţa la Bucureşti, apărarea ce nu a fost primită de instanţă, după cum nu au fost sinceri nici cu privire la împrejurările comiterii faptei şi participaţiei lor la activităţile infracţionale de prezentare a unor documente comerciale de însoţire a mărfii Autorităţii vamale ce se refera la alte mărfuri decât cele prezentate în vamă, în scopul de a se sustrage de plata taxelor vamale.

Instanţa a reţinut însă pe baza probatoriilor administrate şi analizate pe larg în cele ce preced, că cei doi inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de folosire la Autoritatea vamală a unor documente de transport şi comerciale ce se refera la alte mărfuri decât cele prezentate în vamă, prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, chiar şi în condiţiile în care inculpatul T.l. nu s-a prezentat în vamă însă, aşa cum rezultă din declaraţiile martorei M.E., comisionar vamal din cadrul SC M.L. SRL, dar şi a inculpatului A.A., la momentul întocmirii declaraţiei vamale, inculpatul A. a ţinut legătura cu reprezentantul firmei importatoare, cerându-i detalii ce i-au fost oferite telefonic. Constatând că inculpatul T.l. este beneficiarul importului şi cel care a ţinut legătura în acel interval de timp cu inculpatul A.A., a fost reţinută în sarcina ambilor inculpaţi forma de participaţie a autoratului pentru infracţiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam..

Prin urmare, nu a fost primită nici cererea inculpatului T.l. de a se reţine dispoziţiile art. 31 alin. (2) C. pen. ce se referă la participaţia improprie, cu atât mai mult cu cât aceasta dispoziţie legală se referă la determinarea, înlesnirea sau ajutarea cu intenţie a unei persoane la săvârşirea unei fapte fără vinovăţie, ceea ce nu este cazul în situaţia dată.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune sub forma autoratului şi a instigării, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor A.A. şi T.I.d, prima instanţă a reţinut că aceasta nu este absorbită în conţinutul infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., întrucât reţinerea infracţiunii de înşelăciune presupune mai mult decât crearea unui prejudiciu în sarcina Autorităţii vamale iar una dintre condiţii este să fie dovedită o acţiune de inducere în eroare.

În cauză, acţiunea inculpaţilor constă în prezentarea unor documente vamale care se referă la alte bunuri decât cele menţionate în documentele vamale, care au avut drept consecinţă sustragerea de plata obligaţiilor vamale ce le reveneau, or, inculpaţii nu au apelat la mijloace dolosive pentru inducerea în eroare a autorităţilor vamale ci au urmărit doar neachitarea taxelor vamale aferente mărfii importate, activităţi infracţionale care se circumscriu elementului material al infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam.

Constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, nici sub aspect subiectiv şi nici sub aspect obiectiv, instanţa a dispus achitarea inculpaţilor pentru această faptă, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi a respins cererea inculpatului A.A. de schimbare a încadrării juridice dată faptei în sensul absorbirii ei în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 272 din legea specială.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 302 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A.A. a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspect subiectiv, deoarece aceasta presupune efectuarea fără autorizaţie a unor operaţiuni de import, export sau tranzit, or, inculpatul Antohi, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, nu a urmărit să efectueze asemenea operaţiuni şi să eludeze normele ce vizează existenţa unei autorizaţii, scopul urmărit de acesta fiind acela de a înlesni şi realiza sustragerea unor mărfuri de la plata obligaţiilor vamale.

A mai reţinut prima instanţă, că în actul de sesizare nici nu au fost efectuate cercetări distincte în acest sens, ci această infracţiune a fost menţionată la încadrarea juridică dată faptelor şi inserarea menţiunii „importul efectuându-se fără licenţă de import A.G.R.I.M".

Faţă de acest considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 302 C. pen.

Prima instanţă, a apreciat că nici cu privire la infracţiunea prev. de art. 292 C. pen., reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat nu au fost efectuate cercetări aprofundate de către organul de cercetare, fiind inserată la încadrarea juridică dată faptelor cu menţiunea că inculpatul A.A. s-a prezentat la Autoritatea vamală ca reprezentant la SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, fără a avea împuternicire, or, reţine instanţa inculpatul nu a făcut o asemenea declaraţie.

De asemenea, a mai reţinut prima instanţă că declarantul vamal este o persoană din cadrul unei societăţi ce nu cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 145 C. pen., astfel încât nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute la latura obiectivă a infracţiunii, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 292 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpaţilor A.A. şi T.I.d, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, modalitatea concretă în care au comis fapta cei doi inculpaţi, participaţia penală a fiecăruia dintre inculpaţi, reţinând că deşi inculpatul T.I.d nu a prezentat efectiv documente cu date nereale autorităţii vamale a comunicat telefonic inculpatului Antohi datele necesare completării acestor documente, fiind singurul interesat să achite taxe vamale mai mici decât cele reale, valoare taxelor vamale eludate şi frecvenţa activităţilor desfăşurate de inculpaţi.

Totodată, instanţa de fond a avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor care nu au antecedente penale, s-au prezentat în faţa organelor judiciare, desfăşoară activităţi comerciale proprii chiar dacă nu şi-au asumat responsabilitatea faptei şi au negat comiterea ei.

Faţă de toate aceste criterii, prima instanţă a apreciat că aplicarea unei pedepsei principale de câte 3 ani închisoare inculpaţilor, cu suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. este îndestulătoare pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă, apreciind că sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor, că infracţiunea dedusă judecăţii este determinată de existenţa datoriei vamale iar Regulamentul C.E.E. nr. 2913/1992 privind C. vam. comunitar are aplicabilitate directă în cauză, instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de A.N.A.F.-A.N.V. - D.R.A.O.V. Constanţa şi a obligat inculpaţii la plata sumei de 337.445 lei către parte civilă.

Referitor la solicitarea părţii civile de obligare a inculpaţilor la plata accesoriilor fiscale, instanţa a reţinut că în cazul infracţiunii de contrabandă prejudiciul cauzat cuprinde numai echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, fiind excluse accesoriile aferente. Mai mult, partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu, asimilat titlului de impunere fiscală, care să determine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de natură să dea naştere la calculul unor creanţe accesorii prin neplata cu întârziere a obligaţiilor fiscale.

Singurele sume care ar putea însoţi creanţa principală, dar care nu au fost solicitate în cauză, sunt cele echivalente dobânzii legale, întemeiat pe dispoziţiile art. 1088 C. civ.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii A.A. şi T.I.

Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind nelegală achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi a inculpatului A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 302 C. pen. şi a infracţiunii prev. de art. 292 C. pen., precum şi nivelul scăzut al pedepselor aplicate inculpaţilor în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006.

Inculpaţii A.A. şi T.I.d au criticat sentinţa pentru nelegalitate atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile, apreciind nelegală soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 şi de obligare a acestora la plata despăgubirilor civile.

Prin Decizia nr. 159/P din 20 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 206 din 19 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 15159/118/2010.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpaţii A.A. şi T.I., a fost desfiinţată, în parte sentinţa apelată şi în rejudecare, a fost respinsă sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.I.d pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 272 din Legea nr. 86/2006 (C. vam.).

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. a) C. proc. pen.; a achitat pe inculpatul A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 272 din Legea nr. 86/2006 (C. vam.).

A înlăturat din hotărâre dispoziţiile privind condamnarea inculpaţilor, aplicarea prevederilor art. 81-83, art. 71 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. şi cele privind confiscarea specială a unei ştampile aparţinând SC E.I.C.I. SRL Bucureşti.

A respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de Statul Român prin A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Constanţa.

A constatat stinsă datoria vamală prin confiscarea bunurilor.

A stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare de la judecata în primă instanţă.

A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa apelată, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. a dispus plata onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu să se facă din fondul Ministerului Justiţiei iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina acestuia.

În ce priveşte apelul procurorului, a reţinut că în mod corect prima instanţă a achitat pe inculpaţi privind săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nefiind dovedit faptul că aceştia cunoşteau caracterul neconform cu realitatea a documentelor comerciale depuse de către inculpatul A.A. la comisionarul vamal, în vederea depunerii documentaţiei de către acesta din urmă la Autoritatea Vamală în vederea indigenizării şi vămuirii mărfurilor. De asemenea, nu este dovedit nici faptul că inculpaţii au urmărit pentru sine sau pentru altul obţinerea unui folos ilicit.

Din probele administrate în cauză nu rezultă, în aceleaşi condiţii, că inculpatul A.A. ar fi cunoscut conţinutul containerelor ce urmau a fi vămuite şi faptul că acestea, parţial, conţineau bunuri ce necesitau pentru import o autorizaţie oficială sau o licenţă de import, astfel încât, nici scopul de a realiza importul unor produse supuse contingentării sau al cărui import este condiţionat de o autorizaţie specială nu se dovedeşte a fi realizat în cauză.

De asemenea, în ce priveşte săvârşirea de către inculpatul A.A. a infracţiunii prev. de artr.292 C. pen., în mod corect, prima instanţă a clarificat situaţia de fapt, reţinând că acesta nu a făcut declaraţie la autoritatea vamală ci a depus documentele comerciale primite de la importator la declarantul vamal care nu este o persoană juridică prevăzută printre disp.art. 145 C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile C. vam., declaraţia vamală se efectuează de către comisionarul în vamă şi nu de către importator, actele fiind depuse de comisionar.

Referitor la criticile formulate de către inculpaţi, Curtea a constatat, pe de o parte, că se impune menţinerea încadrării juridice date faptelor în actul de sesizare iar, pe de altă parte, sub aspectul soluţionării acţiunii penale se constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul A.A., depunând actele comerciale cu date eronate privind felul mărfurilor a săvârşit o infracţiune, ci, în cauză, a fost săvârşită contravenţia prev. de art. 653 lit. h) C. vam. constând în depunerea declaraţiei vamale şi a documentelor însoţitoare conţinând date eronate privind felul mărfurilor, ceea ce rezultă şi din faptul că importatorul, conform proceselor verbale de contravenţie aflate la dosar, a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea acestei fapte ilicite, nepenale.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat în acest sens că există o deosebire între conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 272 C. vam. şi conţinutul constitutiv al contravenţiei prev. de art. 653 lit. h) C. vam. Această deosebire priveşte conţinutul şi felul actelor comerciale folosite în vederea vămuirii, persoana şi etapa în care sunt folosite. Dacă, în ce priveşte infracţiunea prev. de art. 272 C. vam. actele folosite trebuie să fie nereale, prin aceasta înţelegându-se „plăsmuite" în întreg conţinutul lor, cum ar fi faptul că nu emană de la persoana producător sau exportator sau expeditor menţionat în acestea sau cum ar fi un conţinut total nereal cu privire la natura mărfurilor importate, iar momentul în care această acţiune se săvârşeşte, este cel în care documentaţia pentru vămuire este prezentată la autoritatea vamală (instituţie publică cu atribuţii în domeniu subordonată A.N.A.F. ), în cazul contravenţiei, documentele însoţitoare trebuie să conţină date eronate privind felul mărfurilor, putând privi numai discrepanţe între felul mărfurilor şi cantitatea acestora înscrise în documentele comerciale şi cele reale importate, contravenţia săvârşindu-se şi consumându-se la momentul depunerii declaraţiei vamale şi a documentelor însoţitoare la declarantul vamal -comisionarul în vamă (persoană fizică sau juridică autorizată de către A.N.A.F. să depună documentaţia vamală la autoritatea vamală competentă).

În cauză, din probele administrate rezultă că în ce priveşte importul celor trei containere cu mărfuri a fost săvârşită contravenţia menţionată care, de altfel, a şi fost sancţionată de lucrătorii vamali şi nu infracţiunea prev. de art. 272 C. vam.

Cu privire la participaţia penală la săvârşirea acestei fapte apreciată ca având natură contravenţională, Curtea a constatat că raportat la inculpatul T.I.d, în cauză contravenţia nu este pasibilă de săvârşire în forma instigării şi, în plus, nici nu s-a dovedit că inculpatul T.I.d cunoştea conţinutul celor trei containere expediate şi ambalate de către exportatori, probele strânse de către organele de urmărire penală având caracter speculativ şi subpozitiv. Astfel, în lipsa unui suport probatoriu suficient de consolidat, s-a încercat să se contureze concluzia că dacă A.A. a avut discuţii telefonice cu inculpatul T.I.d din care rezultă unele dificultăţi întâmpinate de A. la transportul unor cantităţi de mărfuri printre care şi ciuperci, acea convorbire se referă chiar la mărfurile importate la data de 13 februarie 2009, fără a se putea stabili cu certitudine că inculpatul T.I.d l-a îndemnat pe A.A. să depună documente comerciale însoţitoare ale mărfii conţinând date eronate, la comisionarul vamal.

Pentru aceste consideraţii au fost înlăturate şi criticile formulate de parchet cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi partea civilă A.N.V. - D.R.A.O.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept, cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 17, 17² şi 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs Parchetul a criticat decizia, în esenţă, sub următoarele aspecte: motivarea soluţiei contrazice dispozitivul deciziei, în sensul că, deşi în considerente instanţa de apel a arătat că fapta reţinută în sarcina inculpatului A.A., constituie contravenţia prev. de art. 653 lit. h) C. vam., în dispozitiv a dispus achitarea inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există; eroarea gravă de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de achitare a inculpaţilor de către cele două instanţe, sub aspectul comiterii infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în forma autoratului şi instigării, pentru inculpaţii A.A. şi T.I. şi a celor de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. şi nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiunile de import sau export, prev. de art. 302 C. pen., pentru inculpatul A.A., în condiţiile în care din probatoriul administrat rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor cât şi vinovăţia inculpaţilor; greşita aplicare a legii de către instanţa de apel prin înlăturarea măsurii confiscării speciale a ştampilei aparţinând SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că a fost folosită de inculpaţi la comiterea faptelor.

Partea civilă A.N.V. - D.R.A.O.V. a criticat decizia instanţei de apel atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile, invocând în esenţă faptul că, faptei prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. i s-a dat o greşită încadrare juridică determinat de împrejurarea că se impunea extinderea procesului penal şi pentru o altă infracţiune, respectiv art. 273 C. vam.; eroarea gravă de fapt a instanţei de apel care a dispus achitarea inculpaţilor sub aspectul infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, întrucât probatoriile administrate dovedesc atât existenţa faptei penale cât şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea ei; sub laturii civile a solicitat admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată, în sensul acordării majorărilor şi penalităţilor de întârziere, inclusiv, a accesoriilor fiscale aferente debitului de 337.445 lei.

Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 17, 17² şi 18 C. proc. pen. - cât şi din oficiu - potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. - apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică şi recursurile declarate de Parchet şi parte civilă ca fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Instanţa de recurs, analizând cu prioritate cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., invocat de parchet respectiv, motivarea soluţiei contrazice dispozitivul deciziei cu referire la temeiul juridic în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului A.A. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., în raport de considerentele deciziei, constată că hotărârea este supusă casării atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că, instanţa de apel la data pronunţării deciziei, 20 decembrie 2011, în minuta întocmită cu ocazia deliberării, cu respectarea dispoziţiilor art. 309 C. proc. pen., a menţionat ca temei al achitării inculpatului A.A. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fila 61 dosar instanţă de apel) .

Totodată, în considerentele deciziei s-au arătat pe larg temeiurile de fapt şi de drept care au susţinut opinia instanţei de prim control judiciar la adoptarea soluţiei de achitare a inculpatului, respectiv, fapta nu este prevăzută de legea penală, prin urmare, faptul că în dispozitivul deciziei, din eroare, a fost menţionat art. 10 lit. a) C. proc. pen. ca temei al achitării inculpatului A.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., nu înseamnă că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul acesteia.

Nefiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., o astfel de eroare materială a instanţei de apel poate fi înlăturată prin procedura prevăzută de art. 195 C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocat de Parchet şi parte civilă A.N.V. - D.R.A.O.V., respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor, se constată următoarele:

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că prima instanţă în baza unei analize şi interpretări judicioase a ansamblului probator administrat în cauză, reţinând o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 şi art. 62 C. proc. pen., a apreciat în mod întemeiat că sunt probe care să susţină vinovăţia celor doi inculpaţi numai în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. iar cu privire la infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în forma autoratului şi a instigării, reţinute în sarcina inculpaţilor A.A. şi T.l. şi respectiv, fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. şi nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiunile de import export, prev. de art. 302 C. pen. reţinute în sarcina inculpatului A.A., a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul laturii obiective şi subiective.

În cauză cele două instanţe au reţinut, în esenţă, că la data de 13 februarie 2009 inculpatul A.A., la instigarea inculpatului T.l., fără a fi reprezentant sau împuternicit al SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, a depus în numele acestei societăţi la autoritatea vamală din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, documente comerciale de însoţire a mărfii în vederea efectuării importului a trei containere încărcate cu gogoşari conservaţi în oţet, declarând pe propria răspundere că valoarea mărfii este de 87.741 lei, pentru care au fost achitate taxe vamale şi T.V.A. aferent valorii mărfii declarate, deşi, în realitate, cele trei containere conţineau şi cantitatea de 2.250 colete cu 13.500 cutii ciuperci tăiate în saramură, ce erau destinate societăţii SC U.T.P.C. SRL Bucureşti, administrată de inculpatul T.l., în scopul sustragerii de la plata taxelor vamale aferente mărfii nedeclarate în sumă de 337.445 lei.

În sensul dispoziţiilor art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. C. pen., există infracţiunea de înşelăciune atunci când inducerea în eroare a părţii vătămate se realizează prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase, sub condiţia dovedirii faptului că cel amăgit a avut o falsă reprezentare a realităţii şi a acţionat în consecinţă, iar scopul urmărit de făptuitor a fost acela al obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust şi s~a produs o pagubă a cărui valoare depăşeşte suma de 200.000 lei, prevăzută de art. 146 C. pen. ca fiind un criteriu de referinţă în evaluarea consecinţelor deosebit de grave.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că întreaga activitate desfăşurată de inculpaţii A.A. şi T.I. de a depune documente de transport şi comerciale, în numele SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, la autoritatea vamală din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, prin care se atestau alte bunuri decât cele menţionate în documentele vamale, a fost făcută în scopul sustragerii de la plata taxelor vamale aferente mărfii nedeclarate - cantitatea de 2.250 colete cu 13.500 cutii ciuperci tăiate în saramură - şi care era destinată, în realitate, firmei SC U.T.P.C. SRL Bucureşti, administrată de inculpatul T.I., şi nu în scopul inducerii în eroare a reprezentanţilor autorităţii vamale, prin folosirea unor mijloace dolosive.

Se mai reţine că aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare depinde nu numai de împrejurările concrete în care este folosit, ci şi de persoana victimei, ceea ce interesează fiind ca victima să fi ajuns la o reprezentare greşită a unei situaţii sau împrejurări ca rezultat al acţiunii făptuitorului. Or, în cauză, inculpatul A.A. nu a prezentat autorităţii vamale niciun document care să-i ateste calitatea de reprezentant al SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, nefiindu-i solicitat un asemenea act, astfel cum rezultă şi din declaraţiile martorilor M.R., V.V. şi C.C.L., dar a prezentat, în schimb, documente întocmite privind datele de identificare ale societăţii, efectuarea plăţii taxelor vamale şi T.V.A. aferente mărfii importate şi declarate, contractul de comisionare vamală încheiat cu SC T.L. SRL, cererea privind acordarea liberului la vama folosind ştampila SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, transmise de inculpatul T.I.d în scopul obţinerii mărfii, documente care puteau fi verificate de către autoritatea vamală şi comisionarul vamal şi care nu pot fi apreciate ca mijloace de inducere în eroare a autorităţii vamale în sensul cerut de textul de lege menţionat.

Prin urmare, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub forma autoratului şi a instigării şi a dispus achitarea inculpaţilor A.A. şi T.I.d, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de fals în declaraţii, în actul de sesizare s-a reţinut că la data de 13 februarie 2009 inculpatul A.A. pe proprie răspundere a declarat la autoritatea vamală, prin comisionarul vamal SC T. SRL, că valoarea totală a mărfii este de 87.741 şi a făcut dovada plăţii taxelor şi T.V.A. aferent valorii declarate, deşi cele trei containere conţineau, în plus, şi cantitatea de 2.250 colete cu 13.500 cutii ciuperci tăiate în saramură, în valoare de 337.445 lei, pentru care nu s-au plătit taxele vamale.

Pentru ca acţiunea de facere a unei declaraţii necorespunzătoare adevărului la o organizaţie din cele prevăzute de art. 145 C. pen., fiind inclusă aici şi Autoritatea vamală - instituţie publică cu atribuţii în domeniu vamal subordonată A.N.A.F. -, să devină element material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 292 C. pen., trebuie îndeplinite două cerinţe esenţiale: declaraţia să fie dintre acelea care potrivit legii sau împrejurărilor serveşte la producerea unor consecinţe juridice şi declaraţia să nu fie suspusă unor reglementări penale speciale cu privire la veracitatea ei, cum ar fi declaraţii de martor, declaraţii vamale. Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul A.A. s-a prezentat la martora C.C.L., angajată a SC T.L. SRL, care în calitate de comisionar vamal, s-a ocupat de întocmirea documentaţiei vamale necesară importului mărfii din data de 13 februarie 2009, unde a depus şi semnat în acest sens documentaţia necesară, mai puţin împuternicirea din partea SC E.I.C.I. SRL Bucureşti deoarece nu i-a fost solicitată, folosind însă ştampila societăţii pe care a şi uitat-o la societatea de comisionare vamală şi care, ulterior, a fost predată de martor organelor de cercetare penală.

Toate aceste împrejurări dovedesc împrejurarea că inculpatul A.A. a realizat pentru societatea E.I.C.I. SRL Bucureşti activităţi în vederea întocmirii documentaţiei vamale necesară importului mărfii privind cele trei containere, supuse verificării de către autorităţile abilitate, activitate pe care inculpatul nu a negat-o şi care a mai fost realizată de acesta şi pentru importurile din data de 16 decembrie 2008, 19 decembrie 2008 şi 05 ianuarie 2009, prin comisionarul vamal SC M.L. SRL, însă nu fac dovada că inculpatul cunoştea împrejurarea că firma E.I.C.I. SRL Bucureşti şi-a schimbat asociaţii şi nu figura cu sediul social declarat în actele puse la dispoziţia organelor vamale ori că actele întocmite în vederea realizării importului conţin date nereale, în condiţiile în care documentele privind datele societăţii de identificare ale societăţii, efectuarea plăţii taxelor vamale şi contractul cu comisionarul vamal complete i-au fost transmise de către inculpatul T.I.d prin e-mail sau în plic prin diferiţi transportatori.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă în mod justificat a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 292 C. pen., deoarece lipseşte latura obiectivă, însă pentru considerentele reţinute de către instanţa de recurs astfel cum au fost arătate mai sus. Nici infracţiunea prev. de art. 302 C. pen. nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului A.A., întrucât din probatoriile administrate nu rezultă că acesta a cunoscut că prin activităţile sale a efectuat importuri de mărfuri pentru care nu avea licenţă, ci în realitate, ceea ce a intenţionat inculpatul a fost de a sustrage de la plata taxelor vamale anumite mărfuri, în cauză cele 2.250 colete ce conţineau 13.500 cutii ciuperci tăiate în saramură, în valoare de 337.445 lei.

Convorbirile telefonice invocate de parchet ca probe în susţinerea vinovăţiei inculpatului, anterior şi ulterior datei de 13 februarie 2009, nu dovedesc decât împrejurarea că inculpaţii se cunoşteau între ei, că au mai desfăşurat activităţii împreună şi cu privire la alte transporturi de orez şi ciuperci dar nu susţin vinovăţia inculpatului la comiterea infracţiunii de nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import export, ci aşa cum a reţinut instanţa de fond inculpaţii nu au intenţionat decât să eludeze normele privind plata taxelor vamale pentru anumite mărfuri şi nu normele care reglementează licenţele de import-export.

Faptul că în cele trei containere au fost găsite mărfuri -ciuperci tăiate în saramură, pentru care era necesară licenţă de import „A." potrivit normelor comunitare, astfel cum rezultă din adresa A.N.V. emisă la 28 august 2009 şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 septembrie 2009, sunt elemente care fac dovada naturii mărfii ce a fost identificată ca fiind sustrasă de la plata taxelor vamale, dar în raport de împrejurările comiterii faptelor şi modalitatea în care a acţionat inculpatul A.A., astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, nu se poate reţine intenţia acestuia de a efectua activităţi de import fără licenţă, în sensul prevăzut de norma de incriminare.

Prin urmare, criticile Parchetului sub acest aspect sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare.

Înalta Curte apreciază însă ca fiind întemeiată critica parchetului şi a părţii civile privind greşita achitare a inculpaţilor A.A. şi T.I.d pentru infracţiunea reglementată de dispoziţiile art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., aspect sub care hotărârea va fi suspusă casării, în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Pronunţând soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, instanţa de apel a motivat în considerente că pentru inculpatul A.A. se constată că acesta a comis contravenţia prev. de art. 653 lit. h) din Regulamentul vamal prin depunerea la comisionarul vamal a unor documente însoţitoare a mărfii ce conţineau discrepanţe între felul mărfurilor şi cantitatea acestora înscrise în documentele comercial. Cu privire la inculpatul T.I.d a reţinut că nu este posibilă reţinerea instigării la contravenţia prev. de art. 653 lit. h) din Regulamentul vamal şi, prin urmare, fapta reţinută în sarcina sa nu există, în condiţiile în care acesta a fost trimis în judecată în calitatea de autor al infracţiunii prev. de art. 272 C. vam. şi nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa de către instanţa de fond.

Calificând activitatea celor doi inculpaţi ca fiind o contravenţie reglementată de Regulamentul vamal, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel contravine atât dispoziţiilor art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., cât şi materialului probator administrat în cauză.

În situaţia infracţiunii prevăzute de art. 272, faptele se consumă în momentul în care la autorităţile vamale se prezintă documente vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă.

În cauză, este de necontestat că cei doi inculpaţi, în urma unei înţelegeri, au prezentat prin intermediul lui A.A. la autorităţile vamale documente de însoţire a mărfii, în numele societăţii SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, care se refereau la alte mărfuri decât cele conţinute şi specificate în cele trei containere, cunoscând faptul că aceste documente nu corespund realităţii.

Relevante în acest sens sunt verificările efectuate la registrul comerţului din care rezultă că societatea SC E.I.C.I. SRL Bucureşti din luna noiembrie 2008 a fost cesionată de către administratorul H.R.E., la doi cetăţeni egipteni care au schimbat denumirea în SC I.A.I. SRL Bucureşti, documentele contabile care atestă derularea unor activităţi comerciale între SC U.T.P.C. SRL Bucureşti, al cărei asociat era şi inculpatul T.I.d şi SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, inclusiv declaraţiile inculpatului care a recunoscut implicarea sa în mai multe importuri de mărfuri realizate cu SC U.T.C. SRL H., M., Lebanon şi pentru E.I.C.I. SRL Bucureşti precizând că anterior a avut unele acţiuni la firma destinatară iar în prezent primea un comision pentru deschiderea de acreditive la societăţile comerciale recomandate de acesta, convorbirile telefonice dintre cei doi inculpaţi, documentele găsite cu ocazia percheziţiilor efectuate la sediul societăţilor administrate de inculpaţi, ştampila aparţinând SC E.I.C.I. SRL Bucureşti şi folosită de inculpatul Antohi la depunerea documentaţiei necesare efectuării importului mărfurilor la 13 februarie 2009 şi predată de martorul C.C.L. organelor judiciare, adresele din 18 februarie 2009, din 19 februarie 2009, din 27 mai 2009, din 02 martie 2009 şi din 25 august 2009 emise de D.R.A.O.V. Constanţa, cargomanifestul containerelor ce au făcut obiectul importurilor din data de 13 februarie 2009, declaraţiile vamale şi comenzile de eliberare ale containerelor şi specificaţiile întocmite cu aceste ocazii; facturile, ordinele de plată, conosamentele, facturile externe şi traducerile acestora în limba română, specificaţiile, declaraţii de conformitate, certificate tehnic, certificatele de origine şi sănătate, declaraţiile pentru valoarea în vamă, adeverinţele de reţinere a bunurilor identificate în containerele ce fac obiectul importului din 13 februarie 2009, emise de organele vamale la data de 17 februarie 2009, procesele verbale de contravenţie din 18 februarie 2009 privind sancţionarea SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, declaraţiile inculpaţilor şi declaraţiile martorilor M.R., C.C., S.B., C.C.L., D.I.G., I.N., S.L.L., C.C.E., V.V., M.E., I.F., C.A.L., R.G. şi C.G.

Din considerentele expuse rezultă că inculpaţii au folosit acte comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă, săvârşind astfel infracţiunea prevăzută de art. 272 din Legea nr. 86/2006, fiind îndeplinită atât cerinţa laturii obiective, cât şi subiective ale textului de lege. în cauză latura subiectivă este caracterizată de intenţia directă a celor doi inculpaţi de a sustrage controlului vamal cele 13.500 cutii ciuperci tăiate în saramură, prin prezentarea autorităţilor vamale a unor documente comerciale şi a unor declaraţii vamale care se refereau doar la gogoşari în oţet, marfă pentru care au şi fost achitate taxele vamale şi T.V.A. aferent valorii reale a mărfii, nu şi pentru cutiile de ciuperci.

De asemenea, cerinţa esenţială specifică şi necesară existenţei acestei infracţiuni este aceea că fapta ce constituie elementul material al laturii obiective este realizată de acţiunea inculpaţilor de a folosi la autoritatea vamală acele documente la care se referă art. 272 C. vam., respectiv, acte de însoţire a mărfii şi declaraţii pentru alte bunuri decât cele reale.

Prin urmare, în acest cadru al reţinerii vinovăţiei inculpaţilor A.A. şi T.l. în comiterea infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., recursul declarat de procuror este fondat şi sub aspectul greşitei aplicări a legii privind înlăturarea de către instanţa de apel a măsurii confiscării speciale a ştampilei aparţinând SC E.I.C.I. SRL Bucureşti.

Procedând la condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., se constată în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., privind măsura de siguranţă a confiscării speciale.

Conform textului legal enunţat, sunt supuse confiscării şi bunurile care nu aparţin inculpatului, dar care au fost folosite, în orice mod la comiterea unei infracţiuni, sau dacă, aparţin altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

Astfel, chiar dacă ştampila cu impresiunile SC E.I.C.I. SRL Bucureşti nu aparţine inculpaţilor, ea este supusă confiscării pentru că a format obiect al actelor nereale, care la rândul lor au format, în condiţiile arătate, obiectul unei activităţi infracţionale, încadrate, în drept, în dispoziţiile art. 272 din legea specială.

În consecinţă, prima instanţă în mod întemeiat a dispus confiscarea ştampilei aparţinând SC E.I.C.I. SRL Bucureşti aflată la Camera de Corpuri delicte din cadrul Secţiei regionale de Poliţie Transporturi Constanţa.

Cât priveşte celelalte critici formulate de către parte civilă A.N.V. - D.R.A.O.V. privind greşita încadrare juridică dată faptei raportat la omisiunea instanţei de extinderea procesului penal şi pentru infracţiunea prev. de art. 273 C. vam., precum şi omisiunea instanţei de acordare a majorărilor şi penalităţilor de întârziere, inclusiv, a accesoriilor fiscale aferente debitului de 337.445 lei, acestea sunt nefondate.

Extinderea procesului penal pentru alte fapte penale, în condiţiile art. 336 C. proc. pen., se poate dispune decât de prima instanţă pentru a se asigura părţilor cele două grade de jurisdicţie la fond, astfel că solicitarea părţii civile formulată pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, în cadrul motivelor scrise, este neîntemeiată.

De asemenea, pentru argumentele arătate la analizarea recursului formulat de parchet, înalta Curte reţine că faptele inculpaţilor A.A. şi T.I.d, de a prezenta prin intermediul lui A.A., la autorităţile vamale documente comerciale de însoţire a mărfii şi de întocmi documente vamale, în numele SC E.I.C.I. SRL Bucureşti, care se refereau la alte mărfuri decât cele conţinute şi specificate în cele trei containere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam.

Criticile părţii civile privind omisiunea instanţei de acordare a majorărilor şi penalităţilor de întârziere, inclusiv, a accesoriilor fiscale aferente debitului de 337.445 lei nu pot fi analizate de către instanţa de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 385¹ alin. ultim C. proc. pen., deoarece A.N.V. - D.R.A.O.V. nu a formulat apel în cauză, iar prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă cu privire la latura civilă numai în sensul respingerii, ca nefondate, a acţiunii civile formulată de parte civilă ca urmare a achitării inculpaţilor fără a fi aduse alte modificări cu privire latura civilă astfel cum a fost soluţionată de prima instanţă. Mai mult, acordarea dobânzilor legale nu au fost solicitate de către parte vătămată nici la momentul constituirii cu ca parte civilă în cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 385 ¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul Parchetului şi al părţi civile A.N.V. - D.R.A.O.V., va casa decizia atacată şi va menţine sentinţa penală nr. 206 din 19 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, ca fiind legală şi temeinică.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A.A. şi T.I.d se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de partea civilă A.N.V. - D.R.A.O.V. împotriva Deciziei penale nr. 159/P din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii A.A. şi T.I.

Casează decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 206 din 19 mai 2011 a Tribunalului Constanţa, secţia penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.A., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.l., până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3177/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3246/2012. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3132/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3137/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3163/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.), neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3177/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3191/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3192/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3208/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3217/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs