ICCJ. Decizia nr. 3191/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3191/2012
Dosar nr. 21496/63/2011
Şedinţa publică din 8 octombrie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă
În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului;
Prin sentinţa penală nr. 113 din 12 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul penal nr. 21496/63/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului B.C.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 65 C. pen., sa aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., sa interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul R.A.P. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani închisoare după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii R.A.P. şi B.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului B.C.M. durata arestării preventive de la data 10 noiembrie 2011 la zi şi a fost menţinută starea de arest.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.A.P. durata arestării preventive de la data 10 noiembrie 2011 la zi şi a fost menţinută starea de arest.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă faţă de inculpatul R.M.R. prin încheierea din data de 09 ianuarie 2012, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 17 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţilor de 502,5 gr. cannabis, 136,4 gr. cannabis, 342,82 gr. cannabis, 252,42 gr. cannabis, 769,8 gr. cannabis, 533,3 gr. cannabis, 21,41 gr. cannabis, 18,56 gr. cannabis, 5,30 gr. cannabis, 5,23 gr. cannabis, 5,13 gr. cannabis, 5,57 gr. cannabis, 5,20 gr. Cannabis şi 5,85 gr. cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator şi depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O conform dovezii.
S-a dispus confiscarea cantităţilor de 26,13 gr. cannabis, 0,72 gr. rezină cannabis, 0,42 gr. rezină cannabis şi 0,46 gr. rezină cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator şi depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O conform dovezii.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.200 lei reprezintă onorarii avocaţi oficiu.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că pentru a identifica persoanele participante la activitatea infracţională de trafic şi consum ilicit de droguri de risc desfăşurată pe raza mun. Craiova şi pentru stabilirea situaţiei de fapt şi probarea acestei activităţii, prin Ordonanţa nr. 15/A din 19 octombrie 2011 au fost autorizaţi în cauză investigatorul sub acoperire cu numele de cod „P.R." şi colaboratorul acestuia, cu numele de cod „I.D." De asemenea, s-au solicitat şi obţinut de la Tribunalul Dolj autorizaţiile din 20 octombrie 2011, cu privire la postul telefonic, utilizat de inculpatul G.A. şi postul, utilizat de către Ţ.I.M., zis „T."
Întrucât a fost stabilită legătura între numitul G.A. şi numitul C., identificat în persoana inculpatului B.C.M., s-a solicitat şi obţinut autorizaţia din 25 octombrie 2011, cu privire la postul telefonic, utilizat de B.C.M. şi de numitul „I.", identificat ca fiind C.M.I. S-a mai solicitat şi obţinut de la Tribunalul Dolj şi autorizaţia din 04 noiembrie 2011, pentru postul telefonic utilizat de R.M.R., zis „F."
Colaboratorul autorizat în cauză a cumpărat de la numitul G.A. la trei date diferite fragmente de substanţă solidă, de culoare maronie, despre care acesta i-a spus că este haşiş, primind în schimb sumele de 50 lei, 100 lei şi iarăşi 100 lei.
Astfel cum rezultă din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 octombrie 2011 şi din 11 noiembrie 2011 ale L.C.A.P.D., probele înaintate în cauza privindu-l pe G.A. sunt constituite din 1,02 grame rezină de cannabis, 0,80 grame rezină de cannabis şi 0,90 grame rezină de cannabis, care au pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
După efectuarea celor trei cumpărări autorizate, a rezultat că numitul G.A. nu mai dorea să se ocupe de vânzare, astfel cum rezultă din interceptările şi înregistrările de convorbiri şi comunicări telefonice purtate de la postul telefonic utilizat de G.A.
Din datele culese de investigatorul sub acoperire de la colaboratorul autorizat în cauză a rezultat că inculpatul R.M.R., fiind prieten cu G.A. a primit de la acesta ultimele grame de haşiş pe care le mai avea.
Ulterior, inculpatul R.M.R. s-a ocupat el de distribuirea drogurilor. Astfel, în după amiaza de 04 noiembrie 2011 colaboratorul autorizat în cauză a cumpărat de la inculpatul R.M.R., zis „F.", două pacheţele ambalate într-o folie de staniol, în care se afla câte o bucată de substanţă solidă de culoare maronie, despre care i s-a spus că este haşiş, preţul de vânzare-cumpărare fiind de 100 lei. Totodată, acesta i-a spus colaboratorului că are posibilitatea să-i furnizeze droguri în continuare şi să-1 contacteze telefonic ori de câte ori are nevoie, dar să se grăbească pentru că nu mai este multă marfă.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., proba înaintată în cauza privindu-l pe R.M.R. este constituită din 0,83 grame rezină de cannabis, care a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
Împrejurarea că numitul G.A. abandonase cu adevărat activitatea infracţională desfăşurată până atunci, rezultă şi din interceptarea din data de 09 noiembrie 2011, ora 02:03:50, când acesta, aflat la postul telefonic, primeşte un mesaj de la inculpatul B.C.M., cu următorul conţinut: „G., ce faci de nu răspunzi că am o sticlă de vin din Spania pentru tine şi crede-mă este exact soiul care îţi place ţie."
Nefiind vorba despre vreun soi de vin, numitul G.A. a înţeles exact „aluzia fină" a inculpatului B.C.M., căruia i-a răspuns tot printr-un mesaj, pe măsura interesului pe care îl mai avea: „nu mai beau m-am lăsat. îmi pare rău.mersi oricum.dar am ieşit din schemă".
Luarea ultimelor grame de haşiş de către inculpatul R.M.R., zis „F.", îl caracteriza pe acesta ca o persoană dornică să preia activitatea numitului G.A. şi, totodată, să o şi dezvolte, după cum el însuşi sa destăinuit colaboratorului autorizat în cauză, precizându-i că „are posibilitatea să-i furnizeze droguri în continuare şi să-l contacteze telefonic ori de câte ori are nevoie".
După ce a luat drogurile de la numitul G.A., inculpatul R.M.R., zis „F.", le-a vândut numiţilor B.A.F. şi C.M.I. cantităţi de rezină de cannabis de 40 lei pentru fiecare, necesare pentru consumul propriu al acestora.
Întrucât inculpatul R.M.R. era interesat să vândă din cantitatea de haşiş pe care o mai avea, în după amiaza de 09 noiembrie 2011 s-a organizat un flagrant, în timpul căruia R.M.R. a fost prins imediat ce vânduse rezină de cannabis în valoare de 150 lei colaboratorului autorizat în cauză. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., proba înaintată în cauza privindu-l pe R.M.R. este constituită din 1,25 grame rezină de cannabis, care a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
Inculpatul a şi recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii săvârşirea faptelor menţionate mai sus. în noaptea de 08 - 09 noiembrie 2011, numitul G.A. primise un mesaj de la inculpatul B.C.M., referitor la „un vin bun din Spania", mesaj pe care acesta l-a înţeles ca referindu-se la o cantitate de droguri de o calitate ridicată. Cu acea ocazie, acesta i-a spus că se lăsase de aşa ceva, aspect ce corespunde adevărului, după cum rezultă şi din exploatarea autorizaţiilor emise de Tribunalul Dolj.
Ca urmare a acestei informaţii, în după amiaza de 09 noiembrie 2011, în jurul orei 17,00, s-a organizat un flagrant în zona Parcului Tineretului din Municipiul Craiova, ocazie cu care inculpatul B.C.M. şi verişorul său R.A.P., zis „P.", recent sosit din Spania, au fost prinşi la scurt timp după ce vânduseră numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, o cantitate de aproximativ 40 grame de cannabis şi rezină de cannabis. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., probele înaintate în cauza privindu-l pe B.C.M. şi R.A.P. erau constituite din 29,04 grame cannabis, 1,87 grame cananbis şi 0,88 grame rezină de cannabis, toate probele punând în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
În cursul cercetărilor premergătoare, s-a efectuat o percheziţie domiciliară la domiciliul lui B.C.M. şi a mamei sale B.E., fiind descoperite şi ridicate dintr-un dulap din spatele patului un număr de 3 borcane de 0,800 kg, în care se aflau fragmente vegetale, de culoare verde oliv, cu miros specific, un pachet din celofan transparent lipit cu bandă adezivă, în interiorul căruia se aflau aproximativ 500 grame de fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros specific, două punguţe din material plastic, care conţineau mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros specific, încă două pungi din plastic, ce conţineau fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros specific, iar după un colţar a fost găsit un sac din plastic, care conţinea fragmente vegetale de culoare verde oliv cu miros specific. Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 noiembrie 2011 al L.C.A.P.D., probele înaintate în cauza privindu-l pe inculpatul B.C.M. sunt constituite din: 508,8 grame cannabis, 162,7 grame cannabis, 23,15 grame cannabis, 20,52 grame cannabis, 348,72 grame cannabis, 259,64 grame cannabis, 776,4 grame cannabis şi 542,3 grame cannabis, toate probele punând în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
Din actele dosarului, a rezultat cu certitudine că inculpatul R.M.R., zis „F." a vândut rezină de cannabis şi altor persoane decât colaboratorului autorizat în cauză, respectiv învinuiţilor C.M.I. şi B.A.F., care au relatat faptul că au cumpărat rezină de cannabis de 40 lei fiecare pentru consumul lor propriu.
De asemenea, din probele administrate a reieşit faptul că rezină de cannabis comercializată în împrejurările mai sus prezentate, iniţial de către numitul G.A., iar ulterior de inculpatul R.M.R., provenea din Bucureşti, iar inculpatul B.C.M., la rândul său, încerca să vândă cannabis-ul pe care îl avea la domiciliu pe piaţa din Craiova, lucru prezentat de numitul G.A.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului R.M.R. care, la data de 04 noiembrie 2011, a vândut colaboratorului autorizat două pacheţele ambalate într-o folie de staniol, în care se afla câte o bucată de substanţă solidă de culoare maronie, conţinând în total 0,83 grame rezină de cannabis, contra sumei de 100 lei, iar numiţilor B.A.F. şi C.M.I. cantităţi de rezină de cannabis pentru suma de 40 lei pentru fiecare şi care, la data de 09 noiembrie 2011, a vândut rezină de cannabis în cantitate de 1,25 grame în valoare de 150 lei colaboratorului autorizat în cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului B.C.M. care, la data de 09 noiembrie 2011 a vândut numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, mai multe doze, conţinând 29,04 grame cannabis, 1,87 grame cananbis şi 0,88 grame rezină de cannabis întruneşte dementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului R.A.P., care, împreună cu inculpatul B.C.M., a vândut numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, mai multe doze, conţinând 29,04 grame cannabis, 1,87 grame cananbis şi 0,88 grame rezină de cannabis întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce priveşte săvârşirea de către inculpatul R.A.P., în calitate de autor, şi inculpatul B.C.M., în calitate de complice, a infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, completată şi modificată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G nr. 6/2010, instanţa constată că la dosarul cauzei nu există probe cu privire la existenţa acestei infracţiuni, ci doar simple supoziţii, insuficiente pentru existenţa infracţiunii.
Potrivit aprecierii instanţei, dispoziţiile art. 69-75 C. proc. pen. conferă caracter condiţionat declaraţiilor părţilor, inclusiv celor aparţinând inculpatului, astfel că afirmaţia iniţială (mesajul telefonic) a inculpatului B.C.M. nu poate susţine o acuzaţie în materie penală, cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă.
În opinia primei instanţe, mesajul acestui inculpat, privind provenienţa drogurilor din Spania, era făcut pentru a simula o realitate şi pentru a induce în eroare pe cumpărătorul G.A., acesta fiind uşor de convins să cumpere droguri dacă proveneau din străinătate, deoarece iniţial a refuzat, întrucât nu erau de calitate.
Instanţa a manifestat rezerve cu privire la seriozitatea mesajului telefonic dat de inculpatul B.C.M., având în vedere şi faptul că la percheziţia domiciliară efectuată în imobilul său au fost găsite mai multe cantităţi de cannabis.
Probele ar fi trebuit să dovedească, în mod indubitabil, însăşi existenţa, în materialitatea sa, a infracţiunii, or în cauză nu există nicio dovadă a faptului că drogurile au fost aduse din Spania de către inculpatul R.A.P., care a venit împreună cu familia în România pentru câteva zile.
Aşadar, privitor la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, reţinută în sarcina inculpatului R.A.P., în calitate de autor, şi în sarcina inculpatului B.C.M., în calitate de complice, nu au fost administrate probe în măsură să răstoarne, în mod incontestabil, prezumţia de nevinovăţie, consacrată de art. 66 alin. (1) C. proc. pen., astfel că, o simplă presupunere nu poate constitui temei al condamnării.
În consecinţă, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea inculpaţilor R.A.P. şi B.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, completată şi modificată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2010.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii B.C.M., R.A. şi R.M.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ministerul Public a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie, susţinând că probele administrate în cauză fac dovada certă a vinovăţiei inculpaţilor B.C.M. şi R.A. în comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, concluzie ce rezultă din conţinutul mesajelor telefonice interceptate, prin care se încearcă a se disimula o viitoare tranzacţie, nicidecum a se induce în eroare pe eventualul cumpărător din România.
Inculpaţii B.C.M. şi R.A., au solicitat aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, în modalitatea suspendării condiţionate sau sub supraveghere, ţinând seama de atitudinea procesuală sinceră, contribuţia adusă la aflarea adevărului, conduită buna în societate, lipsa antecedentelor penale şi situaţia familială.
În considerarea aceloraşi elemente, inculpatul R.M.R. a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 216 din 21 iunie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi apelanţii inculpaţi R.A.P., B.C.M. şi R.M.R. împotriva sentinţei penale nr. 113 din 12 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul penal nr. 21496/63/2011.
A desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a dispus:
I. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc.
A redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului R.A.P. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
II. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc.
A redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat, sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. la 2 ani şi 9 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului B.C.M. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
III. În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului R.M.R., sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. în baza art. 863 C. pen., a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, conform programului de supraveghere întocmit; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., a impus inculpatului următoarele obligaţii pe durata termenului de încercare : a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare; b) să nu intre în legătură cu inculpaţii R.A.P. şi B.C.M. şi martorii G.A., B.A.F. şi C.M.I.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi aplicată acestui inculpat pe durata termenului de încercare a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaţilor R.A.P. şi B.C.M. perioada arestului preventiv, cu începere de la data de 12 martie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor R.A.P. şi B.C.M.
În baza art. 139 C. proc. pen., a respins cererea inculpatului R.M.R., privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile contrare deciziei penale de faţă şi a menţinut celelalte dispoziţii.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Curtea a reţinut că, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că existenţa infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea este cert dovedită de declaraţiile de martori, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, notele de supraveghere operativă, coroborate cu fotografiile judiciare şi depoziţiile inculpaţilor, fundamentând şi convingerea instanţei de apel că faptele există şi constituie infracţiuni, fiind săvârşite cu intenţie directă.
De altfel, inculpaţii R.A.P. şi B.C.M., deşi nu au recunoscut infracţiunea de trafic internaţional de droguri, au recunoscut-o pe aceea de trafic de droguri de risc, cu prilejul audierii lor în instanţă, în şedinţa publică din 06 februarie 2012, iar inculpatul R.M.R. a recunoscut faptele reţinute în rechizitoriu, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Prin urmare, în raport cu natura faptei constatate cu prilejul flagrantului şi având în vedere cantităţile de droguri descoperite la domiciliul inculpatului B.C.M., instanţa de apel a a apreciat că fapta acestuia şi a inculpatului R.A.P., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar fapta inculpatului R.M.R., care, la data de 04 noiembrie 2011, a vândut colaboratorului autorizat două pacheţele ambalate într-o folie de staniol, în care se afla câte o bucată de substanţă solidă de culoare maronie, conţinând în total 0,83 grame rezină de cannabis, contra sumei de 100 lei, precum şi numiţilor B.A.F. şi C.M.I. cantităţi de rezină de cannabis pentru suma de 40 lei pentru fiecare şi care, la data de 09 noiembrie 2011, a vândut rezină de cannabis în cantitate de 1,25 grame, în valoare de 150 lei colaboratorului autorizat în cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Deşi, inculpaţii R.A.P. şi B.C.M. au negat comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, probele administrate în cauză fundamentează în opina instanţei de prim control judiciar concluzia că o parte din substanţele puse în circulaţie la data de 09 noiembrie 2011, în jurul orei 17,00, sub forma rezinei de cannabis, proveneau din străinătate, mesajul transmis potenţialului cumpărător de către B.C.M., în legătură cu „vinul bun de Spania" disimulând viitoarea tranzacţie, având ca obiect droguri din această ţară.
În exprimarea acestei concluzii, instanţa a reţinut ca fiind edificator faptul că numai după venirea inculpatului R.A.P. în România inculpatul B.C.M. a luat legătura cu viitorul cumpărător, comunicându-i că are un „vin bun de Spania".
Teza probatorie invocată în apărare de cei doi inculpaţi, legată de faptul că prin folosirea acestei sintagme s-ar fi dorit convingerea cumpărătorului asupra calităţii de droguri furnizate, nu a fost însuşită de instanţa de apel, de vreme ce inculpaţii, în măsura în care ar fi cunoscut o asemenea împrejurare, ar fi invocat-o cu prilejul primelor audieri.
Or, din acest punct de vedere, inculpatul R.A.P., la data de 09 noiembrie 2011, a refuzat a da declaraţii, iar cu prilejul celei de a doua audieri de către procuror a negat implicarea sa în traficul de droguri, susţinând că nu ar avea cunoştinţă despre motivul reţinerii sale şi presupusa faptă pentru care este cercetat.
În acelaşi sens, a mai reţinut că audierea inculpatului a avut loc de la data de 09 noiembrie 2012, iar pretinsa teză probatorie a fost invocată cu ocazia celei de a treia audieri din 16 decembrie 2011, o astfel de poziţie procesuală constatând şi în privinţa inculpatului B.C.M.
Astfel, şi acesta a refuzat a da declaraţii la data de 09 noiembrie 2011, pentru ca abia la data de 16 decembrie 2012 să declare că drogurile proveneau de pe o plantaţie descoperită în timpul unei partide de pescuit şi, faţă de împrejurarea că inculpatul G.A. nu ar fi fost mulţumit de calitatea cannabis-ului pe care urma să îl procure, s-a hotărât să îl convingă pe acesta într-o altă modalitate, comunicându-i că drogul provine din Spania.
Pe de altă parte, deşi în declaraţiile ulterioare inculpatul R.A.P. a susţinut că inculpatul B.C.M. îi solicitase ajutorul pentru a comercializa droguri, instanţa a reţinut că banii proveniţi din tranzacţie s-au găsit asupra sa, contrar celor susţinute în faza iniţială a cercetărilor, iar din fotografiile judiciare aflate la dosar rezultă că drogurile au fost scoase de către acest inculpat, din autoturismul cu care venise din Spania, nicidecum de către B.C.M. (filele 23-31, vol. 2 d.u.p.).
Mai mult, B.C.M. i-a dezvăluit numitului G.A., în conţinutul discuţiilor telefonice, că drogurile aparţin unei cunoştinţe pe nume „P.", care tocmai venise din Spania (recte R.A.P.), fapt ce susţine aprecierea inctnaţei că rezina de cannabis descoperită asupra sa nu putea fi de producţie indigenă.
Această concluzie este susţinută, concomitent, şi de faptul că în declaraţiile sale B.C.M. nu a făcut referire la rezina de cannabis, substanţă care presupune un procedeu de fabricaţie mai elaborat, ci numai la planta cannabis, ce ar fi provenit din cultura descoperită cu ocazia partidei de pescuit.
În aceste condiţii, este cert că rezina de cannabis remisă inculpatului G.A. cu ocazia organizării flagrantului nu putea proveni din cultura la care inculpatul B.C.M. a făcut referire, mai cu seamă că teza probatorie invocată nu este susţinută de către respectivul cumpărător.
Astfel, în declaraţia aflată la fila 145 din vol. 2 al dosarului de urmărire penală, inculpatul B.C.M. a precizat că la momentul întâlnirii cu G.A. acesta ar fi testat drogul, însă un astfel de episod nu rezultă din depoziţia martorului, care confirmă doar întâlnirea cu B.C.M., nu şi faptul că ar testat un mugure de cannabis (fila 99, vol. 2, dosar de urmărire penală).
Aşadar, din cuprinsul mesajului transmis cumpărătorului de către B.C.M., imediat după venirea inculpatului R.A.P. din Spania, rezulta că cei doi nu puteau să vândă droguri de provenienţă străină fără a disimula o eventuală operaţiune, fiind direct interesaţi să creeze aparenţa unei comunicări obişnuite şi legale.
Acest aspect reiese din împrejurarea că ambii inculpaţi au participat la momentul vânzării efective a drogurilor, din faptul că banii proveniţi din tranzacţie au fost descoperiţi asupra inculpatului R.A.P., acesta fiind proprietarul unei părţi din cantitatea de droguri vândută, precum şi din faptul că tranzacţia a avut obiect două tipuri de droguri, apropiate ca natură, dar diferite din punct de vedere calitativ.
Prin urmare, sub aspect constitutiv, având în vedere introducerea drogurilor în ţară de către inculpatul R.A.P., s-a reţinut că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar prin ajutorul dat la vânzarea drogurilor, fapta inculpatului B.C.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
La individualizarea pedepselor, Curtea a avut în vedere şi criticile formulate de inculpaţi, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. la stabilirea pedepselor aplicate inculpaţilor, întrucât, deşi inculpaţii s-au situat pe o poziţie nesinceră în raport de ansamblul activităţii infracţionale, aceştia se află la primul contact cu legea penală, sunt tineri, integraţi social şi provin din familii organizate, având un loc de muncă şi cooperând cu organele judiciare, fără a încerca tergiversarea cauzei.
În stabilirea cuantumului pedepselor, instanţa a avut în vedere contribuţia efectivă a inculpaţilor la săvârşirea faptelor, aplicând inculpatul B.C.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 o pedeapsă mai aspră datorită rolului esenţial jucat de inculpat în activitatea de identificare a potenţialilor cumpărători şi de traficare efectivă a drogurilor.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.M.R., Curtea a reţinut că aplicarea unei pedepse cu executare în regim de deţinere, în sensul adoptat de prima instanţă, este mult prea severă faţă de cantitatea redusă a drogurilor şi datele ce caracterizează persoana autorului, inculpatul aflându-se la o vârstă fragedă, fiind infractor primar, absolvent de studii superioare, beneficiar al unei burse universitare în Grecia şi manifestând o conduită sinceră şi de regret a faptelor pe întreg parcursul procesului penal.
Prin urmare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea efectivă de libertate, sens în care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., care, prin măsurile şi obligaţiile specifice, asigură integrarea socială a inculpatului şi prevenirea acestui gen de fapte penale, contribuind la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În cazul inculpaţilor B.C.M. şi R.A.P. a apreciat că schimbarea modalităţii de executare a pedepselor nu se impune, având în vedere că faptele săvârşite, prin gradul lor de pericol social, impun o sancţionare corespunzătoare, activitatea infracţională desfăşurată având ramificaţii transfrontaliere şi periclitând în mod deosebit relaţiile sociale referitoare la sănătatea persoanelor, aspect susţinut de cantităţile însemnate de droguri descoperite asupra inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii R.A.P. şi B.C.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept, cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14, 17, şi 18 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivului comun de recurs, inculpaţii R.A.P. şi B.C.M. au solicitat achitarea lor, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri, în forma autoratului şi a complicităţii, întrucât fapta nu există.
Inculpatul B.C.M., circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., a solicitat să se constate că faptei i s-a dat o încadrare juridică greşită prin reţinerea dispoziţiilor art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în cauză fiind vorba de infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În subsidiar, ambii inculpaţi întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate de către instanţa de apel, în sensul reducerii pedepsei aplicată inculpatului R.A.P. pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri sub minimum special prevăzut de lege, iar în cazul inculpatului B.C.M. reducerea pedepsei aplicată pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen., având în vedere atitudinea sa sinceră, lipsa antecedentelor penale şi realizarea unui tratament juridic egal în raport de celălalt coinculpat din cauză.
Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen. - cât şi din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică şi recursurile declarate de inculpap. ca fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: 1. în ceea ce priveşte criticile recurenţilor inculpaţi R.A.P. şi B.C.M., circumscrise cazului de casare prev. de art. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate.
Se constată că, în urma evaluării coroborată a tuturor probelor administrate în cauză, cele două instanţe, în mod justificat, au reţinut că s-a demonstrat la adăpost de orice îndoială că inculpaţii R.A.P. şi B.C.M. au vândut împreună, la data de 09 noiembrie 2011, numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, cantitatea de 29.04 grame cannabis, 1,87 grame cannabis şi 0,88 grame rezină de canabis, împrejurări care nu au fost contestate nici de către inculpaţi, faptele lor întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reţinută de către instanţa de prim control judiciar în sarcina celor doi inculpaţi, sub forma autoratului în cazul inculpatului R.A.P. şi, respectiv, a complicităţii în cazul inculpatului B.C.M., Înalta Curte apreciază că probele administrate nu sunt apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie prevăzută de dispoziţiile art. 52 C. proc. pen.
Instanţa trebuie să analizeze ansamblul probator în concordanţă cu dispoziţiile art. 63 C. pen., putând reţine sau, după caz, să înlăture unele din aceste probe, în parte sau în totalitate, în situaţia în care nu se coroborează cu restul probelor administrate. Or, transmiterea unui mesaj telefonic apreciat ca fiind sugestiv de către un inculpat către o altă persoană pentru a o determina să cumpere droguri, care nu este susţinut de niciun alt mijloc de probă, nu poate conduce la stabilirea adevărului în cauză şi nu poate susţine acuzaţia care se aduce celor doi inculpaţi referitoare la traficul internaţional de droguri de risc.
Plecând de la aceste premise, Înalta Curte constată că, este cert faptul că la data de 09 noiembrie 2011, în jurul orelor 17, cu ocazia realizării activităţii de prindere în flagrant au fost identificaţii inculpaţii R.A.P. şi B.C.M. după ce au vândut numitului G.A., contra sumei de 2.000 lei, cantitatea de 29.04 grame cannabis, 1,87 grame cannabis şi 0,88 grame rezină de canabis, banii folosiţi la realizarea flagrantului fiind găsiţi asupra inculpatului R.A.P.
De asemenea, din transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.C.M. cu numitul G.A. şi mesajul transmis acestuia în noaptea de 8/9 noiembrie 2011 (filele 134-135 vol. 1 d.u.p.) rezultă că inculpatul îi comunică lui G.A. faptul că are un „ vin bun din Spania "
Însă acesta îl refuză pe motiv că „. nu mai bea şi a ieşit din schemă".
Toate aceste împrejurări dovedite în mod cert de probatoriile administrate nu fac decât dovada faptului că inculpaţii R.A.P. şi B.C.M. au săvârşit activităţi ce intră în conţinutul elementului material al infracţiunii de trafic de droguri de risc, ce a nu fost contestată de niciunul dintre recurenţii inculpaţi.
Faptul că inculpatul R.A.P. a sosit în ţară, la începutul lunii noiembrie 2011 din Spania, împreună cu familia şi, a participat, ulterior, la activitatea infracţională de trafic de droguri de risc nu conduce implicit la aprecierea că acesta a introdus drogurile în ţară (rezină de cannabis), după care le-a vândut împreună cu coinculpatul B.C.M.
Poziţia procesuală a inculpaţilor care, iniţial, au refuzat să dea declaraţii iar, ulterior, au declarat că drogurile proveneau dintr-o plantaţie de cannabis găsită de inculpatul B. cu ocazia unei partide de pescuit, în apropierea com. Unirea, jud. Dolj, nu poate fi apreciată decât prin raportare la ansamblu probator administrat în cauză, care, în opinia Înaltei Curţi, contrar celor reţinute de către instanţa de apel, nu dovedeşte că inculpatul R. ajutat de către inculpatul B. ar fî introdus droguri de risc în ţară, provenite din Spania.
Apărarea formulată de către inculpaţi că drogurile nu proveneau din Spania ci din cultura găsită de inculpatul B. iar mesajul transmis către G.A. a fost pentru a-l determina să cumpere droguri ca fiind de bună calitate apare ca fiind credibilă în contextul în care, la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului B. au fost găsite mai multe cantităţi de cannabis disimulate într-un dulap din spatele patului unde acesta dormea (filele 37-43 vol. 2 d.u.p.).
Mai mult, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 noiembrie 2011 întocmit de L.C.A.P.D.P. din cadrul M.A.I. (filele 51-52 vol. 2 d.u.p.), drogurile vândute de cei doi inculpaţi către G.A. la data de 9 noiembrie 2011 erau cannabis şi rezină de cannabis, fără alte particularităţi care să confirme susţinerea acuzării şi aprecierea făcută de instanţa de apel că ar fi diferite de cele identificate la domiciliul inculpatului B. şi că ar fi fost aduse din Spania de către inculpatul R. Chiar dacă, aprecierea instanţei de apel este corectă în ceea ce priveşte împrejurarea că rezina de cannabis este o substanţă care presupune un procedeu elaborat de fabricaţie, în cauză, nu s-a putut face dovada că aceasta nu putea fi obţinută de către inculpatul B. în alte împrejurări decât cele reţinute în actul de sesizare, în condiţiile în care inculpatul îl cunoştea pe G.A. care, anterior colaborării cu organele judiciare, vânduse la mai multe persoane din mun. Craiova droguri de risc printre care şi rezină de cannabis.
Relevanţă în acest sens prezintă şi declaraţia lui G.A. din faza de urmărire penală (filele 98-99 vol. 2 d.u.p.) care confirmă faptul că în urmă cu câteva luni de la momentul realizării flagrantului 1-a întâlnit pe inculpatul B. la o nuntă, iar ulterior, întrucât a aflat că acesta avea o plantaţie de cannabis s-a deplasat cu un alt prieten „S. " la domiciliul inculpatului din com. Unirea. Aici, inculpatul le-a arătat o pungă cu „iarbă", informându-i că nu era de calitate dar va mai lucra la asta întrucât a investit mult în plantaţie şi era dornic să-şi valorifice marfa.
Toate aceste probatorii susţin ipoteza inculpaţilor că drogurile vândute la data de 09 noiembrie 2011 nu au fost aduse de către R. din Spania şi introduse în ţară în scopul comercializării lor.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că nu s-a dovedit comiterea de către inculpaţi a unor acte care să corespundă elementelor constitutive specifice formei simple a infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, respectiv că, au desfăşurat activităţi de introducere, scoatere, import sau export de droguri de risc, fără drept şi, pe cale de consecinţă, urmează să admită recursul inculpaţilor sub acest aspect şi să dispună achitarea lor pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sub forma autoratului şi a complicităţii, întrucât fapta nu există.
2. Faţă de soluţia dispusă în cauză de către instanţa de recurs, o analiză a criticilor recurentului inculpat B.C.M. privind greşita încadrare juridică dată faptei şi a criticilor recurentului inculpat R.A.P. privind greşita individualizare a pedepsei aplicată de către instanţa de apel, referitor la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, nu se mai impune.
3. În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat B.C.M. privind greşita individualizare a pedepsei aplicată acestuia de către instanţa de apel pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, înalta Curte constată că, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la gradul de pericol social al faptei săvârşite este unul prioritar celui referitor la persoana infractorului, instanţa de apel apreciind în mod corect că fapta de trafic de droguri de risc săvârşită de inculpat -astfel cum a fost expusă anterior -, prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social.
Raportând aceste consideraţii teoretice la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că elementele legate de faptă şi de persoana inculpatului au fost corect valorificate de instanţa de apel în procesul de individualizare a sancţiunii penale, existenţa acestora justificând reţinerea în sarcina inculpatului a împrejurărilor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cărora le-a dat eficienţa unor circumstanţe atenuate judiciare şi i-a aplicat o pedeapsă orientată sub limita minimă de pedeapsă prevăzută de legea specială, respectiv, de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prin urmare, în baza propriul examen a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte, ţinând seama de natura infracţiunii săvârşite ce prezintă un grad de pericol social ridicat atât generic cât şi în concret, circumstanţele reale ale comiterii faptei (vânzare de droguri de risc în mun. Craiova), cantitatea mare de droguri de risc vândută, participaţia penală a inculpatului la comiterea faptei (fiind persoana care îl cunoştea şi care l-a contactat pe numitul G.A. pentru a-i vinde drogurile), cantitatea de droguri găsită la locuinţa acestuia cu ocazia percheziţiei fapt ce dovedeşte că era un mod de a obţine venituri, atingerea adusă relaţiilor sociale privind sănătatea persoanelor, atitudinea sa procesuală de recunoaştere a comiterii faptei şi de circumstanţele personale ale inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă, studii superioare), constată ca, a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată de către instanţa de control judiciar, orientată sub minimum special prevăzut de lege prin reţinerea unor împrejurări favorabile inculpatului cărora, în mod întemeiat le-a dat valenţa de circumstanţe judiciare atenuante.
Cât priveşte modalitatea de executare, Înalta Curte reţine că funcţia de reeducare a pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei, ceea ce presupune stabilirea unei modalităţi de executare care să ţină seama în egală măsură de natura şi gravitatea faptei, dar şi de persoana inculpatului. într-adevăr, scopul pedepsei constând în reinserţia socială a condamnatului nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate, însă faţă de criteriile anterior menţionate, aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sau sub supraveghere, aşa cum a solicitat recurentul inculpat, ar fi prea blândă în raport de contribuţia sa infracţională, cantitatea de droguri traficată şi împrejurările comiterii faptei.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de apel, prin cuantum şi prin modalitatea de executare, îndeplineşte atât scopul preventiv educativ al pedepsei, cât şi caracterul de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta comisă cât şi cu privire la comportamentul inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul inculpaţilor R.A.P. şi B.C.M. numai în ceea ce priveşte greşita lor condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 26 C. pen. rap. la 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., va casa decizia atacată şi va dispune, în achitarea inculpaţilor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de trafic internaţional de droguri de risc, in forma autoratului şi a complicităţii astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, nu există.
Va înlătura dispoziţiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen. şi va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
În temeiul art. 38517 alin. 4 raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpaţilor R.A.P. şi B.C.M. va deduce durata arestării preventive de la 10 noiembrie 2011 la 08 octombrie 2012.
Având în vedere dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar sumele de 75 lei reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii R.A.P. şi B.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 216 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia atacată, numai în ceea ce priveşte greşita condamnare a inculpaţilor R.A.P. şi B.C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 26 C. pen. rap. la 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, rejudecând:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului R.A.P. şi repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv: 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului R.A.P. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
Înlătură disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului B.C.M. şi repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv: 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 2 ani şi 9 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului B.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
Înlătură disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) pentru C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 10 noiembrie 2011 la 08 octombrie 2012.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 797/2012. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3703/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
