ICCJ. Decizia nr. 3219/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3219/2012
Dosar nr. 200/32/2012
Şedinţa publică din 09 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 381/P/2008 din 4 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.I., domiciliat în comuna Stănişeşti, sat Slobozia, judeţul Bacău, fără forme legale în comuna Onceşti, sat Tarniţa, judeţul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie - februarie 2008, profitând de imposibilitatea victimei N.A.M.G., în vârstă de 14 ani, persoană cu handicap I grav, de a se apăra, a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta.
Prin sentinţa penală nr. 384 din 21 decembrie 2010, Tribunalul Bacău, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată N.A.M.G. prin reprezentant legal N.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 33 din 8 martie 2011, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, criticând lipsa cercetării judecătoreşti, lipsa rolului activ, nepronunţarea asupra cererii inculpatului de a i se aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., nemotivarea hotărârii şi greşita schimbare de încadrare juridică.
S-a arătat că, întrucât, imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa, presupune, lipsa aptitudinilor de a înţelege şi de a voi, fapta nu constituie infracţiunea de viol, în cazul în care victima suferă de debilitate mintală, dar are totuşi semnificaţia faptelor pe care le împlineşte. În speţă, partea vătămată este diagnosticată cu tulburare psihotică acută polimorfă cu simptom de schizofrenie, a fost de acord să întreţină raport sexual cu inculpatul şi nu s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, având în vedere că a declarat că are semnificaţia faptelor pe care le îndeplineşte.
Aşa fiind, instanţa a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în formă calificată prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor.
În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 291/ D din 15 decembrie 2011, Tribunalul Bacău a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat şi de partea vătămată, din art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. în art. 198 C. pen. şi, respectiv, din art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. în art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1), (3) teza I în art. 197 alin. (1), (2) lit. c), alin. (3) teza I cu art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă N.A.M.G. prin reprezentantul său legal N.M. şi, în consecinţă, l-a obligat pe inculpat să plătească acestei părţi civile suma de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpatul să plătească suma de 2.033,99 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi la suma de 4.480,505 lei către Spitalul Clinic de Psihiatrie „S.” Iaşi reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate N.A.M.G.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.I., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.500 lei, din care 150 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Instanţa de fond a stabilit că inculpatul şi victima, veri primari, au întreţinut raporturi sexuale în luna ianuarie 2008, în urma cărora minora a rămas însărcinată.
La data de 28 septembrie 2008, partea vătămată N.A.M.G. a născut o fetiţă, paternitatea acesteia fiind stabilită prin raportul de expertiză din 20 august 2010 întocmit de Serviciul de Biocriminalistică al Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.
În trimestrul II de sarcină (mai 2008), partea vătămată a prezentat, potrivit actelor medicale şi medico-legale depuse la dosarul cauzei, o tulburare psihotică acută poliformă cu simptome de schizofrenie.
Instanţa a apreciat că între activitatea inculpatului şi debutul bolii există un raport de cauzalitate, întrucât „un organism de 13-14 ani cum a fost cazul părţii vătămate, nu a fost pregătit şi nu a putut duce o sarcină, consecinţa fiind debutul bolii psihice” (motivarea sentinţei - fila 137 Dosar nr. 7483/110/2010).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul A.I..
Parchetul a solicitat aplicarea pedepsei accesorii precum şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator.
Inculpatul a criticat hotărârea dispusă împotriva sa sub aspectul încadrării juridice dată faptei comise şi al cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 62 din 8 mai 2012, a admis apelul inculpatului şi, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. ultim C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a redus pedeapsa inculpatului de la 12 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Totodată, cuantumul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. a fost redus de la 6 ani la 2 ani.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că din probele administrate în cauză a rezultat, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul prin constrângere psihică a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale cu victima, persoană minoră (14 ani la data faptelor) şi cu afecţiuni psihice dovedite inclusiv prin acte medicale, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. Actele intime cu victima au fost realizate prin constrângere psihică, inculpatul care se află în gradul IV de rudenie cu victima cunoştea atât vârsta acesteia, starea de tulburare psihică, cât şi afecţiunile medicale de care suferea minora, afecţiuni vizibile şi printr-o examinare liminară, aspect datorat relaţiilor apropiate în care se aflau părţile, cât şi a raporturilor de rudenie şi de comunicare ale inculpatului cu celelalte persoane în grija cărora se afla victima.
Curtea a constatat că recursul declarat este întemeiat însă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
Având în vedere pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă, conduita inculpatului care contribuie financiar la creşterea minorului, dar şi la întreţinerea victimei, regretul manifestat pentru săvârşirea infracţiunii, lipsa antecedentelor penale, au determinat instanţa să concluzioneze că pedeapsa aplicată inculpatului, orientată spre limita maximă prevăzută de textul sancţionator este netemeinică, impunându-se reducerea cuantumului ei.
Cât priveşte critica privind neaplicarea pedepsei accesorii şi complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., s-a considerat că această sancţiune ar fi disproporţionată în raport de datele cauzei, l-ar împiedica pe inculpat să-şi exercite drepturile părinteşti şi faţă de celălalt minor pe care acesta îl are în întreţinere din relaţia cu o altă persoană şi practic, l-ar împiedica să-şi îndeplinească o obligaţie conferită de dispoziţiile legale. Inculpatul nu a fost decăzut din drepturile părinteşti, nu a exercitat abuz fizic sau moral asupra minorilor aflaţi în întreţinere şi nicio probă nu dovedeşte că ar exista vreun indiciu că inculpatul s-ar face nedemn pentru exercitarea drepturilor părinteşti, cu atât mai mult de tutore sau curator.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul A.I., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în infracţiunea de act sexual cu un minor având în vedere că partea vătămată, având reprezentarea faptelor sale, a consimţit la întreţinerea actelor sexuale şi că în cauză nu există dovezi cu privire la momentul şi cauza instalării bolii psihice.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiţionat sau sub supraveghere.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocat, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au dat o greşită încadrare juridică faptei comise de inculpatul A.I., considerând că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat acte de constrângere fizică sau morală asupra victimei; dimpotrivă, potrivit propriilor sale declaraţii, partea vătămată a consimţit la întreţinerea unui raport sexual (a se vedea declaraţiile părţii vătămate - filele 8-9 dosar urmărire penală, declaraţiile inculpatului şi reprezentantului legal al părţii vătămate N.G., filele 35, 37, Dosar nr. 7483/110/2010, declaraţia părţii vătămate N.A.M.G. - fila 20, declaraţia inculpatului - fila 22, declaraţia reprezentantului legal al părţii vătămate N.M. - fila 21 - toate din Dosarul nr. 7483/110/2010).
Totodată, urmărirea penală şi cercetarea judecătorească nu au stabilit că partea vătămată s-ar fi aflat vreun moment în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.
Niciun act medical, nicio investigaţie de specialitate, nicio probă testimonială nu dovedesc că partea vătămată ar fi fost bolnavă psihic, afectată/tulburată psihotic anterior sau la momentul întreţinerii raportului sexual cu vărul său.
În consecinţă, constatarea că inculpatul ar fi întreţinut un act sexual cu o persoană aflată în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa este nefondată şi eronată.
În egală măsură, în cauză nu există nicio dovadă că întreţinerea actului sexual cu consecinţa stării de graviditate ar fi cauzat victimei o vătămare gravă a sănătăţii.
Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză arată în mod neechivoc că partea vătămată nu prezintă nicio internare înainte de sarcină şi că debutul bolii psihice s-a constatat în timpul sarcinii.
Toate alegaţiile instanţei legate de faptul că nu există îndoială că boala psihică a debutat şi s-a constatat în timpul sarcinii şi că ar avea legătură cu această stare fizică nu au fundamentat ştiinţific şi probator.
Susţinerea că un organism de 13-14 ani nu a fost pregătit şi nu a putut duce sarcina este contrazisă nu numai de realitatea faptică, multiplicată în zeci de alte cazuri cotidiene, dar, mai ales, nu se fundamentează pe nicio probă ştiinţifică.
În consecinţă, stabilirea unei legături de cauzalitate între fapta inculpatului şi boala psihică a părţii vătămate (despre al cărei trecut medical, manifestări, istoric familial nu se cunoaşte absolut nimic) este neîntemeiată, o asemenea legătură neexistând şi făcând imposibilă reţinerea încadrării juridice în baza căreia a fost condamnat inculpatul.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.I., va casa în întregime Decizia penală nr. 62 din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău şi în parte sentinţa penală nr. 291/ D din 15 decembrie 2011 a Tribunalului Bacău şi, rejudecând, va dispune, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
În baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen., inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare va fi suspendată condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen. pe un termen de încercare de 4 ani.
Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen. consideră că pedeapsa aplicată, prin cuantumul şi modalitatea ei de executare este în măsură să asigure scopul pedepsei, reeducarea socială şi prevenirea săvârşirii în viitor de fapte penale de către inculpat, scop care poate fi atins fără recluziunea acestuia.
Pe durata suspendării executării pedepsei principale, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.
Se atrage atenţia inculpatului asupra încălcării condiţiilor prevăzute de lege cu privire la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3), art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu care au asigurat asistenţa juridică a inculpatului şi a părţii vătămate se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 08 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează, în totalitate, decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 291/ D din 15 decembrie 2011 a Tribunalului Bacău, secţia penală, numai sub aspectul laturii penale şi, în rejudecare:
În baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
În baza art. 198 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul A.I., domiciliat în comuna Stănişeşti, sat Slobozia, judeţul Bacău, fără forme legale în comuna Onceşti, sat. Tarniţa, jud. Bacău, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei părţi civile N.A.M.G., în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 09 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3182/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3231/2012. Penal → |
|---|
