ICCJ. Decizia nr. 3232/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3232/2012
Dosar nr. 617/105/2009
Şedinţa publică din 10 octombrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 264 din 9 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.Ş., pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice, faptă din data de 01 februarie 2008, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul din data de 19 septembrie 2008, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului F.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, reţinându-se că în noaptea de 01 februarie 2008, în jurul orelor 0:30 a condus pe drumurile publice autoturismul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,55 gr.%o, ocazie cu care a intrat în coliziune în glisierele metalice amplasate pe podul ce traversează râul Doftana, situat pe DN 1 la km 89 + 230.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.Ş., pentru comiterea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Tribunalul, examinând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, dovada de testare a inculpatului F.Ş. cu aparatul Drager alcooltest, cererea de analiză şi procesul-verbal de prelevare a probelor biologice de sânge, buletinul de examinare clinică, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie din 05 februarie 2008, adresa M.I.R.A. - I.J.P. Prahova din 06 martie 2008, declaraţiile inculpatului F.Ş., fişa de cazier judiciar a acestuia, declaraţiile martorilor P.G. şi Ioana Ion, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din 2008, precum şi cel administrat în cursul cercetării judecătoreşti: declaraţia inculpatului F.Ş., declaraţia martorului T.P., declaraţia martorului P.G., raportul de expertiză medico-legală din 2009, a reţinut că din adresa din 06 martie 2008 a M.I.R.A. - I.J.P. Prahova, rezultă că inculpatul F.Ş., la data de 01 februarie 2008 avea calitatea de agent principal de poliţie, făcând parte din Biroul de Investigaţii Criminale al Poliţiei Sinaia, fiind organ de cercetare al poliţiei judiciare, de la 11 aprilie 2005.
Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat de către organele poliţiei rutiere la data de 01 februarie 2008, rezultă că au fost sesizaţi despre producerea unui eveniment rutier pe DN.1 la km 89 + 230 şi în baza acestei sesizări s-au deplasat la faţa locului, unde în prezenţa martorilor asistenţi P.L.G. şi F.P.M., au constatat că în afara localităţii Câmpina, pe sensul de mers Ploieşti - Braşov se află podul peste râul Doftana, iar pe banda unu a fost identificat autoturismul, orientat cu faţa către Ploieşti, fiind avariat în proporţie de circa 75%.
Ulterior a fost identificat conducătorul acestui autoturism, care a refuzat să-şi decline identitatea, dar care emana halenă alcoolică, sens în care a fost condus la Spitalul Orăşenesc Câmpina, unde în prezenţa martorului asistent I.I., portar la această unitate, a fost stabilită identitatea conducătorului auto ca fiind inculpatul F.Ş..
De asemenea, s-a consemnat că la orele 2:17 a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând un nivel al alcoolemiei de 0,80 mg/l de alcool pur în aerul expirat.
La această unitate spitalicească, la orele 2:45 şi 3:45 i-au fost recoltate acestui conducător auto două probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.
În prezenţa medicului de gardă şi a asistentelor de serviciu, fără a li se preciza numele în procesul verbal, F.Ş. a declarat verbal că a consumat conţinutul a trei sticle de bere de câte 500 ml.
Procesul-verbal a fost semnat de către cei trei martori asistenţi, inclusiv de către F.Ş.
Din planşele fotografice depuse la dosar, a rezultat zona în care s-a produs evenimentul rutier, inclusiv avariile cauzate autoturismului respectiv.
De asemenea, din actul aflat la fila 11, a reieşit că inculpatul F.Ş. a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 2:17 şi nivelul alcoolemiei era de 0,80 mg/l.
Inculpatului i s-au recoltat probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de prelevare, probe ce au fost sigilate, la orele 2:45, respectiv 3:45, rezultând la prima probă o îmbibaţie de 1,95 gr.%0, iar la cea de-a doua de 1,80 gr.%0.
Martorul I.I. a confirmat prezenţa celor doi agenţi de poliţie rutieră şi a inculpatului la unitatea spitalicească mai sus-menţionată, în jurul orelor 1:45, inclusiv faptul că, conducătorul auto a refuzat să-şi decline identitatea, numai că după aceea a prezentat actul de identitate şi permisul de conducere organelor de poliţie, inclusiv faptul că acesta mirosea a alcool.
În legătură cu faptele constatate de către organele de poliţie rutieră şi martorul Ioana Ion, inculpatul a declarat la 23 februarie 2008 când i s-a luat prima declaraţie, că în dimineaţa zilei de 01 februarie 2008, în jurul orei 0:25 a plecat din localitatea Băneşti către Câmpina, conducând autoturismul, fără a mai avea vreun pasager în acesta.
În timpul deplasării, pe podul de pe râul Doftana s-a produs o defecţiune la planetara stângă a autoturismului, situaţie în care a pierdut controlul volanului şi a intrat în parapeţii metalici din apropiere, fără a suferi vătămări corporale şi fără a intra în coliziune cu alte autovehicule.
Inculpatul a mai susţinut că, între orele 23:45 şi 0:20 a consumat 300 ml de pălincă, având o tărie de 550, a mâncat o friptură cu caşcaval pane şi o salată de murături.
În procesul-verbal s-a consemnat că inculpatul a declarat la spital că a consumat conţinutul a trei sticle de bere, fără ca această situaţie să fie atestată de către medicul şi asistentul de gardă, fie prin semnarea procesului-verbal, fie prin ascultarea acestora.
Inculpatul a fost ascultat de către procuror la data de 09 aprilie 2008, ocazie cu care a arătat că a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, că a fost testat cu aparatul alcooltest, că i s-au recoltat probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, însă nu este de acord cu valorile alcoolemiei stabilite de medicul legist şi a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al acestora.
Organul de urmărire penală a dispus efectuarea de verificări cu privire la susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi consumat băuturi alcoolice la restaurantul R. din comuna Băneşti, precum şi faptul dacă personalul de serviciu al acestei unităţi confirmă prezenţa inculpatului în noaptea de 31 ianuarie/01 februarie 2008.
În acest sens a fost audiat martorul P.G., administratorul acestei unităţi, care a declarat că în noaptea respectivă, la orele 20:00 şi ulterior, restaurantul era închis.
Prin Ordonanţa din 18 iunie 2008, procurorul care efectua urmărirea penală a admis efectuarea unei expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, prin care să se stabilească dacă nivelul alcoolemiei de 1,95 gr.%0 rezultat în urma analizei, ce a fost recoltată la orele 02:45, se putea datora consumului conţinutului a trei sticle de bere şi ţinând seama că acesta are o înălţime de 1,77 m şi o greutate de 70 kg şi nu suferă de nici o boală.
Expertiza medico-legală a stabilit că, în raport de aceste elemente, la ora 0:30, inculpatul putea avea o alcoolemie în sânge de circa 1,55 gr.%0, concentraţie ce ar proveni dintr-un consum de băutură nedeclarat sau nerecunoscut.
Prin urmare, în această expertiză se reţine că, consumul declarat de către inculpat de care s-a ţinut seama la calcularea alcoolemiei, nu este cel real, în raport de perioada în care a avut loc consumul şi îmbibaţia alcoolică calculată de către medicul legist.
Din acest motiv, procurorul a respins solicitarea inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico-legală, numai că, procurorul nu a stabilit drept obiectiv şi calcularea alcoolemiei, ţinându-se seama şi de celălalt fel de băutură pe care inculpatul a declarat că l-a consumat, respectiv pălincă.
Cu privire la natura şi cantitatea băuturii consumate a fost audiat în faza de cercetare judecătorească martorul T.P. care a confirmat că inculpatul a consumat în noaptea respectivă 300 ml pălincă de 550 în intervalul orar 23:45 – 0:20, în prezenţa acestuia, în incinta unui local situat la Paralela 45 pe DN.1.
Ca atare, în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a încuviinţat cererea inculpatului şi a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, avându-se în vedere faptul că inculpatul a consumat în intervalul oral respectiv, 300 ml de pălincă.
Din această expertiză medico-legală din 05 august 2009, rezultă că inculpatul putea avea la ora 0:30 o alcoolemie teoretică în creştere de circa 0,75 gr.%0.
Pentru a se reţine în sarcina inculpatului săvârşirea acestei infracţiuni, este necesar ca instanţa să stabilească nivelul îmbibaţiei alcoolice pe care inculpatul îl avea în sânge la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice, moment ce se situează între începerea conducerii autoturismului şi încetarea acestei acţiuni.
În cazul de faţă, instanţa trebuia să stabilească nivelul îmbibaţiei alcoolice pe care inculpatul l-a avut în intervalul oral 0:20 - 0:30, deoarece a condus autoturismul de la Paralela 45, începând cu ora 0:20 şi până la 0:30 când a ajuns în apropierea podului de lângă oraşul Câmpina, oră la care a produs un eveniment rutier şi acţiunea de conducere a încetat.
În cazul de faţă nu a putut fi reţinută drept relevant nivelul alcoolemiei în aerul expirat, în condiţiile în care această probă a fost prelevată la aproape două ore, respectiv 2:17, calculată de la ora 0:30.
Inculpatul a condus imediat autoturismul după consumul de băuturi alcoolice, consum care a încetat la ora 0:20, situaţie în care, alcoolemia, aşa cum se reţine şi în cea de-a doua expertiză medico-legală, era în creştere.
Într-o atare situaţie s-a reţinut că la ora 1:50, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 2,20 gr.%0, fiind valoarea maximă la care putea ajunge alcoolemia, oră de la care aceasta începe să descrească.
Aceasta este şi explicaţia pentru care la ora 2:45 când s-a recoltat prima probă de sânge, îmbibaţia alcoolică a fost de 1,95 gr.%0.
O dovadă în plus că alcoolemia era în descreştere, este şi rezultatul celei de-a doua probe recoltată la ora 3:45, la care s-a stabilit o valoare de 1,80 gr.%o.
Cu privire la dovedirea cantităţii de alcool pe care l-a consumat inculpatul, la felul băuturii ingerate, la intervalul orar în care a fost consumată băutura, la felul mâncării pe care a consumat-o în acelaşi interval, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia de speţă nr. 403 din 24 ianuarie 2002, în care s-a stabilit că, „alcoolemia din momentul conducerii se calculează pe baza unor date certe privind ora consumului de către inculpat a băuturilor alcoolice şi de alimente, ţinând seama de felul şi cantitatea acestora, toate raportate la alcoolemia stabilită pe baza probelor recoltate mai târziu, în cazul în care recoltarea nu se face imediat.
Calculul retroactiv se face pe baza datelor rezultate din declaraţiile inculpatului coroborate cu declaraţiile martorilor cu care acesta a consumat băuturile, calcul ce nu poate fi înlăturat printr-un calcul efectuat pe baza altor date privind consumul de alcool şi de alimente, susţinute de inculpat, a căror realitate nu rezultă din alte probe”.
În speţa de faţă nu s-a putut reţine declaraţia inculpatului F.Ş. cu privire la consumul unei cantităţi de bere, pe care a dat-o în faţa organelor de poliţie, consum în raport de care s-a efectuat în faza de urmărire penală expertiza medico-legală, deoarece aceste susţineri nu rezultă din alte probe administrate, pe când declaraţia referitoare la consumul de pălincă se coroborează cu declaraţia martorului T.P..
Ca atare, tribunalul a reţinut ca fiind argumentată ştiinţific concluziile expertizei medico-legale efectuate în faza de cercetare judecătorească, din care rezultă o îmbibaţie alcoolică de 0,75 gr.%o.
Tribunalul a apreciat ca fiind real calculat acest nivel al îmbibaţiei alcoolice, pentru argumentele arătate în conţinutul raportului de expertiză, dar şi pe motiv că conducerea autoturismului a avut loc imediat după încetarea consumului de alcool, situaţie în care alcoolemia era în creştere şi nu putea să aibă o valoare mare, în condiţiile în care consumul de alcool s-a derulat pe o perioadă scurtă de timp de circa 35 de minute.
În consecinţă, tribunalul a constatat că fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumul public având în sânge o îmbibaţie alcoolică sub limita prevăzută de lege, de 0,80 gr.%o, nu este prevăzută de legea penală, întrucât îmbibaţia este de 0,75 gr.%o, situaţie în care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul F.Ş., pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice, faptă din data de 01 februarie 2008, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, care prin Decizia penală nr. 60 din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admis, a fost desfiinţată hotărârea atacată şi în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul F.Ş. la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 1232 din 29 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul inculpatul F.Ş. împotriva deciziei penale a Curţii de Apel Ploieşti, a fost casată această hotărâre şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
În rejudecarea apelului instanţa a procedat la reaudierea inculpatului F.Ş., precum şi a martorilor T.P. (audiat şi în primul ciclu procesual), R.R.I. (medicul ce a prelevat probe biologice inculpatului) şi E.D. (agentul de poliţie ce l-a testat pe inculpat cu aparatul etilotest şi l-a însoţit la spital pentru recoltarea probelor de sânge).
Prin decizia penală nr. 20 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul F.Ş., domiciliat în Sinaia, judeţul Prahova, la 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii imputate prin rechizitoriu, fiind relevante rezultatele buletinului de analiză toxicologică.
Raportul de expertiză medico-legal de recalculare a alcoolemiei are o valoare pur teoretică, iar rezultatul nu poate fi considerat ca având valoare certă din punct de vedere medico - legal, aspect menţionat chiar în actul medical. De asemenea, se mai arată în raportul de expertiză că: „ valoare indubitabilă de probă ştiinţifică obiectivă şi care exprimă îmbibaţia reală este numai cea determinată de prima analiză a sângelui din momentul prelevării”.
Curtea a constatat că această poziţie nesinceră a inculpatului reiese chiar din declaraţia dată la prima instanţă (fila 12) unde susţine că a consumat 300 ml de palincă, iar la sosirea organelor de poliţie a declarat că a consumat trei sticle de bere. De aici se poate trage concluzia că inculpatul nu a precizat date reale ale consumului de alcool.
Totodată inculpatul recunoaşte că la testarea aerului expirat a rezultat o alcoolemie de 0,80 gr. Această cantitate de bere a fost declarată de către inculpat şi în faţa medicului ce a întocmit buletinul de examinare clinică şi i-a prelevat probe de sânge, lucru confirmat de actele aflate la dosarul de urmărire penală (fila 13) şi de declaraţiile martorilor R.R.I. şi E.D. Totodată, din declaraţiile acestor doi martori audiaţi la instanţa de apel, după casare, rezultă că inculpatul prezenta un comportament specific unei persoane ce a consumat băuturi alcoolice.
În fine, s-a mai constatat de instanţa de apel că şi la întocmirea primului raport de expertiză medico legală de calculare a alcoolemiei, inculpatul a declarat o cantitate de 1,5 l de bere, de unde rezultă astfel, o poziţie nesinceră şi oscilantă în această privinţă. Chiar şi aşa alcoolemia rezultată a fost de 1,55 gr.%o deci cu mult peste limita legală.
Din coroborarea tuturor acestor probe menţionate, instanţa de apel a apreciat că alcoolemia stabilită în cele două rapoarte de expertiză medico legală de recalculare retroactivă a alcoolemiei, nu poate fi luată în considerare având la bază declaraţiile oscilante de consum ale inculpatului şi mai mult decât atât, concluziile acestor expertize medico –legale au valoare pur teoretică şi nu constituie probe certe în privinţa consumului de alcool.
Faptul că inculpatul în noaptea de 31 ianuarie/01 februarie 2008, orele 0:30 inculpatul F.Ş. a condus autoturismul pe DN1 având în sânge o alcoolemie de peste 0,80 gr./l, rezultă în mod indubitabil şi neechivoc din buletinul de analiză a probelor de sânge prelevate (1,95 gr./l, respectiv 1,80 gr./l), coroborat cu rezultatul testului aerului expirat (0,80 mg) şi declaraţiile martorilor R.R.I. şi E.D., precum şi în parte cu declaraţia inculpatului F.Ş., care a recunoscut consumul de alcool dar nu şi cantitatea reală a acestuia.
Împotriva Deciziei penale nr. 20 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti în termen legal a declarat recurs inculpatul F.Ş., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în cauză fiind comisă o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
În motivarea recursului, inculpatul arată că nivelul îmbibaţiei alcoolice pe care o avea în sânge în momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice este cel stabilit prin cel de al doilea raport de expertiză, raport ce se coroborează cu declaraţia martorului T.P., în prezenţa căruia s-a consumat alcoolul.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivului invocat, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt, situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu este contrară probelor administrate, din analiza cărora rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 2008, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală având o îmbibaţie alcoolică peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge.
După testarea cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0,80 mg/l în aerul expirat, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar rezultatul acestora a fost de 1,95 gr.%o la prima probă de sânge recoltată la orele 02:45 şi de 1,80 gr.%o la cea de a doua probă de sânge recoltată la orele 03:45.
În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea de către I.N.M.L. M.M. a unui calcul retroactiv al alcoolemiei pe care inculpatul o putea avea la data de 1 februarie 2008, orele 0:30, dacă alcoolemia stabilită de 1,95 gr.%o după recoltarea primei probe de sânge la orele 02:45 se putea datora consumului celor trei sticle de bere, în condiţiile în care inculpatul susţine că are o înălţime de 1,77 cm, o greutate de 70 kg şi nu are probleme de sănătate.
Raportul de expertiză medico-legală din 5 septembrie 2008 a concluzionat că la data de 1 februarie 2008, orele 00:30 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creştere de cca 1,55 gr.%o, concentraţie care provine dintr-un consum de băutură nedeclarat sau nerecunoscut.
În cursul urmăririi penale, cu ocazia cercetării la faţa locului, inculpatul a declarat că în noaptea respectivă a consumat trei sticle de bere de 500 ml fiecare, acest consum fiind susţinut şi în faţa medicului care i-a prelevat probele de sânge, respectiv martora R.R.I.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale la 23 februarie 2008, inculpatul a arătat că între orele 23:45 şi 00:20 a consumat cca 300 grame palincă având o tărie de 550, o friptură cu caşcaval pane şi salată.
Inculpatul şi-a menţinut această declaraţie şi cu ocazia audierii de către procuror la 9 aprilie 2008, precizând că a consumat alcoolul în restaurantul R., aflat pe DN1 la intrarea în comuna Băneşti.
Această susţinere a inculpatului a fost infirmată de declaraţia martorului P.G., administrator al restaurantului R., care a arătat că în noaptea respectivă restaurantul a fost închis începând cu orele 20:00, iar unitatea funcţionează în regim de cantină, nefiind deschisă publicului.
Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a arătat că a consumat palincă şi a mâncat la restaurantul Paralela 45, în prezenţa martorului T.P., între orele 23:45-0:20, susţinere ce este confirmată de declaraţia acestui martor.
În faza de cercetare judecătorească, tribunalul a încuviinţat la cererea inculpatului efectuarea unei noi expertize medico-legale care să aibă în vedere la stabilirea alcoolemiei consumul declarat de inculpat, respectiv 300 ml palincă, între orele 23:45-00:20, expertiză ce a concluzionat că inculpatul putea avea la ora 0:30 o alcoolemie teoretică în creştere de cca 0,75 gr.%0.
Înalta Curte constată că inculpatul a dat declaraţii contradictorii cu privire la cantitatea şi felul alcoolului consumat, dar şi la locul unde a consumat acest alcool, ipoteza consumării alcoolului la restaurantul Paralele 45 fiind susţinută de către inculpat numai după ce martorul P.G. i-a infirmat declaraţia privind consumarea alcoolului la restaurantul R.
Astfel, în mod justificat s-au înlăturat din materialul probator declaraţiile martorului T.P., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind făcute pro causa, precum şi concluziile expertizei efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, pe baza declaraţiilor inculpatului susţinute de acest martor.
Înalta Curte apreciază că probele administrate în cauză dovedesc că, la momentul conducerii autoturismului, inculpatul avea în sânge o concentraţie alcoolică peste limita legală, respectiv 1,55 gr.%o.
Astfel, potrivit buletinului de analiză toxicologică din 5 februarie 2008, la ora 2:45 inculpatul avea o alcoolemie de 1,95 gr.%o, iar la ora 3:45 de 1,80 gr.%o.
Raportul de expertiză medico-legală din 2008 întocmit de I.N.M.L. M.M., pe baza consumului de alcool declarat iniţial de inculpat (1,5 l bere) şi datelor rezultate din buletinul de analiză toxicologică, a concluzionat că la data de 1 februarie 2008, ora 0:30, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie în creştere de cca 1,55 gr.%o, concentraţie ce provine dintr-un consum de alcool nedeclarat sau nerecunoscut.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 20 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3231/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3241/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
