ICCJ. Decizia nr. 3235/2012. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3235/2012
Dosar nr. 55908/3/2011
Şedinţa publică din 10 octombrie 2012
Deliberând asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 754 din 31 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 55908/3/2011, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect „Încetarea de drept a măsurilor preventive” formulată de către inculpatul I.V.
În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.A.A. zis „S.T.” la pedeapsa de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. raportat, la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A descontopit pedeapsa rezultanta de 14 ani si 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 801 din 01 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul penal nr. 40506/3/2007, definitiva prin decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 220/2005 a Tribunalului Bucureşti, 11 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4103/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, 14 ani închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 801/01 iulie 2008 şi sporul de 5 luni închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele menţionate anterior şi repuse în individualitatea lor, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 15 ani si 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. raportat, la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicata prin sentinţa penală nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, rămasă definitiva prin decizia penală nr. 224/2002 a Tribunalului Bucureşti.
A menţinut revocarea graţierii condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitiva prin decizia penală nr. 224/2002 a Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 36 alin. (3) si art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioadele deja executate şi reţinerea şi arestul preventiv de la 12 iunie 2002 la 05 iulie 2003, de la 27 februarie 2004 la zi.
A anulat M.E.P.I. nr. 1314 din 16 iunie 2009 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa închisorii de 15 ani şi 5 luni.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului I.A.A.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.V. zis „G.” la pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.V. zis „G.” la pedeapsa de un an si 4 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 6 ani si 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii si arestului preventiv începând cu data de 11 iunie 2011 şi pana la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.V.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpata I.M. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii si arestului preventiv începând cu data de 16 iunie 2011 si pana la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen.,, a menţinut starea de arest a inculpatei I.M.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpata I.V. zisa „R.” la pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 864 și art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare acordat inculpatei prin sentinţa penală nr. 801/2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin neapelare şi a dispus executarea acestei pedepse de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, inculpata executând pedeapsa rezultanta de 9 ani si 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii si arestului preventiv începând cu data de 14 iunie 2011 şi pana la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei I.V.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul I.V. suma de 5.640 lei si sumele de 1.300 lei şi 55 euro găsite asupra martorului F.M.F. ce provin din vânzarea drogurilor care ii aparţin aceluiaşi inculpat.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. f) C. pen., art. 17alin. (1) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150 comprimate a căror substanţă activă este „clorhidrat de metadonă”, 18 folii din staniol cu urme de heroină, o ţigară artizanală din staniol cu urme de heroină, două pungi din plastic de culoare neagră din care, intr-una din pungi se afla o alta punga transparenta cu heroina, iar in cea de-a doua se aflau 4 punguliţe transparente cu heroina, respectiv cantităţile de: 4,34 gr. heroina, 279,41 gr. heroina, 294,64 gr. heroina, 47,43 gr. heroina, 1,63 gr heroina.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.V. a unei râşnite de cafea marca VICTRONIC de culoare alba care prezenta urme de heroina, doua cântare electronice de culoare argintie.
S-a dispus restituirea către inculpatul I.V. a celor doua telefoane mobile marca NOKIA 6300, respectiv marca SAMSUNG.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen., s-au menţinut măsurile de siguranţă prevăzute de art. 17 şi 18 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 C. pen., privind confiscarea de la inculpata I.V. a cantităţii de 14,64 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator precum şi a 4 folii cu urme de heroină si in baza art. 118 lit. e) C. pen., privind confiscarea de la inculpatul I.A.A. a două telefoane mobile, luate prin SP nr. 901/2006 a Tribunalului Bucureşti.
S-au menţinut măsurile de siguranţă prevăzute de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind confiscarea cantităţii de 11,953 gr. heroina dispusă prin sentinţa penală nr. 1047 2005 a Tribunalului Bucureşti, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.A.A.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 1500 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 14 iulie 2010 lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P.R. – D.C.C.O. - Serviciul Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că, o reţea de traficanţi de droguri, coordonată de numitul Şt.T., deţinut în Penitenciarul Bucureşti - Rahova, condamnat de către instanţa de fond la o pedeapsă de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, se ocupă cu racolarea unor persoane pentru transportul de droguri de mare risc din TURCIA în SPANIA cu tranzitarea ROMÂNIEI.
Începând din luna ianuarie 2011, membri acestei reţele de traficanţi de droguri au făcut demersuri pentru realizarea unor transporturi de heroină din Turcia în România.
Astfel, o parte din aceşti membri s-au ocupat de aducerea heroinei în România, iar după ce acest drog ajungea în ţara noastră era livrat la diverse persoane, unele din acestea fiind inculpaţii cercetaţi în cauză.
În urma investigaţiilor s-a mai stabilit că, numitul „O.”, cetăţeanul turc, a pregătit o anumită cantitate de heroină pe care a depozitat-o la Istanbul şi aştepta momentul în care să trimită drogurile în România.
La data de 10 martie 2011, furnizorul heroinei din Turcia, persoană neidentificată, 1-a contactat pe numitul „E.” şi i-a transmis că o anumită cantitate de heroina va fi transportată în România în colete cu autocarele ce fac curse regulate de la Istanbul la Bucureşti.
Continuându-se cercetările pentru a se afla la cine ajunge heroina adusă din Turcia de către persoane de încredere ale furnizorilor turci O. şi E., s-a ajuns la concluzia că din acest grup infracţional fac parte membrii familiei inculpatului I.A.A. zis „S.T.”, arestat preventiv în cursul anului 2007 pentru săvârşirea infracţiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc, care din penitenciar prin intermediul fiului, fiicei şi a soţiei sale, respectiv al inculpaţilor I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” şi I.M., coordona procurarea şi distribuirea heroinei adusă din străinătate.
În urma investigaţiilor s-a constatat că membrii familiei „T.”, respectiv inculpaţii I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” şi I.M. depozitau heroina în mai multe locaţii din Bucureşti.
În perioada 22 aprilie 2011 - 24 aprilie 2011 inculpaţii I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” şi I.M. au trimis la furnizorul heroinei din Turcia suma de 8.200 euro, rezultată din tranzacţiile cu droguri, pentru a le livra o anumită cantitate de heroină.
După ce banii au ajuns la furnizorul drogurilor din Turcia, la data de 28 aprilie 2011 acesta a stabilit modalitatea menţionată mai înainte (transport în colete) de transport a unei cantităţi de heroină din Turcia în România şi a livrat drogurile inculpaţilor I.V. zis „G.”, I.V. zisă „R.” şi I.M., sub coordonarea inculpatului I.A.A. zis „S.T.”.
În cursul cercetărilor s-a constatat că aceşti inculpaţi foloseau o locuinţă închiriată din Bucureşti pentru a depozita diferite cantităţi de heroină, iar în respectiva locaţie, cu ajutorul mamei sau a surorii sale, respectiv al inculpatelor I.M. şi I.V. zisă „R.”, inculpatul I.V. zis „G.” porţiona heroina apoi o comercializau.
De asemenea, cu ocazia acestei percheziţii domiciliare a fost găsită şi suma de 5.640 lei, provenită din tranzacţionarea drogurilor, sumă cu privire la care inculpatul I.V. zis „G.” a afirmat că îi aparţine inculpatei I.V. zisă „R.”.
Ulterior, la aceeaşi dată, în urma unei percheziţii corporale s-a găsit asupra numitei F.M.F., prietena inculpatului I.V. zis „G.”, s-au găsit sumele de 1.300 lei şi 55 euro, care provin din vânzarea drogurilor.
În baza autorizaţiei nr. 487 din 10 iunie 2011 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în prezenţa martorilor asistenţi s-a efectuat o percheziţie domiciliară în locuinţa inculpatului I.V. zis „G.” ocazie cu care s-au găsit şi ridicat mai multe bunuri, bani şi droguri.
Prima instanţă a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală (procesele verbale de investigaţii întocmite de către lucrătorii de politie judiciara delegaţi în cauză, a procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, procesele verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare si corporale, declaraţiile martorilor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică), coroborate cu mărturisirile inculpaţilor, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a aplicat criteriile enumerate de art. 72 C. pen., sens in care, in ceea ce ii priveşte pe inculpaţii I.A.A. şi I.M., a ţinut seama de starea de recidivă mare postcondamnatorie şi respectiv postexecutorie în care au săvârşit infracţiunile, pentru toţi inculpaţii a avut în vedere faptul ca au existat mai multe acte materiale care atrag incidenţa prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., că au săvârşit faptele in condiţiile dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., adică in circumstanţa agravantă dată de participarea mai multor persoane la comiterea infracţiunii, relaţia de rudenie existentă între aceştia, inculpaţii fiind membrii aceleiaşi familii, că sunt neşcolarizaţi si nu au o sursă licită de venituri.
Atitudinea procesuală sinceră manifestată în faţa instanţei nu a fost valorificată ca o circumstanţa atenuanta întrucât aceasta atitudine nu reprezintă, în opinia primei instanţe, expresia regretului sincer şi spontan pentru faptele comise, ci a fost determinată de beneficiile pe care Legea nr. 202/2010 le acordă inculpaţilor care simplifică procedura în faţa instanţei de fond, prin recunoaşterea vinovăţiei.
Caracterul de repetabilitate a faptelor, cantitatea de droguri pe care inculpaţii au traficat-o si au procurat-o în vederea vânzării, consecinţele negative îndreptate împotriva sănătăţii si chiar a vieţii consumatorilor de droguri pe care inculpaţii îi aprovizionau, amploarea pe care a luat-o în societatea modernă practica traficului şi consumului de droguri, au fost argumente pentru aplicarea unor pedepse exemplare fiecărui inculpat, pedepse menite atât să determine reeducarea acestora, cât şi să asigure protejarea ordinii de drept.
Instanţa a apreciat că pentru inculpaţii I.M., I.V. şi I.V., o pedeapsă orientată spre minimul legal rezultat din aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., este de natură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.
Întrucât inculpata I.V. a săvârşit infracţiunea in termenul de încercare stabilit prin S.P. nr. 801/2008, beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare a fost revocat, urmând ca această pedeapsă să fie executată alături de cea de 6 ani si 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţa.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.A.A., s-a avut în vedere faptul ca prin sentinţa penală nr. 801 din 01 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., si art. 14 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. De asemenea, s-a avut în vedere faptul ca şi-a atras proprii copii în activitatea infracţională implicându-i în realizarea circuitelor pe care personal le organiza, asumându-si riscul, risc realizat de altfel, ca şi aceştia să fie victime ale consumului de stupefiante.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, respectiv inculpaţii I.A.A., I.M., I.V. şi I.V.
Parchetul a invocat, în esenţă, următoarele motive de nelegalitate:
1. Greşita încadrare juridică a faptelor pentru care inculpatul I.A.A. a fost condamnat, din descrierea faptelor reţinute în rechizitoriu rezultând elementele constitutive atât ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deţinere şi comercializare droguri, cât şi ale infracţiunii prevăzută de art. 10 din acelaşi act normativ, organizarea şi conducerea activităţii de trafic de droguri, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice în sensul arătat şi condamnarea inculpatului pentru ambele infracţiuni;
2. Greşita confiscare de la inculpaţi a unei cantităţi de droguri mai mari decât cea rămasă în urma analizelor de laborator;
3. Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen., cu privire la inculpatul I.A.A. şi greşita deducere din pedeapsa aplicată a perioadei executate; instanţa trebuia să constate că inculpatul se afla în executarea pedepsei de 14 ani si 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 801 din 01 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, fiind considerată ca executată pedeapsa începând din data de 27 februarie 2004, urmând să fie executată în data de 2 iulie 2017, să facă aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen., în sensul contopirii pedepsei aplicate cu restul rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 801 din 01 iulie 2008, urmând a deduce doar perioada executată ulterior epuizării infracţiunii, nu şi cea executată anterior acestei date, neexistând nici un temei legal în acest sens.
Apelurile inculpaţilor au vizat individualizarea judiciară a pedepselor, solicitând reducerea cuantumului acestora prin reţinerea circumstanţelor atenuante, inculpaţii I.A.A. şi I.M. considerând că trebuie să beneficieze şi de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Prin decizia penală nr. 77/ A din 7 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în fond, rejudecând:
În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză inculpatului I.A.A., de 15 ani închisoare, cu restul de 6 ani şi 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 801 din 01 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul I.A.A. urmând să execute, conform art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
A aplicat art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsă perioada executată, de la 10 iunie 2011, la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) și 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150 comprimate clorhidrat de metadonă rămase din proba 1a, 5,54 gr. Heroină prevalate din proba 4b, 5,53 gr. Heroină prevalate din proba 4c, 1,46 gr. Heroină rămase din proba 4d, 0,21 gr. Heroină rămase din proba 3a, 273,82 gr Heroină, paracetamol şi cafeină - proba 4a, 288,83 gr. Heroină - proba 4b, 41,69 gr. Heroină - proba 4c.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
II. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.A.A., I.M., I.V. şi I.V., împotriva aceleiaşi hotărâri.
A dedus reţinerea şi arestarea preventivă, de la 01 august 2011 la zi pentru inculpatul I.A.A., de la 16 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.M., de la 11 iunie 2011 la zi pentru inculpatul I.V. şi de la 14 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.V.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor I.A.A., I.M., I.V. şi I.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea, verificând sentinţa atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate de apelanţi, dar şi din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că în mod corect Tribunalul a reţinut că acuzarea a făcut dovada situaţiei de fapt expuse în actul de sesizare, din probele analizate exhaustiv în considerentele sentinţei rezultând indubitabil că, în cursul anului 2011, inculpaţii I.V., I.V. şi I.M. au deţinut şi comercializat în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, diferite cantităţi de heroină, întreaga activitate infracţională fiind organizată şi coordonată de inculpatul I.A.A. care se afla în penitenciar, executând pedeapsa 14 ani şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 801 din 01 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Referitor la primul motiv de apel formulat de parchet, acesta este nefondat, Curtea opinând că nu se impune reţinerea, în privinţa inculpatului I.A.A., şi a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200, materialul probator conducând fără echivoc la concluzia că inculpatul doar a organizat şi coordonat din penitenciar activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi, nereieşind că a comis şi alte acte care ar putea întruni, în mod distinct, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Este evident că procurorul care a întocmit rechizitoriul a raportat infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 la dispoziţiile art. 2 din aceeaşi lege, pentru a marca împrejurarea că infracţiunea reţinută în sarcina acestui inculpat a avut ca obiect organizarea unor fapte de trafic de droguri, acest aspect neavând legătură cu situaţia reglementată prin decizia nr. 38 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că „dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se interpretează in sensul ca fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevăzute la art. 2 – art. 9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctă şi nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 2 – art. 9 din aceeaşi lege”.
Prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de natura şi gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care au fost comise, starea de insecuritate creată pentru populaţie prin punerea în circulaţie de droguri de mare risc, recrudescenţa deosebită a acestui gen de infracţiuni, circumstanţele personale ale inculpaţilor; în raport de aceste elemente, nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea cuantumului pedepselor, critica inculpaţilor fiind neîntemeiată.
De asemenea, nu există date că inculpaţii I.A.A. şi I.M. au denunţat şi facilitat, în timpul urmăririi penale, identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri (adresa nr. 426/II/1/2012 emisă de D.I.I.C.O.T.), astfel că nu pot beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Sentinţa este însă nelegală, deoarece tribunalul a dispus greşit aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen., faţă de inculpatul I.A.A., respectiv confiscarea de la inculpaţi a unei cantităţi de droguri mai mari decât cea rămasă în urma analizelor de laborator.
Aşa cum rezultă din Raportul de Constatare Tehnico-ştiinţifică nr. 143270 din 17 iunie 2011, coroborat cu Dovada seria H nr. 0021427 din data de 27 iulie 2011, în urma analizelor de laborator au rămas următoarele cantităţi de droguri: -5,54 grame heroină, prelevate din proba 4b; 5,53 grame heroină, prelevate din proba 4c;1,46 grame heroină rămase din proba 4d;0,21 grame heroină rămase din proba 3a;150 comprimate Clorhidrat de Metadonă, rămase din proba 1a;273,82 grame heroină, paracetamol şi cafeina - proba 4a;288,83 grame heroină - proba 4b;41,69 grame heroină - proba 4c.
Referitor la inculpatul I.A.A., întrucât acesta a comis infracţiunea în timp ce executa pedeapsa de 14 ani şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 801 din 01 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sunt incidente dispoziţiile art. 39 alin. (2) C. pen., în temeiul cărora prima instanţă trebuia să contopească pedeapsa aplicată în prezenta cauză, cu restul neexecutat din pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 801/2008, calculat de la data epuizării noii infracţiuni (10 iunie 2011), stabilind, conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa mai grea.
Din pedeapsa rezultantă aplicată în cauză trebuia dedusă doar partea din pedeapsă pe care inculpatul I.A.A. a executat-o după săvârşirea noii infracţiuni, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
Împotriva hotărârii sus-menţionată, inculpaţii I.A.A., I.V., I.V. şi I.M. au declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Pedepsele aplicate inculpaţilor de către instanţa de fond şi cea de apel au fost corect stabilite, avându-se în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor infracţionale, inculpatul I.A., fiind arestat preventiv în anul 2007 pentru trafic de droguri şi care aflat în penitenciar, prin intermediul fiului, fiicei şi soţiei, respectiv inculpaţii I.V., I.V. şi I.M., a coordonat procurarea şi distribuirea heroinei adusă din Turcia, cât şi perseverenţa infracţională de care aceştia au dat dovadă.
Înalta Curte, realizând la rândul său propria evaluare asupra individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, faţă de criticile formulate în recurs, consideră că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate, criteriile evidenţiate de dispoziţiile art. 72 C. pen., fiind analizate împreună fără ca unele dintre acestea să fie avute în vedere prioritar. Susţinerile inculpaţilor în sensul că au avut o poziţie sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor comise, nu poate determina aplicarea unor pedepse în cuantum şi mai redus, poziţia lor procesuală fiind valorificată juridic prin recucerea limitelor speciale de pedeapsă cu 1/3, urmare opţiunii exprimate de inculpaţi de a fi judecaţi conform procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Solicitarea acestora de a fi diminuat cuantumul pedepselor nu poate fi primită, fiind invocate exclusiv circumstanţele lor personale care prin raportare la faptele comise nu pot fi valorificate în detrimentul circumstanţelor reale. Astfel că se constată că inculpaţii au săvârşit infracţiuni cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, având în vedere că: inculpatul I.A.A. a coordonat activităţile celorlalţi inculpaţi din penitenciar, unde executa o pedeapsă de 14 închisoare, fiind recidivist, inculpata I.V. a nesocotit beneficiul suspendării sub supraveghere a unei pedepse de 3 ani închisoare care i-a fost aplicată anterior; activitatea infracţională a acestora s-a derulat o perioadă îndelungată în timp, ceea ce a condus la reţinerea formei continuate a infracţiunilor; drogurile ridicare au fost din categoria drogurilor de mare risc, cantităţile de drog vândute au fost însemnate, la percheziţia domiciliară fiind descoperite 623,45 grame heroină şi importante sume de bani obţinute din operaţiuni cu droguri.
Înalta Curte apreciază că executarea pedepselor în cuantumul aplicat de instanţa de fond va asigura scopul educativ şi preventiv şi caracterul de exemplaritate a pedepsei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.A.A., I.V., I.V. şi I.M. împotriva deciziei penale nr. 77/ A din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 88 C. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpatul I.A.A., de la 11 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpatul I.V., de la 16 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpata I.M. și de la 14 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpata I.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.A.A., I.V., I.V. şi I.M. împotriva deciziei penale nr. 77/ A din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpatul I.A.A., de la 11 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpatul I.V., de la 16 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpata I.M. și de la 14 iunie 2011 la 10 octombrie 2012 pentru inculpata I.V.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3237/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3229/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
