ICCJ. Decizia nr. 3271/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3271/2012
Dosar nr. 6372/3/2012
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 221 din 22 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală, s-a respins ca inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 4082 C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de petentul - condamnat R.S. şi a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că motivul de revizuire invocat de petent nu face parte din cele prevăzute de art. 408 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuentul R.S., acesta solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Examinându-se sentinţa apelată în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371, 372 şi 378 C. proc. pen. Curtea de apel Bucureşti a constatat că apelul este nefondat.
S-a reţinut că din actele dosarului rezultă că apelantul R.S. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 863 din 5 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1979 din 13 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. "Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare".
Din dispoziţiile citate, rezultă faptul că pentru ca o astfel de cerere de revizuire să fie admisibilă este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: - în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere să se fi invocat o excepţie de neconstituţionalitate, art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. făcând trimitere clară la cauzele în care Curtea Constituţională a fost sesizată şi s-a pronunţat; - dispoziţiile criticate să fi fost declarate neconstituţionale; - soluţia dată în cauză să se fi întemeiat pe dispoziţiile declarate neconstituţionale sau pe alte dispoziţii legate în mod necesar şi evident de acestea.
Pentru o mai bună înţelegere a condiţiilor menţionate mai sus, Tribunalul a apreciat necesar să precizeze contextul în care dispoziţiile citate au fost introduse în C. proc. pen. Astfel, art. 4082 C. proc. pen. a fost introdus prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a C. proc. civ. şi a C. proc. pen. Prin această lege a fost abrogat alin. (5) din art. 29 din Legea nr. 47/1992 care prevedea suspendarea soluţionării unei cauze în care se invocase excepţia de neconstituţionalitate pe perioada soluţionării acesteia de către Curtea Constituţională. Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen. apare, astfel, ca un remediu, aplicabil, evident, doar celor care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate, pentru nesuspendarea soluţionării cauzei prevăzută de fostul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Într-adevăr, prin Decizia nr. 1470/2011, publicată în M. Of. nr. . 853/02.12.2011, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat că dispoziţiile art. 3201 din C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în cuprinsul motivării deciziei Curţii Constituţionale arătându-se că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Din analiza actelor Dosarului nr. 5783/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 863 din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1979 din 13 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constatat că deşi această cauză vizează o situaţie tranzitorie, totuşi, pe parcursul soluţionării sale, nu a fost invocată niciodată o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., nefiind astfel îndeplinită prima condiţie menţionată mai sus.
Mai mult, petentul şi apărătorii săi nu au solicitat la nici un moment aplicarea art. 3201 C. proc. pen., astfel încât să se poată afirma că hotărârea pronunţată în cauză s-a bazat pe dispoziţiile declarate neconstituţionale, remarcându-se şi faptul că atitudinea sinceră a petentului a fost valorificată prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., mai favorabilă acestuia decât o eventuală reţinere a art. 3201 C. proc. pen. în concluzie, în prezenta cauză s-a reţinut că nu sunt îndeplinite două dintre condiţiile enumerate anterior, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 146 din 16 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul R.S. împotriva Sentinţei penale nr. 221 din data de 22 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul penal nr. 6372/3/2012.
Împotriva Deciziei penale nr. 146 din 16 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs revizuentul R.S. criticând-o pentru nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 6372/3/2012. Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea şi cu prevederile legale privind revizuirea în cazul deciziilor Curţii Constituţionale.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea, în cauza de faţă, priveşte exclusiv hotărârile determinate de art. 4082 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de acest text de lege, singurul apt a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Prin urmare, din analiza textului legal mai sus-enunţat, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii.
În cauză revizuentul R.S. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunţate în apel şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată şi formulată în susţinerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului susţinând că deşi a beneficiat de aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., aceste dispoziţii nu au fot reţinute în favoarea sa.
Înalta Curte constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă şi respectiv apelul împotriva acesteia este nefondat şi că prin motivele invocate de revizuent nu sunt întrunite două din cazurile de revizuire reglementate de art. 4082 C. proc. pen., aşa cum corect au reţinut ambele instanţe.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de de revizuentul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3270/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3276/2012. Penal → |
|---|
