ICCJ. Decizia nr. 3270/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3270/2012
Dosar nr. 15661/99/2011
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 79 din 27 februarie 2012, Tribunalul Iaşi a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.F. împotriva Sentinţei penale nr. 279/2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că revizuentul a formulat cererea de revizuire în afara cadrului legal care o autorizează, deoarece a solicitat o reapreciere a probatoriului analizat deja de instanţele care au soluţionat cauza în fond şi în apel, fără a invoca vreo împrejurare nouă, cea privitoare la uciderea tatălui său de partea vătămată din dosarul în care s-a pronunţat sentinţa ce se cere revizuită fiind cunoscută de instanţa de fond şi reţinută ca şi circumstanţă judiciară în cauză.
Prima instanţă şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., din care rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Împotriva sentinţei penale indicate mai sus a declarat apel revizuentul S.F., arătând că cererea sa de revizuire este admisibilă, întemeindu-se pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dispoziţii care se referă la fapte sau împrejurări ce au înţelesul de probe propriu-zise. În memoriul depus la dosar la termenul la care au avut loc dezbaterile în apel, revizuentul a arătat că probele administrate în cauza a cărei revizuire o solicită au fost obţinute în mod abuziv şi ilicit, fiind astfel lovite de nulitate absolută, ceea ce a dus la condamnarea sa pe baza unei erori judiciare.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel Iaşi a constatat că prin Sentinţa penală nr. 279 din 17 mai 2010 a Tribunalului Iaşi s-a dispus condamnarea inculpatului S.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Pentru a se hotărî astfel, s-a reţinut că în ziua de 9 aprilie 2009, în jurul orelor 13.00 - 14.00, pe un teren agricol neîmprejmuit, situat în apropierea satului Păuşeşti, com. Dumeşti, jud. Iaşi, inculpatul S.F. i-a aplicat părţii vătămate D.C., cu partea metalică a unei furci, două lovituri în zona capului, cu intenţia de a-i suprima viaţa, lovituri ce au provocat leziuni ce au necesitat 8 - 10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S.F. a formulat cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 279 din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi, întemeindu-şi cererea pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În motivarea cererii revizuentul a arătat că nu a săvârşit el infracţiunea de tentativă de omor calificat, victima fiind agresată în realitate de verii săi; că martorii care dovedesc nevinovăţia sa nu au fost luaţi în considerare de instanţă; că pedeapsa aplicată este prea mare, raportat la împrejurarea că anterior viaţa tatălui său a fost suprimată de partea vătămată din prezentul dosar.
Cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. priveşte situaţia când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În sensul acestor prevederi, trebuie să fie noi faptele sau împrejurările invocate, de natură a stabili existenţa unei erori judiciare şi a conduce la o altă soluţionare a cauzei, iar nu mijloacele care probează fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Împrejurarea că S.F. nu a săvârşit infracţiunea de tentativă la omor calificat pentru care a fost condamnat, a constituit obiectul apărării acestuia şi a fost relevată încă din cursul urmăririi penale, însă prima instanţă şi instanţele de control, judiciar au apreciat că această împrejurarea nu rezultă din mijloacele de proba administrate în cauza, reţinând că inculpatul S.F. este cel care a lovit pe partea vătămată D.C. cu intenţia de a-i suprima viaţa.
Prin calea extraordinară de atac a revizuirii nu pot fi reapreciate probele, nu poate fi schimbată încadrarea juridică şi nici nu pot fi administrate noi probe în prelungirea celor deja avute în vedere la pronunţarea sentinţei şi a hotărârilor de control judiciar.
Prin Decizia penală nr. 82 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul S.F., împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 27 februarie 2012 pronunţate de Tribunalul Iaşi, sentinţă pe care o menţine.
Împotriva Deciziei penale nr. 82 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul S.F., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 15661/99/2011.
Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea şi cu prevederile legale.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea priveşte exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din aceIaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus-enunţate, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii.
În cauză revizuentul S.F., a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunţate în apel şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată şi formulată în susţinerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului, acesta precizând că în sarcina sa s-a dispus o hotărâre definitivă de condamnare, hotărâre care a fost pronunţată ca urmare a unor greşeli desfăşurate pe parcursul procesului penal, recurentul fiind nevinovat.
Înalta Curte constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă şi respectiv apelul împotriva acesteia este nefondat şi că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs şi care au fost valorificate de revizuent în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanţele le-au avut în vedere la pronunţarea hotărârilor. Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul S.F. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.F. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3261/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3271/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
