ICCJ. Decizia nr. 3303/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3303/2012
Dosar nr. 2433/2/2010*
Şedinţa publică din 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 108 din data de 12 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2433/2/2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse ca tardiv formulate plângerile petenţilor C.I. şi C.A.
A fost menţinută Rezoluţia nr. 556/P/2007 din data de 22 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rezoluţia de mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de magistraţii judecători D.S. şi N.C. de la Tribunalul Bucureşti, de notarul public C.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen., art. 256 C. pen. şi a numiţilor I.S., I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. şi totodată în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de grefierul B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a constatat prin sentinţa penală mai sus arătată că plângerea depusă de cei doi petenţi nu a fost făcută în termenul de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de soluţionare, potrivit art. 277 - 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Împotriva Sentinţei penale nr. 108 din data de 12 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, au declarat recurs petenţii C.I. şi C.A.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, prin Decizia penală nr. 4211 din 24 noiembrie 2010, recursul declarat de petiţionarul C.A. şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva aceleaşi sentinţe.
A casat în parte sentinţa şi a trimis spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, plângerea formulată de petiţionarul C.A.
S-au menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la C.I.
Reluând ciclul procesual, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că dosarul trimis de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre rejudecare a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti la data de 17 octombrie 2012, iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 26 octombrie 2012 când au fost citaţi cei doi petenţi şi intimaţii D.S., N.C., C.P., I.S., I.A. şi B.M. Ulterior a fost citat numai petentul C.A. pentru celălalt petent soluţia fiind rămasă definitivă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de fond a mai constatat că la cele şase termene acordate pentru citarea petentului C.A. şi prezentarea acestuia în faţa instanţei pentru susţinerea plângerii sale, acesta nu s-a prezentat, astfel că la judecata în fond a cauzei la data de 23 martie 2012 aceasta s-a făcut cu procedura completă, însă în lipsa petentului.
Curtea de Apel, verificând Rezoluţia nr. 556 din data de 22 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi actele preliminare efectuate în cauză, a constatat că Parchetul, în mod corect, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru infracţiunile arătate mai sus.
S-a reţinut astfel ca, contractul de întreţinere declarat valabil, încheiat în faţa notarului, s-a făcut conform dispoziţiilor legale în materie, notarul neavând vreo culpă la încheierea acestuia. Pentru că totul s-a desfăşurat în jurul acestui contract, instanţa de fond a considerat că toţi participanţii activi şi pasivi la încheierea acestuia nu au încălcat legea, motiv pentru care, a apreciat că, în mod legal, soluţia dată de procuror a fost cea de neîncepere a urmăririi penale.
Faţă de aceste împrejurării, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată şi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs petenţii C.I. şi C.A.
Recursul declarat de petiţionari împotriva sentinţei este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la literele a), b), c) de la alin. (8).
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionari a fost pronunţată la data de 23 martie 2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii C.I. şi C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 131/F din 23 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3304/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3167/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
