ICCJ. Decizia nr. 3304/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3304/2012
Dosar nr. 1089/9/2012
Şedinţa publică din 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penala nr. 184/F din 3 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii F.V. şi F.A. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 215/P/2011 din 17 ianuarie 2012 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie.
A obligat petenţii la câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, petenţii F.V. şi F.A. au contestat Rezoluţia din 17 ianuarie 2012, dată în Dosarul nr. 215/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei.
În motivarea plângerii, petenţii au arătat că nu le-au fost analizate criticile aduse rezoluţiei iniţiale a procurorului de caz, răspunsul pe care l-au primit este total nemulţumitor, pentru că nu se referă la cele solicitate, iar soluţia vădeşte superficialitate.
S-a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei şi reluarea cercetărilor de către un procuror care să analizeze cu obiectivitate toate elementele cauzei.
În cuprinsul plângerii, petenţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, şi anume alin. (10), care statuează că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
S-a arătat că acest text încalcă principiul liberului acces la justiţie şi este contrar principiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Prin Încheierea de şedinţă din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel a considerat excepţia de neconstituţionalitate ca fiind formal admisibilă, prin îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992. În consecinţă, a fost sesizată Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei.
Intimaţii P.C., N.I., C.N., G.T. şi R.I. au fost citaţi, neprezentându-se însă în instanţă.
Pe parcursul soluţionării plângerii de către Curte nu s-au administrat probatorii noi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa emisă la data de 23 noiembrie 2011 de către procurorul de caz în Dosarul nr. 215/P/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-au dispus în baza art. 228 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 şi art. 42 - 45 C. proc. pen. următoarele:
- neînceperea urmăririi penale în privinţa presupusei săvârşiri a infracţiunii prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 faţă de ofiţerii de poliţie P.C. şi N.I., precum şi faţă de P.R. şi C.N., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu;
- neînceperea urmăririi penale faţă de G.T., avocatul R.I. şi executorul judecătoresc C.I.I., sub aspectul presupusei săvârşiri a infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000;
- disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru efectuarea de cercetări, în ceea ce-i priveşte pe:
- numitul G.T., primar al comunei Domneşti, judeţul Ilfov, pentru presupusa săvârşire a infracţiunilor de tentativă la omor - art. 20 raportat la art. 174 C. pen.; şantaj - art. 194 C. pen.; fals intelectual şi uz de fals - art. 289 şi art. 291 C. pen.; ameninţare - art. 193 C. pen., tulburare de posesie - art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) şi distrugere - art. 217 C. pen.;
- prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu pentru presupusa săvârşire a infracţiunii de distrugere la omor - art. 25 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.;
- avocatul R.I. pentru aceeaşi presupusă infracţiune;
- executorul judecătoresc C.I.I. pentru presupusa săvârşire a infracţiunilor de instigare la omor, fals material în înscrisuri oficiale şi fals intelectual - art. 288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- numitul D.V., angajat al Primăriei Domneşti, pentru presupusa săvârşire a infracţiunii de fals intelectual şi uz de fals - art. 289 şi art. 291 C. pen.
Din înscrisurile cauzei, Curtea de Apel a reţinut că în luna septembrie 2011 petenţii F.V. şi F.A. au formulat o plângere penală împotriva vecinului lor, G.T., primarul comunei Domneşti, judeţul Ilfov, cu care se află în litigii de circa 5 ani, afirmând că acesta i-a deposedat de mai multe suprafeţe de teren situate pe raza comunei, folosindu-şi relaţiile, bazate pe corupţie, cu persoane influente din mediul judiciar şi poliţie.
Mai multe plângeri penale ale petenţilor s-au aflat în ultimii ani în cercetarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, fiind instrumentate, în mod succesiv, de procurorii P.R. şi C.N. Ele s-au conexat sub nr. 6926/2007 la Parchetul menţionat, lucrătorul de poliţie P.C. din cadrul S.I.F. Ilfov propunând scoaterea de sub urmărire penală a lui G.T., propunere însuşită de procurorul C.N.
Într-un alt dosar aflat pe rolul aceluiaşi Parchet, cu nr. 585/P/2010, petenţii s-au plâns de tergiversarea anchetei care, s-ar putea datora „corupţiei" lucrătorului de poliţie şi procurorului.
Curtea de Apel a reţinut că nici cu prilejul audierilor sale la Parchet, nici în plângerile formulate, inclusiv cea care face obiectul prezentei cauze, petenţii nu au făcut decât afirmaţii generale despre „corupţie", „relaţii mafiote", „presiuni" şi „nedreptăţi".
S-a mai constatat de asemenea că şi în aceste condiţii, Parchetul a făcut verificările necesare şi a administrat probatorii, ajungând la concluzia că afirmaţiile petenţilor nu se confirmă, iar pentru altele, în raport de normele de competenţă, a dispus disjungerea şi declinarea în vederea continuării cercetărilor.
Chiar şi în plângerea adresată instanţei de fond în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenţii au folosit aceleaşi afirmaţii generale, referindu-se, pe zeci de pagini, la fenomenele de corupţie, modul în care au fost instrumentate alte cauze, rolul şi atribuţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Cu privire la rezoluţia atacată, în afară de aprecierea ei ca „superficială", petenţii nu au menţionat în concret ce anume din conţinutul ei îi nemulţumeşte şi ce solicitări au, inclusiv sub aspectul unor eventuale noi probatorii.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat recurs petenţii F.V. şi F.A.
Recursul declarat de petiţionari împotriva sentinţei este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionari a fost pronunţată la data de 3 mai 2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii F.V. şi F.A. împotriva Sentinţei penale nr. 184/F din 3 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 400 RON către intimatul G.T.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3305/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3303/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
