ICCJ. Decizia nr. 3305/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3305/2012
Dosar nr. 2141/2/2012
Şedinţa publică din 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 206 din 17 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului B.G.G. împotriva Rezoluţiei nr. 1884/P/2011 din data de 16 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - menţinută prin Rezoluţia nr. 721/11-2/2012 din data de 15 martie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, respectiv, împotriva Ordonanţei nr. 408/P/2011 din data de 20 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti menţinută prin Rezoluţia nr. 711/11-2/2012 din data de 15 martie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Petentul B.G.G. a depus la data de 15 martie 2012 plângerea împotriva Rezoluţiei nr. 1884/P/2011 din data de 16 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi respectiv împotriva Rezoluţiei nr. 408/P/2011 din data de 20 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petentul a criticat, în plângerile depuse, rezoluţiile menţionate, precum şi rezoluţiile nr. 721/11/2/2011 din data de 15 martie 2012 şi respectiv nr. 711/11/2/2011 din data de 15 martie 2012 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-au efectuat cercetări şi respectiv prin care s-au respins plângerile împotriva acestor soluţii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esenţă că soluţiile dispuse în numeroasele cauze în care a avut calitatea de parte în procesele civile care au avut ca obiect cereri de constatare a nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate de Primăria sectorului 1 Bucureşti în aplicarea defectuoasă, în opinia sa, a Legii nr. 10/2001, sunt nelegale fără a arăta în concret considerentele pentru care apreciază că aceste soluţii sunt nelegale, petentul limitându-se la a arăta că nu i s-au respectat dreptul la apărare şi nici un alt drept, acuzând intimaţii din cauzele de faţă, respectiv judecători, procurori, funcţionari la primărie, avocaţi, de antisemitism, discriminare, otrăvire, abuzuri, furt, persecuţie, falsuri în acte de stat, fraudarea bugetului de stat, petentul depunând în susţinerea plângerilor sale aceleaşi acte de care s-a folosit şi în cadrul proceselor civile, sentinţele civile, încheierile din acele cauze, reluând apoi aceleaşi aspecte pe care le-a relevat şi în cuprinsul plângerilor penale pe care le-a formulat la Parchet.
Verificând Rezoluţia nr. 1884/P/2011 din data de 16 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi respectiv Ordonanţa nr. 408/P/2011 din data de 20 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin raportare la susţinerile petentului, instanţa de fond a constatat ca plângerea formulata de petentul B.G.G. este nefondată.
Prin rezoluţiile criticate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.G., N.M.R., Ş.G., L.F., F.G., I.I., D.F., P.S., D.D., D.P.C., SC H.N. SA şi Z.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., reţinându-se în esenţă că cele reclamate de petent sunt nereale, nici un act din cele semnalate de acesta negăsindu-şi corespondent în cercetările efectuate, procurorul arătând că faptele reclamate nu există.
Plângerile formulate în termen împotriva acestor soluţii au fost respinse de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reţinându-se că soluţiile dispuse sunt legale, petentul nu a indicat alte mijloace de probă care să conducă la schimbarea soluţiei dispuse de procuror în cauză, apreciind Procurorul General că nu a rezultat existenţa nici unei infracţiuni dintre cele reclamate de către petent, după cum nu a rezultat existenţa nici unei alte fapte de vreo altă natură.
Având în vedere că din plângerea depusă în faţa Curţii de Apel nu a rezultat nici un motiv în plus pentru care petentul a apreciat că soluţiile dispuse de procuror nu sunt legale, şi nici din înscrisurile depuse ulterior şedinţei de judecată nu s-au relevat aceste motive, instanţa de fond a constatat că nemulţumirile petentului vizează de fapt soluţiile dispuse în cauzele în care aceasta a fost parte în cadrul unor procese civile având ca obiect modalitatea în care s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 10/2001, soluţiile dispuse în aceste cauze fiind defavorabile petentului, aspect care l-a nemulţumit pe acesta şi l-a determinat să depună plângeri penale atât faţă de avocaţii din acele cauze civile, cât şi faţă de funcţionarii de la Primăria Sectorului 1 şi judecătorii de la instanţele care au soluţionat cauzele în fond, apel şi recurs.
În raport de aceste împrejurări, Curtea a arătat că motivele pentru care s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi sunt justificate, din studiul dosarelor în care s-au pronunţat hotărârile în cauză privind pe petent nerezultând săvârşirea unor încălcări ale dispoziţiilor C. proc. civ. în modul de soluţionare a cauzelor, şi respectiv în modalitatea în care avocaţii şi funcţionarii Primăriei şi-au exercitat drepturile procesuale în cadrul acelor procese şi chiar în măsura în care s-ar fi constatat astfel de nereguli, acestea în sine neputând justifica o eventuală altă soluţie decât dacă s-ar fi conturat şi existenţa unor indicii care să ateste săvârşirea vreunei infracţiuni.
Faţă de considerentele arătate, Curtea de Apel a apreciat că soluţiile dispuse prin rezoluţiile contestate sunt legale şi temeinice, şi în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, plângerile şi a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs petentul B.G.G.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionar a fost pronunţată la data de 17 mai 2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 206 din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3306/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3304/2012. Penal → |
|---|
