ICCJ. Decizia nr. 3306/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3306/2012
Dosar nr. 217/64/2012
Şedinţa publică din 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1813 din 23 septembrie 2010, Judecătoria Braşov, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a condamnat pe inculpatul R.F. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, cu suspendarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
Împotriva hotărârii menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie, privind cuantumul pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 461/A din 7 decembrie 2010, Tribunalul Braşov a respins apelul formulat de Parchet împotriva sentinţei instanţei de fond.
Hotărârea Tribunalului a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov pentru netemeinicie, întrucât, în mod greşit, s-a menţinut soluţia de condamnare a inculpatului la o pedeapsă modică de doar 1 an şi 3 luni cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată dispusă de Judecătoria Braşov.
Prin Decizia penală nr. 248/R din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Braşov a admis această cale de atac, a casat, respectiv a desfiinţat hotărârile pronunţate în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea de executare.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului R.F. de la 1 an şi 3 luni închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Au fost stabilite măsuri de supraveghere, dar şi obligaţia prevăzută de art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen., în sensul de a nu conduce niciun vehicul.
La data de 19 aprilie 2012, condamnatul R.F. a înaintat Curţii de Apel Braşov o contestaţie la executare solicitând să se constate că obligaţia sa de a nu conduce niciun vehicul a încetat la 07 aprilie 2012 şi totodată, să se dispună că, începând cu 08 aprilie 2012, are dreptul de a conduce autovehicule.
În drept, au fost invocate prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 515/R din 31 mai 2012, Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul R.F. cu privire la Decizia penală nr. 248/R din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov şi a obligat contestatorul la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului R.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost suspendată sub supraveghere, impunându-i-se acestuia pe durata termenului de încercare de 4 ani măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., precum şi obligaţia de a nu conduce nici un vehicul, prevăzută de art. 863 alin. (3) lit. c) C. pen.
Prin urmare, condamnatul nu poate conduce niciun vehicul pe durata termenului de încercare, termen ce a fost stabilit conform art. 862 alin. (1) C. pen. la 4 ani şi ce a început a curge de la data pronunţării hotărârii prin care s-a dispus în acest fel, respectiv Decizia penală nr. 248/R din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov.
Potrivit art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Or, în speţă, Curtea de Apel a apreciat că nu poate fi incident un asemenea text de lege întrucât obligaţia condamnatului R.F. de a nu conduce niciun vehicul pe durata termenului de încercare de 4 ani nu conţine nicio nelămurire.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 460 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 461 alin. (2) C. proc. pen. Curtea de Apel a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul R.F. cu privire la Decizia penală nr. 248/R din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov.
Împotriva Deciziei penale nr. 515/R din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Braşov a formulat recurs contestatorul R.F., motivat de faptul că Decizia penală nr. 515/R/2012 nu a lămurit pe ce perioadă de timp subzistă obligaţia contestatorului de a nu conduce autoturisme.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de contestator dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 202/2010, raportat la dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs: 1) deciziile instanţei de recurs ...
Cum contestatorul R.F. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 515/R din 31 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov, decizie definitivă, prin care a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de acelaşi contestator cu privire la Decizia penală nr. 248/R din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea (decizie pronunţată în recurs), Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul R.F. împotriva Deciziei nr. 515/R din 31 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3366/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3305/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
