ICCJ. Decizia nr. 3389/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 460/R din 2 mai 2012 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta B.L., împotriva sentinței penale nr. 4 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenta la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 4 din 24 ianuarie 2012, Judecătoria Aleșd, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta B.L., împotriva deciziei penale nr. 4468 din 10 decembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr. 25/2010 Judecătoria Aleșd a dispus în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta B.L. împotriva rezoluției din Dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, menținută prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
S-a reținut că din cuprinsul prevederilor art. 393 și 394 C. proc. pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
S-a mai reținut că din aceleași dispoziții rezultă, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Revizuienta a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal și fără a invoca sau formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
S-a reținut că hotărârea pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 2781C. proc. pen., nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.
Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că cenzurarea unei astfel de hotărâri care cuprinde o examinare a legalității și temeiniciei rezoluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror din perspectiva dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., nu este admisibilă.
Mai mult, a reținut că inadmisibilitatea revizuirii unei atare hotărâri a fost statuată și prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizie ce are caracter obligatoriu conform art. 4145alin. (4) C. proc. pen.
împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta B.L.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 38514 _i art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
în cauză, se constată că recurenta a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, înalta Curte potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul, ca inadmisibil.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3381/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3162/2012. Penal → |
|---|
