ICCJ. Decizia nr. 3381/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 133 din 09 martie 2005 Tribunalul Galați a condamnat inculpații C.G. și R.Ș. la pedeapsa de câte 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 71 C. pen. a aplicat celor doi inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A obligat inculpații C.G. și R.Ș. la plata în solidar a sumei de 1.017.135.126 ROL către partea civilă SC C. SA Mureș, a sumei de 162.739.743 RON către partea civilă SC I. SA București, a sumei de 174.243.822 RON către partea civilă SC L. SA Brăila, a sumei de 134.140.114 RON către partea civilă SC F.P. SRL Crișu Secuiesc, a sumei de 298.642.160 RON la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la data efectuării plății către partea civilă SC C. SA Târgoviște, a sumei de 576.240.364 RON, la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la data efectuării plății, către partea civilă SC R. SA Roman, a sumei de 2.172.257.686 RON și dobânda legală aferentă, calculată până la data efectuării plății către partea civilă SC L.D. SRL București, a sumei de 551.496.048 RON, la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la data efectuării plății către SC T. SA Galați și la plata sumei de 412.215.976 RON și dobânda legală aferentă, calculată până la data efectuării plății către partea civilă SC G. Co SRL Galați, cu titlul de despăgubiri civile.
A constatat că partea responsabilă civilmente SC R.C.G. SRL Galați a fost radiată din evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 178/2004 a Tribunalului Galați.
A dispus anularea filelor CEC seria XX nr. AA, BB, CC, DD, EE, FF, GG, HH, II, JJ, KK.
A respins ca nefondată cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaților C.G. și R.Ș.
A obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut, în esență, în fapt că, inculpații C.G. și R.Ș. care, în calitate de administrator și respectiv, împuternicit al SC R.C.G. SRL Galați, în baza aceleași rezoluții infracționale comune, în perioada aprilie-iulie 2002, la diferite intervale de timp, au indus și menținut în eroare reprezentanții legali ai celor 9 societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor relații comerciale, prin folosirea de mijloace frauduloase și emiterea de file CEC cunoscând că nu au disponibil în cont și nealimentând contul.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza următorului material probatoriu: adresa din anul 2003 a Administrației Financiare Galați, filei CEC seria XX nr. BB din data de 25 iulie 2002, raportul de expertiză grafoscopică întocmit de I.P.J. Galați, filele CEC seria XX nr. HH, II, factura fiscală, fila CEC seria XX nr. JJ, factura fiscală, chitanțele, raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopic chitanțele, fila CEC seria XX nr. KK, fila CEC seria XX nr. GG și comanda din 22 iulie 2002 către SC T. SA.
în drept, instanța a apreciat că acțiunile inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prima instanță a arătat că audierea inculpaților nu a fost posibilă, nici în faza urmăririi penale și nici în cursul judecății, din actele aflate la dosar, respectiv din actele de căutare efectuate în cauză rezultând că aceștia au părăsit țara la data de 25 iulie 2002 prin Punctul de Trecere Frontieră Nădlac.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere dispozițiile părții generale a C. pen., limitele prevăzute în partea specială a acestuia, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările comiterii acestora, valoarea prejudiciului și circumstanțele personale ale inculpaților.
împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel peste termen inculpatul R.Ș., arătând că nu i s-a adus la cunoștință mandatul de executare a pedepsei închisorii, deși a solicitat acest lucru conducerii locului de detenție, mandatul de executare nefiind semnat de acesta, invocând disp. art. 422 alin. (5) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 113 din 18 mai 2012 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca tardiv apelul peste termen declarat de inculpatul R.Ș.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență următoarele:
Sentința penală nr. 133 din 09 martie 2005 a Tribunalului Galați a rămas definitivă prin neapelare la 19 aprilie 2005 pentru inculpatul R.Ș., în cauză emițând-se mandatul de executare a pedepsei închisorii din 22 aprilie 2005.
A mai reținut că inculpatul R.Ș. a lipsit la toate termenele de judecată și de la pronunțare la instanța de fond.
S-a mai reținut că mandatul de executare emis în baza sentinței penale apelate a fost confirmat, inculpatul R.Ș. începând executarea pedepsei la 05 august 2005, urmând să expire la 04 august 2020 (adresă Penitenciar cu Regim de Maximă Siguranță București - dosar fond, referat - dosar apel).
Totodată s-a reținut că inculpatul R.Ș. a declarat apel peste termen la 17 februarie 2012, cu mult peste termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei, termen prev. de art. 365 alin. (1) C. proc. pen.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R.Ș. invocând cazul de casare reglementat de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați susținând că s-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale prevăzute de art. 422 și 365 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Examinând legalitatea hotărârii atacate, înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel, în mod corect a respins ca tardiv apelul peste termen declarat de inculpatul R.Ș.
Astfel, potrivit art. 365 C. proc. pen. apelul peste termen se declară în situația în care partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.
Or, din actele dosarului rezultă că sentința penală nr. 133 din 09 martie 2005 a Tribunalului Galați a rămas definitivă prin neapelare la data de 19 aprilie 2005, în cauză emițându-se mandatul de executare a pedepsei închisorii din 22 aprilie 2005, mandat care a fost confirmat, inculpatul R.Ș. începând executarea pedepsei la 05 august 2005 (urmând să fie considerată ca executată integral la data de 04 august 2020), iar apelul a fost formulat la data de 17 februarie 2012 cu mult peste termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei, termen prevăzut de art. 365 alin. (1) C. proc. pen.
Mai mult, dispozițiile art. 422 alin. (5) C. proc. pen. nu își găsesc aplicare în speță, întrucât prevederile art. 365 alin. (1) C. proc. pen. se referă la data începerii executării pedepsei și nu la data semnării mandatului de executare astfel cum s-a invocat de către condamnat.
Față de cele ce preced, înalta Curte apreciază că nu este întemeiată critica formulată de inculpat reținând că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a legii nefiind incident cazul de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul R.Ș. împotriva deciziei penale nr. 113 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3401/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3389/2012. Penal → |
|---|
