ICCJ. Decizia nr. 3420/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3420 /2012
Dosar nr. 3313/1/2012
Şedinţa publică din 23 octombrie 2012
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin contestaţia formulată, condamnatul M.G.C. a solicitat admiterea ei, desfiinţarea Deciziei penale nr. 1020 din 4 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi rejudecând să se admită recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 35 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
Acesta a mai arătat că nu a fost prezent în faţa instanţei de recurs întrucât a depus o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător ales încunoştiinţând totodată instanţa de rezilierea contractului cu fostul său apărător ales. Acesta arată că a declarat recurs pe care nu l-a motivat iar audierea să se impunea în faţa instanţei de recurs potrivit dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen.
Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Acest caz este dublu condiţionat aşadar, textul de lege impunând pe de o parte dovedirea împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a se prezenta şi pe de altă parte dovedirea împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Or, din examinarea actelor dosarului în care s-a pronunţat hotărârea a cărei desfiinţare se cere, Înalta Curte reţine că acesta a depus la dosar o cerere de amânare a judecăţii cauzei în vederea angajării unui alt apărător ales motivat de faptul că a fost reziliat contractul de asistenţă juridică cu apărătorul pe care l-a avut. Contestatorul nu a fost prezent la soluţionarea recursului, interesele sale fiind reprezentate de un apărător desemnat din oficiu cu care, însă, nu discutase motivele de recurs.
Cum contestatorul nu a dovedit că a fost în imposibilitate de a se prezenta precum şi a încunoştinţa instanţa despre această împrejurare, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) raportat la art. 38516 alin. (1) C. proc. pen. instanţa de recurs procedează la ascultarea inculpatului prezent, conform dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Din examinarea Dosarului nr. 44/118/2010 se constată că inculpatul a fost audiat atât la instanţa de fond cât şi la instanţa de apel, împotriva sa pronunţându-se o hotărâre de condamnare, astfel că afirmaţiile contestatorului nu pot susţine contestaţia.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 392 C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul M.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 1020 din data de 04 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 44/118/2010.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2012.
Procesat de LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3402/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 344/2012. Penal → |
|---|
