ICCJ. Decizia nr. 3452/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3452 /2012
Dosar nr. 4457/1/2012
Şedinţa publică din 24 octombrie 2012
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 iunie 2012, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatoarea T.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 1960 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6945/100/2010.
În motivarea contestaţiei sale, contestatoarea a invocat ca temei al cererii dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., arătând că procedura de comunicare a minutei Deciziei penale nr. 55/A/2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori nu a fost legal îndeplinită, deoarece, în acea perioadă a fost transferată la Penitenciarul Poarta Albă, ceea ce a dus la respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală ca tardiv.
Cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Prin Decizia penală nr. 1960 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6945/100/2010, a fost respins ca tardiv recursul declarat de inculpata T.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 55/A/2012 a Curţii de Apel Cluj- Secţia penală şi de Minori, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 250 RON.
Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, iar art. 389 C. proc. pen. arată că cererile de contestaţie în anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. a) - c) şi e sunt de competenţa instanţei de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Analizând actele din dosar, Înalta Curte constată că motivul de contestaţie în anulare invocat de contestatoarea nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât aceste dispoziţii se referă la procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs - 7 iunie 2012 - termen la care recurenta inculpată a fost prezentă, iar nu la procedura de comunicare a actelor de procedură, în speţă a minutei Deciziei pronunţate în apel.
Aşa fiind, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 1960 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6945/100/2010.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3451/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3462/2012. Penal → |
|---|
