ICCJ. Decizia nr. 3424/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 5 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de către Judecătoria Aleșd, în baza art. 403 alin. (3) teza II C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulata de revizuienta B.L., împotriva deciziei penale nr. 171 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin referatul nr. 233/III.6/2011 din data de 27 decembrie 2011 înregistrat la instanță la data de 28 decembrie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alesd, a înaintat instanței spre competentă soluționare cererea prin care revizuienta B.L. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 171 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
în motivarea cererii, revizuienta a arătat faptul că solicită revizuirea întregului dosar al Judecătoriei Aleșd.
Nu au fost invocate temeiuri juridice.
Prin referatul întocmit Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd a formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, invocând Decizia nr. 17/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în cadrul unor recursuri împotriva legii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că prin rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul B.G. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen.
Prin sentința penală nr. 18/2010 a Judecătoriei Aleșd s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta B.L., împotriva rezoluției din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, menținută prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, sentință care a fost recurată de petentă la Tribunalul Bihor, la Curtea de Apel Oradea și la I.C.C.J., soluțiile fiind acelea de respingere ca inadmisibil a recursului.
în conformitate cu Decizia nr. XVII/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii este inadmisibilă cererea de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în aplicarea dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., reținându-se în considerentele acestei decizii faptul că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Așadar, sunt supuse revizuirii numai acele hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat raportul juridic de drept substanțial cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare de achitare sau de încetare a procesului penal.
Petenta a solicitat instanței revizuirea « întregului dosar » însă a atașat cererii sale decizia nr. 171 din 20 ianuarie 2011 a I.C.C.J.
Față de cererea formulată de revizuentă, instanța de fond a reținut că revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce privește exclusiv hotărârile prevăzute în art. 393 C. proc. pen., cazurile în care aceasta poate fi exercitată fiind în mod expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Astfel, referitor la cauzele având ca obiect plângere împotriva soluției procurorului, nu se poate considera că în această etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece nici una din soluțiile art. 2781alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii de atac extraordinare a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781C. proc. pen., o atare cale de atac este inadmisibilă, motiv pentru care în baza art. 403 alin. (3) teza II C. proc. pen., instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta B.L., împotriva deciziei penale nr. 171 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta B.L., solicitând admiterea lui, casarea sentinței penale și rejudecând să se admită cererea de revizuire așa cum a fost formulată.
Prin decizia penală Curtea de Apel a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta împotriva sentinței penale nr. 5 din 24 ianuarie 2012 a Judecătoriei Aleșd, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (10) C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta solicitând admiterea lui, casarea deciziei și rejudecând să se admită cererea de revizuire așa cum a fost formulată.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
în cauză, se constată că recurenta a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele arătat anterior înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de revizuenta B.L., ca inadmisibil.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3447/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3418/2012. Penal → |
|---|
