ICCJ. Decizia nr. 3422/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 452/R din 15 mai 2012, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul I.N.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 275/R din 27 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, a fost respins ca nefondat recursul formulat de revizuentul I.N. împotriva sentinței nr. 15 din 25 ianuarie 2012 a Judecătoriei Topoloveni. La pronunțarea acestei decizii, s-a avut în vedere că, prin sentința atacată, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 83 din 21 aprilie 2011 a Judecătoriei Topoloveni, prin care inculpatul I.N. a fost condamnat la 1.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., la 500 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzute de art. 193 C. pen. și la 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, stabilindu-se o rezultantă de 4 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pe termen de 2 ani și 4 luni.
Condamnatul I.N. a solicitat revizuirea sentinței penale de condamnare, susținând că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, însă acest motiv nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.
împotriva sentinței a formulat recurs revizuentul, susținând și de această dată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor asupra părților vătămate S.A. și C.N., însă recursul a fost respins prin decizia contestată, reținându-se că revizuirea, cale extraordinară de atac, nu este admisibilă în lipsa cazurilor prevăzute la lit. a) - e) ale art. 394 C. proc. pen.
Or, în speță au fost invocate aspecte privind fondul cauzei, respectiv lipsa de vinovăție în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, aspecte analizate atât cu ocazia judecării în fond a cauzei, cât și în recurs.
Instanța de recurs a arătat că a analiza fondul cauzei, ar însemna ca în mod nepermis să se instituie căi suplimentare de verificarea legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești, cu încălcarea dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel a constatat că, prin contestația care face obiectul prezentei cauze se invocă același motiv, referitor la greșita condamnare a conte statorului, aspect care nu este reglementat în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecând să se admită contestația așa cum a fost formulată.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că este inadmisibil pentru cele ce urmează a fi expuse:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, pe de o parte, potrivit art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele arătat anterior înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de contesta torul I.N., ca inadmisibil.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3418/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3391/2012. Penal → |
|---|
