ICCJ. Decizia nr. 3503/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3503/2012
Dosar nr. 1225/89/2011
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 4 ianuarie 2012 Tribunalul Vaslui la condamnat pe inculpatul P.V. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare;
- neprezentarea la organele fiscale a documentelor financiar contabile în vederea verificării acestora, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare;
- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare;
- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare;
- folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului acordat într-un scop contrar intereselor acestora sau în folos propriu, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 647/2008 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 599/R din 08 octombrie 2009 a Curţii de Apel laşi în pedepsele componente de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 C. pen.
Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (1) şi (2) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală ce constituie obiectul prezentului dosar cu pedepsele 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 C. pen., aplicate prin sentinţa penală nr. 647/2008 a Judecătoriei Bârlad rămasă definitivă prin decizia penală nr. 599/R din 08 octombrie 2009 a Curţii de Apel laşi, întrucât acestea sunt concurente, urmând ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului P.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi c) (dreptul de a ocupa o funcţie de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 647/2008 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 599/R din 08 octombrie 2009 a Curţii de Apel laşi.
Potrivit art. 81 şi art. 85 alin. (3) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, iar în baza disp. art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 (patru) ani de la data de 08 octombrie 2009, când a rămas definitivă sentinţa penală nr. 647/2008 a Judecătoriei Bârlad.
Conform art. 357 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului P.V. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în caz de comitere a unei noi infracţiuni în termenul de încercare de 4 ani
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pe durata executării pedepsei închisorii a pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi c) (dreptul de a ocupa o funcţie de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen.
În temeiul art. 7 alin. (2) rap. la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 a dispus înregistrarea în registrul comerţului a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) (dreptul de a ocupa o funcţie de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen., faţă de inculpatul P.V., după rămânerea definitivă a sentinţei penale.
A menţinut sechestrul asigurător aplicat pe apartamentul aflat în proprietatea inculpatului P.V., până la achitarea integrală a datoriilor către partea civilă Statul Român reprezentată prin A.N.A.F. - D.G.P.F. Vaslui.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentată prin A.N.A.F. - D.G.P.F. Vaslui şi a obligat pe inculpatul P.V. să achite suma de 43.9813,6 RON cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea taxelor şi impozitelor datorate statului, cu majorări şi penalităţi până la achitarea lor integrală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cursul anilor 2006 şi 2007, inculpatul P.V., fiind asociat unic şi administrator al SC R.I. SRL Bârlad, la propunerea unor persoane apropiate, a hotărât să intre în diferite relaţii comerciale cu mai multe societăţi comerciale din ţară, printre care şi SC M. SRL Răchitoasa, corn. G., reprezentată de numitul P.T., SC S. SRL Bacău, al cărui administrator era numita M.A., precum şi SC B. SRL Macin, jud. Tulcea şi SC C. SRL Vânători, jud. Vrancea, societăţi ai căror administratori erau numiţii D.C.L. şi l.M.
A avut în vedere prima instanţă că inculpatul P.V., în calitate de asociat şi administrator unic al SC R.I. SRL Bârlad, a emis şi nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii 39 facturi fiscale din tranzacţii comerciale cu bitum rece solid, în valoare totală de 623.543,30 RON, în relaţia cu SC M. SRL Răchitoasa, corn. G., jud. Vrancea, precum şi două facturi fiscale în valoare totală de 66.937,5 RON, în relaţia cu SC S. SRL Bacău, şi că nu a evidenţiat sumele încasate din aceste tranzacţii, cu consecinţe în denaturarea veniturilor şi cheltuielilor, având drept scop sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat. Judecătoria a considerat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prin omisiunea, în totalitate sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate - prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A mai reţinut instanţa că inculpatul P.V. a întocmit note de recepţie fictive privind achiziţionarea unor mărfuri în cursul anului 2006 de la SC B. SRL Macin şi de la SC C. SRL Vânătoru, din tranzacţii comerciale nereale, în valoare totală de 83.050,20 RON, şi că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, care nu au la bază operaţiuni reale, ori evidenţierea altor operaţiuni fictive - prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, instanţa de fond a mai avut în vedere că inculpatul P.V. a antedatat două facturi şi chitanţe fiscale emise în favoarea SC S. SRL cu o dată anterioară celei când formularele cu regim special au fost ridicate de la societăţile de imprimerie, precum şi SC M. SRL Răchitosu, în scopul deducerii TVA-ului de către beneficiari, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a mai reţinut că inculpatul P.V. a retras diverse sume de bani, în calitate de administrator al SC R.I. SRL Bârlad, din contul societăţii deschis la Banca R.D. Focşani, provenind din tranzacţii comerciale cu diverse societăţi, în scopul folosirii lor în interes personal, această activitate „întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, ori a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect - prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A mai constatat prima instanţă că inculpatul P.V. nu a dat curs în mai multe rânduri solicitării organelor fiscale de a prezenta documente financiar contabile în vederea efectuării verificărilor financiar contabile, refuz care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată - prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Reţinând că inculpatul a săvârşit infracţiunile mai sus menţionate, instanţa de fond a considerat că vinovăţia inculpatului P.V. este dovedită cu notă de constatare din 17 martie 2008 emisă de Garda Financiară - secţia Jud. Vaslui şi anexele I, II, III, IV; declaraţiile învinuitului P.V.; procese-verbale de constatare că învinuitul P.V. a fost o pentru un control medical la secţia oftalmologie, în data de 23 noiembrie 2007 şi 28 noiembrie 2007 şi internat în aceeaşi secţie, în perioada 07-12 noiembrie 2007; raport de expertiză contabilă judiciară privind tranzacţiile comerciale efectuate de SC R.I. SRL Bârlad cu SC M. SRL Răchitoasa, SC S. SRL Bacău, SC B. SRL Macin şi SC C. SRL Vânătoru, jud. Vrancea; raport de expertiză grafologică privind facturile emise şi semnate de învinuit în calitate de asociat unic şi administrator al SC R.I. SRL Bârlad; procese-verbale de ridicare probe de scris de la numiţii B.A., P.V. şi T.S.; declaraţiile martorilor M.A., T.C.A., B.A., T.S., T.T., N.F., D.V., Ş.C.; adresă de răspuns de la SC E. SRL Bucureşti; adresă de răspuns de la I.T.M. Tulcea privind pe numiţii G.G.D. şi B.C.A. referitor la faptul că nu figurează în evidenţe ca angajaţi cu contract individual de muncă în cadrul SC B. SRL Macin; procese-verbale privind documentele cu regim special ridicate de către învinuitul P.V. de la SC N.D. SRL Bârlad, mandatar al SC U. SRL Bucureşti şi tabel cu documentele solicitate, precum şi copii delegaţii, facturi fiscale ridicate şi copii CI.; proces-verbal de căutare a numitului B.C.L.; adresă de răspuns din 13 decembrie 2007 – Banca R.D. Vrancea - Sucursala F. şi actele solicitate; cerere deschidere cont aparţinând SC R.I. SRL Bârlad; fişă cu specimen de semnătură, cerere consultare în F.N.P.R., CI. pe numele lui P.V. şi extrasele de cont cu operaţiunile derulate prin contul deschis la Banca R.D. G.S.G. - Sucursala V.; formulare tipizate, facturi şi chitanţe fiscale inscripţionate cu antetul şi ştampila SC B. SRL Macin, ridicate de la sediul SC R.I. SRL Bârlad; copii după invitaţiile emise de Garda Financiară - secţia Vaslui din data de 23 octombrie 2007, 15 noiembrie 2007 şi 11 octombrie 2007; nota de constatare întocmită de Garda Financiară - secţia Jud. Vaslui cu ocazia controlului efectuat la sediul SC R.I. SRL Bârlad şi copii după contract de închiriere între SC R. SRL şi SC R.I. SRL Bârlad; adresă de răspuns a Gărzii Financiare - secţia Vrancea referitor la faptul că SC C. SRL Vânători administrată de l.M. a desfăşurat activitate până în luna iunie 2005; copie după note de recepţie întocmite de SC R.I. SRL Bârlad privind tranzacţii comerciale efectuate cu SC B. SRL Macin şi SC C. SRL Vânătoru şi jurnal cumpărări; raport de inspecţie fiscală a D.G.F.P. Vaslui - Activitatea de Inspecţie Fiscală din data de 13 iulie 2007.
Împotriva sentinţei penale indicate mai sus au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui arătând că prima instanţa nu a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. obligatorie pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cât şi faptul că o pedeapsă cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. nu satisface scopul pedepsei, şi inculpatul P.V. care a solicitat în principal, exonerarea sa de răspundere penală, arătând că nu s-a dovedit vinovăţia sa, iar în subsidiar individualizarea corectă a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 51 din 2 martie 2012 Curtea de Apel laşi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi inculpatul P.V. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 04 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală şi în latură civilă şi rejudecând a înlăturat disp. art. 81-83, art. 85 alin. (3) şi art. 71 alin. (5) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în componentele ei de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de neprezentarea la organele fiscale a documentelor financiar contabile în vederea verificării acestora prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii - de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a bunurilor sau creditului acordat într-un scop contrar intereselor acestora sau în folos propriu prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 C. pen.; 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi c) (dreptul de a ocupa o funcţie de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen. pe o perioadă de 5 ani şi a aplicat această pedeapsă complementară pe lângă fiecare din cele două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi c) (dreptul de a ocupa o funcţie de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
A dispus înregistrarea în registrul comerţului a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen. privind interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă complementară a cărei executare va începe după executare a pedepsei de 2 ani închisoare.
A înlăturat dispoziţiile de obligare a inculpatului P.V. la plata sumei de 439.813,6 RON cu titlu de despăgubiri materiale către Statul Român reprezentat de A.N.A.F. – D.G.F.P. Vaslui.
A constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză. A înlăturat dispoziţiile de menţinere a sechestrului asigurător asupra apartamentului situat în mun. Bârlad, str. E.I.A., jud. Vaslui şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A reţinut instanţa de apel că prima instanţă, analizând toate informaţiile necesare pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, a adoptat soluţia justă, de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate, întemeiată pe constatări complete ale tuturor circumstanţelor edificatoare ale cauzei.
A apreciat că este întemeiată critica parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui referitoare la faptul că o pedeapsă cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. nu satisface scopul pedepsei şi că s-a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. De asemenea, a reţinut că pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, prima instanţă a aplicat pedepse principale individualizate judiciar corespunzător dispoziţiilor art. 72 C. pen., dând eficienţă tuturor împrejurărilor relevante cauzei a căror incidenţă în cauză a fost reţinută întemeiat.
A apreciat că operaţiunea de individualizare judiciară a executării pedepsei nu corespunde însă gravităţii infracţiunilor săvârşite de inculpat, gravitate ce se evidenţiază prin modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor, prin numărul mare de infracţiuni comise în concurs, prin comiterea infracţiunilor în formă continuată şi prin cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat.
A considerat că, în raport de gradul de pericol social al activităţii infracţionale analizate, rezultat din modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, menţinerea suspendării executării pedepsei nu este justificată, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora. Elementele favorabile inculpatului au fost valorificate de instanţa de fond, prin stabilirea unor pedepse corespunzătoare prevăzute de norma de incriminare, motiv pentru care se impune schimbarea modalităţii de executare. În prezenta cauză nu există nici un element de natură a justifica aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării în raport de gravitatea activităţii infracţionale săvârşite. Aplicarea unei pedepse care să îşi atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor. A considerat că în prezenta cauză scopul preventiv şi educativ al pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată a executării şi că doar un regim sancţionator privativ de libertate este de natură să realizeze constrângerea şi reeducarea inculpatului.
A constatat că, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Având în vedere aceste dispoziţii legale şi faptul că pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 se aplică, potrivit alineatului 1 din acest text de lege, şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, a considerat că prima instanţă avea îndatorirea ca, în baza art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen., să interzică inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a ocupa o funcţie de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen. pe o perioadă de 5 ani şi să aplice această pedeapsă complementară pe lângă fiecare din cele două infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care l-a condamnat pe inculpat.
A constatat că întemeiată este şi critica pe latură civilă referitoare la menţinerea sechestrului asigurător aplicat pe apartamentul aflat în proprietatea inculpatului P.V., situat în mun. Bârlad, str. E.I.A., jud. Vaslui, până la achitarea integrală a datoriilor către partea civilă Statul Român, reprezentată prin A.N.A.F. - D.G.P.F, Vaslui. A reţinut că în prezenta cauză Statul Român nu a exercitat acţiune civilă pentru recuperarea prejudiciului suferit, nefiind incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 17 C. proc. pen. în care acţiunea civilă se exercită şi din oficiu, a apreciat că în mod greşit prima instanţă a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea taxelor şi impozitelor datorate statului şi tot astfel a menţinut măsura sechestrului asigurător.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs A.N.A.F. – D.G.F.P. Vaslui şi inculpatul P.V. care a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Vaslui şi de inculpatul P.V. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul inculpatului P.V. potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de apel atât cu privire la cuantumul aplicat cât şi ca modalitate de executare, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunile săvârşite, respectiv art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) şi art. 9 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte constată că în cauză s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv inculpatul P.V., la diferite intervale de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat şi administrator unic al SC R.I. SRL Bârlad, a emis şi nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii 39 facturi fiscale din tranzacţii comerciale cu bitum rece solid, în valoare totală de 623.543,30 RON, în relaţia cu SC M. SRL Răchitoasa, corn. G., jud. Vrancea, fiind cauzat un prejudiciu total bugetului de stat în sumă de 388.688 RON, din care 114.346 RON ce reprezintă TVA de plată, 117.517 RON ce reprezintă impozit pe profit, iar diferenţa, majorări de întârziere.
Astfel, pedeapsa aplicată de instanţa de apel, de 2 ani închisoare este justificată în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite având în vedere faptele săvârşite, modalitatea de comitere, numărul actelor materiale, circumstanţele personale ale inculpatului care are antecedente penale, respectiv a fost anterior condamnat ia pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 647/2008 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 599/R din 08 octombrie 2009 a Curţii de Apel laşi, pentru acelaşi gen de infracţiuni, respectiv art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faţă de solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, Înalta Curte apreciază faţă de gravitatea faptelor comise de inculpat, că se aduce atingere unor valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranţa raporturilor economice cu impact social deosebit şi constată că scopul pedepsei prev de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp. art. 81 sau nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza scopul educativ şi preventiv al pedepsei. Totodată, se apreciază că asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă din partea societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ceea ce ar echivala cu încurajarea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului.
Cu privire la recursul părţii A.N.A.F. – D.G.F.P. Vaslui, deşi nu a fost motivat, Înalta Curte constată că în mod corect a fost soluţionată latura civilă a cauzei, având în vedere că în cauză nu există constituire de parte civilă a Statului Român.
Dispoziţiile art. 163 alin. (1) C. proc. pen., prevăd că măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei şi se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu.
Astfel, în mod corect a constatat instanţa de apel că instituirea sechestrului asigurător nu este posibilă în situaţia în care în cauza penală persoana vătămată nu a exercitat acţiunea civilă în contra inculpatului şi persoanei responsabile civilmente şi a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză şi a înlăturat dispoziţiile de menţinere a sechestrului asigurător asupra apartamentului situat în mun. Bârlad, str. E.I.A., jud. Vaslui.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.V. şi de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Vaslui împotriva deciziei penale nr. 51 din 02 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat şi recurenta parte civilă vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.V. şi de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Vaslui împotriva deciziei penale nr. 51 din 02 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3501/2012. Penal. Falsul material în... | ICCJ. Decizia nr. 3505/2012. Penal → |
|---|
