ICCJ. Decizia nr. 3511/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3511/2012
Dosar nr. 495/2/2012
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 septembrie 2010 revizuientul P.V. a solicitat Tribunalului Bucureşti să se constate că prin sentinţa penală nr. 1055/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat, ca urmare a contopirii, la o pedeapsă de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 176 lit. a) şi d) C. pen., art. 174 C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpaţi de către Curtea Supremă de Justiţie.
Revizuientul a invocat şi împrejurări noi necunoscute de către instanţă cu ocazia judecării în fond a cauzei, împrejurarea că, după ce cei cinci autori ai infracţiunii de tâlhărie au plecat de la locuinţa victimei G.I., moment în care acesta din urmă era în viaţă şi fără leziuni care i-ar fi putut provoca decesul, la un anumit interval de timp numitul C.C. s-a întors la locul faptei şi a omorât victima. În susţinerea acestor fapte a propus audierea a două persoane, ce au şi fost audiate în mod preparator de instanţă respectiv B.M.F. şi A.B.C. Mai mult, prezent în instanţă C.C. a recunoscut că ulterior părăsirii locuinţei victimei G.I., el s-a întors întrucât îşi uitase telefonul mobil şi a mai aplicat acestuia lovituri.
În raport de susţinerile revizuientului instanţa a constatat că acestea reprezintă fapte şi împrejurări noi în sensul dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., şi ar putea conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire însă în lipsa unui referat al procurorului, un referat documentat pe baza efectuării de cercetări, astfel cum impun dispoziţiile art. 399 C. proc. pen., instanţa apreciind că nu poate dispune în temeiul art. 403 C. proc. pen. Prin sentinţa penală nr. 2 din 04 ianuarie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în baza art. 399 C. proc. pen. a trimis cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în vederea efectuării de cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, recurs ce a fost apreciat ca fiind fondat, iar cauza a fost trimisă spre continuarea judecăţii.
Cauza a fost reînregistrată la data de 02 septembrie 2011 sub nr. 45886/3/2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Astfel, au fost reaudiaţi inculpatul P.V., inculpatul M.M., inculpatul S.D., martorul C.C., martorul N.V., martorul A.B.C. şi martorul B.M.F., declaraţii consemnate şi ataşate la dosar.
Prin sentinţa penală nr. 1020 din data de 20 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în Dosarul nr. 45886/3/2010 s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 1055/2006, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de condamnatul P.V.
Instanţa de fond a apreciat că susţinerile revizuientului, referitoare la faptul că este nevinovat pentru decesul victimei G.I. sunt neîntemeiate, întrucât prin coroborarea tuturor probelor, relevă fără dubiu, vinovăţia tuturor celor condamnaţi pentru această infracţiune inclusiv a revizuientului P.V. Deşi martorii audiaţi în cauză B.M.F. şi A.B.C. au relatat în faţa instanţei că, în noaptea agresiunii comise asupra victimei G.I. au fost de faţă la momentul la care C.C. a pătruns în locuinţa victimei şi mai mult au confirmat că din casă se auzeau ţipetele unei persoane, astfel încât se poate concluziona că după plecarea celor patru inculpaţi (P.V., N.V., S.D. şi M.M.), G.I. era în viaţă, instanţa nu a putut admite cererea de revizuire întrucât cei doi martori audiaţi în cauză nu conferă suficientă credibilitate pentru a fi temeiul unei hotărâri contrare hotărârii pronunţate în mod definitiv în cauză. De altfel, C.C. care a susţinut varianta celor doi martori este cu atât mai puţin credibil întrucât pe întreg parcursul procesului penal a negat chiar participarea sa la fapta săvârşită şi a oferit mai multe declaraţii contradictorii şi diferite în diversele etape procesuale.
În plus, toţi cei cinci făptuitori au confirmat că pe parcursul descinderii acestora la locuinţa victimei au fost exercitate acte de violenţă asupra acesteia de către C.C., iar martorii audiaţi în cursul judecării cauzei în fond au făcut referiri la împrejurarea că cei cinci erau înarmaţi cu bâte. De asemenea, raportul de necropsie a specificat că decesul victimei G.I. s-a produs ca urmare a leziunilor traumatice create prin lovituri cu corp dur la circa 1-2 ore după aplicarea acestora.
În consecinţă, instanţa a apreciat că soluţia definitivă, prin care cei cinci inculpaţi, au fost condamnaţi inclusiv pentru infracţiunea de omor deosebit de grav a relevat situaţia reală şi participaţia concretă a fiecărui inculpat şi nu se impune a fi modificată.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 406 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 1055/2006, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de condamnatul P.V.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, revizuientul-condamnat P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi admiterea pe fond a cererii de revizuire formulată.
Prin decizia penală nr. 41 din 17 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat P.V. împotriva sentinţei penale nr. 1020 din data de 20 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuientul condamnat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
A reţinut instanţa de apel că în mod corect a respins instanţa de fond, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamantul-revizuient P.V., reţinând că prin coroborarea tuturor probelor din cauză, se relevă fără dubiu, vinovăţia tuturor celor condamnaţi pentru infracţiunea de omor calificat, inclusiv a revizuientului P.V.
Instanţa de apel a constatat că cererea de revizuire ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, de plano, în condiţiile în care revizuientul nu invoca fapte sau împrejurări noi, ci solicita prelungirea probatoriului, fapt nepermis în procedura revizuirii, iar pe de altă parte chiar în referatul întocmit de către procuror se arată că petentul-revizuient a mai formulat anterior trei cereri de revizuire, în care a invocat aceleaşi motive, toate respinse ca inadmisibile. A mai observat că cererea revizuientului nu tinde la o soluţie de achitare completă, ci parţială, acesta recunoscând în continuare temeinicia hotărârii de condamnare sub aspectul comiterii infracţiunii de tâlhărie.
Împotriva acestei decizii, la data de 24 februarie 2012 reviuientul P.V. în termen legal, a declarat recurs, a depus concluzii scrise şi a solicitat, în esenţă, admiterea recursului şi admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., arătând că fost acuzat că ar fi săvârşit infracţiunile prev de art. 176, art. 174 şi art. 211 C. pen. şi nu a avut cunoştinţă despre aceste fapte şi împrejurări, susţinând ca a aflat ulterior de la unii martori ca inculpatul C.C. s-a întors înapoi la locuinţa părţii vătămate, unde a săvârşit acte de agresiune ce au avut ca urmare decesul acesteia. A mai arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi a făcut trimitere la declaraţia martorului C.C., susţinând ca a participat la infracţiunea de tâlhărie, dar nu şi la a doua vizită la locuinţa părţii vătămate, despre care auzit ulterior şi nu a participat la infracţiunea de omor.
Examinând recursul declarat de reviuientul C.V., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Prin sentinţa penală nr. 1055 din 27 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor declarate de inculpaţi de către Curtea Supremă de Justiţie în baza art. 174, art. 176 lit. a) şi d) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat P.V. la 23 de ani închisoare.
În baza art. 221 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen. cu art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată acelaşi inculpat la 20 de ani închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare în condiţiile art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Inculpatul S.D. în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 -176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în baza art. 36 din Decretul nr. 328/1996, cu aplic. art. 13 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată condiţionat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în baza art. 36 din Decretul nr. 328/3966. S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002. Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare conform art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. S-au făcut aplicarea art. 74 – art. 61 lit. a) şi b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
Inculpatul C.C. în baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) şi d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmând să execute conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare. În baza art. 39 C. pen. a fost contopită pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată în cauză cu restul de 419 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1375/1999 a Judecătoriei Buftea, urmând ca inculpatul să execute 25 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 C. pen. şi 5 ani interzicerea drumurilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Inculpatul M.(fost C.)M., în baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) şi d) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmând ca în baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Inculpatul N.V., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 13 C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 116 C. pen. s-a interzis inculpaţilor N.V., C.C. şi M.M. accesul în Municipiul Bucureşti pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu aplic. art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor civile către partea civilă H.V., în sumă de 10.000 RON, daune morale şi 10.000 RON daune materiale. Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Înalta Curte, constată că motivele invocate de revizuient nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, ci probe şi date existente la dosarul cauzei, astfel, constată că după efectuarea verificărilor impuse de textul de lege anterior menţionat nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, astfel că, nu se pot reţine ca fiind îndeplinite cerinţele prev. de disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuientul P.V. nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.
Verificările efectuate au confirmat că pe parcursul descinderii la locuinţa victimei au fost exercitate acte de violenţă asupra acesteia de către C.C., iar martorii audiaţi în cursul judecării cauzei în fond au menţionat că inculpaţii erau înarmaţi cu bâte. Aceste susţineri se coroborează cu concluziile raportului de necropsie efectuat în cauză, care a specificat faptul că decesul victimei s-a produs ca urmare a leziunilor traumatice create prin lovituri cu corp dur la circa 1-2 ore după aplicarea acestora.
Faptul că în această cale extraordinară de atac condamnatul solicită prelungirea probatoriului şi nu invocă fapte sau împrejurări noi, această solicitare nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte, constată că probatoriul administrat în cauză este concludent în stabilirea existenţei faptelor şi a vinovăţiei revizuientului, iar revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât cererile condamnatului nu pot transforma revizuirea într-un alt apel sau recurs.
Înalta Curte constată că susţinerile revizuientului nu cad sub incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.V., soluţie menţinută şi de instanţa de apel.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reviuientul P.V.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.V. împotriva deciziei penale nr. 41 din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publica, azi, 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3507/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3541/2012. Penal → |
|---|
