ICCJ. Decizia nr. 3572/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3572/2012
Dosar nr. 76389/3/2011
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 04 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul B.P.N. privind revizuirea sentinţei penale nr. 815 din 18 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 24909/3/2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia II penală, revizuientul fiind obligat să plătească suma de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 815 din 18 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II penală, B.P.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă (pentru săvârşirea în concurs a infr. prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000) de 11 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus arestarea preventivă de la 22 aprilie 2010 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II şi lit. b) C. pen.
Sentinţa penală nr. 1469 din 26 octombrie 2007 a fost modificată prin decizia penală nr. 293/A din 03 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti în sensul că a fost admis apelul formulat de Parchet, desfiinţând în parte sentinţa penală şi în fond, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. la 5 ani închisoare, urmare a reţinerii disp. art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. a) din C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., după executarea pedepsei principale.
Sentinţa a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2358 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul a constatat că, în motivarea cererii sale, petentul a criticat modul în care instanţele de fond şi de control judiciar au administrat şi interpretat probele, solicitând administrarea probei cu martori pe situaţia de fapt, acest lucru însemnând a se prelungi probatoriul administrat la judecarea cauzei pe tot parcursul procesului penal, ceea ce nu este posibil, motivele invocate de petent neregăsindu-se între cauzele de revizuire menţionate în mod expres şi limitativ în lege.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuientul B.P.N., considerând că sunt date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, fiind incident cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia penală nr. 100/A din 28 martie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul B.P.N. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 04 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A obligat apelantul la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu de 200 RON se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul B.P.N. reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel.
Recursul este nefondat.
Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Totodată revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale, pretins corecte, este exclusă în raport de dispoziţiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Împrejurarea că în cererea de revizuire se solicită administrarea unor probe (audierea unor martori) nu poate determina admiterea acestei cereri întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute de instanţele care au soluţionat cauza, iar pe de altă parte, o eventuală greşită apreciere a probelor nu se încadrează în vreuna din situaţiile pe care le are în vedere art. 394 C. proc. pen. aceste aspecte putând fi invocate în căile ordinare de atac.
Este de menţionat că revizuientul nu a făcut dovada prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului că martorul N.M. ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere aşa cum prevăd dispoziţiile art. 395 C. proc. pen.
Cum în speţă, motivele de revizuire invocate de recurentul revizuient nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare şi aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.P.N. împotriva deciziei penale nr. 100/A din 28 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3570/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3581/2012. Penal → |
|---|
