ICCJ. Decizia nr. 3587/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3587/2012
Dosar nr. 1706/122/2011
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 371 din 13 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, faţă de inculpatul M.C.M., s-au dispus următoarele:
În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1), art. 76 lit. b) C. pen., în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.M. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 81-82 C. pen., s~a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani termen de încercare.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală suma de 6.217.739 RON reprezentând prejudiciu creat bugetului de stat.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor documente false:
- 278 facturi fiscale fictive ce apar ca fiind emise de un număr de 12 societăţi comerciale;
- facturile fiscale seria AA de la nr. XXX551 până la nr. XXX584, cod de tipografie KK, nepersonalizate, ce apar ca fiind emise de SC A.I. SRL către SC C. SRL în cursul lunii martie 2004;
- facturile fiscale seria BB de la nr. YY901 până la nr. YY907, cod de tipografie WW, ce apar ca fiind emise de SC A.I. SRL către SC C. SRL în cursul lunii aprilie 2004;
- factura fiscală seria BB nr. YY941 din 01 martie 2004, cod de tipografie WW, ce apare ca fiind emisă de SC C.B.I. SRL către SC C. SRL;
- facturile fiscale seria CC de la nr. ZZ851 - ZZ900, cod de tipografie KK, nepersonalizate, ce apar ca fiind emise de SC C.I. SRL către SC C. SRL în perioada 01 decembrie 2003-14 februarie 2004;
- factura fiscală seria BB nr. YY928 din 29 martie 2004, cod de tipografie WW, nepersonalizată, ce apare ca fiind emisă SC D.C.S. SRL către SC C. SRL;
- facturile fiscale seria DD de la nr. QQ901 până la nr. QQ950, cod de tipografie LL, personalizate, ce apar ca fiind emise de SC E.N.C.H. SRL către SC C. SRL în perioada august-septembrie 2004;
- facturile fiscale seria EE de la nr. TT201 până la nr. TT250, cod de tipografie UU, personalizate, ce apar ca fiind emise de SC M.T. SRL către SC C. SRL;
- factura fiscală seria BB nr. YY949, cod de tipografie WW, ce apare ca fiind emisă de SC M.I. SRL către SC C. SRL;
- factura fiscala seria DD nr. RR455 din 01 octombrie 2004 ce apare ca fiind emisă de SC M.D.I.E. SRL către SC C. SRL;
- facturile fiscale seria CC de la nr. ZZ901 - ZZ920, cod de tipografie KK, nepersonalizate, ce apar ca fiind emise de SC N. SRL către SC C. SRL în intervalul 16 februarie-16 martie 2004;
- facturile fiscale seria AA de la nr. SS801 până la nr. SS850, cod de tipografie KK, nepersonalizate, ce apar ca fiind emise de SC R.I. SRL către SC C. SRL în cursul lunii iulie 2004;
- facturile fiscale seria BB de la nr. YY915 până la nr. YY921, cod de tipografie KK, nepersonalizate, ce apar ca fiind emise de SC R.I. SRL către SC C. SRL în perioada martie-aprilie 2004;
- factura fiscală seria BB nr. YY929 din 28 martie 2004 ce apare ca fiind emisă de SC S.C. SRL către SC C. SRL;
- facturile fiscale seria BB de la nr. YY908 până la nr. YY914 ce apar ca fiind emise de SC W. SRL către SC C. SRL în cursul lunii aprilie 2004;
- 148 de borderouri de achiziţii deşeuri de fier vechi de la persoane fizice utilizate de M.C.M. pentru ridicări de numerar din contul deschis de SC C. SRL la Banca R., Sucursala D.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul Giurgiu a reţinut că în perioada decembrie 2003 - octombrie 2004, în calitate de administrator la SC D. SRL, societate care are ca obiect de activitate comerţul cu ridicata al deşeurilor şi resturilor, în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale şi în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, cu intenţie, a evidenţiat în actele contabile cheltuieli fictive care nu au la bază operaţiuni reale, folosind în acest scop facturi de cumpărare de bunuri „pretins emise" de SC A.I. SRL, SC C.B.I. SRL, SC C.I. SRL, SC D.C.S. SRL, SC E.C.H. SRL, SC M.T. SRL, SC M.I. SRL, SC M.D.I.E. SRL, SC N. SRL, SC R.I. SRL, SC S.C. SRL, SC W. SRL.
S-a reţinut că prin evidenţierea în actele financiar contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, inculpatul M.C.M., asociat şi administrator la SC C. SRL, s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat cu suma totală de 6.217.739 RON, din care 532.806 RON reprezentând impozit pe profit şi 2.684.933 RON TVA de plată, sumă care constituie prejudiciul produs prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
De asemenea, s-a reţinut că prin încheierea nr. 1469, pronunţată de Tribunalul Giurgiu la data de 17 septembrie 2003 s-a autorizat constituirea şi s-a dispus înmatricularea în registrul comerţului a SC C. SRL, având sediul social în Giurgiu, str. D.L., asociat unic şi administrator fiind M.C.M. Martora L.F. a fost angajată să întocmească evidenţele contabile ale firmei, făcând acest lucru exclusiv pe baza documentelor puse la dispoziţie de învinuit, aspect relevat şi de probele administrate.
Totodată, prin încheierea nr. 1841 din 05 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 5933 din 31 octombrie 2003 de către Tribunalul Giurgiu, s-a admis cererea de înfiinţare a unui punct de lucru în localitatea V., sat D., judeţul Giurgiu, în baza contractului de închiriere din 23 octombrie 2003 încheiat între SC C. SRL şi T.I. pe o perioadă de 1 an, între 20 octombrie 2003 şi 20 octombrie 2004.
Prin sentinţa comercială nr. 255 din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Sindic Giurgiu a constatat dizolvarea societăţii SC C. SRL.
S-a constatat că societatea comercială a deschis cinci conturi curente în perioada 2003 - 2005, toate cu specimen de semnătură pentru M.C.M., la următoarele unităţi bancare: Banca O. SA - Sucursala România, deschis la data de 02 decembrie 2003, Banca B. France - Sucursala România, deschis la data de 06 noiembrie 2003, Banca C.E. SA - Sucursala A.I., deschis la data de 25 mai 2004, Banca B. - Sucursala G., deschis la data de 01 aprilie 2005, Banca R. SA - Agenţia D., deschis la data de 05 februarie 2004.
Controlul financiar - contabil efectuat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu, ale cărui concluzii se regăsesc în procesul verbal din 31 august 2005 din 31 august 2005, a prezentat aspecte relevante cu privire la caracterul nereal al documentelor de provenienţă a deşeurilor metalice, acestea fiind confirmate de întreg materialul de urmărire penală administrat în prezenta cauză.
Documentele bancare ridicate în cursul cercetărilor, care atestă operaţiunile derulate prin conturile firmei SC C. SRL, evidenţa contabilă a societăţii comerciale în perioada de referinţă, verificările efectuate cu privire la pretinşii furnizori, martorii audiaţi, au demonstrat faptul că învinuitul a realizat venituri impozabile din comercializarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase, textile, accesorii croitorie, maşini de cusut, cherestea şi materiale de construcţii şi a dispus în mod repetat înregistrarea în evidenţele contabile ale firmei, la capitolul cheltuieli, a unor facturi fiscale ce nu corespund unor operaţiuni comerciale reale (scopul urmărit fiind acela al diminuării masei impozabile ca urmare a supradimensionării artificiale a cheltuielilor deductibile).
Sumele de bani rezultate din vânzările efectuate au fost retrase în numerar de învinuit din conturile bancare ale societăţii. Astfel, s-a reţinut că, în total, în perioada noiembrie 2003 -noiembrie 2004, valoarea retragerilor în numerar efectuate de M.C.M. din conturile bancare ale firmei totalizează suma de 17.665.660 RON.
În continuare, au fost evidenţiate veniturile realizate de SC C. SRL în perioada de referinţă, înregistrându-se drept cheltuieli în propria contabilitate 278 facturi fiscale în valoare totală de 16.816.157 RON ce apar ca fiind emise în perioada 01 decembrie 2003-01 octombrie 2004 de la 12 furnizori.
Aceste facturi fiscale au fost înregistrate în propria contabilitate, în jurnalele cumpărări, Registrul jurnal, în balanţele de verificare, fiind considerate cheltuieli deductibile.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, s-a stabilit că documentele contabile înregistrate ca fiind cheltuieli ale SC C. SRL nu corespundeau unor operatori reali.
Împotriva sentinţei penale anterior menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie care a criticat hotărârea sub două aspecte şi anume: greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului M.C.M., atât în ce priveşte cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea de executare.
Cea de-a doua critică a vizat nelegalitatea sentinţei sub aspectul nerespectării dispoziţiilor art. 71 C. pen., a necesităţii aplicării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
Prin decizia penală nr. 117/A din 20 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Curtea de Apel, luând spre examinare sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Giurgiu sub aspectul motivelor de apel invocate, a constatat că prima instanţă a stabilit bine situaţia de fapt şi a reţinut vinovăţia inculpatului M.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81-82 C. pen., art. 74-76 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 13 C. pen.
Prima critică a Parchetului a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, constatându-se că pedeapsa a fost corect individualizată conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. Totodată, s-a reţinut că s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., faptele fiind recunoscute în totalitate, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere faptul că scopul este acela al recuperării prejudiciului cauzat Statului Român, astfel că executarea pedepsei în condiţiile art. 81-82 C. pen. creează o posibilitate reală de acoperire a prejudiciului prin prestarea de către inculpat a unei activităţi remunerate.
Dat fiind faptul că infracţiunea a fost săvârşită în perioada 2003-2004 şi că în această perioadă inculpatul nu a mai săvârşit alte infracţiuni, s-a apreciat că poziţia sinceră de recunoaştere a faptelor justifică aplicarea dispoziţiilor art. 74-76 C. pen. şi reducerea sub minimul special al pedepsei aplicate.
Cea de-a doua critică formulată de Parchet a fost apreciată ca fiind întemeiată. S-a reţinut că atâta vreme cât textul de lege prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, prima instanţă nu a luat această măsură expres prevăzută de textul incriminat, respectiv art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Pe cale de consecinţă, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul M.C.M.
Recursul promovat de parchet a fost fundamentat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fiind criticată greşita individualizare a pedepsei atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare. în consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, majorarea pedepsei aplicate inculpatului şi înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recurentul intimat inculpat nu a indicat în scris motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Cu prilejul formulării concluziilor orale în faţa instanţei, apărătorul desemnat din oficiu al acestuia a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând să se dea eficienţă sporită circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi să se reducă pedeapsa aplicată.
În final, faţă de concluziile reprezentantului parchetului, în sensul că inculpatul, care nu a declarat apel în cauză, nu poate formula critici în recurs decât cu privire la modificările aduse prin decizia curţii de apel, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 71-64 C. pen., apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a precizat că înţelege să critice decizia atacată doar sub aspectul greşitei aplicări a pedepsei accesorii de către instanţa de apei, apreciind că din acest punct de vedere se impune casarea deciziei şi menţinerea soluţiei primei instanţe.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina sa, prevăzută, de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, de altfel acesta recunoscând comiterea faptei în faţa primei instanţe, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de parchet nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia, având în vedere că, astfel cum a fost stabilită, pedeapsa aplicată este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte. Totodată, se apreciază că în mod corect s-a reţinut în speţă că executarea pedepsei în condiţiile art. 81-82 C. pen. creează posibilitatea recuperării prejudiciului prin prestarea unei activităţi remunerate de către inculpat.
În ceea ce priveşte critica formulată de către recurentul intimat inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, cu privire la greşita aplicare a pedepsei accesorii de către instanţa de apel, aceasta se priveşte ca fiind neîntemeiată, având în vedere că textul de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., în mod eronat prima instanţă neaplicând această măsură expres prevăzută de textul incriminat, respectiv art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de către recurentul intimat inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca ne fondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul M.C.M. împotriva deciziei penale nr. 117/A din 20 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3584/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3622/2012. Penal → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3587/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
