ICCJ. Decizia nr. 3711/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3711/2012

Dosar nr. 55/103/2012

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 63/P din 13 iunie 2012 a Tribunalului Neamţ a fost condamnat inculpatul D.G., cu domiciliul în sat Cîrligi, comuna Ştefan cel Mare judeţul Neamţ), la pedepsele:

- 19 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

- 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma agravata prevăzuta de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi inculpatul execută pedeapsa mai grea de 19 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionata a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 87 din 08 februarie 2011 pronunţată la data de 22 februarie 2011, care se cumulează cu pedeapsa curentă, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 20 (douăzeci) ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a computat detenţia executată de la 17 iulie 2011 la zi

A obligat inculpatul să plătească părţilor civile M.E. şi G.D. suma de 18.561 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 20.000 lei cu titlu de daune norale, actualizate la data executării.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat m folosul statului a corpului delict, cablu elettric de alimentare m lungime de 309,5 cm, depus la camera de corpuri delicte a instanţei.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul pentru apărător oficiu în sumă de 100 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 7.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin rechizitoriul nr. 399/P/201L din 4 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 55/103 din 06 ianuarie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului D.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie prevăzute de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1) şi alin. 21 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că, în noaptea de 15/16 iulie 2011 inculpatul D.G. a pătruns în locuinţa victimei M.E. în vârstă de 64 ani, din Comuna Ştefan cel Mare, satul Soci judeţul Neamţ, pe uşa descuiată, întrucât acesta locuia împreună cu concubina şi copii lor într-o anexă a locuinţei victimei, situată în aceeaşi curte. Inculpatul a ştrangulat victima cu ajutorul unui cablu de alimentare de la un aparat electrocasnic, comprimând în acelaşi timp capul victimei într-o pernă de pe patul în care aceasta dormea, şi a aplicat lovituri asupra capului cu un corp dur. Acţiunile violente ale inculpatului au produs decesul victimei prin asfixie mecanică.

În timpul exercitării agresiunilor dar şi după uciderea victimei, inculpatul ia sustras bijuterii din aur şi argint, precum şi un telefon mobil, valoarea bunurilor fiind de 3.561 lei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, la urmărirea penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul reţine următoarele:

Începând din luna februarie 2011, de când a decedat soţul ei, victima M.E. locuia singură într-o anexă a casei sale situată în comuna Ştefan cel Mare, satul Soci judeţul Neamţ, cu destinaţia de bucătărie de vară, anexă pe care a folosit-o de altfel pentru a locui efectiv de mai mulţi ani, pe când şi soţul său era în viaţă.

În luna iunie 2011, victima ba angajat pe martorul G.P. pentru a construi în curte o altă anexă, acesta ridicând construcţia cu acoperiş, până la stadiul de a fi tencuită zidăria, lucrarea fiind sistată întrucât a fost considerată prea costisitoare în raport de posibilităţile financiare ale victimei. Martorul G.P. a întreţinut şi raporturi intime cu victima, fără a coabita, primul având familie proprie.

În ziua de 11 iulie 2011, victima M.E. a suferit un accident, în încercarea de a-şi stăpâni vaca aflată la păscut, ocazie cu care şi-a luxat mâna dreaptă, pe care avea înfăşurată funia cu care era legat animalul. Inculpatul D.G., aflat în zonă, a ajutat-o pe victimă, degajând funia, după care a condus-o la domiciliu cu o căruţă. Câştigând încrederea victimei, inculpatul a fost angajat de aceasta să continue tencuirea anexei contra sumei de 400 lei, în timpul lucrărilor inculpatul urmând să locuiască în gospodăria victimei, cu atât mai mult cu cât aceasta avea nevoie de ajutor datorită traumatismului suferit. Astfel, inculpatul D.G. s-a mutat în locuinţa victimei M.E. în ziua de 12 iulie 2011, împreună cu concubina sa P.A. şi cei doi copii minori ai lor, fiind lăsaţi să locuiască în anexa cu destinaţie de bucătărie de vară, folosită până atunci de ea, în timp ce victima s-a mutat într-o cameră din corpul principal al casei.

În scopul evidenţierii circumstanţelor de fapt ale cauzei, se impune precizarea că inculpatul şi concubina sa nu aveau o locuinţă stabilă, fiind alungaţi la finele anului 2010 din locuinţa mamei inculpatului, după ce acesta a agresat-o şi a atacat cu un topor şi alţi membri ai familiei. Până a se muta în gospodăria victimei M.E., cei doi au locuit împreună cu concubinii P.C. şi U.A., la domiciliul celor din urmă, din comuna Ştefan cel Mare, unde au avut de asemenea un comportament necorespunzător. Relaţiile dintre inculpatul D.G. şi concubina sa P.A. erau deteriorate, cei doi convieţuind formal.

În ziua de 13 iulie 2011, resimţind puternic urmările accidentului din 11 iulie 2011, M.E. a solicitat consult la S.U.S.J. Piatra Neamţ, unde i-a fost imobilizată mâna dreaptă într-o faşă, iar la întoarcere a solicitat martorului G.P. să o conducă din centrul comunei Ştefan cel Mare până la domiciliu. Cu acea ocazie, martorul G.P. a luat act de mutarea inculpatului şi a concubinei sale la victimă, atrăgându-i atenţia cu privire la renumele negativ al celor doi, în localitate fiind cunoscută implicarea lor în fapte de furt, iar mai mult inculpatul a fost cercetat anterior şi pentru viol. Victima i-a promis că va găzdui pe cei doi numai temporar, respectiv până la finalizarea tencuirii anexei.

În seara de 15 iulie 2011, martorul G.P. a apelat-o pe M.E. pe telefonul mobil, la orele 22:28, întrebând-o dacă D.G. şi P.A. mai locuiesc la ea, iar victima i-a declarat că a doua zi le va cere să plece. Discuţia a fost auzită de inculpat şi concubina sa, acest fapt determinând frustrarea inculpatului, care se afla astfel în perspectiva de a-şi muta din nou familia, deşi victima nu-i plătise încă contravaloarea muncii prestate. Deşi inculpatul nu a recunoscut, P.A. a arătat ulterior că, în seara de 15 iulie 2011, între inculpat şi victimă au avut loc discuţii contradictorii şi încordate, cea din urmă reproşând inculpatului calitatea lucrărilor la anexa în construcţie şi exprimându-şi intenţia de a o sista. De asemenea, s-a pus şi problema plecării celor doi din locuinţa sa, victima acceptând totuşi ca ei să rămână în acea noapte.

În dimineaţa zilei de 16 iulie 2011, inculpatul D.G. şi concubina sa P.A. l-au alertat pe M.M. - cumnat al victimei M.E., ce locuieşte în apropiere, întrucât cea din urmă nu se trezise, iar uşile casei erau încuiate. Fiind sesizate organele de poliţie, s-a procedat la pătrunderea forţată în locuinţă, M.E. fiind găsită decedată în patul din dormitorul pe care-l folosea. Poziţia victimei, aşa cum rezultă din cercetarea la faţa locului, era culcată pe abdomen, perpendicular pe lungimea patului, cu picioarele în afară, iar în jurul gâtului s-a găsit un cablu electric de alimentare, în timp ce în zona cavităţii bucale se observau leziuni sângerânde, faţa victimei fiind afundată într-o pernă. Necropsia victimei, efectuată la data de 16 iulie 2011, a stabilit provizoriu că moartea a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin ştrangulare.

Prin raportul final de constatare medico legală din 16 iulie 2011, efectuat de S.J.M.L. Neamţ, s-a stabilit că victima a prezentat următoarele leziuni şi mărci traumatice datând din 15 iulie 2011, respectiv: leziuni pe faţa internă a buzelor şi dungă echimotică submandibulară; şanţ de ştrangulare în zona latero-cervicală dreaptă în lungime de 8 cm; infiltrate sanguine epicraniene; hematom pancreatic. Cauza morţii a fost asfixia mecanică, iar mecanismul de producere a leziunilor constatate şi a rezultatului letal a fost complex, constând în comprimarea formaţiunilor anatomice ale gâtului cu un laţ acţionat din exterior, precum şi cu mijloace contondente, concomitent cu comprimarea, sufocarea şi lovirea cu corp dur.

Cu ocazia cercetării locului faptei, s-a mai stabilit că în toate încăperile casei (bucătărie de iarnă, două dormitoare, verandă), bunurile erau răscolite, iar din obiectele de valoare ale victimei lipseau bijuterii, o parte a acestora fiind purtate la urechi şi pe degete, precum şi un telefon mobil. De asemenea, casa de locuit propriu-zisă fusese încuiată din exterior, cheile folosite în principal de victimă nefiind găsite.

În cursul urmăririi penale, s-a dispus prin ordonanţa din 20 iulie 2011 efectuarea unei expertize biocriminalistice, în vederea identificării şi comparării urmelor de pe cablul de alimentare corp-delict cu pofilele genetice ale victimei şi persoanelor din cercul de suspecţi, inclusiv ale inculpatului D.G.. Raportul de expertiză din 29 septembrie 2011 al I.N.C. din cadrul I.G.P.R., precum şi adresa din 12 octombrie 2011 al aceluiaşi institut (filele 132 - 138 dosar urmărire penală), prin care s-a răspuns la solicitarea de lămuriri suplimentare, nu au relevat aspecte concludente, datorită insuficienţei urmelor biologice de pe corpul delict, în afara celor corespunzătoare profilului genetic al victimei. Aceste împrejurări se coroborează însă şi cu constatările de la faţa locului, de unde nu au putut fî ridicate decât şase fragmente de urme papilare inapte pentru identificare, in condiţiile m care existau numeroase suprafeţe lucioase susceptibile de a purta astfel de urme datorită manipulării lor frecvente, fapt ce conduce la concluzia că urmele au putut fi şterse ori s-au folosit mijloace de împiedicare a formării impresiunilor papilare.

Coroborând concluziile necropsiei cu datele de la faţa locului, rezultă că victima a fost lovită în cap cu un corp dur şi a fost strangulată cu cablul electric în timp ce asupra corpului şi capului s-a exercitat presiune pentru a-i anihila rezistenţa şi a o sufoca cu faţa în pernă.

Autorul a acţionat din spatele victimei, care a reuşit o reacţie de apărare cu mâna stângă, interpunând-o între gât şi cablu, astfel încât marca traumatică a fost evidenţiată în partea dreaptă a gâtului. Defecaţia spontană constatată la victimă (a se vedea planşele foto de la fila 26 dosar urmărire penală), se produce prin relaxarea sfincterului anal, fiind specifică asfixiei, iar în cauză a putut lăsa urme pe vestimentaţia autorului, astfel încât să fie necesară înlăturarea lor prin spălare.

Mâna dreaptă nu a permis victimei o apărare eficientă datorită traumatismului anterior suferit, însă poziţia mâinii stângi a cadavrului victimei, ce ţinea apucat cablul de strangulare şi care era dispusă ventral, sub cadavrul găsit culcat pe abdomen, în paralel cu constatarea urmei depigmentate lăsate pe inelarul stâng de lipsa bijuteriei, demonstrează că victima a fost tâlhărită înainte de a fî ucisă, inelul de pe mâna stângă fiindu-i scos înainte de a-şi folosi această mână pentru a se apăra (a se vedea planşele foto de la fila 26 dosar urmărire penală). Derularea activităţii infracţionale, care a inclus şi scotocirea violentă şi răvăşirea obiectelor din toate încăperile corpului principal ai casei, a presupus în aceste condiţii o perioadă semnificativă de timp, dar şi producerea de zgomot, nefiind excluse nici manifestări vocale ale victimei. Din modul de săvârşire a faptelor şi mijloacele folosite, rezultă că victima a fost constrânsă să indice locurile în care ar fi ţinut bunuri de valoare, dar şi împrejurarea că autorul nu a fost stresat de riscul de a fi surprins în timpul săvârşirii faptei. De asemenea, cu excepţia inculpatului, martorii ce cunosc gospodăria victimei au declarat că reacţia celor trei câini de talie mică din curtea victimei, ce nu erau legaţi, este zgomotoasă faţă de orice persoană care intră în curte, mai ales pe timpul nopţii.

Din împrejurările mai sus expuse, rezultă că faptele nu puteau fi săvârşite de persoane dinafară gospodăriei victimei fără ca inculpatul şi concubina sa să observe şi să permită aceasta. Aceste împrejurări de fapt, raportate la declaraţiile martorei P.A., demonstrează pe deplin vinovăţia inculpatului D.G. Se reţine astfel că după săvârşirea faptei, inculpatul a încuiat casa victimei, îndepărtând cheile în aşa fel încât să lase impresia că nu a avut acces la ele, dar le-a păstrat în locuri în care putea dispune de ele, pentru a-şi asigura totuşi controlul asupra câmpului infracţional până la momentul când urma să se afle despre săvârşirea faptelor. De asemenea, inculpatul şi-a creat astfel şi condiţiile pentru ca descoperirea cadavrului să fie realizată de alte persoane.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul D.G., (filele 99 - 105 dosar urmărire penală), a acceptat să facă declaraţii, în care a precizat că nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi omor privind pe victima M.E. Inculpatul D.G., a susţinut că în noaptea de 15/16 iulie 2011, împreună cu concubina sa P.A., au dormit şi nu au putut percepe din anexa în care locuiau, ce s-a întâmplat în corpul principal al casei. A susţinut de asemenea că, nu au avut nici un conflict cu victima, relaţiile dintre ei fiind armonioase, astfel încât M.E. le propusese să locuiască permanent în gospodăria ei, pentru a-i fi de ajutor. Astfel, inculpatul arată că, în seara de 15 iulie 2011 că a avut discuţii cu M.B. până în jurul orelor 21, 30, după care aceasta din urmă a plecat în casă să se culce, în jurul orelor. 22,00. Arată inculpatul că, înainte de a se culca, a auzit-o pe victimă discutând la telefon, după care el, împreună cu concubina şi copii s-au culcat în jurul orelor 22.30. A arătat că în acea noapte, s-a trezit pe la orele 02.00, a mers la toaleta din grădină, a băut apă, după care s-a culcat înapoi, fără a observa nimic deosebit la locuinţa victimei M.E. Susţine inculpatul că în acea noapte, deşi câinii erau liberi în curte nu au lătrat şi nu au făcut zgomot. în dimineaţa zilei de 16 iulie 2011 s-a trezit pe la orele 7.30, a dat de mâncare la animale, concubina sa a pregătit masa, iar pe la orele 8.00 a constatat că M.E. nu se trezise, deşi aceasta avea obiceiul să se trezească devreme.

A susţinut că, în noaptea de 15/16 iulie 2011 nu a intrat în locuinţa victimei M.E., şi cu atât mai mult să o fi ucis pe aceasta. Nu cunoaşte din ce motive concubina sa P.A., a declarat că a fost văzut când a intrat în casa victimei, şi de asemenea nu cunoaşte nimic despre bijuteriile care au dispărut de la aceasta.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 5 august 2011 al Serviciului criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău, s-a stabilit, folosindu-se tehnica poligraf, că inculpatul D.G. a avut la întrebările puse în legătură cu împrejurările esenţiale ale cauzei, reacţii caracteristice comportamentului simulat (fila 215 dosar urmărire penală).

Prevalându-se de dreptul la tăcere conferit de prevederile art. 70 C. proc. pen., inculpatul D.G., nu a dorit să facă declaraţii în faţa instanţei în legătură cu faptele pentru care este acuzat(declaraţie fila 51 dosar).

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii din lucrări P.A., G.P., M.M., M.C., P.C., D.I., S.Ş.A., V.A., D.A., D. Anişoara iar în apărare inculpatul a solicitat audierea martorilor D.T., R.E., C.E. şi G.Ş. Pentru dovedirea pretenţiilor civile, părţile vătămate au solicitat audierea martorilor A.M. şi M.V.

Contrar aspectelor de fapt relatate de către inculpat, martora P.A., a susţinut în mod constant atât prin declaraţiile date la urmărirea penală cât şi în instanţă(declaraţii filele 145 - 151 dosar urmărire penală şi filele 94, 95 dosar instanţă), că inculpatul D.G. este autorul faptelor de tâlhărie şi omor comise asupra victimei M.E. Astfel, aceasta arată că, în seara zilei de 15 iulie 2011 a avut discuţii cu victima M.E., iar aceasta a mers să se culce în camera din corpul principal al casei, prin jurul orelor 22.00, iar ea împreună cu inculpatul D.G. şi cei doi minori, s-au culcat în anexa - bucătărie, situată în aceeaşi curte. Arată martora că, după circa două ore, inculpatul D.G. s-a ridicat din pat, a ieşit afară şi a intrat pe uşa din faţă în camera în care dormea victima, de unde a ieşit după circa 3-4 ore. Aceasta a observat momentul în care inculpatul a intrat în camera victimei, deoarece ba urmărit pe inculpat, prin geamul de la anexa în care locuia, iar curtea locuinţei era luminată de la un stâlp cu curent electric. După ce a ieşit din camera victimei, spre dimineaţă inculpatul a revenit în camera în care dormea concubina sa, şi s-a trezit dimineaţa în jurul orelor 7.00. Arată martora că, dat fiind comportamentul violent pe care inculpatul îl avea faţă de ea, îi era teamă de el, şi din acest motiv nu i-a cerut niciun fel de justificare cu privire la faptul că a fost văzut când a intrat în camera victimei. A doua zi când inculpatul a fost chemat la poliţie pentru a da declaraţii, susţine martora că a observat asupra sa un cercel agăţat de buzunarul pantalonului şi, pe care l-a recunoscut ca fiind cel pe care îl purta victima. Aceeaşi situaţie de fapt, este relatată de către martora P.A. şi în procesul verbal de confruntare cu inculpatul D.G., încheiat la data de 20 octombrie 2011 (filele 152, 153 dosar urmărire penală). De asemenea, potrivit declaraţiilor martorei P.A., în ziua de 17 iulie 2011, înainte de reţinerea inculpatului D.G., când ancheta urmărea verificarea tuturor versiunilor şi suspecţilor, inculpatul i-a declarat că deţine bijuteriile victimei şi a şi observat un cercel ieşind din buzunarul pantalonilor inculpatului, şi i-a spus că le va duce nepotului său S.Ş.A. Inculpatul a avut astfel posibilitatea să încredinţeze bunurile în drumul spre Postul de poliţie Ştefan cel Mare, unde fusese chemat pentru o nouă audiere, după cea din 16 iulie 2011. Martora a declarat că nu a cunoscut locul în care a ascuns inculpatul bunurile, însă a presupus că într-un loc din gospodăria complexă a victimei.

Susţine martora că, în noaptea de 15/16 iulie 2011 poarta de acces in curtea locuinţei victimei M.E., a fost încuiată din interior cu zăvorul cu care era prevăzută şi, era exclus ca în curte să fi intrat vreo persoană străină, cu atât mai mult cu cât în curte existau şi câinii care erau liberi, iar la prezenţa unui străin, aceştia lătrau şi făceau mult zgomot. Aceeaşi relatare a făcut-o şi inculpatul în declaraţia dată la urmărirea penală, în sensul că, în jurul orelor 02.00 s-a trezit şi a mers la toaleta din grădină, iar câinii erau liberi în curte, nu au lătrat şi nu au făcut zgomot, ceea ce duce la concluzia că nicio persoană străină nu a intrat în locuinţa victimei.

Din depoziţia martorului G.P. rezultă că, în seara zilei de 15 iulie 2011 a vorbit la telefon cu victima M.E. în jurul orelor 22.00, a întrebat-o pe aceasta dacă familia D. mai locuieşte la ea, aceasta relatându-i că le-a cerut să plece din locuinţa sa, chiar în acea seară. Arată martorul că ultima dată când a fost la locuinţa lui M.E., a fost ziua de 12 iulie 2011, ocazie cu care a avertizat-o pe acesta că nu este bine să-1 primească în locuinţă pe inculpatul D.G., împreună cu concubina sa, deoarece aceştia au mai fost acuzaţi de comiterea unor fapte penale, respectiv furt şi viol.

Din depoziţiile martorilor D.A. şi V.A. (filele 102, 103 dosar instanţă), care se coroborează şi cu relatările martorei P.A., rezultă faptul că, prin luna septembrie 2011 numitul S.Ş.A. (nepotul inculpatului), le-a spus că deţine nişte bijuterii din aur, respectiv cercei şi lănţişor, şi este dispus să le vândă chiar şi cu un preţ mai mic pentru a face rost de bani să plece în Italia. Susţinerile relatate în declaraţie de către martorul S.Ş.A., în sensul că ar fi primit în dar un lănţişor de la prietena sa,,L." din Piatra Neamţ, fără a putea oferi alte date de identificare a acestei persoane, nu pot fi reţinute ca reale, cu atât mai mult cu cât, fiind confruntat cu martora V.A., recunoaşte că i-a făcut ofertă de vânzare a unor bijuterii din aur, fiind dispus să le vândă pentru a face rost de bani şi să plece în Italia(a se vedea încheierea de şedinţă din 28 martie 2012, fila 108 dosar).

Susţinerile martorului ocular P.A., se coroborează şi cu declaraţiile martorilor M.C., R.E., C.E.(care sunt vecini cu locuinţa lui M.E.), cu aspectele şi planşele foto constatate la faţa locului, în sensul că, în seara zilei de 15 iulie 2011 în locuinţa victimei nu s-a auzit zgomot, poarta de acces a fost asigurată cu zăvor care se închide din interior, iar câinii au fost lăsaţi liberi în curte şi ar fi sesizat prezenţa unei persoane străine.

Declaraţiile celorlalţi martori, respectiv P.C., D.I., D.T. şi G.Ş. audiaţi în apărarea inculpatului, nu cunosc aspecte legate în mod direct de modalitatea în care au fost comise faptele, iar relatările făcute de aceştia se circumscriu situaţiei personale a inculpatului şi a comportamentului avut de acesta în dimineaţa zilei de 16 iulie 2011, a relaţiilor pe care le avea cu concubina sa, precum şi cu ceilalţi membri ai familiei.

Deşi prin raportul de expertiză criminalistică din 12 octombrie 2011 efectuat în cursul urmăririi penale de I.N.C. (filele 132 - 138), nu s-au relevat aspecte concludente în legătură cu profilele genetice găsite pe corpul delict, respectiv cablul de alimentare cu care a fost ştrangulată victima, datorită insuficienţei urmelor papilare ce au fost ridicate de la faţa locului, instanţa reţine concluzia că acestea au fost şterse de către inculpat, ori s-a folosit de către acesta mijloace de împiedicare a formării impresiunilor papilare.

Din raportul de constatare medico - legală nr. 197 din 16 iulie 2011 întocmit de S.J.M.L. Neamţ (file 58 - 59 dosar urmărire penală), rezultă că moartea victimei M.E. a fost violentă, că leziunile care au determinat decesul s-au datorat asfixiei mecanice atât prin comprimarea formaţiunilor anatomice ale gâtului cu un laţ acţionat din exterior, ce au determinat sufocarea victimei, iar leziunile traumatice de la nivelul capului şi gâtului s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi prin comprimare, şi pot data din 15 iulie 2011.

Prin raportul de expertiză medico legală psihiatrică din 25 noiembrie 2011 întocmit de I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, s-a confirmat că inculpatul D.G., prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, iar la data de 15/16 iulie 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Poziţia procesuală adoptată de inculpat în cursul urmăririi penale (în faţa instanţei inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere), în sensul că nu are cunoştinţă despre condiţiile în care s-a produs decesul victimei M.E. şi că martora P.A. a dorit să se răzbune pe el, este combătută de probele administrate în cauză şi menţionate în precedent, respectiv depoziţii de martori, procesul verbal de confruntare, procesele -verbale de cercetare la faţa locului, corpul delict găsit la locul faptei, raportul de constatare criminalistică, precum şi constatarea medico - legală privind cauza decesului victimei. Această poziţie procesuală adoptată de către inculpat va fi apreciată de către tribunal ca fiind dată în scopul creării unei situaţii favorabile, care însă nu poate fi reţinută, deoarece, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Faţă de probele administrate şi analizate în precedent, tribunalul reţine că faptele inculpatului D.G., care în noaptea de 15/16 iulie 2011 a pătruns în camera în care dormea victima M.E., a exercitat violenţe asupra acesteia ce au determinat uciderea victimei şi în scopul de a-i sustrage bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzute de art. 174, 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Acţiunile violente exercitate de către inculpat şi de ştrangulare a victimei în scopul sustragerii de bunuri, pledează pentru întrunirea laturii obiective a infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, iar sub aspect subiectiv inculpatul a plănuit chiar răzbunarea în mod violent, acţionând cu intenţie directă.

La încadrarea juridică a infracţiunii, urmează a fi reţinute prevederile art. 176 lit. d) C. pen., deoarece omorul a fost comis în scopul de a ascunde săvârşirea unei tâlhării, precum şi prevederile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie deoarece inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 87 din 08 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, cu suspendare condiţionată, iar în cursul termenului de încercare a comis infracţiunile ce fac obiectul judecăţii în prezenta cauză.

Constatând vinovăţia inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul va reţine criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. privitoare la gradul ridicat de pericol social al infracţiunii comise, circumstanţele reale în care aceasta s-a săvârşit, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, poziţia procesuală adoptată de inculpat precum şi antecedentelor penale ale acestuia, ce reflectă perseverenţă în comiterea de infracţiuni.

În raport de criteriile enumerate, având în vedere şi scopul preventiv sancţionator prevăzut de art. 52 C. pen., tribunalul va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii stabilită către limita maximă prevăzută de lege, ce urmează a fi executată prin privare de libertate şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile.

Din fişa de cazier a inculpatului rezultă că posedă antecedente penale, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 87 din 08 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ şi rămasă definitivă la data de 22 februarie 2011 pentru infracţiunea de furt calificat, ca modalitate de executare fiind dispusă suspendarea condiţionată pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen care se împlineşte la data de 22 februarie 2014. Cum însă în cadrul termenului de încercare inculpatul a comis la data de 15 iulie 2011 infracţiunile din prezenta cauză, acesta se află în stare de recidivă, iar în temeiul art. 83 C. pen. se va revoca beneficiul suspendării condiţionate, urmând ca pedeapsa de 1 an închisoare să se cumuleze cu pedeapsa curentă.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul D.G., care nu a fost motivat în scris, iar în susţinerile orale făcute şi prin apărător a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reţinute în preambulul deciziei atacate, astfel că nu vor mai fi reluate.

Prezent în faţa Curţii, apelantului-inculpat i s-a prezentat învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare al instanţei şi faptele pentru care a fost condamnat de instanţa de fond, precum şi prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că au dreptul să nu facă nici o declaraţie la instanţa de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, iar dacă acceptă să dea declaraţii au obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirile care li se aduc.

Apelantul-inculpat nu a fost de acord să dea declaraţie, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate şi examinând-o şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel Bacău constată că apelul inculpatului urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârşite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică şi a dat dovadă de înţelegere prin aplicarea unor pedepse apropiate de minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.

Instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârşite de apelantul-inculpat, cu arătarea timpului şi locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea, a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a arătat temeiurilor de drept care justifică soluţia dată în cauză, atât sub aspectul laturii penale, cât şi a laturii civile a cauzei.

Instanţa de control judiciar îşi însuşeşte motivarea hotărârii apelate făcută de instanţa de fond, desigur cu completările care vor fi făcute.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăţia apelantului-inculpat cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea acestuia.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, dm examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine următoarele:

Victima M.E. locuia, începând din luna februarie 2011, de când a decedat soţul ei, singură într-o anexă a casei sale situată în comuna Ştefan cel Mare, satul Soci judeţul Neamţ, cu destinaţia de bucătărie de vară, anexă pe care a folosit-o, de altfel, pentru a locui efectiv de mai mulţi ani, pe când şi soţul său era încă în viaţă.

În luna iunie 2011, victima l-a angajat pe martorul G.P. pentru a construi în curte o altă anexă, acesta ridicând construcţia cu acoperiş, până la stadiul de a fi tencuită zidăria, lucrarea fiind sistată întrucât a fost considerată prea costisitoare în raport de posibilităţile financiare ale victimei.

Martorul G.P. a întreţinut şi raporturi intime cu victima, fără a coabita, primul având familie proprie.

Aflat în zonă, inculpatul D.G., a ajutat-o pe victimă, degajând funia, după care a condus-o la domiciliu cu o căruţă.

Câştigând încrederea victimei, inculpatul a fost angajat de aceasta să continue tencuirea anexei contra sumei de 400 lei.

În timpul lucrărilor inculpatul a convenit cu victima să locuiască în gospodăria acesteia, determinat şi de faptul că inculpatul şi familia sa nu avea unde să locuiască, iar victima avea nevoie de ajutor datorită traumatismului suferit.

Inculpatul ş-i concubina sa nu aveau o locuinţă stabilă, fiind alungaţi la finele anului 2010 din locuinţa mamei inculpatului, după ce acesta a agresat-o şi a atacat cu un topor şi alţi membri ai familiei.

Până în momentul în care s-a mutat în gospodăria victimei M.E., cei doi au locuit împreună cu concubinii P.C. şi U.A., la domiciliul celor din urmă, din comuna Ştefan cel Mare, unde au avut de asemenea un comportament necorespunzător.

Relaţiile dintre inculpatul D.G. şi concubina în condiţiile prezentate mai sus, în ziua de 12 iulie 2011, inculpatul D.G. s-a mutat în locuinţa victimei M.E., împreună cu concubina sa P.A. şi cei doi copii minori ai lor, fiind lăsaţi să locuiască în anexa cu destinaţie de bucătărie de vară, folosită până atunci de ea, în timp ce victima s-a mutat într-o cameră din corpul principal al casei.

În ziua de 13 iulie 2011, resimţind puternic urmările accidentului din 11 iulie 2011, M.E. a solicitat o consultaţie de specialitate la S.U.S.J. Piatra Neamţ, unde i-a fost imobilizată mâna dreaptă într-o faşă, iar la întoarcere a solicitat martorului G.P. să o conducă din centrul comunei Ştefan cel Mare până la domiciliu. Cu acea ocazie, martorul G.P. a luat act de mutarea inculpatului şi a concubinei sale la victimă, atrăgându-i atenţia cu privire la renumele negativ al celor doi, în localitate fiind cunoscută implicarea lor în fapte de furt, iar mai mult inculpatul a fost cercetat anterior şi pentru viol. Victima i-a promis că va găzdui pe cei doi numai temporar, respectiv până la finalizarea tencuirii anexei.

În seara de 15 iulie 2011, între inculpat şi victimă au avut loc discuţii contradictorii şi încordate, cea din urmă reproşând inculpatului calitatea lucrărilor la anexa în construcţie şi exprimându-şi intenţia de a o sista. De asemenea, s-a pus şi problema plecării celor doi din locuinţa sa, victima acceptând totuşi ca ei să rămână în acea noapte.

Discuţia telefonică avută de victimă şi martorul G.P., care a fost auzită de inculpat, precum şi discuţia acestuia cu victima a determinat frustrarea şi furia inculpatului, care se vedea, astfel, în perspectiva de a-şi muta din nou familia, fără a şti unde, deşi victima nu-i plătise încă contravaloarea muncii prestate.

După discuţia pe care a avut-o cu inculpatul, prin jurul orelor 22.00, victima M.E. a mers să se culce în camera din corpul principal al casei, iar inculpatul D.G. împreună cu concubina sa P.A. şi cu cei doi minori, s-au culcat în anexa - bucătărie, situată în aceeaşi curte.

Determinat de această situaţie şi în condiţiile în care inculpatul se vedea în situaţia de nu avea unde locui, după circa două ore inculpatul D.G. sa ridicat din pat, a ieşit afară şi a intrat pe uşa din faţă în camera în care dormea victima, de unde a ieşit după circa 3-4 ore.

Inculpatul a lovit victima în cap cu un corp dus, apoi a ştrangulat-o cu ajutorul unui cablu de alimentare de la un aparat electrocasnic, comprimând în acelaşi timp capul victimei într-o pernă de pe patul în care aceasta dormea, şi a aplicat lovituri asupra capului cu un corp dur. Acţiunile violente ale inculpatului au produs decesul victimei prin asfixie mecanică.

În timpul exercitării agresiunilor dar şi după uciderea victimei, inculpatul i-a sustras bijuterii din aur şi argint, precum şi un telefon mobil, valoarea bunurilor fiind de 3.561 lei.

Coroborând concluziile necropsiei cu datele de la faţa locului, rezultă că victima a fost lovită de inculpat în cap cu un corp dur şi a fost strangulată cu cablul electric în timp ce asupra corpului şi capului s-a exercitat presiune pentru a-i anihila rezistenţa şi a o sufoca cu faţa în pernă.

Derularea activităţii infracţionale, care a inclus şi scotocirea violentă şi răvăşirea obiectelor din toate încăperile corpului principal ai casei, a presupus în aceste condiţii o perioadă semnificativă de timp, dar şi producerea de zgomot, nefiind excluse nici manifestări vocale ale victimei. Din modul de săvârşire a faptelor şi mijloacele folosite, rezultă că victima a fost constrânsă să indice locurile în care ar fi ţinut bunuri de valoare, dar şi împrejurarea că autorul nu a fost stresat de riscul de a fi surprins în timpul săvârşirii faptei.

După săvârşirea faptelor, inculpatul a încuiat casa victimei, îndepărtând cheile în aşa fel încât să lase impresia că nu a avut acces la ele, dar le-a păstrat în locuri în care putea dispune de ele, pentru a-şi asigura totuşi controlul asupra câmpului infracţional până la momentul când urma să se afle despre săvârşirea faptelor. De asemenea, inculpatul şi-a creat astfel şi condiţiile pentru ca descoperirea cadavrului să fie realizată de alte persoane.

În dimineaţa zilei de 16 iulie 2011, inculpatul D.G. şi concubina sa P.A. l-au alertat pe M.M. - cumnat al victimei M.E., care locuieşte în apropiere, întrucât cea din urmă nu se trezise, iar uşile casei erau încuiate.

Fiind sesizate organele de poliţie, s-a procedat la pătrunderea forţată în locuinţă, M.E. fiind găsită decedată în patul din dormitorul pe care-1 folosea.

Poziţia victimei, aşa cum rezultă din cercetarea la faţa locului, era culcată pe abdomen, perpendicular pe lungimea patului, cu picioarele în afară, iar în jurul gâtului s-a găsit un cablu electric de alimentare, în timp ce în zona cavităţii bucale se observau leziuni sângerânde, faţa victimei fiind afundată într-o pernă. Necropsia victimei, efectuată la data de 16 iulie 2011, a stabilit provizoriu că moartea a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin ştrangulare.

Martora P.A. a arătat că, în seara zilei de 15 iulie 2011, inculpatul a avut discuţii cu victima M.E., iar aceasta a mers să se culce în camera din corpul principal al casei, prin jurul orelor 22.00, iar ea împreună cu inculpatul D.G. şi cei doi minori, s-au culcat în anexa - bucătărie, situată în aceeaşi curte şi că după circa două ore, inculpatul D.G. s-a ridicat din pat, a ieşit afară şi a intrat pe uşa din faţă în camera în care dormea victima, de unde a ieşit după circa 3-4 ore.

Martora P.A. a arătat că a observat momentul în care inculpatul a intrat în camera victimei, deoarece l-a urmărit pe inculpat, prin geamul de la anexa în care locuia, iar curtea locuinţei era luminată de la un stălp cu curent electric.

După ce a ieşit din camera victimei, spre dimineaţă inculpatul a revenit în camera în care dormea concubina sa, şi s-a trezit dimineaţa în jurul orelor 7.00.

Martora a mai arătat că, dat fiind comportamentul violent pe care inculpatul îl avea faţă de ea, îi era teamă de el, şi din acest motiv nu i-a cerut niciun fel de justificare cu privire la faptul că a fost văzut când a intrat în camera victimei.

Aceeaşi martoră a mai declarat că dimineaţa a observat că inculpatul asupra sa un cercel agăţat de buzunarul pantalonului şi, pe care ha recunoscut ca fiind cel pe care îl purta victima.

Aceeaşi situaţie de fapt, este relatată de către martora P.A. şi în procesul verbal de confruntare cu inculpatul D.G., încheiat la data de 20 octombrie 2011 (filele 152, 153 dosar urmărire penală).

De asemenea, potrivit declaraţiilor martorei P.A., în ziua de 17 iulie 2011, înainte de reţinerea inculpatului D.G., când ancheta urmărea verificarea tuturor versiunilor şi suspecţilor, inculpatul i-a declarat că deţine bijuteriile victimei şi a şi observat un cercel ieşind din buzunarul pantalonilor inculpatului, şi i-a spus că le va duce nepotului său S.Ş.A.

Inculpatul a avut astfel posibilitatea să încredinţeze bunurile în drumul spre Postul de poliţie Ştefan cel Mare, unde fusese chemat pentru o nouă audiere, după cea din 16 iulie 2011.

Martora a declarat că nu a cunoscut locul în care a ascuns inculpatul bunurile, însă a presupus că într-un loc din gospodăria complexă a victimei.

De asemenea, cu excepţia inculpatului, martorii care cunosc gospodăria victimei au declarat că reacţia celor trei câini de talie mică din curtea victimei, care nu erau legaţi, este zgomotoasă faţă de orice persoană care intră în curte, mai ales pe timpul nopţii. Relevant este şi faptul că, în momentul venirii organelor de cercetare, la uscat şi în curs de spălare la maşina automată se aflau obiecte de vestimentaţie ale inculpatului, purtate în ziua precedentă şi prosoape ornamentale de pe pereţii din încăperea în care s-a săvârşit fapta.

Din împrejurările mai sus expuse, rezultă că faptele nu puteau fi săvârşite de persoane din afară gospodăriei victimei, fără ca inculpatul şi concubina sa să observe şi să permită aceasta.

Aceste împrejurări de fapt, raportate la declaraţiile martorei P.A., demonstrează pe deplin vinovăţia inculpatului D.G.

Contrar aspectelor de fapt relatate de inculpat, care a susţinut că este nevinovat, martora P.A., a susţinut în mod constant atât prin declaraţiile date la urmărirea penală cât şi în instanţă (declaraţii filele 145 - 151 dosar urmărire penală şi filele 94, 95 dosar instanţă), că inculpatul D.G. este autorul faptelor de tâlhărie şi omor comise asupra victimei M.E.

Martora a mai susţinut că în noaptea de 15/16 iulie 2011 poarta de acces în curtea locuinţei victimei M.E., a fost încuiată din interior cu zăvorul cu care era prevăzută şi, era exclus ca în curte să fi intrat vreo persoană străină, cu atât mai mult cu cât în curte existau şi câinii care erau liberi, iar la prezenţa unui străin, aceştia lătrau şi făceau mult zgomot.

Aceeaşi relatare a făcut-o şi inculpatul în declaraţia dată la urmărirea penală, în sensul că, în jurul orelor 02.00 s-a trezit şi a mers la toaleta din grădină, iar câinii erau liberi în curte, nu au lătrat şi nu au făcut zgomot, ceea ce duce la concluzia că nicio persoană străină nu a intrat în locuinţa victimei.

Din depoziţiile martorilor D.A. şi V.A., care se coroborează şi cu relatările martorei P.A., rezultă faptul că, prin luna septembrie 2011 numitul S.Ş.A. (nepotul inculpatului), le-a spus că deţine nişte bijuterii din aur, respectiv cercei şi lănţişor, şi este dispus să le vândă chiar şi cu un preţ mai mic pentru a face rost de bani să plece în Italia.

Susţinerile relatate în declaraţie de către martorul S.Ş.A., în sensul că ar fi primit în dar un lănţişor de la prietena sa ,,L." din Piatra Neamţ, fără a putea oferi alte date de identificare a acestei persoane, nu pot fi reţinute ca reale, cu atât mai mult cu cât, fiind confruntat cu martora V.A., recunoaşte că i-a făcut ofertă de vânzare a unor bijuterii din aur, fiind dispus să le vândă pentru a face rost de bani şi să plece în Italia (a se vedea încheierea de şedinţă din 28 martie 2012, fila 108 dosar).

Susţinerile martorului ocular P.A., se coroborează şi cu declaraţiile martorilor: M.C., R.E. şi C.E., care sunt vecini cu locuinţa lui M.E., cu aspectele şi planşele foto constatate la faţa locului, în sensul că, în seara zilei de 15 iulie 2011 în locuinţa victimei nu s-a auzit zgomot, poarta de acces a fost asigurată cu zăvor care se închide din interior, iar câinii au fost lăsaţi liberi în curte şi ar fi sesizat prezenţa unei persoane străine.

Deşi prin raportul de expertiză criminalistică din 12 octombrie 2011 efectuat în cursul urmăririi penale de I.N.C., nu s-au relevat aspecte concludente în legătură cu profilele genetice găsite pe corpul delict, respectiv cablul de alimentare cu care a fost ştrangulată victima, datorită insuficienţei urmelor papilare ce au fost ridicate de la faţa locului, instanţa reţine concluzia că acestea au fost şterse de către inculpat, ori s-a folosit de către acesta mijloace de împiedicare a formării impresiunilor papilare.

Din raportul de constatare medico - legală din 16 iulie 2011 întocmit de S.J.M.L. Neamţ rezultă că moartea victimei M.E. a fost violentă, că leziunile care au determinat decesul s-au datorat asfixiei mecanice, atât prin comprimarea formaţiunilor anatomice ale gâtului cu un laţ acţionat din exterior, care au determinat sufocarea victimei, iar leziunile traumatice de la nivelul capului şi gâtului s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi prin comprimare, şi pot data din 15 iulie 2011.

Poziţia procesuală adoptată de inculpat în cursul urmăririi penale, în sensul că nu are cunoştinţă despre condiţiile în care s-a produs decesul victimei M.E. şi că martora P.A. a dorit să se răzbune pe el, este combătută de probele administrate în cauză şi analizate mai sus, respectiv depoziţii de martori, procesul verbal de confruntare, procesele - verbale de cercetare la faţa locului, corpul delict găsit la locul faptei, raportul de constatare criminalistică, precum şi constatarea medico - legală privind cauza decesului victimei.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că, în raport de gravitatea deosebită a infracţiunilor săvărşite, de modul în care au fost concepute şi executate, de împrejurările concrete în care au fost comise şi de persoana apelantului-inculpat, constată că instanţa de fond a dat dovadă de foarte multă înţelegere prin aplicarea unor pedepse apropiate de minimele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, aceasta în condiţiile în care cele două infracţiuni au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, din probele administrate rezultă că apelantul-inculpat era cunoscut în comunitate cu un comportament violent, inclusiv faţă de mama sa şi alţi membri ai familiei.

Având în vedere şi prevederile art. 72 C. pen., precum şi cele ale art. 52 C. pen., Curtea constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate apelantului-inculpat.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 96 din 23 august 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat D.G. împotriva sentinţei penale nr. 63/P din data de 13 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen., cu art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a apelantului-inculpat.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus, în continuare, din pedeapsa principală rezultantă aplicată apelantului-inculpat perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunţării sentinţei penale apelate, respectiv de la data de 13 iunie 2012, la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat să plătească statului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul D.G., criticând-o ca nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului, apreciind că fapta nu a fost săvârşită de el. S-a precizat că inculpatul locuia la victimă de două zile, la faţa locului nu s-au găsit urme papilare şi nici urme biologice, scopul omorului nu este tocmai lămurit, iar inculpatul a mai locuit în gazdă şi la alte persoane şi nu a fost acuzat de astfel de fapte.

În subsidiar a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei şi să dea o mai accentuată eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate, cât şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de faţă declarat de inculpatul D.G. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b).

a). Sub aspectul primului motiv de critică prin care se tinde la achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pretinzându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că existenţa acestui caz de casare este condiţionată de determinarea unei contradicţii esenţiale, intrinseci, necontroversate şi manifeste între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Astfel, ambele instanţe, de fond şi de apel, printr-o examinare completă şi convingătoare a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi la cercetarea judecătorească administrată de prima instanţă, au reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în aceea că victima M.E. locuia, începând din luna februarie 2011, de când a decedat soţul ei, singură într-o anexă a casei sale situată în comuna Ştefan cel Mare, satul Soci judeţul Neamţ, cu destinaţia de bucătărie de vară, anexă pe care a folosit-o, de altfel, pentru a locui efectiv de mai mulţi ani, pe când şi soţul său era încă în viaţă.

Martorul G.P. a întreţinut şi raporturi intime cu victima, fără a coabita, primul având familie proprie.

În ziua de 11 iulie 2011, victima M.E. a suferit un accident, în încercarea de a-şi stăpâni vaca aflată la păscut, ocazie cu care şi-a luxat mana dreaptă, pe care avea Înfăşurată funia cu care era legat animalul.

Aflat în zonă, inculpatul recurent D.G., a ajutat-o pe victimă, degajând funia, după care a condus-o la domiciliu cu o căruţă.

Câştigând încrederea victimei, inculpatul nominalizat a fost angajat de aceasta să continue tencuirea anexei contra sumei de 400 lei.

În timpul lucrărilor inculpatul recurent a convenit cu victima să locuiască în gospodăria acesteia, determinat şi de faptul că inculpatul şi familia sa nu avea unde să locuiască, iar victima avea nevoie de ajutor datorită traumatismului suferit.

Inculpatul şi concubina sa nu aveau o locuinţă stabilă, fiind alungaţi la finele anului 2010 din locuinţa mamei inculpatului, după ce acesta a agresat-o şi a atacat cu un topor şi alţi membri ai familiei.

Până în momentul în care sa mutat în gospodăria victimei M.E., cei doi au locuit împreună cu concubinii P.C. şi U.A., la domiciliul celor din urmă, din comuna Ştefan cel Mare, unde au avut de asemenea un comportament necorespunzător.

Relaţiile dintre inculpatul D.G. şi concubina sa P.A. erau deteriorate, cei doi convieţuind formal. în condiţiile prezentate mai sus, în ziua de 12 iulie 2011, inculpatul D.G. s-a mutat în locuinţa victimei M.E., împreună cu concubina sa P.A. şi cei doi copii minori ai lor, fiind lăsaţi să locuiască în anexa cu destinaţie de bucătărie de vară, folosită până atunci de ea, în timp ce victima s-a mutat într-o cameră din corpul principal al casei.

În ziua de 13 iulie 2011, resimţind puternic urmările accidentului din 11 iulie 2011, numita M.E. a solicitat o consultaţie de specialitate la S.U.S.J. Piatra Neamţ, unde i-a fost imobilizată mâna dreaptă într-o faşă, iar la întoarcere a solicitat martorului G.P. să o conducă din centrul comunei Ştefan cel Mare până la domiciliu. Cu acea ocazie, martorul G.P. a luat act de mutarea inculpatului şi a concubinei sale la victimă, atrăgându-i atenţia cu privire la renumele negativ al celor doi, în localitate fiind cunoscută implicarea lor în fapte de furt, iar mai mult inculpatul a fost cercetat anterior şi pentru viol. Victima i-a promis că va găzdui pe cei doi numai temporar, respectiv până la finalizarea tencuirii anexei.

În seara zilei de 15 iulie 2011, martorul G.P. a apelat-o pe M.E. pe telefonul mobil, la orele 22:28, întrebând-o dacă D.G. şi P.A. mai locuiesc la ea, iar victima i-a declarat că a doua zi le va cere să plece.

După discuţia pe care a avut-o cu inculpatul, prin jurul orelor 22.00, victima M.E. a mers să se culce în camera din corpul principal al casei, iar inculpatul recurent D.G. împreună cu concubina sa P.A. şi cu cei doi minori, s-au culcat în anexa - bucătărie, situată în aceeaşi curte.

Determinat de această situaţie şi în condiţiile în care inculpatul se vedea în situaţia de nu avea unde locui, după circa două ore inculpatul D.G. s-a ridicat din pat, a ieşit afară şi a intrat pe uşa din faţă în camera în care dormea victima, de unde a ieşit după circa 3-4 ore.

Inculpatul nominalizat a lovit victima în cap cu un corp dur, apoi a ştrangulat-o cu ajutorul unui cablu de alimentare de la un aparat electrocasnic, comprimând in acelaşi timp capul victimei într-o pernă de pe patul în care aceasta dormea, şi a aplicat lovituri asupra capului cu un corp dur. Acţiunile violente ale inculpatului au produs decesul victimei prin asfixie mecanică.

În timpul exercitării agresiunilor dar şi după uciderea victimei, inculpatul recurent i-a sustras bijuterii din aur şi argint, precum şi un telefon mobil, valoarea bunurilor fiind de 3.561 lei.

După săvârşirea faptelor, inculpatul recurent nominalizat a încuiat casa victimei, îndepărtând cheile în aşa fel încât să lase impresia că nu a avut acces la ele, dar le-a păstrat în locuri în care putea dispune de ele, pentru a-şi asigura totuşi controlul asupra câmpului infracţional până la momentul când urma să se afle despre săvârşirea faptelor. De asemenea, inculpatul şi-a creat astfel şi condiţiile pentru ca descoperirea cadavrului să fie realizată de alte persoane.

Fiind sesizate organele de poliţie, sa procedat la pătrunderea forţată în locuinţă, M.E. fiind găsită decedată în patul din dormitorul pe care-l folosea.

Poziţia victimei, aşa cum rezultă din cercetarea la faţa locului, era culcată pe abdomen, perpendicular pe lungimea patului, cu picioarele în afară, iar în jurul gâtului sa găsit un cablu electric de alimentare, în timp ce în zona cavităţii bucale se observau leziuni sângerânde, faţa victimei fiind afundată într-o pernă. Necropsia victimei, efectuată la data de 16 iulie 2011, a stabilit provizoriu că moartea a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin ştrangulare.

Prin raportul final de constatare medico legală, din 16 iulie 2011, efectuat de S.J.M.L. Neamţ, s-a stabilit că victima a prezentat următoarele leziuni şi mărci traumatice datând din 15 iulie 2011, respectiv: leziuni pe faţa internă a buzelor şi dungă echimotică submandibulară; şanţ de ştrangulare în zona latero-cervicală dreaptă în lungime de 8 cm; infiltrate sanguine epicraniene; hematom pancreatic. Cauza morţii a fost asfixia mecanică, iar mecanismul de producere a leziunilor constatate şi a rezultatului letal a fost complex, constând în comprimarea formaţiunilor anatomice ale gâtului cu un laţ acţionat din exterior, precum şi cu mijloace contondente, concomitent cu comprimarea, sufocarea şi lovirea cu corp dur.

Înalta Curte mai reţine că în cursul urmăririi penale, s-a dispus prin ordonanţa din 20 iulie 2011 efectuarea unei expertize biocriminalistice, în vederea identificării şi comparării urmelor de pe cablul de alimentare corp-delict cu pofilele genetice ale victimei şi persoanelor din cercul de suspecţi, inclusiv ale inculpatului D.G. în acest sens, prin concluziile raportului de expertiză din 29 septembrie 2011 al I.N.C. din cadrul I.G.P.R., precum şi prin adresa din 12 octombrie 2011 al aceluiaşi institut (filele 132 - 138 dosar urmărire penală), prin care s-a răspuns la solicitarea de lămuriri suplimentare, nu au relevate aspecte concludente, datorită insuficienţei urmelor biologice de pe corpul delict, în afara celor corespunzătoare profilului genetic al victimei. Aceste împrejurări se coroborează însă şi cu constatările de la faţa locului, de unde nu au putut fi ridicate decât şase fragmente de urme papilare inapte pentru identificare, în condiţiile în care existau numeroase suprafeţe lucioase susceptibile de a purta astfel de urme datorită manipulării lor frecvente, fapt ce conduce la concluzia că urmele au putut fi şterse ori s-au folosit mijloace de împiedicare a formării impresiunilor papilare.

Concomitent, se mai are în vedere că, pe parcursul fazei de urmărire penală, recurentul inculpat D.G., (filele 99 - 105 dosar urmărire penală), a acceptat să facă declaraţii, în care a precizat că nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi omor privind pe victima M.E., susţinând că în noaptea de 15/16 iulie 2011, împreună cu concubina sa P.A., au dormit şi nu au putut percepe din anexa în care locuiau, ce s-a întâmplat în corpul principal al casei şi că, nu au avut nici un conflict cu victima, relaţiile dintre ei fiind armonioase, astfel încât M.E. le propusese să locuiască permanent în gospodăria ei, pentru a-i fi de ajutor. Astfel, inculpatul a arătat că, în seara de 15 iulie 2011 că a avut discuţii cu M.E. până în jurul orelor 21, 30, după care aceasta din urmă a plecat în casă să se culce, în jurul orelor 22,00 şi că, înainte de a se culca, a auzit-o pe victimă discutând la telefon, după care el, împreună cu concubina şi copii s-au culcat în jurul orelor 22.30. Inculpatul recurent a mai relatat că în acea noapte, s-a trezit pe la orele 02.00, a mers la toaleta din grădină, a băut apă, după care s-a culcat înapoi, fără a observa nimic deosebit la locuinţa victimei M.E., precum şi că în acea noapte, deşi câinii erau liberi în curte nu au lătrat şi nu au făcut zgomot, iar îîn dimineaţa zilei de 16 iulie 2011 s-a trezit pe la orele 7.30, a dat de mâncare la animale, concubina sa a pregătit masa, iar pe la orele 8.00 a constatat că M.E. nu se trezise, deşi aceasta avea obiceiul să se trezească devreme.

Totodată, a susţinut că, în noaptea de 15/16 iulie 2011 nu a intrat în locuinţa victimei M.E., şi cu atât mai mult să o fi ucis pe aceasta şi nu cunoaşte din ce motive concubina sa P.A., a declarat că a fost văzut când a intrat în casa victimei, şi de asemenea nu cunoaşte nimic despre bijuteriile care au dispărut de la aceasta.

Este însemnat, pe de altă parte, de a se evidenţia că prevalându-se de dreptul la tăcere prev. de art. 70 C. proc. pen., inculpatul D.G. nu a dorit să facă declaraţii în faţa instanţei de fond în legătură cu faptele pentru care este acuzat (declaraţie fila 51 dosar Trib.Neamţ).

Din acest punct de vedere se reţine că în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond au fost audiaţi martorii din lucrări P.A., G.P., M.M., M.C., P.C., D.I., S.Ş.A., V.A., D.A., D.A., iar în apărare inculpatul recurent a solicitat audierea martorilor D.T., R.E., C.E. şi G.Ş.

Astfel, contrar aspectelor de fapt relatate de către inculpatul recurent, martora P.A., a susţinut în mod constant atât prin declaraţiile date la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei de fond (declaraţii filele 145 - 151 dosar urmărire penală şi filele 94, 95 dosar Tribunalul Neamţ), că inculpatul D.G. este autorul faptelor de tâlhărie şi omor comise asupra victimei M.E. Astfel, aceasta arată că, în seara zilei de 15 iulie 2011 a avut discuţii cu victima M.E., care a mers să se culce în camera din corpul principal al casei, prin jurul orelor 22.00, iar ea împreună cu inculpatul D.G. şi cei doi minori, s-au culcat în anexa -bucătărie, situată în aceeaşi curte. Arată martora că, după circa două ore, inculpatul D.G. s~a ridicat din pat, a ieşit afară şi a intrat pe uşa din faţă în camera în care dormea victima, de unde a ieşit după circa 3-4 ore. Aceasta a observat momentul în care inculpatul recurent a intrat în camera victimei, deoarece l-a urmărit pe inculpat, prin geamul de la anexa în care locuia, iar curtea locuinţei era luminată de la un stâlp cu curent electric. După ce a ieşit din camera victimei, spre dimineaţă inculpatul a revenit în camera în care dormea concubina sa, şi s-a trezit dimineaţa în jurul orelor 7.00. Arată martora că, dat fiind comportamentul violent pe care inculpatul îl avea faţă de ea, îi era teamă de el, şi din acest motiv nu i-a cerut niciun fel de justificare cu privire la faptul că a fost văzut când a intrat în camera victimei şi a doua zi când inculpatul a fost chemat la poliţie pentru a da declaraţii, a observat asupra sa un cercel agăţat de buzunarul pantalonului şi, pe care ba recunoscut ca fiind cel pe care îl purta victima. Aceeaşi situaţie de fapt, este relatată de către martora P.A. şi în procesul verbal de confruntare cu inculpatul recurent D.G., încheiat la data de 20 octombrie 2011 (filele 152, 153 dosar urmărire penală). De asemenea, potrivit declaraţiilor martorei P.A., în ziua de 17 iulie 2011, înainte de reţinerea inculpatului D.G., când ancheta urmărea verificarea tuturor versiunilor şi suspecţilor, inculpatul i-a declarat că deţine bijuteriile victimei şi a şi observat un cercel ieşind din buzunarul pantalonilor inculpatului, şi i-a spus că le va duce nepotului său S.Ş.A. Or, inculpatul recurent a avut astfel posibilitatea să încredinţeze bunurile în drumul spre Postul de poliţie Ştefan cel Mare, unde fusese chemat pentru o nouă audiere, după cea din 16 iulie 2011. Aceeaşi martoră a declarat că nu a cunoscut locul în care a ascuns inculpatul bunurile, însă a presupus că într-un loc din gospodăria victimei.

În fine, martora a relatat că, în noaptea de 15/16 iulie 2011 poarta de acces în curtea locuinţei victimei M.E., a fost încuiată din interior cu zăvorul cu care era prevăzută şi, era exclus ca în curte să fi intrat vreo persoană străină, cu atât mai mult cu cât în curte existau şi câinii care erau liberi, iar la prezenţa unui străin, aceştia lătrau şi făceau mult zgomot. De altfel, aceeaşi relatare a făcut-o şi inculpatul recurent în declaraţia dată la urmărirea penală, în sensul că, în jurul orelor 02.00 s-a trezit şi a mers la toaleta din grădină, iar câinii erau liberi în curte, nu au lătrat şi nu au făcut zgomot, ceea ce duce la concluzia că nicio persoană străină nu a intrat în locuinţa victimei.

Din depoziţia martorului G.P. rezultă că, în seara zilei de 15 iulie 2011 a vorbit la telefon cu victima M.E. în jurul orelor 22.00, a întrebat-o pe aceasta dacă familia D. mai locuieşte la ea, aceasta relatându-i că le-a cerut să plece din locuinţa sa, chiar în acea seară. Acest martor a indicat că ultima dată când a fost la locuinţa lui M.E., a fost ziua de 12 iulie 2011, ocazie cu care a avertizat-o pe acesta că nu este bine să-l primească în locuinţă pe inculpatul D.G., împreună cu concubina sa, deoarece aceştia au mai fost acuzaţi de comiterea unor fapte penale, respectiv furt şi viol.

Din depoziţiile martorilor D.A. şi V.A. (filele 102, 103 dosar Tribunalul Neamţ), care se coroborează şi cu relatările martorei P.A., rezultă faptul că, prin luna septembrie 2011 numitul S.Ş.A. (nepotul inculpatului), le-a spus că deţine nişte bijuterii din aur, respectiv cercei şi lănţişor, şi este dispus să le vândă chiar şi cu un preţ mai mic pentru a face rost de bani să plece în Italia.

Totodată, susţinerile martorului ocular P.A., se coroborează şi cu declaraţiile martorilor M.C., R.E., C.E. (care sunt vecini cu locuinţa lui M.E.), cu aspectele şi planşele foto constatate la faţa locului, în sensul că, în seara zilei de 15 iulie 2011 în locuinţa victimei nu s-a auzit zgomot, poarta de acces a fost asigurată cu zăvor care se închide din interior, iar câinii au fost lăsaţi liberi în curte şi ar fi sesizat prezenţa unei persoane străine.

Pe de altă parte, declaraţiile celorlalţi martori, respectiv P.C., D.I., D.T. şi G.Ş. audiaţi în apărarea inculpatului atestă că aceştia nu cunosc aspecte legate în mod direct de modalitatea în care au fost comise faptele, iar relatările făcute de aceştia se circumscriu situaţiei personale a inculpatului şi a comportamentului avut de acesta în dimineaţa zilei de 16 iulie 2011, a relaţiilor pe care le avea cu concubina sa, precum şi cu ceilalţi membri ai familiei.

Deşi prin raportul de expertiză criminalistică din 12 octombrie 2011 efectuat în cursul urmăririi penale de I.N.C. (filele 132 - 138), nu s-au relevat aspecte concludente în legătură cu profilele genetice găsite pe corpul delict, respectiv cablul de alimentare cu care a fost ştrangulată victima, datorită insuficienţei urmelor papilare ce au fost ridicate de la faţa locului, Înalta Curte îşi însuşeşte concluzia instanţelor de fond şi apel că acestea au fost şterse de către inculpat, ori s-a folosit de către acesta mijloace de împiedicare a formării impresiunilor papilare.

Tot astfel, este decisiv statuarea că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 5 august 2011 al Serviciului criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău, s-a stabilit, folosindu-se tehnica poligraf, că inculpatul recurent D.G. a avut la întrebările puse în legătură cu împrejurările esenţiale ale cauzei, reacţii caracteristice comportamentului simulat (fila 215 dosar urmărire penală).

În fine, este esenţial şi că prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 25 noiembrie 2011 întocmit de I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, s-a confirmat că inculpatul D.G., prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, iar în noaptea de 15/16 iulie 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Se conchide că poziţia procesuală constantă adoptată de inculpat, în sensul că nu are cunoştinţă despre condiţiile în care s-a produs decesul victimei M.E. şi că martora P.A. a dorit să se răzbune pe el, este combătută de probele administrate în cauză şi analizate în precedent, respectiv depoziţii de martori, procesul verbal de confruntare, procesele -verbale de cercetare la faţa locului, corpul delict găsit la locul faptei, raportul de constatare criminalistică, precum şi constatarea medico - legală privind cauza decesului victimei.

În consecinţă, se reţine că în mod judicios instanţa de fond şi prim control judiciar, au statuat că faptele inculpatului D.G., care în noaptea de 15/16 iulie 2011 a pătruns în camera în care dormea victima M.E., a exercitat violenţe asupra acesteia ce au determinat uciderea victimei şi în scopul de a-i sustrage bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzute de art. 174, 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Acţiunile violente exercitate de către recurentul inculpat şi de ştrangulare a victimei în scopul sustragerii de bunuri, configurează întrunirea laturii obiective a infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, iar sub aspect subiectiv inculpatul a plănuit chiar răzbunarea în mod violent, acţionând cu intenţie directă.

La încadrarea juridică a infracţiunii, aceleaşi instanţe în mod justificat au reţinut şi prevederile art. 176 lit. d) C. pen., deoarece omorul a fost comis în scopul de a ascunde săvârşirea unei tâlhării, precum şi prevederile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie deoarece inculpatul recurent a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 87 din 08 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, cu suspendare condiţionată, iar în cursul termenului de încercare a comis infracţiunile ce fac obiectul judecăţii în prezenta cauză.

b). Nu este fondată nici critica secundă din recursul de faţă declarat de inculpatul D.G., prin care se tinde la reducerea pedepsei rezultante de 19 ani închisoare aplicată, la care a fost adăugată pedeapsa de 1 an închisoare stabilită anterior a fi executată în regim de suspendare condiţionată a acestuia, prin sentinţa penală nr. 87 din 8 februarie 2011, pronunţată de -Judecătoria Piatra Neamţ, astfel încât oedeapsa finală dispusă a fost stabilită într-un cuantum de 20 ani închisoare.

Aceasta, întrucât cuantumul susmenţionat al pedepsei cu închisoare aplicată este apt în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de infracţiuni de violenţă sporită îndreptate împotriva vieţii persoanelor.

Concomitent, aceeaşi pedeapsă, inclusiv cu referire la modalitatea de executare în regim de detenţie a fost judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., avându-se în vedere, atât pericolul social, generic şi concret, extrem de sporit al faptelor comise, de gravitatea extremă a aceloraşi fapte infracţionale, evidenţiate şi de mecanismul în care acestea au fost concepute şi executate, de împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum şi în raport de persoana recurentului inculpat D.G., recidivist postcondamnatoriu, în sensul dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., cunoscut în comunitatea locală cu un comportament violent, inclusiv faţă de mama sa şi alţi membrii ai familiei şi având o poziţie procesuală esenţial nesinceră, de negare a infracţiunilor imputate în sarcina sa.

Faţă de toate cele mai sus-expuse se conchide în sensul inexistenţei unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite și v-a fi respins ca nefondat recursul declarat.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia de la 17 iulie 2011 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva Deciziei penale nr. 96 din 23 august 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului D.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iulie 2011 la 14 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3697/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3732/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 3711/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3711/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs