ICCJ. Decizia nr. 3697/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3697/2012
Dosar nr. 1442/91/2010
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 154/P/2005 din 7 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator la SC E.I. SRL Bucureşti, a indus în eroare 2 societăţi comerciale (SC C. SRL Focşani şi SC M.T.I. SRL Tulnici, prin emiterea de file C.E.C. fără a avea disponibil în cont, cauzând un prejudiciu total în sumă de 517.061 RON;
De asemenea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei V.I. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în înţelegere cu R.F. l-a ajutat pe acesta să inducă în eroare SC C. SA Focşani căreia i-au cauzat un prejudiciu în sumă de 312.953 RON.
Prin sentinţa penală nr. 327 din 17 august 2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea, în dosar nr. 757/91/2007, prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F., pentru infracţiunile de:
- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare;
- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În condiţiile art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost obligat inculpatul R.F. la despăgubiri civile după cum urmează:
- la 312.963,55 lei contravaloare marfă şi 189.000 lei dobânda legală către partea civilă SC C. SA Focşani (în total suma de 501.963,55 lei);
- la 204.098 lei contravaloare marfă către SC M.T.I. SRL Tulnici.
S-au anulat biletele la ordin depuse la dosarul de urmărire penală nr. 154/P/2005, începând cu fila xx şi până la fila xy şi anume bilete la ordin din 9 noiembrie 2004, 18 noiembrie 2004, 18 noiembrie 2004, 10 noiembrie 2004, 15 noiembrie 2004, 22 noiembrie 2004, 6 decembrie 2004, 29 noiembrie 2004, 18 octombrie 2004, 22 octombrie 2004, 15 noiembrie 2004, 27 octombrie 2004, 1 noiembrie 2004, 2 noiembrie 2004, bilete emise de SC E.I. SRL Bucureşti pentru marfa livrată de SC C. SA Focşani în anul 2004.
S-au anulat filele CEC nr. 307/00027255 în valoare de 1.287.642.891 lei şi nr. 307/00027254 în valoare de 753.342.121 lei depuse la filele nr. 134 şi 136 dosar urmărire penală, emise de SC E.I. SRL Bucureşti pentru marfa livrată de SC M.T.I. SRL Tulnici.
Prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4) şi (5) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., a fost achitată inculpata V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
A fost obligat inculpatul R.F. la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul R.F.
Prin decizia penală nr. 216 din 21 noiembrie 2007 pronunţată în dosar nr. 757/91/2007, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul R.F. şi în consecinţă:
S-a desfiinţat sentinţa penală nr. 327 din 17 august 2007 a Tribunalului Vrancea şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Din analiza întregului material probatoriu a rezultat că inculpatul R.F. a acţionat în calitate de reprezentant legal al SC E.I. SRL Bucureşti, unitate care avea calitatea de parte responsabilă civilmente şi care nu a fost citată în cauză în această calitate, pe durata întregului proces penal desfăşurat în faţa instanţei de fond.
De asemenea, a rezultat că părţi vătămate ale activităţii infracţionale a inculpatului R.F. au fost şi SC G.P. SRL Slatina şi SC T.B.T. SRL Piteşti, societăţi care nu au fost citate în cauză de instanţa de fond, pentru a lămuri întinderea activităţii infracţionale a inculpatului R.F.
S-a reţinut că soluţia instanţei de fond reprezintă de fapt o copie fidelă a rechizitoriului, fără ca instanţa de fond să argumenteze, cu mijloace proprii, motivele de fapt şi de drept avute în vedere la pronunţarea hotărârii judecătoreşti.
S-a remarcat astfel, că întocmai ca şi procurorul care a întocmit rechizitoriul, instanţa a citat numai părţile arătate în rechizitoriu de către procuror, fără a-şi exercita rolul activ în citarea şi introducerea în cauză a tuturor părţilor din proces.
Instanţa nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, sens în care a respins în mod nejustificat şi fără o motivare corespunzătoare probele solicitate de inculpaţi în apărare, respectiv audierea martorilor D.D., N.C., G.D.F., R.S., C.F., R.S., C.C.
Deşi a arătat că apreciază aceste probe ca „inutile”, instanţa nu a motivat din ce rezultă inutilitatea administrării acestor probe.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de fond nu a motivat de ce a respins excepţia nulităţii actului de sesizare a instanţei, prin neprezentarea materialului de urmărire penală, invocată de apărătorii inculpaţilor, apreciind în mod succint că instanţa a fost legal sesizată.
Împotriva acestei decizii penale inculpatul R.F. a declarat recurs.
Prin decizia penală nr. 391 din 31 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, a luat act că inculpatul R.F. şi-a retras recursul.
În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 298 din 23 octombrie 2009, Tribunalul Vrancea, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani si 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (parte vătămată SC C. SA Focşani);
- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (parte vătămată SC M.T.I. SRL – Tulnici);
S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.F. prin sentinţa penală nr. 1547/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 441 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, în pedepsele componente:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 276 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea pentru primele infracţiuni a pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, şi a constatat că aceste infracţiuni sunt concurente cu infracţiunile din prezenta cauză.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada de la 5 octombrie 2000 la 2 decembrie 2000.
A fost condamnată inculpata V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durata de 5 ani, schimbând încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportată la art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. si art. 998 C. civ., au fost admise acţiunile civile ale părților civile şi în consecinţă:
Au fost obligaţi inculpaţii R.F. şi V.I., în solidar la plata sumei 309.127,80 lei despăgubiri civile către partea civilă SC C. SA Focşani;
A fost obligat inculpatul R.F. la plata sumei de 204.098 lei despăgubiri civile către partea civilă SC M.I. SRL TULNICI.
S-a constatat că SC G.P. SRL SLATINA şi SC T. SRL PITEŞTI nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva sentinţei penale nr. 298 din 23 octombrie 2009 a Tribunalul Vrancea au declarat apel inculpaţii R.F. şi V.I.
Prin decizia penală nr. 46/ A din 24 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi admis apelurile declarate de inculpaţii R.F., şi V.I. (fostă M., fostă V.), a desfiinţat sentinţa penală nr. 298 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-au menţinut actele efectuate până la data de 21 septembrie 2009 inclusiv.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a avut în vedere următoarele:
Potrivit prevederilor art. 314 alin. (1) C. proc. pen., judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
Încălcarea acestor dispoziţii legale este sancţionată cu nulitate absolută, conform prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În cauza de faţă, s-a reţinut că la data de 9 octombrie 2009 inculpatul R.F. a fost arestat pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 51/2008 a Judecătoriei Buzău (astfel cum a rezultat din fişa de cazier şi din referatul aflate la filele 58 şi 60).
La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2009, prima instanţă, necunoscând că inculpatul R.F. este arestat în altă cauză, a considerat că procedura de citare este legal îndeplinită (prin citare la adresele cunoscute) şi a procedat la judecarea cauzei în lipsa acestuia, pronunţând astfel o hotărâre lovită de nulitate absolută.
Deşi acest motiv de nulitate nu este imputabil primei instanţe, el a justificat admiterea apelului declarat de inculpatul R.F., desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, conform prevederilor art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.
Având în vedere că faptele pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi s-au aflat în relaţia de indivizibilitate prevăzută de art. 33 lit. a) C. proc. pen., Curtea a apreciat că, în interesul unei bune judecăţi, se impune desfiinţarea în totalitate a hotărârii primei instanţe şi trimiterea spre rejudecare, chiar dacă motivul de nulitate mai sus arătat nu o priveşte şi pe inculpata V.I.
Aşa fiind, a fost admis şi apelul declarat de inculpata V.I.
În ce priveşte stadiul de la care trebuie reluată judecata, Curtea a reţinut că nu există nici un temei pentru anularea actelor efectuate în perioada anterioară arestării inculpatului R.F., deoarece procedura de citare faţă de acesta a fost legal îndeplinită, conform prevederilor art. 177 – art. 178 C. proc. pen.
Faptul că inculpatul nu s-a prezentat în instanţă nu a constituit motiv pentru anularea actelor de cercetare judecătorească efectuate în lipsă, deoarece, potrivit prevederilor art. 291 alin. (2) teza I C. proc. pen., neprezentarea părţilor legal citate nu împiedică judecarea cauzei.
În consecinţă, Curtea a menţinut actele efectuate până la data de 21 septembrie 2009 inclusiv.
În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 228 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Vrancea s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
A fost condamnat inculpatul R.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 7 (şapte) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (parte vătămată SC C. SA FOCŞANI).
- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 7 (şapte) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (parte vătămată SC M.T.I. SRL - TULNICI).
A fost descontopită pedeapsa de 3 ani închisoarea aplicată inculpatului R.F. prin sentinţa penală nr. 1547/2004, definitivă prin decizia penală nr. 441 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, în pedepsele componente:
- de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;
- de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;
- de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 276 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea, pentru primele infracţiuni, a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani şi s-a constatat că aceste infracţiuni sunt concurente cu infracţiunile din prezenta cauză.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie, constând în, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului, perioada de la 05 octombrie 2000 la 02 decembrie 2000.
S-a constatat că, inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.
A fost condamnată inculpata V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă a părţilor civile şi-n consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii R.F. şi V.I., în solidar, la plata sumei de 309127,80 lei, despăgubiri către partea civilă SC C. SA FOCŞANI.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul R.F. suma de 204.098 lei.
S-a constatat că, SC G.P. SRL SLATINA şi SC T.T. SRL PITEŞTI, nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 189 şi art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu av. oficiu, pentru inculpata V.I., în sumă de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
La data de 15 septembrie 2004 s-a constituit SC E.I. SRL Bucureşti, având ca asociaţi pe R.L., care este soţia inculpatului R.F. şi pe G.I. De precizat că potrivit actului constitutiv, R.L. îndeplinea şi funcţia de administrator al societăţii.
Printr-un act adiţional la actul constitutiv al societăţii, la data de 15 decembrie 2004, G.I. a cesionat părţile sale sociale numitei C.L.A. şi, totodată, s-a schimbat sediul societăţii pe Şoseaua Gării Căţelu, parter, sector III, Bucureşti.
La data de 11 martie 2005, printr-o procură autentificată la notar, asociata R.L. a dat mandat inculpatului R.F. s-o reprezinte în faţa tuturor persoanelor fizice şi juridice în vederea administrării SC E.I. SRL Bucureşti şi să facă orice fel de acte în scopul bunului mers a acestei societăţi.
În realitate, însă, inculpatul R.F., a îndeplinit încă de la început funcţia de director general la SC E.I. SRL Bucureşti şi în această calitate a exercitat în fapt, atribuţiunile de administrator al societăţii. Acest aspect este confirmat chiar de inculpat cât şi de F. SA, sucursala Titan Bucureşti, care prin adresa nr. 294 din 25 aprilie 2005 arată că numai R.F. şi R.L. aveau drept de semnătură a actelor depuse la bancă.
În calitate de director general, inculpatul R.F. semnează contractul nr. 024 din 06 octombrie 2004, încheiat între SC E.I. SRL în calitate de cumpărător şi SC C. SA Focşani în calitate de vânzător.
În baza acestui contract, SC E.I. SRL administrată de inculpat, se obliga să cumpere 500.000 de saci din polipropilenă ţesută, iar plata mărfii să o facă prin bilete la ordin, cu scadenţă la 30 de zile de la livrare.
Urmare contractului încheiat, SC C. SA Focşani a livrat societăţii administrate de inculpat în perioada 18 octombrie 2004 – 6 decembrie 2004 cantitatea totală de 706.000 saci, în valoare totală de 309.127,8 RON, emiţând 14 facturi fiscale.
Cu toate că inculpatul cunoştea la data achiziţionării mărfii că societatea pe care o administra nu are disponibil necesar în contul curent al societăţii pentru a efectua în mod regulat plăţile, a emis în mod repetat un număr de 14 bilete la ordin (filele 48-83 dosar urmărire penală) în favoarea SC C. SA Focşani care au fost refuzate la plata de F. SA Bucureşti pentru lipsa totală de disponibil în contul curent.
Deoarece biletele la ordin au fost refuzate la plată, SC C. SA a sistat în decembrie 2004 livrările de marfă către societatea inculpatului.
În aceste condiţii, pentru a menţine în eroare reprezentanţii unităţii furnizoare, inculpatul R.F. încheie cu reprezentanţii acesteia, două convenţii, prima la data de 05 ianuarie 2005 şi a doua la data de 20 ianuarie 2005, prin care se angaja faţă de unitatea furnizoare să înlocuiască plata prin bilete la ordin cu plata prin file CEC, care să fie girate de către SC E.I. SRL şi să-şi asume responsabilitatea decontării acestora.
În acest moment intervine inculpata V.I., persoană cunoscută cu antecedente penale de acelaşi fel şi care potrivit declaraţiei martorului C.C. se ocupă cu intermedierea unor afaceri între diferiţi agenţi economici.
Prin intermediul acestei inculpate, inculpatul R.F. îl cunoaşte pe numitul L.I.G., administratorul SC G.P. SRL Slatina, şi încheie cu acesta, în data de 29 decembrie 2004 contractul de vânzare-cumpărare de produse alimentare cu nr. 84.
S-a reţinut că inculpata V.I. l-a cunoscut pe L.I.G. în cursul lunii decembrie 2004, prin intermediul martorului M.D., şi i-a propus acestuia să facă afaceri împreună.
Inculpata V.I. aflând că L.I.G. este grav bolnav, i-a propus acestuia să se ocupe ea de afacerile societăţii, urmând să împartă profitul.
L.I.G. a acceptat propunerea inculpatei V.I. şi în consecinţă, i-a predat acesteia actele societăţii, inclusiv filele CEC şi ştampila, iar la cererea inculpatei a semnat în alb un număr de 4 file CEC pe care a completat sumele şi unitatea beneficiară – SC E.I. SRL.
În continuare inculpata V.I. s-a ocupat de afacerile SC G.P. SRL Slatina. Acest aspect a fost susţinut de inculpatul R.F. care la data de 15 iunie 2005 a declarat că toate produsele livrate de SC E.I. SRL către SC G. SRL Slatina au fost transportate cu autocamioane trimise de inculpata V.I.
Martorul L.I.G., audiat la data de 29 martie 2005 (cu aprox.2 luni înainte de a deceda), a declarat că după semnarea contractului nr. 84 din 29 decembrie 2004, cu SC E.I. SRL şi predarea documentelor inculpatei V.I. nu s-a mai ocupat de administrarea societăţii, nu a fost încunoştinţat despre derularea afacerilor, nu a ţinut vreo evidenţă contabilă, nu a făcut vreo înregistrare contabilă şi nu a întocmit bilanţuri.
În aceste condiţii, deşi inculpata V.I. cunoştea foarte bine situaţia financiară a SC G. SRL Slatina, a predat cele patru file CEC, semnate de către martorul L.I.G., inculpatului R.F., care la rândul său a girat cu cele patru file CEC, plata mărfurilor primite de la SC C. SA Focşani potrivit celor 14 facturi fiscale. Filele CEC pe care inculpatul R.F., le-a primit de la inculpata V.I. şi cu care a girat obligaţia sa de plată către SC C. SA Focşani, sunt următoarele:
- fila CEC seria BE 303 nr. 00630283 în valoare de 19.800 RON;
- fila CEC seria BE 303 nr. 00630288 în valoare de 8799,4 RON;
- fila CEC seria BE 303 nr. 00630289 în valoare de 30.200 RON;
- fila CEC seria BE 303 nr. 00630396 în valoare de 66.130,8 RON.
În acelaşi mod inculpata V.I. i-a dat inculpatului R.F. şi fila CEC seria BK 303 nr. 00579411 în valoare de 189.000 RON emisă de SC T.B.T. SRL Piteşti, ca urmare a livrării unor produse.
Şi în acest caz inculpatul R.F. a folosit această filă CEC pentru a gira datoria firmei sale către SC C. SA Focşani, iar în declaraţia sa a precizat că mărfurile livrate către SC T.B.T. SRL Piteşti au fost transportate cu mijloace de transport puse la dispoziţie de inculpata V.I.
Cum era de aşteptat, atât primele patru file CEC, cât şi ultima filă CEC, au fost refuzate la plata pentru lipsa totală a disponibilului în contul societăţii, SC G. SRL Slatina şi SC T.B.T. SRL Piteşti, de către B.R.D., sucursala Olt şi respectiv, B.R.D., agenţia Balada – CONSTANŢA.
În acest mod inculpatul R.F., ajutat de inculpata V.I. au creat SC C. SA Focşani un prejudiciu în valoare totală de 312.953,55 lei RON, care nu a fost acoperit până în prezent.
Deşi la data de 26 ianuarie 2005, SC C. SA Focşani l-a atenţionat pe inc. R.F. că nu i-a achitat marfa vândută, că filele CEC girate nu au fost decontate de bancă pentru lipsa totală de disponibil în cont şi că urmează a se adresa organului judiciar inculpatul R.F. a continuat activitatea infracţională.
Astfel, la data de 11 februarie 2005, inculpatul R.F., în calitate de director general la SC E.I. SRL Bucureşti a încheiat un contract cu SC M.T.I. SRL Tulnici, reprezentată de numitul N.C., administratorul societăţii.
In baza acestui contract SC M.T.I. SRL Tulnici a livrat în baza unor facturi fiscale, către unitatea inculpatului, mai multe cantităţi de uleiuri minerale, în valoare totală de 204.098 RON. Inculpatul R.F., deşi ştia foarte bine că nu are disponibil în cont i-a oferit lui N.C. ca modalitate de plată file CEC.
La data încheierii contractului, 11 februarie 2005, administratorul N.C. primeşte de la inculpat, pentru produsele livrate, o filă CEC, cu seria BA 307 nr. 00027254 completată la toate rubricile şi semnată de către inculpat, cu excepţia sumei ce urmează a fi decontată, iar la data de 16 martie 2005 primeşte o altă filă CEC, seria BA 307 nr. 00027255, completată în acelaşi mod.
Fiind introduse la E.B., sucursala Braşov, cele două file CEC au fost refuzate la plată pentru lipsa totală a disponibilului, cu menţiunea că trăgătorul se află în interdicţie bancară, iar filele CEC aparţineau unui set de instrumente de plată retrase din circulaţie.
Procedând în acest mod inculpatul R.F. a prejudiciat SC M.T.I. SRL Tulnici cu suma de 204.098 RON.
Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa a stabilit că vinovăţia inculpatului R.F. în inducerea în eroare a celor două societăţi comerciale, SC C. SA Focşani şi SC M.T.I. SRL Tulnici, a rezultat din faptul că inculpatul, deşi cunoştea foarte bine că nu are disponibil necesar în contul curent al societăţii, a achiziţionat mărfuri eliberând un număr de 14 Bilete la ordin şi 2 file CEC, care fiind introduse în bancă spre decontare au fost refuzate la plată, din faptul că nu a întreprins nimic pentru a-şi plăti mărfurile achiziţionate, dimpotrivă, pe parcursul executării contractelor, inculpatul a făcut tot ce s-a putut pentru a menţine părţile vătămate în eroare, pentru a le păgubi în continuare, ca de exemplu: încheierea celor două convenţii în 5 şi 20 ianuarie 2005, cu SC C. SRL Focşani, schimbarea modalităţii de plată prin girarea unor file CEC procurate de inculpata V.I. cunoscând că acestea provin de la unităţi insolvabile sau care nu au putut fi găsite, false promisiuni de plată, etc. din faptul că a folosit instrumente de plată retrase din circulaţie cât şi din faptul că a emis CEC-uri fără acoperire ştiind că se află în interdicţie bancară.
Vinovăţia inculpatului R.F., a rezultat şi din faptul că, în atribuţiunile pe care le avea, nu a făcut nici un demers juridic (acţiune în comercial pentru recuperarea creanţei sau, acolo unde se impunea, acţiunea în baza Legii reorganizării judiciare şi a falimentului) în vederea recuperării la rândul său a creanţelor.
În ceea ce priveşte pe inculpata V.I., vinovăţia acesteia a constat în faptul că, în timp ce inculpatul R.F. se afla în executarea contractului încheiat cu SC C. SA Focşani, i-a promis acestui inculpat că-l va ajuta şi în consecinţă, i-a pus la dispoziţie 4 file CEC care proveneau de la SC G.F. SRL Slatina şi o filă CEC care provenea de la SC T.B.T. SRL Piteşti, ştiind că toate aceste file CEC nu pot fi decontate la bancă întrucât nu există disponibil în contul societăţii, în faptul că i-a pus la dispoziţie cu bună ştiinţă inculpatului R.F. cele 5 file CEC pentru ca acesta să-şi poată gira obligaţiile către SC C. SA Focşani şi, în acest mod, să-i poată menţine în eroare pe reprezentanţii acestei societăţi şi să-i păgubească în continuare.
S-a reţinut că nu s-a făcut dovada certă că inculpata V.I. a emis filele CEC, însă, în primul caz, cele 4 file CEC care proveneau de la SC G.F.P. SRL Slatina, fuseseră folosite de către inculpată în perioada cât aceasta se ocupa de afacerile acestei societăţi în locul martorului L.I.G. şi cunoştea foarte bine că această societate nu are disponibil în contul curent iar în al doilea caz, fila CEC care scriptic apărea emisă de SC T.B.T. SRL Piteşti, era în realitate o filă CEC emisă de o societate „fantomă”, a cărui sediu şi administrator nu au putut fi identificate şi care nu apărea cu activitate economică desfăşurată, aspect bine cunoscut de către inculpata V.I. având în vedere chiar declaraţia inculpatului R.F. care susţine că inculpata V.I. s-a ocupat de transportul mărfurilor pentru această societate.
S-a reţinut că inculpata V.I. a fost inconstantă şi nesinceră pe parcursul procesului penal.
Astfel, la data de 29 septembrie 2005, inculpata a arătat că nu are nici o implicare în această cauză, că nu cunoaşte pe inculpatul R.F. şi nici pe martorul L.I.G., însă îi cunoaşte pe martorii M.D. şi R.S.
Ulterior, la data de 15 iunie 2006, inculpata a arătat împrejurările în care i-a cunoscut pe inculpatul R.F., pe martorul L.I.G., şi în care aceştia au încheiat contractul. Inculpata a recunoscut că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul R.F., şi cu martorul L.I.G., că a mijlocit înţelegerea contractuală dintre cei doi, că inculpatul R.F. i-a solicitat sprijinul pentru a-şi recupera nişte bani de la SC G. SRL Slatina însă a negat că s-ar fi implicat în afacerile SC G.P. SRL Slatina (aşa cum a declarat martorul L.I.G.) şi că nu s-a implicat în transportul mărfurilor (aşa cum a declarat inculpatul R.F.), ori că i-ar fi pus la dispoziţie inculpatului R.F. file CEC, pentru a gira obligaţiile de plată către SC C. SA Focşani.
Toate aceste apărări ale inculpatei au fost infirmate de materialul probator al cauzei şi nu au fost reţinute.
Inculpata V.I. a susţinut în faţa instanţei de fond că implicarea sa a constat doar într-un simplu telefon faţă de L.I.G. şi că în timpul urmăririi penale a fost audiată ca martor fără să i se aducă la cunoştinţă învinuirea şi fără să-şi scrie singură declaraţia. Nesinceritatea inculpatei a fost apreciată ca evidentă şi a fost constatată chiar din declaraţiile sale.
Faţă de cele reţinute mai sus, cererea inculpatei V.I. de a fi achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost apreciată ca nefondată.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului R.F. care în calitate de director general şi apoi cu mandat de administrator al SC E.I. SRL Bucureşti, în perioada octombrie 2004 – februarie 2005 în baza unei singure rezoluţiuni şi în mod repetat, a indus în eroare pe reprezentanţii SC C. SA Focşani cu prilejul încheierii contractului nr. 024 din 06 octombrie 2004 şi apoi i-a menţinut pe parcursul executării contractului în eroare, prin emiterea a 14 bilete la ordin, ştiind că nu are disponibil necesar în contul curent al societăţii şi care nu puteau fi decontate, ori folosindu-se de 5 file CEC, care i-au fost puse la dispoziţie de către inculpata V.I. şi care proveneau de la două societăţi comerciale care nu aveau disponibil în contul curent, cu ajutorul cărora inculpatul şi-a garantat obligaţiile de plată faţă de SC C. SA, cu scopul de a obţine venituri ilicite, cauzând în acest mod părţii vătămate SC C. SA Focşani, un prejudiciu de 309.127,80 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care în aceeaşi calitate, în baza unei singure rezoluţiuni infracţionale şi în mod repetat, a indus în eroare pe reprezentantul SC M.T.I. SRL Tulnici, cu prilejul încheierii şi executării contractului nr. 84/11 februarie 2005, prin emiterea a 2 file CEC ştiind că nu are disponibil necesar în contul curent al societăţii, că societatea pe care o administra se află în interdicţie bancară şi folosind instrumente de plată retrase din circulaţie, cu scopul de a obţine venituri ilicite, cauzând în acest mod părţii vătămate SC M.T.I. SRL Tulnici un prejudiciu total de 204.098 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru a reţine această încadrare juridică, instanţa a avut în vedere că prima infracţiune este prin conţinutul şi mijloacele de săvârşire distinctă, că cele 5 file CEC puse la dispoziţie de inculpata V.I. nu au fost emise de inculpată şi că acestea au fost doar folosite de inculpaţi ca mijloace frauduloase în menţinerea în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate, SC C. SA
Pentru a doua infracţiune s-a avut în vedere că a existat o nouă rezoluţiune infracţională întrucât a intervenit după ce încetaseră actele materiale pentru prima infracţiune şi după ce inculpatul fusese încunoştinţat că va fi deferit organului judiciar, inculpatul folosind mijloace distincte.
Aşa fiind, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul R.F., prin rechizitoriu, în două infracţiuni de înşelăciune aşa cum s-a reţinut mai sus, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În ce o priveşte pe inculpata V.I., s-a reţinut că fapta acesteia derulată în perioada decembrie 2004 – martie 2005 (ocupându-se de afacerile SC G.P. SRL Slatina, cât şi de intermedierea unor afaceri între diferiţi agenţi economici), de a-l ajuta, cu ştiinţă, pe inculpatul R.F. pentru a menţine în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate SC C., punându-i la dispoziţie un număr de 5 file CEC care proveneau de la SC G.P. SRL Slatina asupra căreia avea un control total şi de la SC T.B.T. SRL Piteşti, societate care nu a putut fi găsită în realitate, deşi ştia că filele CEC nu pot fi decontate în bancă pentru lipsa disponibilului în cont, cu scopul de a prejudicia partea vătămată, cauzându-i în acest mod un prejudiciu de 309.127,80 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din fişa antecedentelor penale ale inculpatei V.I. a reieşit că inculpata are antecedente penale de acelaşi fel, fiind condamnată la o pedeapsă de 2 ani şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de înşelăciune şi a unei infracţiuni de evaziune fiscală, prin sentinţa penală nr. 2323 din 23 septembrie 1996 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 299 din 24 aprilie 1997 a Curţii de Apel Bucureşti, pedeapsa fiind executată. In aceste condiţii instanţa a aplicat dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., pentru această inculpată.
Pentru acelaşi motiv arătat mai sus, instanţa a procedat în conformitate cu dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice şi pentru fapta săvârşită de inculpata V.I.
Având în vedere infracţiunile săvârşite de inculpaţi, instanţa a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere contextul economico-financiar a anilor 2000, perioadă când au acţionat inculpaţii şi care nu favoriza dezvoltarea unor relaţii comerciale durabile între agenţii economici întrucât era o perioadă, de tranziţie în care economia încerca să se „aşeze” pe noi principii specifice noilor realităţi, unde, politicul nu mai intervenea în relaţiile comerciale, acestea având la bază, raportul între cerere şi ofertă.
Ori, tocmai existenţa acestei realităţi în care s-au comis faptele, instanţa a apreciat ca o cauză de atenuare a răspunderii penale a inculpaţilor, dar în acelaşi timp, s-a avut în vedere amploarea şi consecinţele faptelor, pericolul concret al acestora, precum şi datele care-i caracterizează negativ pe R.F. şi V.I., cauze, care au condus la agravarea răspunderii penale a celor doi inculpaţi.
Pe latură civilă, instanţa a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaţilor.
În consecinţă, a admis acţiunea civilă, numai în ceea ce priveşte despăgubirile solicitate pentru prejudiciul creat părţii civile SC C. SA FOCŞANI.
Prin urmare, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpaţii R.F. şi V.I., au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 309127,8 lei RON, către SC C. SA FOCŞANI.
Cu privire la partea civilă SC M.T.I. SRL Tulnici, s-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 206 din 25 martie 2009 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă şi irevocabilă, societatea respectivă a fost declarată insolvenţă şi s-a dispus radierea acesteia din O.R.C. Vrancea.
În această situaţie, s-au aplicat dispoziţiile art. 118 lit. c) C. pen., în sensul că, s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.F. a sumei de 204.098 lei.
Cu privire la SC G.P. SRL Slatina şi SC T.B.T. SRL Piteşti s-a constatat că, acestea nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpaţii R.F. şi V.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut că în mod greşit s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, stabilindu-se astfel pedepse neîndestulătoare pentru faptele săvârşite de aceştia.
De asemenea, s-a susţinut că în mod nelegal nu s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.F. şi timpul executat în perioada 09 octombrie 2009 - 19 iulie 2011 din pedeapsa de 3 ani închisoare (contopită cu pedeapsa aplicată pentru faptele deduse judecăţii) aplicată prin sentinţa penală nr. 1547/2004 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia nr. 441/2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Suplimentar, faţă de motivele scrise aflate la dosar, procurorul de şedinţă a arătat că instanţa de fond a omis să contopească pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Buzău pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
S-a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante pentru ambii inculpaţi cu consecinţa aplicării unor pedepse într-un cuantum sporit, rezolvarea corectă a antecedentelor penale ale inculpatului R.F. şi deducerea ambelor perioade executate.
La rândul său inculpatul R.F. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prin apărătorul ales, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
În esenţă, s-a susţinut că:
- în mod nelegal instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei ridicate de inculpaţi la data de 21 noiembrie 2007, referitoare la nulitatea urmăririi penale constând în neprezentarea materialului de urmărire penală,
- soluţia nu este motivată, instanţa de fond procedând la reiterarea rechizitoriului, fără niciun fel de analiză a apărărilor inculpatului. Or, cerinţa motivării sub aspectul analizării apărării formulate de inculpat ţine de caracterul echitabil al unui proces şi în acelaşi timp, dă posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice în cadrul exercitării căilor de atac soluţia sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având ca parte civilă SC C. SA Focşani, s-ar fi impus achitarea, întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fapta nefiind săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei, neplata mărfii fiind cauzată de blocajul financiar în care a intrat SC E. SRL Bucureşti care avea de primit sume mult mai mari de la SC G.P. SRL Slatina şi SC T.B.T. SRL Piteşti conduse de către V.I., inculpatul acţionând cu bună credinţă în raporturile cu SC C. SRL Focşani.
- pentru cea de-a doua faptă de înşelăciune în dauna SC M.T.I. SRL Tulnici, s-ar fi impus ca situaţia să fie raportată la prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit cărora fila CEC trebuie să conţină în mod obligatoriu mai multe rubrici şi necompletarea uneia dintre aceste rubrici atrage nevalabilitatea CEC-ului respectiv.
S-a susţinut că filele de CEC emise nu au fost completate de inculpat, exceptând semnătura, restul rubricilor fiind completate de către administratorul SC M.T.I. SRL Tulnici, că aceste file CEC au fost date cu titlu de garanţie şi că neexecutarea obligaţiei de plată a contravalorii mărfurilor livrate s-a datorat imposibilităţii, nefiind executat contractul pe care inculpatul îl avea încheiat cu SC G.P. SRL Slatina şi SC T.B.T. SRL Piteşti, astfel că nu există infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., ci infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Inculpata V.I. nu a depus motive scrise de apel şi nu s-a prezentat în faţa instanţei unde să-şi expună verbal nemulţumirile.
Prin apărătorul desemnat din oficiu s-a arătat că nu există nicio legătură între inculpata V.I. şi inculpatul R.F., că din toate probele existente la dosar nu rezultă că aceştia au acţionat împreună pentru a înşela pe cineva. Aşa fiind, neexistând probe de vinovăţie, s-a solicitat achitarea inculpatei V.I. întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta nu există.
Prin decizia penală nr. 280/ A din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpaţii R.F. şi V.I.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 228 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare:
A repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului R.F.
În baza art. 36 C. pen., în referire la art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b C. pen., aplicate inculpatului R.F. prin sentinţa penală apelată cu pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1547/2004 a 15 septembrie 2004 a judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 441 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Ploieşti şi aplică spre executare pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
A dispus anularea vechilor mandate şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului R.F. timpul executat în perioadele 5 octombrie 2000 – 2 decembrie 2000 şi 9 octombrie 2009 – 19 iulie 2011.
A înlăturat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) reţinută în favoarea inculpatei V.I., precum şi dispoziţia privind interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., din conţinutul pedepsei complementare, şi a menţinut pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A înlăturat constatarea potrivit căreia inculpatul este arestat în altă cauză, acesta fiind pus în libertate la data de 19 iulie 2011.
A constatat că SC G.P. SRL Slatina şi SC T.B.T. SRL Piteşti nu au vreo calitate procesuală în cauza de faţă.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
A dispus plata din fondurile M.J. către Baroul Galaţi a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata V.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar analizând actele şi lucrările dosarului, a apreciat că faptele celor doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., infracţiune reţinută atât sub forma autoratului (pentru inculpatul R.F.) cât şi a complicităţii (pentru inculpatul V.I.), fiind pe deplin dovedită intenţia acestora de a înşela părţile vătămate, fiind exclusă posibilitatea achitării acestora.
De asemenea, neîntemeiată a fost apreciată şi solicitarea apelantului inculpat R.F. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Motivul de nelegalitate vizând nepronunţarea asupra excepţiei ridicate de inculpat la 21 noiembrie 2007, referitor la nulitatea urmăririi penale, constând în neprezentarea materialului de urmărire penală a fost apreciat nefondat, deoarece, prin decizia penală nr. 46 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi odată cu desfiinţarea sentinţei penale nr. 298 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea şi trimiterea cauzei spre rejudecare s-au menţinut actele efectuate de prima instanţă până la 21 septembrie 2009, deci inclusiv încheierea de şedinţă din 8 decembrie 2008, când instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei invocate.
Având în vedere starea de recidivă a inculpatei V.I. a fost înlăturată reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi menţinute circumstanţele atenuante reţinute în baza art. 74 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate s-a reţinut că acestea au fost just individualizate de către instanţa de fond, neimpunându-se modificarea cuantumului acestora.
Cum inculpata V.I. nu a acţionat în calitate de agent economic s-a constatat că în mod greşit în conţinutul pedepsei complementare a fost inclusă şi dispoziţia privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., motiv pentru care a fost admis apelul inculpatei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii V.I. şi R.F.
Inculpatul R.F. a criticat hotărârea prin prisma faptului că i s-a încălcat dreptul la apărare (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.), în sensul că i s-a respins efectuarea unei expertize contabile prin care vroia să demonstreze existenţa blocajului financiar şi că neplata sumelor de bani s-ar fi datorat neefectuării plăţilor de către societăţile debitoare. De asemenea, inculpatul a apreciat ca fiind utilă şi efectuarea unei expertize grafologice asupra celor 2 file cec emise de partea civilă SC M.T.I. SRL, pentru a se lămuri încadrarea juridică a infracţiunii, însă şi această probă a fost respinsă nejustificat de către instanţa de judecată.
O altă critică formulată de către inculpatul R.F. se referă la interpretarea eronată a probatoriilor administrate şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.).
Neonorarea integrală a obligaţiilor contractuale a fost determinată de blocajul financiar, ca urmare a faptului că debitoarele SC E.I. SRL, SC G. SRL şi SC T.B. SRL datorau suma de 8 miliarde lei, sumă care nu a fost plătită în pofida numeroaselor demersuri făcute de inculpat. Simpla neexecutare a obligaţiilor comerciale prin neplata preţului nu înseamnă automat comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen.
Buna credinţă a inculpatul a rezultat din faptul că a încheiat două convenţii cu vânzătorul la 5 ianuarie 2005 şi 20 ianuarie 2005 prin care s-a înlocuit modalitatea de plată, că a plătit suma de 330 milioane ROL şi a propus compensarea datoriilor cu alte mărfuri.
Cea de a treia critică a inculpatului R.F. se referă la faptul că în mod eronat a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.).
Astfel, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (SC C. SA) şi schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (SC M.T.I. SRL) şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea.
Inculpata V.I., deşi nu şi-a motivat în scris recursul, apărătorul acesteia a solicitat în principal achitarea pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune, întrucât nu există probe din care să rezulte faptul că aceasta a înşelat partea vătămată SC C. SA (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.), iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Concluziile apărătorilor inculpaţilor recurenţilor şi ale Ministerului Public au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la critica recurentului inculpat R.F. referitoare la încălcarea dreptul la apărare, Înalta Curte o consideră nefondată.
Inculpatul R.F. a criticat hotărârea prin prisma faptului că i s-a încălcat dreptul la apărare, prin respingerea a două probe, respectiv efectuarea expertizei grafologice şi financiar-contabile care în opinia acestuia erau esenţiale pentru dovedirea nevinovăţiei sale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârea recurată prin prisma acestui caz de casare, constată că pe tot cursul procesului, inculpatului i s-au respectat drepturile şi garanţiile procesuale, a beneficiat de serviciile unui apărător ales, i s-a dat posibilitatea de a-şi face apărările pe care le-a considerat necesare, au fost audiaţi martorii în prezenţa sa, dându-i-se posibilitatea să le adreseze direct întrebări, inculpatul a dat la rândul său declaraţie şi a propus probe în apărare (cauza B. vs. Spania).
Faptul că i s-au respins, motivat, două probe solicitate a fi administrate nu poate constitui automat o încălcare a dreptului la apărare, atâta timp cât respingerea probelor a fost făcută justificat, instanţa motivând de ce nu este utilă în soluţionarea cauzei efectuarea expertizelor contabile şi grafică, practic expertiza grafică fiind imposibil de realizat deoarece nu exista originalul actului supus expertizării.
Astfel, inculpatului, în cursul judecăţii i s-a respectat dreptul la apărare prin promovarea principiului egalităţii de arme, garanţie a unui proces echitabil, inculpatul având posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, nefiind pus într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu parchetul, fiindu-i garantate drepturile prevăzut de art. 6 C. proc. pen. şi art. 6 C.E.D.O., astfel încât critica recurentului este nefondată.
2. Cu privire la critica recurenţilor inculpaţi V.I. şi R.F., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată pentru următoarele:
1. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, Înalta Curte constată că, pentru a fi operant acest caz de casare se impune întrunirea a două cerinţe:
a) s-a produs o greşeală gravă în stabilirea faptelor;
b) eroarea gravă în stabilirea faptelor să fi influenţat soluţia adoptată.
Cu privire la prima cerinţă şi anume aceea de a se fi produs o greşeală gravă în stabilirea faptelor, instanţa de recurs constată a nu fi îndeplinită. Astfel, în cauză nu există o greşeală evidentă şi esenţială asupra existenţei naturii sau împrejurărilor faptei care să fie contrară actelor şi probelor administrate în dosar.
Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată o concordanţă între fapta stabilită a fi săvârşită de inculpaţi şi soluţia pronunţată prin hotărârea atacată.
Apărarea inculpatului R.F. în sensul că nu a avut intenţia de a înşela partea vătămată SC C. SA este contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri şi declaraţii martori.
Infracţiunea de înşelăciune presupune o acţiune de inducere în eroare prin mijloace de natură a crea o falsă reprezentare a realităţii, în scopul producerii unei pagube, în varianta specială prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., fapta realizându-se prin emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit, cunoscând că pentru valorificarea acestuia nu există provizia sau acoperirea necesară.
Rezultă, aşadar, că pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în varianta reglementată de art. 215 alin. (4) C. pen., se cere ca emitentul cec-ului să cunoască faptul că pentru acoperirea lui nu există provizia necesară şi că, astfel, nu-şi va îndeplini obligaţia de plată asumată, urmărind prejudicierea contractanţilor şi obţinerea pentru sine sau pentru altul un folos material injust.
Reaua credinţă a emitentului cec-ului se analizează în raport de întreaga activitate comercială desfăşurată, pentru a se stabili dacă s-a urmărit nerespectarea obligaţiilor de plată sau aceasta s-a datorat unor cauze independente de voinţa sa.
În speţă, din situaţia de fapt, corect reţinută de instanţa de prim control judiciar, pe baza unei analize complete a probelor administrate a rezultat intenţia inculpatului R.F. de a înşela partea civilă SC C. SA Focşani.
Astfel, la dosar există plângerea părţii civile SC C. SA Focşani, adresele de constituire de parte civilă, contractul nr. 024/2004, plus anexa, cele 14 facturi fiscale emise de SC C. SA şi corelativ notele de intrare-recepţie la SC E.I. SRL Bucureşti, cele 14 bilete la ordin emise de SC E.I. SRL Bucureşti şi refuzul băncii de a le deconta, motivat de lipsa totală de disponibil în cont, adresa SC C. SA nr. 1875 din 15 decembrie 2004 prin care i atrage atenţia inculpatului asupra faptului că biletele la ordin scadente până în acel moment nu fusese decontate de bancă. şi că urmau să sisteze livrările, adresele SC E.I. SRL prin care se solicitau noi cantităţi de marfă de la SC C. SA, deşi nu achitaseră contravaloarea mărfurilor ridicate, convenţiile din 5 ianuarie 2005 şi 20 ianuarie 2005 semnate de inculpatul R.F., adresa SC C. SA din 14 ianuarie 2005 prin care i se atrăgea atenţia inculpatului R.F. că se continuă nedecontarea pentru lipsa disponibilului în cont şi că în aceste condiţii urmează să se adreseze B.N.R. – Serviciu de incidente de plată şi organelor judiciare, adresa din 26 ianuarie 2005 prin care SC C. SA arăta că nici filele CEC prin care inculpatul gira plata, nu fuseseră decontate, motivat de lipsa totală a disponibilului în contul curent, cele 5 file CEC cu care inculpatul a girat plata către SC C. SA plus refuzul la plată al băncii) care se coroborează cu declaraţiile următorilor martori:
- C.C. care a arătat că inculpata V.I. se ocupa cu intermedierea unor afaceri între diferiţi agenţi economici, că aceasta era prezentată ca o persoană cu multă influenţă cu o mare putere de convingere şi că aşa se explică faptul că l-a păcălit pe el de o sumă de bani,
- M.D. care a arătat împrejurările în care l-a cunoscut pe L.I.G. (în locuinţa inculpatei), rolul jucat de inculpata V.I. la încheierea şi executarea contractului încheiat între SC E.I. SRL şi SC G.F.P. SRL Slatina şi anume acela de reprezentant al SC G.P. SRL Slatina, martorul văzând acasă la inculpată o filă CEC aparţinând acestei societăţi, atitudinea inculpatei V.I. faţă de inculpatul R.F. care era aceea de a-l ajuta în relaţia cu SC C. SA, însă nu în sensul de a achita datoria ci de a tergiversa plata, respectiv de a crea aparenţa solvabilităţii.
- F.C., director al unei societăţi comerciale, care a arătat că şi faţă de el inculpatul R.F. a girat cu CEC-uri provenite de la SC G.F.P. SRL Slatina, care nu a putut fi decontate la bancă deoarece lipsea disponibil în contul societăţii inculpatului,
- L.I.G. care a arătat împrejurările în care i-a cunoscut pe inculpaţi şi pe martorii M.D. şi R.S., împrejurările în care încheiat contractul nr. 84/2004 şi în care i-a încredinţat inculpatei V.I. actele SC G.P. SRL Slatina, inclusiv carnetul cu file CEC semnate în alb, cât şi faptul că de la momentul semnării contractului cu SC E. SRL Bucureşti, inculpata V.I. s-a ocupat în exclusivitate de afacerile firmei sale, firmă care începând cu data de 10 ianuarie 2005 nu mai putea emite file CEC deoarece se afla interdicţie bancară.
- R.N. (fratele lui R.S.), care a arătat că inculpatul, prezentat ca un prosper om de afaceri, l-a determinat să deschidă la Braşov un punct de lucru (cu sediul declarat chiar la domiciliul său) unde i-a adus zece tir-uri cu marfă, banii obţinuţi din vânzări fiind depuşi în contul SC E. SRL Bucureşti. Că, aflând de la inculpat că fratele său, care nu avea nici ce să mănânce, prevalându-se de numele său (el fiind consilier al unui senator) s-ar fi fost implicat într-o livrare de mărfuri intermediată de V.I. (câteva tir-uri), s-a deplasat împreună cu inculpatul la domiciliul inculpatei V.I. căreia R.F. i-ar fi solicitat să-i banii sau marfa, concluzia martorului fiind aceea că inculpaţii „erau în cârdăşie”,
- F.C.A., contabil la SC E.I. SRL Bucureşti în perioada decembrie 2004 – februarie 2005, care a arătat că inculpatul tot cumpăra marfă fără să o plătească, că acesta fugea de furnizori, prezentându-se la sediu doar ca să ridice numerarul provenit din vânzările zilnice, că nu a achitat chiria pentru spaţiul închiriat şi nici maşinile achiziţionate în leasing şi că, realizând că ceva nu este în regulă, chiar speriindu-se, a preferat, deşi era mulţumită de salariul primit, să nu mai lucreze pentru inculpat,
- P.E.N. care a arătat că în noiembrie 2004 o persoană de la o agenţie imobiliară, împreună cu o persoană care s-a recomandat a fi reprezentantul unei societăţi comerciale (s-a constatat a fi SC T.B.T. S.R.L. Slatina cu sediul declarat la Piteşti) au închiriat pentru 2 luni de zile, ca sediu pentru această societate, un apartament ce-i aparţinea, însă acest apartament nu l-au folosit, iar ulterior nu s-a mai prezentat nimeni pentru a prelungi contractul, aceasta neputând contacta pe reprezentantul societăţii şi nici pe agentul imobiliar, s-a demonstrat că inculpatul nu a acţionat cu bună credinţă în relaţia cu partea vătămată SC C. SA Focşani, ca de altfel cu ceilalţi furnizori, ci dimpotrivă.
Din analiza întregului material probator, rezultă modul de operare al inculpatului care le capta încrederea furnizorilor, între care şi SC C. SA Focşani, prezentându-se sau fiind prezentat ca un prosper om de afaceri, primea marfa pe care o vindea în Bucureşti sau îi schimba locaţia, banii obţinuţi fiind însuşiţi şi folosiţi în interes personal, după care nu mai putea fi contactat, cauzând astfel doar SC C. SA Focşani un prejudiciu major în sumă de 309.127,8 lei RON.
Esenţial în dovedirea intenţiei frauduloase cu care inculpatul a acţionat o constituie şi încrengătura relaţiilor dintre inculpaţi, precum şi dintre aceştia şi martorii M.D. şi R.N., cum şi faptul că SC G.F.P. SRL Slatina şi SC T.B.T. SRL Slatina au fost folosite ca „săgeţi” aceştia neavând vreo calitate procesuală în cauză, inculpaţii încercând să-şi acopere activităţile infracţionale cu documente aparent legale, cele două societăţi fiind preluate de către L.I.G. din Feteşti (decedat la câteva luni de la preluare) şi T.C. (neidentificat de organele de urmărire penală), în aceeaşi perioadă (noiembrie – decembrie 2004), actele acestor agenţi comerciali ajungând la inculpata V.I. şi ulterior la R.F.
Pentru justificarea cele 5 file CEC girate în favoarea SC C. SA Focşani (emise pe SC G.F.P. SRL Slatina şi SC T.B.T. SRL Slatina cu sediul declarat în Piteşti) au fost emise doar scriptic facturi şi avize de însoţire a mărfii, inculpaţii încercând astfel să demonstreze că la sfârşitul lunii decembrie 2004 şi începutul lunii ianuarie 2005 s-au făcut livrări masive de mărfuri către cele două firme, care în fapt nu au desfăşurat vreo activitate legală de la momentul preluării, marfa „de miliarde” văzută de martora F.C. provenită de la alţi furnizori, ajungând în fapt la Braşov sau în alte locaţii cu mijloace de transport asigurate de inculpata V.I.
Faptul că inculpatul R.F. a utilizat pentru plata mărfii luată de la SC C. SA Focşani bilete la ordin şi ulterior a acceptat plata cu file cec, girând filele cec primite de la inculpata V.I. în favoarea SC C. SA Focşani, nu poate fi interpretat ca o dovadă de bună credinţă, ci dimpotrivă, o dovadă a intenţiei de a înşela şi a menţine în eroare partea vătămată prin dovedirea solvabilităţii furnizorul ar fi continuat livrarea de mărfuri.
În întreaga activitate infracţională inculpatul R.F. a fost sprijinit de inculpata V.I. care cu ştiinţă, l-a ajutat să menţină în eroare reprezentanţii părţii civile SC C. Focşani, punându-i la dispoziţie un număr de 5 file cec care proveneau de la SC G.P. SRL Slatina şi de la SC T.B.T. SRL Slatina, deşi ştia că filele cec nu pot fi decontate în bancă pentru lipsa disponibilului în cont, în scopul obţinerii unui folos material injust de către inculpatul R.F., căruia i-a înlesnit transportul mărfurilor în diverse locaţii, cauzându-i părţii civile SC C. SA Focşani un prejudiciu în sumă de 309.127,80 lei.
Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor C.C., M.D., F.C., L.I.G. şi R.N. din ale căror dispoziţii rezultă înţelegerea iniţială există între cei doi inculpaţi, reflectată ulterior în modul de acţiune al acestora, inculpata V.I. fiind cea care a susţinut prin ajutorul acordat manoperele de înşelăciune ale inculpatului R.F.
Astfel, solicitarea acesteia de a fi achitată nu poate fi primită.
La baza condamnării inculpatei V.I. au stat probe certe de vinovăţie. Dreptul inculpatei V.I. de a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare nu presupune o contestare ori o criticare a probelor de vinovăţie, o interpretare personală a acestor probe, combaterea lor prin exprimarea unor opinii.
Folosind expresia „are dreptul să probeze”, legiuitorul a impus acuzatului, deopotrivă ca şi acuzării, obligaţia de a proba apărările sale, obligaţia de a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare.
În consecinţă, în aplicarea principiului general înscris în art. 62 C. proc. pen., în cazul în care există probe de vinovăţie, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare se probează tot cu probe, iar nu prin simpla negare a acestora, prin interpretări proprii, deoarece potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Faţă de aceste considerente, rezultate din dispoziţiile legale care reglementează aflarea adevărului în procesul penal numai prin probe, Înalta Curte apreciată insuficiente explicaţiile inculpatei cu privire la inexistenţa probelor de vinovăţie, la baza condamnării acesteia stând probe certe de vinovăţie.
Cu privire la critica inculpatului R.F., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., prin care solicită schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, referitor la partea vătămată SC M.T.I. SRL, Înalta Curte o consideră nefondată.
Încadrarea juridică este o chestiune de drept şi, prin urmare, supusă controlului instanţei de recurs.
Prin aceasta nu se aduce atingere fondului, întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenţei sau inexistenţei faptei inculpatului, precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt.
Aprecierea dacă această faptă constituie infracţiune şi ce anume infracţiune este o chestiune de drept.
Dacă instanţa de fond a încadrat fapta constatată într-o formă juridică alta decât cea corectă, înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greşită.
Principiul investirii in rem leagă instanţa de orice grad numai în privinţa faptei sau faptelor nu şi în privinţa încadrării juridice.
În doctrina judiciară este statuat faptul că poate fi incident acest caz de casare atunci când soluţia de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni este corectă, dar încadrarea juridică a faptei să fie greşită, caz în care se impune casarea hotărârii atacate pentru aplicarea corespunzătoare a prevederilor legii penale.
Relevante în susţinerea vinovăţiei inculpatului sunt declaraţiile martorilor N.C., G.A.F., precum şi actele existente la dosar.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate SC M.T.I. SRL Tulnici a fost în sumă de 204.098 RON.
Din declaraţiile reprezentantului părţii vătămate N.F. rezultă că după livrarea mărfii, inculpatul nu a mai răspuns la telefon, nu a mai putut lua legătura cu acesta, iar la momentul încheierii contractului inculpatul nu i-a adus la cunoştinţă că nu exista disponibilul necesar acoperirii cecurilor trase.
Astfel, având în vedere această declaraţie, precum şi decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea la Legea cec-ului nu se justifică, beneficiarul cec-urilor emise nu a avut cunoştinţă, în momentul emiterii instrumentului de plată că nu există disponibilul necesar acoperirii cec-ului tras.
Condiţiile pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 presupune emiterea unui instrument de plată care să respecte condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege, respectiv emitentul trebuie să fie o persoană cu drept de semnătură, cu specimen de semnătură depus la bancă, trăgătorul să nu fie în interdicţie bancară şi filele cec să nu fie scoase din circulaţie.
Astfel, la data emiterii ultimei file cec inculpatul se afla în interdicţie bancară, iar instrumentul de plată folosit era retras din circulaţie, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni astfel încât în mod justificat s-a respins de către instanţa de fond solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea la legea cec-ului.
Examinând criticile invocate de recurenţii inculpaţi V.I. şi R.F. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte le consideră nefondate.
Pedepsele aplicate inculpaţilor, atât prin cuantum cât şi modalitate de executare, corespund criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., constituind o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii inculpaţilor de natură a realiza scopul şi a îndeplini funcţia pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.
În argumentarea acestei susţineri, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Individualizarea pedepsei este rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, după anumite reguli şi criterii precis determinate, cu luarea în considerare şi evaluarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în vederea stabilirii unei pedepse corespunzătoare care să fie aptă pentru reeducarea celui condamnat.
Faptele pentru care a fost condamnată inculpata prezintă un grad ridicat de pericol social, afectând relaţiile sociale de ordin patrimonial, a căror naştere şi dezvoltare este condiţionată de buna credinţă şi încredere, ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecţii acestor raporturi, astfel că în operaţiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte având în vedere maniera în care cei doi inculpaţi au acţionat, importanţa şi specificul valorii sociale ocrotite de legea penală, consecinţele grave ale acţiunilor lor, reflectate în valoarea mare a prejudiciului, cât şi circumstanţele personale ale acestora (ambii inculpaţi prezintă în antecedenţa penală condamnări pentru infracţiuni de înşelăciune, fapt ce demonstrează o perseverenţă infracţională şi chiar o specializare în săvârşirea de asemenea fapte penale); atitudinea cu privire la faptele comise, situaţia familială şi materială, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancţiunile aplicate de prima instanţă, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
Dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreţine climatul infracţional şi s-ar crea impresia inculpatului că pot ignora în continuare valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-şi corijeze comportamentul, putându-se ajunge în final în atare mod la lipsa de efect educativ a pedepsei aplicate.
Starea de sănătate precară a inculpatei V.I. a fost avută în vedere de către instanţa de fond, când i s-a aplicat o pedeapsă redusă sub minimul special prevăzut de lege, nejustificându-se o reindividualizare a acestei pedepse, pedeapsa aplicată, atât prin cuantum cât şi modalitate de executare este una justă, de natură să fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării inculpatei prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcată.
Examinând hotărârea atacată şi prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată a nu fi incident vreun alt motiv de reformare al hotărârii atacate, motiv pentru care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.I. şi R.F.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.I. şi R.F. împotriva deciziei penale nr. 280/A/2011 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată V.I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat R.F. la plata sumei de 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3698/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3711/2012. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
