ICCJ. Decizia nr. 373/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 373/2012
Dosar nr. 818/90/2010
Şedinţa publică din 13 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoare:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 2 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 818/90/2010 s-a dispus, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului R.S., la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 11 august 2009, partea vătămată P.T. a venit în vizită la inculpat, întreţinând relaţii intime.
După miezul nopţii, în timp ce inculpatul o conducea pe victimă spre casă, după ce a insultat-o şi i-a rupt hainele de pe ea, a târât-o în drum de păr, a lovit-o cu pumnii şi picioarele peste corp, după care a ridicat-o şi a aruncat-o pe marginea drumului în mărăcini, urinând pe ea.
În timpul agresiunii, la locul faptei, a apărut martorul B.V. care a asistat la incident, până la terminarea acestuia, în jurul orelor 02,40.
A doua zi dimineaţa, partea vătămată a fost transportată la spital stabilindu-se că a suferit mai multe fracturi ale coastelor 5, 6, 7, 8 şi 9, pe partea stângă a corpului şi pneumotorax.
Din Raportul de constatare medico-legală nr. 152/E/767/2009 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vâlcea, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 25-30 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii acesteia.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrară în dispoziţiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul R.S., solicitând desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei.
Prin decizia penală nr. 95/ A din 6 octombrie 2011 pronunţată la Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus respingerea apelului, ca nefondat.
A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că infracţiunea comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, dat fiind faptul că a lovit victima cu pumnii şi picioarele, fracturându-i coastele, abandonând-o pe marginea drumului, intenţia sa fiind aceea de a ucide şi nu de a lovi.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul R.S., invocând incidenţa cazului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea recursului, inculpatul a invocat atitudinea sa procesuală, lipsa antecedentelor penale, astfel că, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru alte considerente decât cele invocate.
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, iar încadrarea juridică este legală.
Din probele administrate rezultă că în noaptea de 11 august 2009, după ce inculpatul întreţinuse la domiciliul său relaţii intime cu partea vătămată, în timp ce o conducea spre casă, a lovit-o în mod repetat cu pumnii şi picioarele după care a abandonat-o pe marginea drumului, nu înainte de a-şi satisface nevoile fiziologice, urinând peste victimă.
Loviturile aplicată au produs fracturarea coastelor 5, 6, 7, 8 şi 9 pe partea stângă a corpului şi pneumomediastin.
Împrejurările comiterii faptei - loviturile repetate, aplicate pe tot corpul victimei, de la mică distanţă - corelată cu atitudinea inculpatului după comiterea infracţiunii, abandonând victima în stare de inconştienţă, pe marginea drumului, demonstrează o periculozitate sporită a acestuia, ceea ce impune menţinerea pedepsei aplicate de prima instanţă, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii, de executare a acesteia.
Recursul inculpatului este însă fondat în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii.
Articolul 71 alin. (1) C. pen. referitor la pedepsele accesorii prevede că pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. (11) lit. a)-c), din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Articolul 64 alin. (1) lit. a) C. pen. se referă la dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice.
De asemenea, condiţiile privind pedepsele complementare sunt reglementate de dispoziţiile art. 65 C. pen.
Aplicarea pedepsei complementare şi accesorii în mod automat şi nediferenţiat nu poate fi acceptată, fiind necesară păstrarea unei proporţionalităţi între gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată, inclusiv sub aspectul interzicerii exercitării unor drepturi pe durata executării pedepsei.
Nu poate fi interzis automat exercitarea unui drept fundamental, ca dreptul de a alege, tuturor persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, întrucât acest fapt ar avea efecte arbitrare.
De aceea, este necesar aprecierea instanţei în fiecare caz în parte, astfel încât necesitatea şi proporţionalitatea să poată fi apreciate individual.
În cauza de faţă, instanţa de fond a interzis inculpatului, inclusiv dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a.
Respectându-se principiul proporţionalităţii, Înalta Curte apreciază că se impune limitarea pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii doar la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 95/ A din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Va casa decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 41 din 2 martie 2011 a Tribunalului Vâlcea, numai în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie şi, rejudecând, în temeiul art. 65 alin. (2) C. proc. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale şi va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 - 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 95/ A din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 41 din 02 martie 2011 a Tribunalului Vâlcea şi, rejudecând:
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Face aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3730/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3729/2012. Penal → |
|---|
