ICCJ. Decizia nr. 3770/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3770/2012
Dosar nr. 4928/1/2012
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petentul A.E. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună desfiinţarea rezoluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în Dosar nr. 801/P/2009 şi Dosar nr. 21/II/2/2010.
În motivarea plângerii s-a precizat că în mod greşit s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, inspector O.D. şi agent M.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 246 C. pen.
Au fost acvirate dosarele în care au fost pronunţate rezoluţiile a căror desfiinţare se solicită, din care rezultă următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. 801/P/2009 petentul A.E. a solicitat trimiterea în judecată a poliţiştilor O.D. şi M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 246 C. pen.
În fapt petentul a reclamat că în anul 2000, poliţistul „M.G. asistat tacit de către Oneţiu m-a pus să suflu într-o fiolă alcoolscopică înverzită nespărgându-i capetele în faţa noastră după cum declară martorul Mocan Trăilă (…).”
Pentru aceleaşi fapte, împotriva aceloraşi făptuitori petentul a mai formulat plângerea penală care a format obiectul Dosarelor nr. 61/P/2004; 29/II/2/2005 şi nr. 361/P/2008 şi Dosar nr. 1011/II/2/2008, prin rezoluţiile pronunţate soluţia fiind aceeaşi, respectiv neînceperea urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 174/ PI din 28 iulie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentului A.E. împotriva rezoluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 801/P/2009 şi Dosar nr. 21/1/2010.
Prin sentinţa penală nr. 174/ PI din 28 iulie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea petentului A.E. împotriva rezoluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 801/P/2009 şi Dosarul nr. 21/II/2/2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petentul A.E. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună desfiinţarea rezoluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. 801/P/2009 şi Dosarul nr. 21/II/2/2010.
În motivarea plângerii s-a precizat că în mod greşit s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, inspector O.D. şi agent M.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 246 C. pen.
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. 801/P/2009, petentul A.E. a solicitat trimiterea în judecată a poliţiştilor O.D. şi M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 246 C. pen.
În fapt, petentul a reclamat că în anul 2000, poliţistul M.G. „asistat tacit de către O.D. m-a pus să suflu într-o fiolă alcoolscopică înverzită nespărgându-i capetele în faţa noastră după cum declară martorul M.T.”
S-a reţinut că pentru aceleaşi fapte, împotriva aceloraşi făptuitori petentul a mai formulat plângere penală care a format obiectul Dosarelor nr. 61/P/2004; nr. 29/II/2/2005 şi nr. 361/P/2008 şi Dosarul nr. 1011/II/2/2008, prin rezoluţiile pronunţate soluţia fiind aceeaşi: respectiv neînceperea urmăririi penale.
Împotriva sentinţei penale mai sus-menţionate a formulat recurs petiţionarul A.E. reiterând motivele formulate în plângerea iniţială.
Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia penală nr. 3728 din 22 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 759/59/2010, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.E. împotriva sentinţei penale nr. 174/ PI din 28 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, cap. III, secţiile unite şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerinţele textului de lege menţionat, încălcând principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nefiind admisibil.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care a mai fost recurată de petiţionar, pronunţându-se Decizia penală nr. 3278 din 22 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.E. împotriva sentinţei penale nr. 174/ PI din 28 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală .
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3773/2012. Penal → |
|---|
