ICCJ. Decizia nr. 3765/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3765/2012
Dosar nr. 9775/3/2012
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 312 din data de 17 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 9775/3/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul - revizuient M.M. deţinut în Penitenciarul Giurgiu. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea vizată, revizuientul M.M. a fost condamnat la pedeapsa de 21 ani închisoare. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 515 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Tribunalul a apreciat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât prin exercitarea căii extraordinare de atac, revizuientul a încercat să obţină o reducere a pedepsei, ca efect a reevaluării participaţiei sale la faptă, modalitate ce nu poate forma obiectul unei cereri de revizuire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Prin Decizia penală nr. 184/ A din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 312 din 17 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 9775/3/2012.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul M.M., solicitând, pe fond, rejudecarea cauzei, reaudierea unui martor şi reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat în cauză, respectiv actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele care urmează.
Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în anumite cazuri, expres prevăzute.
În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a invocat dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, făcând referire la necesitatea reaudierii unui martor care ar duce la schimbarea încadrării juridice a faptei şi reducerea pedepsei.
Verificând cererea de revizuire, instanţa de fond şi cea de prim control judiciar au apreciat că motivele invocate de revizuient nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanţei şi care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Din analiza textului legal menţionat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanţei în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probaţiunea.
Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie şi nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenţei unei fapte probatorii necunoscute de instanţă la momentul judecăţii.
Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive este posibilă în anumite cazuri, expres şi limitativ prevăzute de lege, în speţă condamnatul invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care se referă la existenţa unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, împrejurări care ar fi de natură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.
În prezenta cauză, se constată că recurentul revizuient a urmărit, de fapt, schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., făcând referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanţelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii, care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulate în baza acestui temei şi mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului.
Astfel, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, întrucât cazul invocat, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în cauză, câtă vreme revizuientul nu face referire la fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţe la momentul judecării cauzei.
Rezultă, aşadar, că susţinerile recurentului revizuient nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluţia de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică şi legală.
În baza acestor consideraţii, având în vedere că, în cauză, nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 184/ A din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală .
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3763/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3768/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
