ICCJ. Decizia nr. 3779/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3779/2012
Dosar nr. 578/85/2010*
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 210 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 578/85/2010, s-a dispus, în baza art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 73 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.F.M., la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.F.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat C.F.M., la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de port, fără drept a obiectelor fabricate sau confecţionate anume pentru lovire.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului C.F.M., pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 13 decembrie 2009 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.N., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, în dauna părţii vătămate D.R.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. l1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul C.N., la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de port, fără drept a obiectelor fabricate sau confecţionate anume pentru lovire.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului C.N., pedeapsa cea mai grea aceea a închisorii de 6 ani, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
În bata art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului C.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. l 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.M.F., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.M.F., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. l1 pct. l din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul L.F.M., la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de port, fără drept a obiectelor fabricate sau confecţionate anume pentru lovire.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.F.M.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei bâte tip bassebal ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului, potrivit procesului - verbal din 12 decembrie 2009.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.V.M., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorei B.A.I. şi în consecinţă:
Au fost obligaţi inculpaţii C.F.M. şi C.N., în solidar, la plata sumei de 2.537,11 lei către partea civilă B.M., cu titlu de despăgubiri materiale, şi la plata sumei de 20.000 EURO, echivalent în lei la data plăţii cu titlu de daune morale.
Au fost obligaţi inculpaţii C.F.M. şi C.N. în solidar la plata unor despăgubiri periodice lunare în favoarea minorei B.A. în sumă de 500 lei, începând cu data de 12 decembrie 2009 şi până la majoratul minorei, sau alte dispoziţii ale instanţei.
Au fost obligaţi inculpaţii C.F.M. şi C.N. în solidar la plata sumei de 12.000 Euro echivalent în lei, la data plăţii către partea civilă minoră B.A., cu titlu de daune morale.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. ,art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.R., şi, în consecinţă:
Au fost obligaţi inculpaţii C.F.M. şi C.N. în solidar la plata sumei de 976 lei, cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 12.000 Euro, echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006 au fost obligaţi inculpaţii C.F.M. şi C.N., în solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare, în sumă de 380 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere către S.A.J. Sibiu.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, O.U.G. nr. 72/2006 au fost obligaţi inculpaţii C.F.M. şi C.N., în solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2568,93 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere către Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.F.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 lei, inculpatul C.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei şi inculpatul L.M.F. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.F.M. la plata cheltuielilor judiciare parţiale către partea civilă B.M. în sumă de 400 lei şi inculpaţii C.N. şi L.M.F. la plata cheltuielilor judiciare parţiale de câte 200 lei fiecare.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.F.M. la plata cheltuielilor judiciare parţiale către partea vătămată D.R. de 400 lei şi pe inculpaţii C.N. şi L.F.M. la câte 200 lei cheltuieli judiciare parţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt, următoarele:
În noaptea de 11 decembrie 2009, în barul R. din localitatea Cristian, judeţul Alba, în jurul orelor 0,30-1,00 între inculpaţii C.N. şi L.M., pe de o parte şi partea vătămată D.R., victima B.A., martorii Ş.M. şi Ş.M., pe de altă parte, s-a produs o altercaţie verbală, în urma căreia părţile au ieşit în faţa barului pentru a clarifica lucrurile.
În aceste împrejurări, inculpatul L.F.M. a luat o bâtă din maşina sa, iar inculpatul C.N. a lovit partea vătămată D.R., în zona capului.
La rândul său, victima B.A. a fost lovită de alte două persoane, a căzut, dar la scurt timp a fost ridicat de martorul Ş.M.
Acest incident s-a terminat cu fuga inculpaţilor C.N. şi L.F.M. către P.C. Aceştia s-au refugiat în apropierea podului C., aşteptând să vină inculpatul C.F. care a fost alertat telefonic de către fratele său, pentru a veni în ajutorul celor doi.
Din acest loc, inculpaţii au fost luaţi în maşină de către inculpatul C.F., deplasându-se toţi trei pe acelaşi drum urmat de partea vătămată şi victimă, respectiv către P.C.
Grupul format din partea vătămată D.R., victima B.O. şi, martorii Ş.N. şi Ş.M. se deplasa pe partea dreaptă a drumului, pe marginea şoselei, iar în apropierea barului K., autoturismul condus de inculpatul C.F., care se deplasa din direcţia Primăriei spre barul R., a aprins faza lungă, a accelerat şi a intrat pe banda opusă de mers, unde se aflau partea vătămată, victima şi martorii Ş., cu intenţia de a-i lovi. în acest moment, grupul părţii vătămate s-a refugiat pe trotuar iar autoturismul şi-a continuat drumul încă 200 metri, după care inculpatul s-a întors şi s-a deplasat în direcţia grupului părţii vătămate, care, între timp, a revenit pe şosea.
În momentul în care partea vătămată D. a observat că autoturismul se deplasa spre grupul lor, i-a avertizat şi pe ceilalţi despre iminenţa unei lovituri, aruncând cu un bolovan spre autovehicul, după care a trecut pe partea opusă a drumului, după fratele său, B.O. Alături de partea vătămată D., şi ceilalţi membrii ai grupului au aruncat cu pietre în autoturism, împrejurare confirmată de partea vătămată D.
După acest moment, autovehiculul şi-a continuat deplasarea spre partea stângă a drumului, lovind cu partea stângă faţă a maşinii, victima B.O., aruncându-o în şanţul aflat pe marginea drumului, iar cu partea dreaptă a lovit partea vătămată D.
Din autoturism au coborât cei trei inculpaţii, fraţii C. fiind înarmaţi cu câte o bâtă, lovind victima căzută la pământ sub maşină, după care au urmărit partea vătămată D.R. care se refugiase între timp pe o stradă lăturalnică. Acolo a fost ajunsă de grupul celor trei, fiind lovit cu bâtele de fraţii C., la nivelul capului, după care a intrat în stare de inconştienţă.
Urmare a agresiunii exercitate, victima B.O. a suferit o hemoragie meningo - cerebrală consecutivă a unui traumatism cranio - cerebral cu fracturi multieschiloase de boltă şi bază craniană în cadru unui politraumatism, fapt ce a determinat decesul acesteia.
Potrivit raportului de constatare medico - legală leziunile s-au putut produce prin lovire de către un vehicul şi proiectare cu posibilă târâre şi, compresiune pe un plan dur. în ceea ce privesc celelalte leziuni constatate, produse prin lovire cu un corp dur, acestea nu au avut efect tanatogenerator.
În ceea ce priveşte partea vătămată D.R., acesta a suferit o fractură de aripă iliacă dreaptă produsă prin lovire de către un vehicul, fractură temporală dreaptă iradiată în bază, pneumoencefal, edem cerebral difuz, hematom epicranian temporal drept, leziuni produse prin lovire repetată cu corpuri dure şi prin cădere pe un plan dur.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului C.F. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (victimă B.O.), tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de port fără drept a obiectelor fabricate sau confecţionate anume pentru lovire, prevăzută de art. 11 pct. l din Legea nr. 61/1991.
S-a reţinut, ca formă de vinovăţie, intenţia indirectă, inculpatul lovind victima cu autoturismul, fără a urmări uciderea acesteia, dar putea să prevadă rezultatul letal.
Aceeaşi formă de vinovăţie se reţine şi pentru infracţiunea de tentativă de omor, intenţia fiind aceea de a suprima viaţa părţii vătămate D.R. şi nu de a o lovi.
Probele administrate sunt apreciate ca fiind suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie, dispunându-se condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie.
Fapta inculpatului C.F. a fost încadrată în dispoziţiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l) şi art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., instanţa de fond reţinând că a lovit partea vătămată D. cu o bâtă în zona capului, de două ori, în prima fază a incidentului, iar ulterior a lovit-o cu bâta împreună cu inculpatul C.F.
De asemenea, s-a reţinut şi infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 91/1991.
În ceea ce priveşte infracţiunea de omor calificat, victima B.O., instanţa de fond a reţinut că există dubii în ceea ce priveşte complicitatea acestuia la săvârşirea infracţiunii astfel că a dispus achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Fapta inculpatului L.F.M. a fost încadrată în dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 91/1991, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la omor calificat, s-a dispus achitarea inculpatului, întrucât nu a săvârşit această faptă.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a obligat inculpaţii în solidar, la despăgubiri către părţile civile B.V., B.A., D.R. şi Spitalul clinic de urgenţă Sibiu.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpaţii C.F.M., C.N. şi L.M.F., părţile civile B.V. şi D.R.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita achitare a inculpaţilor C.N. şi L.F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor calificat, omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, omisiunea aplicării unui spor de pedeapsă, conţinutul pedepsei accesorii, impunându-se şi interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I.
Inculpatul C.F.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C. pen.
Inculpatul C.N. a criticat hotărârea pentru greşita încadrare juridică, intenţia fiind aceea de a lovi partea vătămată şi nu de a-i suprima viaţa.
Inculpatul L.M.F. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare, achitarea sa întrucât fapta nu există.
Părţile civile au criticat hotărârea atât sub aspectul laturi penale, solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 73 C. pen., dar şi majorarea despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr. 42/A/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpaţii C.F.M., C.N. şi L.M.F. împotriva sentinţei penale nr. 210 din 27 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr. 578/85/2010.
A fost desfiinţată sentinţa penală atacată numai sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a computa din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi de a face aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008, ca urmare a condamnării inculpatului C.N. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:
În conformitate cu art. 88 C. pen., s-a computat, din pedepsele aplicate inculpaţilor C.F.M., C.N. şi L.M.F., durata reţinerii pentru data de 12 decembrie 2009.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpatul C.N. de probe biologice la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilelor sale genetice în S.N.D.G.J.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.F.M.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpaţii C.F.M., L.F.M. şi C.N. şi părţile civile B.V.M. şi D.R.M.
Prin decizia nr. 4075 din 22 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate în cauză şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Alba Iulia.
În considerentele deciziei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că instanţa de apel a omis să se pronunţe cu privire la unul din motivele de apel invocate, respectiv solicitarea Parchetului de condamnare a inculpatului L.M.F. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat.
Rejudecând cauza după casarea cu trimitere, prin decizia penală nr. 42/ A din 27 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpaţii C.F.M., C.N. şi L.M.F. împotriva sentinţei penale nr. 210 din 27 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr. 578/85/2010.
A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a computa din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi de a face aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008, ca urmare a condamnării inculpatului C.N. şi a cuantumului pedepselor complementare aplicate inculpaţilor C.F.M. şi C.N. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:
A majorat pedeapsa complementară aplicată inculpatului C.F.M. prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la 2 ani la 4 ani.
A majorat pedeapsa complementară aplicată inculpatului C.N. prevăzută de art. 64 a) şi b) C. pen., de la 2 ani la 3 ani.
În conformitate cu art. 88 C. pen., compută din pedepsele aplicate inculpaţilor C.F.M., C.N. şi L.M.F. durata reţinerii pentru data de 12 decembrie 2009.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul C.N. de probe biologice la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii profilelor sale genetice în S.N.D.G.J.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate. În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului C.F.M.
În baza art. 88 C. pen., a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului C.F.M. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 decembrie 2009 la 27 martie 2012.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B.V.M. şi D.R.M. împotriva aceleaşi sentinţe penale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat părţile civile să plătească statului suma de 465 lei cheltuieli judiciare, din care 225 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cotă procentuală de câte 75 lei pentru fiecare inculpat, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din probele administrate nu rezultă că inculpaţii C.N. şi L.M.F. au efectuat acte de complicitate materială sau morală care să-l sprijine pe inculpatul C.F.M. în suprimarea vieţii victimei B.G.
Ca atare, soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond este legală.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond s-a apreciat ca fiind criticabilă în ceea ce priveşte durata pedepsei complementare aplicată inculpaţilor C.F. şi C.N., majorarea pedepsei complementare de la 2 ani la 4 pentru fiecare inculpat.
De asemenea, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea, de la inculpatul C.N. a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpaţii C.F.M., C.N. şi L.F.M.
Parchetul a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 172, 14 C. proc. pen.
Astfel, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare, condamnarea inculpaţilor C.N. şi L.M.F. şi pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat, prin actele săvârşite de către aceştia, înlesnind material şi moral activitatea coinculpatului C.F.
S-a apreciat ca fiind reţinute greşit dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., faptele nefiind săvârşite sub imperiul unei stări de teamă provocată de partea vătămată D.R. şi nici de victima B.O. sau de persoanele cu care acestea se aflau.
Ca atare, se impune înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., majorarea pedepselor principale şi complementare, cu consecinţa aplicării unui spor de pedeapsă.
Totodată, în raport de soluţia de achitare pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat, în mod greşit s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) care se referă la comiterea faptelor de una sau mai multe persoane împreună.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat de motivele scrise de recurs, este incident, dat fiind faptul că, în raport de soluţia de achitare pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat, în mod greşit instanţele l-au obligat pe inculpatul C.N. la plata despăgubirilor civile către părţile civile B.V.M. şi B.A.
Recurenţii inculpaţi C.F. şi C.N. au reiterat criticile invocate în apel, solicitând casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare pentru inculpatul C.F., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de ucidere din culpă, făcând referire, pe de o parte, la expertiza privind dinamica producerii accidentului, dar şi la celelalte probe care conturează lipsa intenţiei în suprimarea vieţii victimei.
Însă, dat fiind faptul că instanţa de apel a respins nemotivat probele, se impunea casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Cu privire la infracţiunea de complicitate la omor calificat reţinută în sarcina inculpaţilor C.N. şi L.M.F. s-a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c), respectiv lit. a) C. proc. pen.
Sub aspectul laturii civile, recurentul inculpat C.N. a solicitat înlăturarea dispoziţiei privind obligarea sa la plata despăgubirilor civile către părţile civile B.M. şi B.A.
Recurentul inculpat L.F.M. a solicitat, în principal, achitarea sa pentru infracţiunea de port fără drept a obiectelor fabricate sau confecţionate pentru lovire, iar în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Instanţele au stabilit corect starea de fapt şi încadrarea juridică, probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, evidenţiind vinovăţia inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina acestora prin hotărârea de condamnare.
Incidentele dintre cele două victime şi inculpaţi s-au derulat în noapte de 11 decembrie 2009, iniţial în barul R. din localitatea Cristian, şi mai apoi, în afara acestuia pe drumul urmat de părţile vătămate.
Astfel, cu privire la prima parte a conflictului, din probele administrate rezultă că între inculpaţii C.N. şi L.M., pe de o parte, respectiv, partea vătămată D.R., victima B.O. şi martorii Ş.M. şi Ş.M., pe de altă parte, s-a produs o altercaţie verbală, toate persoanele părăsind localul pentru a lămuri conflictul.
După ce au ieşit din bar, inculpaţii au luat din maşina acestora, parcată în faţa localului, câte o bâtă inculpatul C.N. fiind cel care a lovit partea vătămată D.R. în zona capului de două ori.
În aceleaşi împrejurări şi victima B.O. a fost lovită, a căzut, dar a fost ridicată imediat de martorul Ş.M.
Martorii Ş.M., B.E., S.C. au arătat, în cursul cercetării judecătoreşti, că acest prim incident s-a finalizat prin fuga inculpaţilor C.N. şi L.F.M. spre P.C.
Cei doi inculpaţi i-au spus inculpatului C.F. ce s-a întâmplat, astfel că s-au întâlnit, deplasându-se toţi trei către P.C., pe drumul parcurs de victima B.O. şi partea vătămată D.R.
Autoturismul era condus de inculpatul C.F., iar inculpaţii C.N. şi L.F.M. ocupau locurile dreapta faţă, respectiv spate.
Victima B.O. împreună cu partea vătămată şi cu martorii Ş.M. şi Ş.M. se deplasau pe partea dreaptă a drumului, pe marginea şoselei, în apropierea barului K. Inculpatul C.F. a aprins faza lungă, a accelerat, a intrat pe sensul opus de mers, îndreptându-se spre grupul părţii vătămate care s-a refugiat pe trotuar. Autoturismul condus de inculpatul C.F. a mai rulat aproximativ 200 metrii, după care s-a întors, deplasându-se, din nou în direcţia grupului părţii vătămate, moment în care partea vătămată D.R. i-a avertizat pe cei din grupul său, inclusiv pe victima B.O. În aceste împrejurări, partea vătămată D.R., dar şi ceilalţi au aruncat cu pietre spre maşina condusă de inculpatul C.F., acesta însă şi-a continuat deplasarea spre partea stângă a drumului, lovind victima B.O., iar în urma impactului aceasta a căzut în şanţul de pe marginea drumului.
La scurt timp, inculpatul C.F. a oprit maşina, au coborât cei trei inculpaţi, fraţii C. au lovit victima B.O. cu câte o bâtă, după care au urmărit partea vătămată D.R., pe care au lovit-o în zona capului.
Din raportul medico-legal rezultă că partea vătămată D.R. a suferit o fractură de aripă iliacă dreaptă produsă prin lovire de către un vehicul, fractură temporală dreaptă, pneumocefal, edem cerebral difuz, hematom epicranian temporal drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă în primejdie viaţa.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 111/269/2009 întocmit de S.M.L.J. Sibiu rezultă că moartea victimei B.O. a fost violentă,datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi multieschiloase de boltă şi bază craniană în cadrul unui politraumatism. Leziunile s-au putut produce prin lovire de către un vehicul şi proiectare cu posibilă târâre şi compresiune pe un plan dur.
Pentru unele din leziunile constatate, care nu au avut efect tanatogenerator, nu a fost exclus mecanismul de producere prin lovire cu un corp dur.
În ceea ce priveşte infracţiunea săvârşită de inculpatul C.F. asupra victimei B.O., Înalta Curte constată că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi nu de ucidere din culpă, astfel cum a susţinut apărarea.
Astfel, există intenţia atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale şi/sau, deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui.
Există culpă când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei, că el nu se va produce dar şi atunci când, deşi făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, trebuia şi putea să-l prevadă.
Ori de câte ori făptuitorul îşi reprezintă modul cum se va desfăşura acţiunea sau inacţiunea pe care o plănuieşte, consecinţele socialmente periculoase care se pot produce, legătura cauzală dintre acţiune, inacţiune şi urmări, chiar şi într-o formă sumară, şi acţionează în vederea producerii unui anumit scop, urmărind producerea consecinţelor se va reţine forma de vinovăţie a intenţiei şi nu a culpei. În cazul în care rezultatul faptei era inevitabil, iar autorul conştient de aceasta a acţionat mai departe, nu mai are nicio importanţă, dacă toate consecinţele au fost dorite sau nu de făptuitor. în această ipoteză, ne aflăm întotdeauna în prezenţa unei fapte comise cu intenţie.
În cauza dedusă judecăţii, modalitatea de săvârşire a infracţiunii de către inculpatul C.F., fondată pe probele administrate, demonstrează intenţia acestuia de a suprima viaţa victimei B.O.
Astfel, din declaraţiile martorilor Ş.N. şi Ş.M. corelate cu declaraţiile părţii vătămate D.R. şi în parte cu declaraţiile celor trei inculpaţi, rezultă că după primul conflict pe care l-au avut în faţa barului, inculpatul C.N. şi L.M. l-au informat pe coinculpatul C.F. despre acest incident.
Între primul conflict şi cel de-al doilea a existat un timp rezonabil, astfel încât inculpatul C.F. să chibzuiască asupra faptelor sale şi totodată, să prevadă şi să urmărească suprimarea vieţii victimei B.O.
Inculpatul C.F. a fost cel care a condus autoturismul, a intrat pe contrasens, îndreptându-se spre grupul victimei, a aprins faza lungă şi a accelerat. Manevrele inculpatului nu s-au oprit aici, după ce a trecut de grupul victimei a mai parcurs 200 m, după care s-a întors, îndreptându-se din nou spre direcţia grupului părţilor vătămate. A continuat deplasarea pe partea stângă a drumului, lovind victima B.O. care, datorită impactului a fost aruncată în şanţ.
Uciderea acesteia nu a fost rezultatul unui accident de circulaţie, ci a manevrelor conştiente efectuate de inculpatul C.F. care a urmărit producerea acestui rezultat.
Este adevărat faptul că inculpatul C.F. a acţionat pe fondul unei stări de tulburare generată de atitudinea părţilor vătămate şi a celorlalte persoane din grupul acestora, dar fără relevanţă în ceea ce priveşte intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei.
Concluzii inserate în raportul de expertiză tehnică privind dinamica producerii accidentului, apreciindu-se că acesta putea fi evitat dacă victima şi partea vătămată mergeau pe trotuar şi că s-a constatat o urmă de frânare de aproximativ 1,90 m, nu înlătură vinovăţia inculpatului C.F., urmele de frânare fiind generate de aruncarea pietrelor în parbriz.
Fapta a fost comisă astfel cum reţine şi instanţa de apel, pe fondul unei stări de surescitare, de mânie, determinate de atacul cu pietre al persoanelor din grupul părţilor vătămate.
Ca atare, încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat, cu reţinerea stării de provocare este corectă.
Nu poate fi reţinută însă complicitatea inculpaţilor C.N. şi L.F. la săvârşirea infracţiunii de omor, în condiţiile în care aceştia nu au avut vreo contribuţie morală sau/nici materială la suprimarea vieţii victimei B.O.
Complicitatea, indiferent de forma ei, este condiţionată de existenţa unei contribuţii, prin acte ulterioare acţiunii incriminate, de către o altă persoană.
Or, probele cauzei nu au demonstrat o astfel de contribuţie din partea inculpaţilor C.N., respectiv L.M.
Sub aspectul probaţiunii, Înalta Curte constată că instanţa de apel a admis, în parte probele formulate de apărare, iar respingerea celorlalte probe a fost motivată. S-a apreciat că nu se impune efectuarea unei noi expertize, întrucât aceasta nu este utilă cauzei, iar casarea s-a dispus ca urmare a nepronunţării pe un motiv de apel şi nu pe necesitatea completării probaţiunii.
În ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă de omor calificat, săvârşită asupra părţii vătămate D.R., Înalta Curte reţine că inculpaţii C.F. şi C.N. au lovit-o în mod repetat cu o bâtă în zona capului, fiind fără relevanţă, în raport de aceste aspecte faptul că, din punct de vedere medical nu i s-a pus viaţa în primejdie.
Loviturile au fost aplicate cu un obiect apt să producă moartea, de la mică distanţă, într-o zonă vitală.
Nu s-a dovedit în cauză contribuţia inculpatului L.M.F. la agresarea celor două victime, astfel că soluţia de achitare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor calificat este legală.
Hotărârile pronunţate în cauză sunt însă criticabile în ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.N. şi C.F., în condiţiile în care inculpatul L.F. a fost achitat pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat. În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte apreciază că instanţele au evaluat în mod corespunzător dispoziţiile art. 72 C. pen., aplicând pedepse de natură să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de fiecare inculpat.
S-a avut în vedere faptul că infracţiunile au fost comise în stare de provocare, pedepsele fiind coborâte sub minimul special.
Se impune însă, faţă de inculpatul L.M.F., schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen.
Acesta a comis o infracţiune cu un grad redus de pericol social, reflectat şi prin limitele de pedeapsă cuprinse în norma de incriminare, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut atitudine procesuală relativ sinceră, toate aceste elemente conducând la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.
În fine, dată fiind achitarea inculpatului C.N. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor calificat (victima B.O.) se impune înlăturarea din dispozitivul sentinţei a menţiunii privind obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către părţile civile B.V.M. şi B.A.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de inculpaţii C.F.M., C.N. şi L.F.M.
Va casa, în parte, decizia şi, în parte, sentinţa penală nr. 210 din 27 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Sibiu şi în rejudecare, vor fi înlăturate dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen., vor fi aplicate dispoziţiile art. 81 C. pen., faţă de inculpatul L.M. şi va fi înlăturată obligarea inculpatului C.N. la plata despăgubirilor civile către părţile civile B.V.M. şi B.A.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii.
În temeiul art. 38517 alin. (2), art. 382 alin. (2) şi art. 384 C. proc. pen., se va deduce pentru inculpatul C.F., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 decembrie 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 – art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de inculpaţii C.F.M., C.N. şi L.F.M. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 210 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, numai în ceea ce priveşte:
- greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului L.F.M.;
- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., faţă de inculpaţii C.F.M. şi C.N.;
- greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.
Rejudecând cauza în aceste limite:
I. În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului L.F.M. pentru săvârşirea infracţiunii de port, fără drept a obiectelor fabricate sau confecţionate anume pentru lovire prevăzută de art. I1 pct. l din Legea nr. 61/1991, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
II. Înlătură, din dispozitivul sentinţei penale, prevederile art. 75 lit. a) C. pen., reţinute faţă de inculpaţii C.F.M. şi C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
III. Înlătură, din dispozitivul sentinţei, obligarea inculpatului C.N. la plata despăgubirilor materiale şi morale către partea civilă B.V.M. şi a despăgubirilor periodice către partea civilă B.A.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.F.M. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 12 decembrie 2009 la 19 noiembrie 2012.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii intimaţi inculpaţi C.F.M., C.N. şi L.F.M. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3775/2012. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 3787/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
